SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția politică a spațiului românesc în a doua
jumătatea a secolului al XIV-lea – secolul al XV-lea, având în vedere:
- precizarea unui stat medieval din spațiul românesc extracarpatic și prezentarea unei acțiuni
diplomatice desfășurate de reprezentantul instituției politice centrale din acest stat în relațiile
internaționale din a doua jumătate a secolului al XIV-lea;
- menționarea a două conflicte militare la care participă românii, în prima jumătate a secolului al XV-lea și
a două asemănări între acestea;
- formularea unui punct de vedere referitor la acțiunile diplomatice la care participă românii în perioada
1451-1490 şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Relaţiile internaţionale între secolele XIV-XVI sunt marcate de creşterea şi descreşterea puterii unor state :
Ungaria, Polonia și Imperiul Otoman.
Din a doua jumatate a sec al XIV lea Imperiul Otoman înainteaza în Europa, iar din aceasta perioada,
domnitorii romani au incercat, alaturi de alte puteri crestine, sa le stopeze expansiunea.
Evoluția politică a spațiului românesc în a doua jumătatea a secolului al XIV-lea – secolul al XV-lea este în
strânsă legătură cu obiectivele politicii externe româneşti: menţinerea independenţei, apărarea teritoriului
românesc. .
Deoarece scopul Imperiului Otoman: impunerea suzeranităţii în statele româneşti şi încheierea de capitulaţii.,
prin urmare în relaţiile cu statele vecine, domnitorii au adoptat variate strategii de politică externă: soluţia
diplomatică şi soluţia militară
(1) Un stat medieval din spațiul românesc extracarpatic este Țara Românească.
O acțiune diplomatica desfășurata de reprezentantul instituției politice centrale din acest stat în relațiile
internaționale din a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost Tratatul de la Brașov. Acesta a fost semnat intre
Mircea cel Batran, domn al Tarii Romanesti si Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, pe data de 7 martie
1395.
Deoarece domnitorul roman dorea sprijin impotriva expansiunii otomane, prin urmare a fost semnat tratatul prin
care domnitorul Mircea cel Batran era recunoscut vasal regelui Ungariei, calitate prin care i se recunosteau si
functiile de duce al Fagarasului si ban al Severinului. In plus, domnitorul se angaja sa se implice alaturi de rege
in lupta antiotomana.
Astfel, acesta devine primul tratat cu caracter antiotoman semnat de domnitorii romani, iar Mircea cel Bătrân
va participa alaturi de Sigismund la Cruciada de la Nicopole impotriva otomanilor in 1396.

In secolul XV, Imperiul Otoman a continuat seria cuceririlor teritoriale in Peninsula Balcanica, iar cresterea
puterii acestuia a determinat reactii din partea statelor crestine din Europa centrala. Astfel, alături de puterile
creștine, Ungaria si Polonia, s-au implicat Transilvania si Tarile Romane, Mooldova și Țara Românească.
(2)Două conflicte militare la care participă românii, în prima jumătate a secolului al XV-lea sunt Campania cea
lungă din anii 1443 -1444 și Bătălia de la Varna din 1444.
Intre cele doua batalii exista doua asemanari. In primul rand, ambele au caracter antiotoman, iar in al doilea
rand, in ambele oastea creștinilor a fost condusa de voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara.
In plus, în afara de practici militare, romanii se implica in relatii internationale de mentinere a integritatii
statului si pe cale diplomatica. Scopul diplomaţiei: atragerea cât mai multor state creştine în lupta antiotomană.
a. Contacte diplomatice: scrisori, trimiterea unor soli – de obicei, după mari victorii militare recunoaşterea
internaţională a diplomaţiei ţărilor române

(3)Acțiunile diplomatice la care participă românii în perioada 1451-1490 aveau ca scop obtinerea sprijinului
militar împotriva otomanilor. Contacte diplomatice erau scrisori, trimiterea unor soli,de obicei, după mari
victorii militare pentru recunoaşterea internaţională a diplomaţiei ţărilor române
Un argument istoric ce sustine acest punct de vedere este trimiterea unei scrisori către principii occidentali de
catre Stefan cel Mare in 1475. Motivul trimiterii este cererea sprijinului in lupta antiotomana.
Urmarea scrisorii a fost incheierea unui tratat de alianta antiotomana in iulie 1475 intre domnitorul moldovean
si regele Ungariei, Matei Corvin. Astfel, prin acest tratat Matei Corvin promite ajutor militar impotriva
otomanilor.

In concluzie, evoluția politică a spațiului românesc în a doua jumătatea a secolului al XIV-lea – secolul al XV-
lea este dependenta de expansiunea Imperiului Otoman, actiune pe care romanii doresc sa o incetineasca.