Sunteți pe pagina 1din 2

Genul liric

Genul liric cuprinde acele opere literare în care scriitorul (cel mai adesea, poet) comunică
direct impresiile, gândurile, sentimentele, ideile și atitudinile sale. Cel care le exprimă este însuși
poetul. Uneori, sentimentele autorului intră în rezonanță cu simțămintele cititorului, întâmplare
fericită, ce dă valoarea operei și, uneori, viața lungă a acesteia.
Specii ale genului liric:
-cult: imnul, oda, pastelul, elegia, satira, meditația, sonetul, rondelul, gazelul, idila
-popular: doina, cântecul, bocetul
Opera lirică – este o creație literară în care autorul își exprimă în mod direct gândurile,
emoțiile și sentimentele, folosind un limbaj expresiv.
Trăsături:
1. Vocea autorului – este cea care exprimă trăirile și se numește eu liric. Acesta poate fi
subiectiv sau obiectiv. Subiectiv atunci când în text apar mărcile subiectivității eului
liric (adjective pronominale, pronume și verbe la persoana I , iar obiectiv atunci când
nu apar în text aceste mărci, ci forme pronominale precum și verbe la persoana a III-a
2.  Accentul – cade mereu pe exprimarea sentimentelor, trăirilor, stărilor sufletești
precum: tristețea, melacolia, extazul, admirația, dragostea, teama, dorul, etc.
3.  În textul liric se remarcă bogăția și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice
(metafore, epitete, enumerații, comparații, inversiuni, hiperbole, imagini
auditive/olfactive/vizuale, etc.).
4.  Creația lirică  – este o confesiune continuă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și
a sentimentelor intime ale acestuia.

Principalele trăsături:
– prezența eului liric (cu mărcile sale) și a ipostazelor sale
– descrierea ca mod predominant de expunere
– sentimentele trasmise direct
– abundența (nu doar prezența) figurilor de stil