Introducere

Poezia Plumb de …. este publicata in anul…in volumul…..

Textul este o arta poetica, scrisa cu scopul de a prezenta conceptia artistului despre lume si viata, despre
conditia creatorului in lume, despre imposibilitatea inaltarii.

Tema poeziei o constituie conditia creatorului intr-o lume meschina, limitata spiritual, in care artistul se
simte izolat. Temele secundare ale textului sunt moartea si iubirea.

Justificarea apartenentei la simbolism….

Utilizarea elementelor recurente

a sugestiei, a cromatismului

prin recursul la muzicalitatea simbolica,

sumbra, in acord cu ideea textului.

Titlul poeziei

Denumeste societatea claustranta in care poetul traieste, dar si, in sens denotativ, plumbul
este un metal greu, moale, maleabil, toxic, de culoare cenusiu-albastruie, ceea ce trimite la ideea de apasare,
monotonie a existentei, angoasa. Repetarea obsedantă a cuvântului expresiv prin latura lui sonoră:

plumb – trei consoane sprijinite pe o singură vocală închisă → impresia de cădere

grea, surdă;

  Discursul liric se dezvolta sub forma monologului subliniat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale
subiectivitatii: vebe si pronume- ex.

=tehnica sugestiei, a corespondentei dintre elementele naturii si starile sufletesti abisale,

a sinesteziilor vizuale, sonore si tactile. Sugestia claustrarii este reiterata la nivel fonetic prin utilizarea
repetata a cuvantului "plumb" , in care cele patru consoane inchid o vocala, cuvant care construieste si rima
masculina a poeziei.

STRUCTURA
Strofele care delimiteaza planurile- al exteriorului cimitirului si al interiorului sufletesc. Discursul liric se
dezvolta sub forma monologului subliniat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale subiectivitatii: vebul la
imperfect, “stam”, verbul la perfect compus, “am inceput”, adjectivul posesiv “meu”.

 Compozitia =doua secvente

Prima secventa poetica delimiteaza spatiul  exterior al cimititului, =claustrare =moarte

Substantivele fac parte din aria semantică a morţii (sicriu, funerar, coroane, mortul);

……Ex…..”….”, „….”, sugerand…..

Substantivul “plumb”, repetat frecvent =anxietatea poetului in fata mortii.

 Sicriu=sufletul uman golit de esenta si vidul interior

 Florile=simbol al esteticului, cad sub semnul mortii
 Cavou=metafora a lumii inchise, a morții
 Vantul-singura imagine dinamica, =forta decazuta a spiritului, element stihial, ce pune viata in
miscare , dar are si o tenta macabra, prin sonoritatea sa
 Nedeterminarea temporala este evidentiata, la nivel textual, prin utilizarea verbului “dormeau” , la
imperfect. Identitatea somn-moarte reprezinta un motiv recurent in lirica universala si Bacovia nu
ezita sa-l includa in discurs;

sentimentul apasator al solitudinii.

– Mijloace de expresie figurată: repetiţie, epitet (funerar vestmânt, flori de plumb), personificarea amorului;

– Cuvântul-simbol plumb (epitet pentru realităţi concrete, asociat unor abstracţii echivoce – “amorul de

plumb”);

* sens propriu – element chimic, cu greutate specifică mare, metal greu, cenuşiu,

* sensuri figurate – apăsare sufletească, atmosfera cenuşie a cimitirului, prin extindere:

→ cimitir | * dominat de monotonie şi plictis, cu false străluciri,

→ cavou | asociat inautenticului, artificialului, stigmatul kitschului,

Imagini artistice dominante- vizuale, statice= impresia de stagnare, incremenire a universului poetic.
Imaginea cavoului subliniaza imposibilitatea de a mai iesi din starea de claustrare, din letargia care anunta
apropierea mortii, idee identificata si in strofa a doua.

Strofa a doua - tehnica simetriei –spatiu launtric

sugestia mortii = este anihilata orice speranta, implicit  aceea pe care o aduce iubirea, se amplifica spaima de
neant.

Versul emblematic este „Dormea intors amorul meu de plumb”, = "intoarcere spre apus”, conform lui
Blaga, si semnifica destramarea biologica. Anticiparea sfarsitului tragic se face prin notatia de ordin tactil: "era
frig.” Neincrederea in interventia salutara a iubirii este redata in versul „si-i atarnau aripile de plumb”,
conotand ideea  aspiratiei anulate si a zborului frant. Versul confirma iminenta prabusire in moarte a eului
liric.
 “atârnau aripile de plumb” = oximoron (zbor şi cădere). Se sugerează prăbuşirea lăuntrică

– univers monoton cromatic;

– imagini auditive – strigătul.

Se conturează sentimentul singurătăţii, al claustrării, teama de moarte.

Construcţii paralele (paralelism sintactic şi semantic):

„Stam singur în cavou … şi era vânt…”.

„Stam singur lângă mort … şi era frig.”

Coborârea infernului condiţiei umane, conştientizarea dramei, absurdul existenţial. Expresivitatea

limbajului –stilistic, prin valorile verbelor la imperfect- evocativ, durativ, descriptiv= efect de „sfarsit
continuu”

topica afectiva cu subiect postpus, paralelismul sintactic evidential prin punctele de suspensie si
repetarea motivului-simbol „plumb” de sase ori, simetric.

Prozodia este de ordin clasic, textul fiind alcatuit din doua strofe, cu rima imbratisata, masura de zece silabe
si ritm variabil.

topica afectiva cu subiect postpus, paralelismul sintactic evidential prin punctele de suspensie si repetarea
motivului-simbol „plumb” de sase ori, simetric. Expresivitatea limbajului –stilistic, prin valorile verbelor la
imperfect- evocativ, durativ, descriptiv= efect de „sfarsit continuu” .

URMEAZA VIZIUNEA DESPRE LUME….

IN CONCLUZIE