Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Burnițează.
Ninge.
Plouă.
Fulgeră.
Aceste propoziții nu au subiect.
Îi pasă de tine.
Îmi pare rău de acest rezultat.
Îi arde de glume.
Pe mine mă cheamă Ana, dar pe tine? (pe cine cheamă? – întrebare pt complementul direct)
!!! Subiectul din fiecare propoziție nu denumește o persoană. Subiectul este postpus, adică
stă după verb.
P.V SB
Îmi convine situația.
Vb. pred. subst. comun, simplu
P.V SB
Îmi place teatrul.
Vb. pred subst. comun, simplu
P.V SB
Mă doare genunchiul.
Vb. pred subst. comun, simplu
P.V SB
Îmi trebuie cărțile.
Vb. pred subst. comun, simplu
P.V SB
Îmi vine a plânge.
Vb. pred VB. LA INFINITIV
P.V SB
Se aude tunând.
Vb. pred VB. LA GERUNZIU
P.N SB
Este ușor a critica.
Vb. copulative ,,este”+ numele predicative ,,ușor”
A critica – verb ,, a critica” la forma verbală nepersonală INFINITIV, cu f.s de SB.
CONSTRUCȚIILE IMPERSONALE
El ascultă muzică.➜ Se ascultă muzică.
Elevii învață cântecul cel nou. -> Se învată cântecul cel nou.
2/79
!!! Verbele personale – au forme la toate persoanele și au un subiect cu care se acordă în gen
și număr.
Verbele impersonale – au formă doar pentru persoana a III-a singular și de obicei, nu admit
persoană (exp. A trebui: ,,trebuie” este singura formă pe care verbul o poate avea la indicativ,
prezent).
Toate verbele care fac trimite la fenomene ale naturii sunt impersonale: a ploua, a ninge, a
tuna, a fulgera etc.
Verbele impersonale au subiect, de obicei, în structura de tipul: vb. auxiliar + subiect. (exp. E
frig. E toamna. => subiecte)