LUCEAFARUL

MIHAI EMINESCU

*INTRODUCERE
-Mihai Eminescu:-este cel mai mare poet romantic al literaturii romane si ultimul mare
romantic european.. Opera sa cuprinde o varietate de teme si motive, in marea majoritate
incadrandu-se romantismului. Eminescu a fost recunoscut si pe plan universal, fiind tradus in
mai multe limbi. Temele liricii eminesciene sunt natura si iubirea : “Fiind baiet paduri
cutreieram ...”, “ Sara pe deal”, “Lacul”, “ Revedere, folclorul : “Ce te legeni”,
“Revedere”,”La mijloc de codru “etc , cosmogonia : “Scrisoarea I”, “Luceafarul”,
“Demonism”etc, geniul Luceafarul, Oda, in metru antic, Glossa etc
-Proza “Sarmanul Dionis”, “Fat- Frumos din lacrima”

*GENEZA
Surse folclorice :Mihai Eminescu a pornit de la un basm popular “Fata in gradina de aur”,
cules de Richard Kunish din folclorul romanesc.In acest basm,personajul fantastic este un
zmeu care,indragostindu-se de o fata de imparat care fusese inchisa intr-un turn de catre tatal
sau pentru a fi ferita de privirile muritorilor.Zmeul o zareste si se indragosteste de ea,
promitandu-i sa o faca nemuritoare precum el.Fata l-a refuzat,cerandu-i zmeului in schimb sa
renunte la lumea sa vesnica si sa devina muritor ca si ea.Zmeul ii promite aceasta si
calatoreste spre Demiurg pentru a-i cere dezlegarea de conditia sa.Intre timp tanara fata se
indragosteste de un fiu de imparat care auzise de frumusetea ei is vine pentru a o
elibera.Vazand tradarea,zmeul a pravalit o stanca asupra fetei necredincioase.Tanarul
indragostit a ramas langa stanca ucigasa,murind de durere,iar zmeul s-a intors in lumea lui
nepieritoare.
-intre 1870-1872 Mihai Eminescu elaboreaza prima varianta a basmului in care cei doi
indragostiti ce formeaza cuplul terestru se numesc Florin si Florina ca semn la
complementaritatii. Finalul este de asemanea modificat: zmeul i-a blestemat pe cei doi sa nu
moara in acelasi timp si sa cunoasca suferinta singuratatii in iubire Un chin s-aveti, de-a nu
muri deodata.
-in variantele urmatoare,Eminescu a transformat povestea folclorica intr-o meditatie filozofica
:fata de imparat isi dubleaza identitatea (feminitatea ideala,femeia telurica).Zmeul dispare ca
personaj malefic si in locul lui este conceput Luceafarul,reflectand conditia geniului in lumea
comuna si neimplinirea sentimentului de dragoste intre doua fiinte ce apartin unor lumi
diferite.
-Motivul “Zburatorului” este prezent in prima parte a poemului,in care este imaginat visul
erotic al fetei de imparat ajunsa la varsta iubirii.
Surse filozofice
-sunt folosite conceptele lui Schopenhauer din “Lumea ca vointa si reprezentare” si anume
distinctiile dintre omul comun si cel de geniu. Geniul eminescian este vesnic neinteles si
nefericit. Insusi Eminescu afirma daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de
simpla uitare, pe de alta parte pe pamant nu este capabil de a ferici pe cineva, nici de a fi
fericit. Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana cu soarta geniului pe
pamant si i-am dat acest inteles alegoric. El nu are moarte, dar nici noroc.
- viata ca teatru (finalul- asemanator cu poezia Glossa)
Surse mitologice
-din mitologia greaca – Hyperion se trage din neamul celor nascuti de Uranus si Ghea, de cer
si pamant, din generatia dintai a zeilor, din creatia prima anemuritorilor. Hyperion este legat
de lumina, fie prin faptul ca el insusi este soarele, fie ca da nastere prin sotia sa Thea lui
Helios, Selenei si Aurorei, principalele corpuri ceresti luminoase.

-din gandirea indiana (Poemele Vedelor)-cosmogonia, setea de repaos,de nefiinta si din

mitologia crestina (conceptul de “pacat originar”,de viziune apocaliptica)
Surse biografice
-propria experienta de viata

*TITLUL
-trimite la omul de geniu
-este personajul central
-Luceafarul = Lucifer,ipostaza a titanului,dar mai trimite si la lumina(Lucifer-purtatorul de
lumina)-Hyperion
-merge la Demiurg pentru a se razvrati impotriva propriei conditii
-vezi asemanarile cu poezia Demonism

*TEMA SI MOTIVE
Tema : conditia omului de geniu
Subteme: -iubirea neimpartasita-natura-timpul-cosmogonia-spatiul
Motive: -creatorului-regresiunii spre increat-zburatorului-marea,simbol al infinitului-castelul
medieval-luna,stelele-codrul,teiul-visul,oglinda-intalnirea dintre cei doi
Aceste teme si motive incadreaza poezia in romantism

*STRUCTURA SI COMPOZITIE
-4 parti-98 catrene-2 planuri :terestru si cosmic
-in prima parte se imbina cele doua planuri
-in a doua parte intalnim planul terestru
-in a treia parte cel cosmic
-in patra parte imbinarea celor doua planuri
-rezulta de aici simetria compozitionala a poemului, element clasic
-exista doua tipuri de lirism-lirismul mastilor(Demiurgul si Luceafarul sunt masti lirice) si
lirismul rolurilor( Catalin si Catalina)
-motiv central – geniul
-elemente de simerie – alternanta planurilor, chemarile, metamorfozele
-relatii de opozitie - uranic/ terestru
-elemente de recurenta – formula teurgica, modificata in final, metamorfozele, portretele fetei
(in involutie), ipostazele Luceafarului – stea, indragostit, inger, demon, ipostaza eonica,
Hyperion, stea norocoasa, retragerea apolinica.
Remarcam INTERFERENTA GENURILOR LITERARE
*genul epic –reprezentat de elementele epice-povestea de iubire dintre un muritor si o
muritoare, inceputul asemanator basmului
*genul liric-elemente lirice-descrierile naturii terestre(codrul, marea), cadrul cosmic(zborul
intergalactic), invocatiile fetei, portretele Luceafarului etc
*genul dramatic-dialogurile :fata de imparat- Luceafar, Catalin-Catalina, , Hiperion-Demiurg
ANALIZA PE PARTI:
-atmosfera de basm,formula tipica basmelor A fost odata ca-n povesti….-atemporitatea,timp
mitic
-portretul fetei de imparat-superlativul popular afectiv “prea frumoasa”+ “si era una la
parinti” subliniaza frumusetea,unicitatea fetei ;originea,rangul -“din rude mari
imparatesti”,-“luna intre stele” –tinde spre depasirea conditiei-atributele luminii-regalitatea(
regi=fii ai cerului), puritatea( Cum e Fecioara intre sfinti)
-isi face aparitia Luceafarul-motivul Zburatorului
-fereastra este un simbol,deschiderea spre o noua lume ceea ce face posibila comunicarea
intere cei doi, astfel fata trece de la intunericul teluric la lumina cosmica
-asteptarea( a L la fereastra)=prima etapa a iubirii
-are loc procesul indragostirii celor doi
-castelul negru reprezintadestinul uman limitat, iar marea nemarginirea, imposibilitatea
intalnirii reale intre cei doi
-visul,se face posibila intalnirea celor doi deoarece apartin unor lumi diferite care care nu pot
fi coplementare, sunt incompatibile
-portretul clasic al visatorului :fecioara cu mainile pe tample
-cele doua modalitati de intalnire oglinda si visul :Ea il privea cu un suras /El tremura-n
oglinda / Caci o urma adanc in vis / De suflet sa se prinda
-iubirea il umanizeaza pe L, care se aprinde viu, iar in odaie arunca o mreaja de vapaie, cu
recile-i scantei, oximoron care subliniaza natura antitetica a L, el apartine lumii astrelor, dar
in acelasi timp se simte atras de lumea umana, prin iubire.
-tanara il invoca pe Luceafar printr-o formula magica:Cobori in jos Luceafar bland/
Alunecand pe-o raza/ Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi lumineaza.Este o formula
teurgica( G. Calinescu)
-elemente de portret : “lumina”-providenta cosmica
“bland”-umanizarea
pleonasmul cu valoare stilistica cobori in jos, accentueaza dificultatea
coborarii in lumea oamenilor, greutatea cu care L va capata un chip uman
-1metamorfoza: puncte de oricine :cer si mare,elemente primare al e genezei
portret:angelic,este ipostaza neptunica: “mare”, “toiag”, “vanat giulgi”
portret angelic: “par de aur”, “un inger se arata”
oximoron: “mort frumos cu ochii vii”-L este plasat intre doua lumi, lumea uranica este a
nemuritorilor mort, iar iubirea il umanizeaza cu ochii vii
Luceafarul ii ofera fetei atributele lumii sale : palate de margean, lumea intregului ocean,dar
fata il refuza deoarece vede diferenta intre cele doua lumi. Il percepe ca pe un inger insotit de
o puternica senzatie de raceala O, esti frumos cum numa-n vis/ Un inger se arata/ Dara pe
calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodata/ Straim la vorba si la port/Lucesti fara de viata/ Ca
eu sunt vie, tu esti mort/ Si ochiul tau ma-ngheata. Apropierea dintre ei ar fi insemnat pentru
ea moartea.
-2metamorfoza
punctele de origine:soare si noapte, tot elemente ale genezei
portret:demonic
momentul intruparii este prezentat prin elemente cosmogonice, amintind de geneza
biblica:cerul se roteste, rumene vapai
chip mitic: asemanat cu Pluton(Hades) si Hyperion(atributele luminii). Pe chip i se citesc
semnele geniului palid si ganditor.
descriere antitetica: “negru” – “marmoreele”, sbiliniind aceeasi oscilare intre doua lumi.
elemente ale umanizarii: ochi care ard, patima Dar ochii mari si minunati/ Lucesc adanc,
himeric/Ca doua patimi fara sat/ Si pline de-ntuneric.
el ii ofera fetei atributele lumii sale :un loc in ceruri, Pe-a mele ceruri sa rasai
portret demonic “un demon se arata”
refuzul fetei surprinde imagina demonului si cumplita senzatie de caldura O,esti frumos cum
numa-n vis/ Un demon se arata/ Dara pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodata/ Ma dor de
crudul tau amor/ A pieptului meu coarde/ Si ochii grei si mari ma dor/ Privirea ta ma arde.
L se dovedeste a fi un daimon in sens romantic, unind contrariile.Nefiind din aceasta lume el
nu se poate intrupa intr-un om obisnuit, ci poate lua doar chip de inger sau de demon, de
gheata sau de foc.
Fata nu-l poate urma, dar ca-n basm, ii cere lui dezlegarea de nemurire. L porneste in drumul
spre Demuirg.
Se face trecerea spre spatiul terestru prin alternanta, asigurata de In acest timp
PARTEA a DOUA
-limbajul nu este acelasi,ci unul familiar= Compatibilitatea, in partea I ne aflam in spatiul
visului,al noptii. In partea a-II-a ne plasam in spatiul diurn, uman
-fata de imparat devine Catalina,este banalizata,individualizata, pierzand din mister
-cuplul ideal,terestru Catalin si Catalina, similitudinea numelor subiniaza compatibilitatea
celor doi.
-portretul lui Catalin cupidonizat “viclean”, “obrajri ca doi bujori”.Alte doua elemente il
plaseaza in mit Baiat din flori si de pripas – lipsa descendentilor si a originii ca loc. Portretul
sau exprima vitalitate, exuberanta, pasiune
-el o cucereste prin trucuri pamantesti si ii propune o iubire instinctuala. El isi incearca
norocul in iubire, conditie tipic umana pentru experienta erotica. Incepe un adevarat joc al
seductiei prin care o initiaza pe Catalina. Ea la inceput se impotriveste, cu o cochetarie tipic
feminina.
-ea il refuza sustinand ca-l iubeste pe Luceafar pentru care simte un dor de moarte .
Intensitatea iubirii este maxima, dar metafora ar putea insemna si altceva. Iubind L si
acceptand aceacta iubire Catalina si-ar forta tiparul muritor, pentru ca tinzand spre nemurire,
si-ar atrage moartea.
-ea relizeaza compatibilitatea dintre ea si Catalin Si-i zise-ncet : Inca de mic/ Te cunosteam pe
tine / Si guraliv si de nimic/ Te-ai potrivi cu mine.
-descrierea jocului iubirii,Catalin o invata sa iubeasca omeneste, initierea in iubire este
parcursa bob cu bob.
-in opozitie cu potrivirea lor se afla inaltimea solitara a L spre care cu cat Catalina tinde mai
mult cu atat se departeaza de el Luceste c-un amor nespus/ Durerea sa-mi alunge/ Dar se
inalta tot mai sus/ Ca sa nu-l pot ajunge. ?Patrunde trist cu raze reci/ Din lumea ce-l
desparte/ In veci il voi iubi si-n veci/ Va ramanea departe.
-reactie tipic feminina: apropiere-departare
-ton meditativ,melancolic cand vorbeste despre Luceafar-hyperionizarea fetei prin iubirea
pentru Luceafar
-Catalin ii propune fetei fuga in lume pentru a-l uita pe Luceafar, ii propune iubirea
instinctuala, deoarece el priveste iubirea Catalinei pt L ca pe un vis, ca pe o iubire a fetelor
pentru Zburator : Vei pierde dorul de parinti/ Si visul de luceferi.

PARTEA a TREIA-alcatuita din doua parti : zborul intergalactic si dialogul dintre L si

Demiurg
-ipostaza eonica,divina a geniului eminescian
-zborul intergalactic: drum al cunoasterii,porneste de la creatie la increat (drumul invers din
Scisoarea I)
-Luceafarul capata aripi,amintind de zeul Cronos ce se uneste cu universul
-calatoria sta sub semnul dinamismului> Timpul si spatiul se comprima (atemporalitatea).
Totodata remarcam motivul timpului bivalent Si cai de mii de ani treceau/ In tot atatea clipe.
Este o calatorie inversa pe axa timpului (D.Popovici). L reface istoria creatiei. L pare a se
deplasa cu viteza luminii ( motiv intalnit si in poezia La stesua), in timp ce spatiul si timpul
dspar.Se intoarce in punctul zero al lumii, chiar inainte de creatie. Momentul genezei ete
asemanator celui din Scisoarea I fiind explicat prin miscare si prin lumina Si din a chaosului
vai/ Jur imprejur de sine/ Vedea ca-n ziua cea dintai/ Cum izvorau lumine.
-calatoria continua ajungandu-se la increat, perceput ca ceva inexistent, fara contraste, fara
timp, fara simturi Caci unde-ajunge nu-i hotar/ Nici ochi spre a cunoaste/ Si vremea-ncearca
in zadar/ Din goluri a se naste. Calatoria se incheie cu varsta precosmica, exprimata prin
negatie Nu e nimic si totosi e/ O sete care-l soarbe/ E un adanc asemene/ Uitarii celei oarbe.
Se contopeste cu infinitul, se pierde in neant. Setea este de fapt setea de Nirvana.
-conditia Demiurgului: “tu izvor de viata esti\si datator de moarte”,este obiectiv, Regizorul
universal,spre deosebire de L care are si o dimensiune afectiva, specifica omului, pe langa
toate atributele geniului. L e gata sa renunte la nemurire si sa accepte moartea Din chaos ,
Doamne,-am aparut/ Si m-as intoarec-n chaos/ Si din repaos m-am nascut/ Mi-e sete de
repaos. Setea aminteste de aceasta data de vointa de atrai, tipic schopenhaueriana. Chiasmul
subliniaza opozitia intre muritor si nemuritor.
-L este parca apasat de propria eternitate, simte, datorita iubirii nevoia de repaos, de
experimentare a mortii.De greul negrei vesnicii /Parinte ma dezleaga.
-Demiurgul cunoaste adevaratul nume al L- Hyperion, hyper ion-cel care merge pe deasupra,
cel care iese din fire
-D. descrie soarta omului in opozitie cu cea a lui Hyperion – oamenii stau sub semnul
destinului, al fortunei labilis, fiind sortiti mortii, nemuritorii apartin vesniciei Ei au doar stele
cu noroc/ Si prigoniri de soarte/ Noi nu avem nici timp, nici loc/ Si nu cunoastem moarte.H
face parte din creatia dintai, naste odata cu lumea Hyperion ce din genunu/ Rasai c-o ntreaga
lume. A nascut odata cu lumea si disparitia lui ar duce la transformarea cosmosului in haos
primordial. Este a treia persoana a Spiritului universal si nu I se poate accepta moartea pentru
ca asta ar fi insemnat negarea unitatii dintre unul si tot. O stofa ramasa in manuscris este
foarte clara in acest sens Tu, din eternul meu intreg/ Ramai a treia parte/ Cum vrei puterea
mea s-o neg/Cum pot sa-ti darui moarte. Daca D ar fi acceptat dezlegarea lui H de nemurire,
ar fi insemnat negarea propriei conditii de nemuritor.
-D incearca sa-i dea alte ipostaze ale geniului:- inteleptul ,puterea cuvantului, a Logosului
Cere-mi cuvantul meu dintai/ Sa-ti dau intelepciune-poetul orfic Vrei sa dau glas acelei lumi/
Ca dup-a ei chemare/ Sa se ia muntii cu paduri/ Si insulele-n mare –Cezarul Ti-as da
pamantul in bucati/ Sa-l faci imparatie
-incercarea finala a D este dezvaluirea vietii umane.

PARTEA a PATRA
-pastrand simetria partea a IV prezinta imbinarea dintre cele doua planuri – terestru si cosmic
-L privind spre pamant vede cuplul de indragostiti in mijlocul cranglui, in singuratate
-pastelul terestru,al inserarii:locul de intalnire al lui Catalin si al Catalinei
-pastel romantic: comuniunea om-natura
-intalnimtoate elementele idilei eminesciene, cei doi indragostiti isi traiesc sentimentele in
natura, intr-o forma idealizata
-pastelul terestru-toate elementele tipice-cadru securizant,luna,teiul,un cadru nocturnpropice
iubirii; luna este un martor si ocrotitor al dragostei celor doi Rasare luna linistit/ Si tremurand
pe ape. Tremurul lunii tradeaza emotia traita de cei doi, cufundati in iubire (comuniunea
om-natura, tipic romantica)
-cei doi formeaza cuplul terestru ideal
-codrul este si el ocrotitor al iubirii simbolizand totodata viata (viata pe care o alege Catalina
alaturi de Catalin, opusa mortii reprezentate de L)
-teiul devine copacul sacru sub care cei doi refac cuplul originar
-de la cadrul restrans al ungherului din partea a-II-a se face trecerea la spatiul mai larg –
codrul reprezentand o noua etapa in iubire
-evolutie a limbajului,limbajul lui Catalin hyperionizat prin iubire (Dan. C. Mihăilescu), fapt
evident pin cuvintele adresate Catalinei
-luna le permuite celor doi sa mediteze asupra iubirii O, lasa-mi capul meu pe san/ Iubito, sa
se culce ? Sub raza ochiului senin/ Si negrait de dulce/ Cu farmecul luminii reci/ Gandirile-mi
strabate-mi/ Revarsa liniste de veci/ Pe noaptea mea de patemi/ Si de deasupra mea ramai/
Durerea mea de- o curma/ Caci estei iubirea mea dentai/ Si visul meu din urma
-cei doi refac cuplul primordial
-Hyperion=martorul iubirii
-se accentueaza schimbarea –Catalina il invoca pe Luceafar pentru a le binecuvanta iubirea.
Nu mai este chemat pentru a ii lumina viata, ci norocul, destinul alaturi de Catalin, nu mai
este chemat in casa, spatiu intim, ci in codru, spatiu al iubirii alaturi de tanarul pamantean
-aceasta chemare il tulbura pe L, dar nu-l mai face sa secoboare pentru a lua chip concret
-el realizeaza diferenta dintere cele doua lumi,fata devine “chip de lut”, fiinta efemera.
-incapabil de a se realiza in plan afectiv, L se retrage intr-o dureroasa resemnare Traind in
cercul vostru stramt/ Norocul va petrece/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece..
Remarcam antiteza uman-cosmic. Umanul, cercul stramt, e guvernat de noroc, de soarta si
implicit de moarte, lumea uranica, lumea mea, devine spatiu al detasarii. L este un spectator al
lumii, peren si rece in plan afectiv. Devine rece, obiectiv ca si Demiurgul, renuntand la
subiectivism, la uman, devenind asemenea Regizorului universal in sens schopenhauerian,
retragandu-se intr-o izolare apolinica.

*TRASATURILE OPEREI
Poemul=specie a genului epic cu mai multe elemente lirice,de mari dimensiuni in care sunt
enuntate profunde idei filozofice
Curentul literar
-romantismul-temele si motivele-geniul, antiteza, iubirea, luna, codrul, castelul, cosmogonia
etc, comuniunea om-natura, folosirea tuturor registrelor limbajului, imbinarea planului
terestru cu cel cosmic, pastelul romantic,daimonul, oralitatea etc
-clasicismul-simetria, echilibrul compozitional,tonul inalt

*ANALIZA PE NIVELURI
FONETIC
-eufonii
-regionalisme fonetice
-aliteratii
MORFO-SINTACTIC
-superlativ absolut “prea frumoasa”
-alternanta pronumelor
-verbe la prezent-prezentul etern
-“a fost odata”- atemporalitate
-substantive proprii-individualizeaza

LEXICO-SEMANTIC
-izotopii:terestru
cosmic
lumina
-termeni din toate registrele limbii:neologisme,regionalisme
-pleonasm “cobori in jos” ruperea de conditia uranica

STILISTIC
-epitete “fetei stravezii”, “mort frumos”
-metafore “par de aur”, “palate de margean”, “foc de soare”
-oximoron “negru giulgi”, “marmoreele brate”
-comparatii “alba ca de ceara”, “ca doi bujori”
-chiasmul
-antiteza-el/ea
-hiperbola

*INCHEIERE Tudor Vianu afirma ca “Luceafarul” este cea mai inalta expunere a poeziei
romanesti intrucat reuneste aproape toate motivele,toate ideile fundamentale,poemul fiind
intr-un fel si testamentul lui poetic.