Curgerea tixotropica descrie un compus care dezvolta o reducere a vascozitatii in timp la o viteza de

amestecare constanta. Ca si comportamnet de subtiere, materialele tixotropice pot recupera

vascozitatea in momentul eliminarii sau reducerii vitezei de agitatie. La cresterea vitezei de deformare
particulele lichidelor pseudoplastice se orienteaza în directia curgerii. Acest comportament est
121g66b e tipic pentru diferite dispersii, la care se manifesta si o interactiune moleculara
variabila în timp. Se formeaza astfel o retea de structuri moleculare tridimensionale, cunoscute
sub denumirea de gel. Dupa intervale mai mari de timp aceste structuri se dezmembreaza,
conducând la scaderea viscozitatii, în conditiile aceleiasi viteze de deformare (fig. 3).
Vâscozitatea minima atinsa este specifica starii de solutie a dispersiei.

Tixotropia reprezintă proprietatea unor sisteme de a-şi reduce temporar vâscozitatea

aparentă, dacă au fost deformate anterior.
Sub influenţa unor acţiuni mecanice (scuturare, amestecare etc.) unele geluri fluidizează, deci
scade vâscozitatea. Rezultă o comportare tixotropă ce se pune în evidenţă prin curbe care redau
dependenţa între momentul de torsiune obţinute cu vâscozimetrul rotaţional.

Comportarea dilatantă este specifică, în general, suspensiilor cu un conţinut ridicat de fază

solidă. Această comportare este rezultatul formării unor asociaţii de particule solide, sub acţiunea
forfecării. În acest mod, se măreşte numărul punctelor de contact dintre particulele solide,
crescând forţele de frecare dintre acestea şi, în concluzie, vâscozitatea lichidului. La modul
general, lichidele dilatante sunt reprezentate de: unele soluţii de zahăr, extracte de porumb,
suspensii de amidon, suspensii de nisip, unele suspensii de pulbere de fier, suspensii concentrate
de bioxid de titan, guma rabică, noroaiele de argilă, suspensiile concentrate de pigmenţi etc
MECANICA FLUIDELOR

OBIECTIVELE CURSULUI

1. Tipuri de fluide nenewtoniene

2. Vâscoelasticitatea

1) Tipuri de fluide nenewtoniene

Daca vâscozitatea nu depinde de viteza de deformare fluidul se

numeste newtonian. Apa, uleiurile minerale pure si alte lichide larg
utilizate în tehnica satisfac aceasta conditie. Numeroase lichide
functionale, îndeosebi cele sintetice contin aditivi cu greutati
moleculare mari, care confera un caracter nenewtonian comportarii
vâscoase (fig. 1).

Fig. 1 Caracteristicile curgerii si curbele de variatie a vâscozitatii

a) Lichide pseudoplastice

O categorie raspândita de lichide prezinta scaderi drastice ale viscozitatii odata cu cresterea vitezei de
deformare (curbele 2 în fig. 1.10). De exemplu, produsele farmaceutice sunt pompate rapid prin
conducte si tuburi capilare, vopselurile sunt aplicate prin pulverizare sau cu ajutorul unei pensule, pasta
de dinti si cremele sunt extrase prin presare sau scuturare din tuburi sau sticle si cu cât aceste procese
se desfasoara mai rapid cu atât vâscozitatea scade mai mult. În fapt, aceasta înseamna ca pentru
aceeasi forta sau presiune mai mult material este facut sa curga, asociata cu reducerea energiei
necesare pentru mentinerea curgerii. În general, acest comportament est 121g66b e specific

emulsiilor, suspensiilor sau dispersiilor solide în fluide.

Multe lichide în aparenta omogene sunt compuse din particule cu forme neregulate sau
neomogenitati ale fazei lichide. Pe de alta parte exista solutii de polimeri cu lanturi moleculare lungi

sau buclate. În repaus, toate aceste materiale sunt caracterizate printr-o structura interna neregulata si
în consecinta se opun curgerii, având viscozitate ridicata (fig. 2).

2)Lichidece curg în sensul sãgeþilor

1)Lichideîn repaus

Fig. 2 Explicarea curgerii pe baza structurii interne

Odata cu cresterea vitezei de deformare particulele constituente se orienteaza în directia curgerii.

Lanturile moleculare din topituri sau solutii se desfac, se întind si se orienteaza paralel cu directia de
actiune a fortelor ce tind sa deformeze domeniul fluid. Aceasta orientare permite alunecarea relativa
între straturile fluide, corespunzator unei reduceri a vâscozitatii. Deformarea poate produce
dezagregarea aglomerarilor de particule, având ca efect accelerarea curgerii, deci reducerea
vâscozitatii.
Pentru majoritatea fluidelor comportamentul pseudoplastic este reversibil, cu o anumita întârziere,
deci vâscozitatea creste odata cu scaderea vitezei de deformare si se reface orientarea dezordonata a
particulelor constituente, datorita agitatiei browniene.

b) Lichide dilatante

Lichidele dilatante se caracterizeaza prin cresterea vâscozitatii odata cu cresterea vitezei de deformare
(curbele 3 în fig. 1). De exemplu pentru un material plastic de tip PVC, odata cu cresterea vitezei de
depunere rigiditatea materialului creste.

Comportamentul dilatant este întâlnit la suspensiile foarte concentrate în care particulele solide sunt
amestecate cu lichidele plastifiante. Acestea umplu interstitiile dintre particulele solide, dens
aglomerate. În repaus sau la viteze de deformare reduse, lichidul plastifiant unge suprafetele
particulelor solide si permite alunecarea relativa între straturi. Acest comportament este specific

lichidelor. La viteze de deformare mai ridicate se manifesta frecari mari între particulele solide si lichidul
plastifiant este expulzat dintre acestea, consecinta fiind cresterea importanta a vâscozitatii. Pentru
lichide, acest tip de comportament este destul de rar.

c) Lichide plastice

Lichidele plastice se deosebesc de cele pseudoplastice prin aparitia unui prag al efortului tangential
(curbele 4 în fig. 1). Lichidele plastice caracterizeaza comportamentul unor lichidele si al unor solide. Ele
sunt de cele mai multe ori dispersii, care în repaus prezinta o retea intermoleculara de forte de legatura
(forte de natura electrica, Van der Waals, etc.). Aceste forte împiedica modificarea pozitiei relative a
elementelor constituente, conferind substantei un comportament solid, deci cu vâscozitate infinita.
Toate fortele exterioare aplicate domeniului ocupat de fluid vor conduce la aparitia unor deformari
elastice. Când fortele exterioare cresc, depasind fortele de coeziune se poate produce modificarea
ireversibila a formei domeniului material si apare

curgerea specifica fazei lichide.

Câteva substante ce prezinta un astfel de comportament sunt: noroiul de foraj, unsorile, rujul

si pasta de dinti.

d) Lichide cu comportament tixotrop

Conglomerate

La cresterea vitezei de deformare particulele lichidelor pseudoplastice se orienteaza în directia curgerii.

Acest comportament est 121g66b e tipic pentru diferite dispersii, la care se manifesta si o interactiune
moleculara variabila în timp. Se formeaza astfel o retea de structuri moleculare tridimensionale,
cunoscute sub denumirea de gel. Dupa intervale mai mari de timp aceste structuri se dezmembreaza,
conducând la scaderea viscozitatii, în conditiile aceleiasi viteze de deformare (fig. 3). Vâscozitatea
minima atinsa este specifica starii de solutie a dispersiei.

Fig. 3 Mecanismul curgerii la lichidele tixotrope

Tixotropia este proprietatea lichidului de a reveni la starea de gel, odata cu punerea în repaus a
acestuia. Trecerea dintr-o stare în cealalta se poate face de un numar nedefinit de ori.

Tixotropia se manifesta semnificativ la o serie de materiale, precum vopselurile, produsele alimentare,

cosmetice si farmaceutice. De exemplu, la vopseluri este necesar ca revenirea la starea de gel sa se faca
cât mai rapid pentru a evita scurgerea ei pe perete.

e) Lichide reopective

Lichidele reopective sunt caracterizate prin cresterea vâscozitatii, odata cu intervalul de existenta a
curgerii. Când aceste lichide revin la starea de repaus ele îsi recapata vâscozitatea initiala.

Reopexia si tixotropia sunt comportamente opuse, inclusiv sensul de parcurgere al curbelor

dependentei efortului tangential si vâscozitatii de viteza de deformare. Comportamentul reopectiv
este mult mai rar întâlnit, în comparatie cu cel tixotropic.

Este de remarcat ca la unele materiale se manifesta cresterea viscozitatii în timp, fara a fi un

comportament de tip reopectiv. Cauza este modificarea structurii fizico-chimice, transformarile fiind
nereversibile.

Marimea histerezisului la comportamentul reopectiv este influentata de acceleratia rotorului

vâscozimetrului. Este necesar ca regimurile tranzitorii sa fie evitate, pentru a nu influenta corectitudinea
rezultatelor masuratorilor. Pentru un lichid de mare vâscozitate, la acceleratii mari ale rotorului, se
poate gresit concluziona un comportament.

2) Vâscoelasticitatea
Forþele centrifuge contribuie în urcarealichidului pe pereþi

Nu se manifestã fenomene reologice

Lichidele vâscoelastice prezinta comportamente speciale în conditii identice de încercare cu cele ale
fluidelor newtoniene (fig. 4). Astfel, apa si o solutie de polimeri transparenta nu pot fi diferentiate
semnificativ în conditii de repaus absolut. Când un rotor este introdus în cele doua lichide
comportamentul este diferit. Lichidul vâscoelastic se ridica pe tija rotorului, datorita eforturilor
normale suplimentare de natura elastica. O parte din energia lichidului este acumulata sub forma de
energie potentiala, restul inducând curgerea si fiind disipata sub forma de frecare vâscoasa. În acest
caz, este necesara o abordare speciala pentru a obtine informatii corecte despre comportarea
materialului supus încercarilor.

Fig. 4 Experimente comparative pentru lichidele vâscoase si elastice

La viteze de deformare mici toate fluidele se comporta predominant vâscos, elasticitatea putând fi
neglijata. La viteze de deformare mari situatia se inverseaza.

Pentru întelegerea comportarii vâscoelastice se apeleaza la modele foarte simple ale substantei
(combinatii de resoarte si amortizoare vâscoase). Acestea nu au un corespondent direct în structurile
moleculare, dar pornesc de la modelul Rouse-Zim si concentreaza fenomenele în vederea

aplicarii unei tratari matematice accesibile.

În reometrie exista doua tipuri de teste experimentale:

- test de fluaj, care corespunde aplicarii unui efort ºi masurarii-înregistrarii deformatiei
. H(t) este functia treapta unitara a lui Heaviside;

- test de relaxare, care corespunde aplicarii unei deformatii si masurarii-

înregistrarii efortului .

Vor fi analizate modelele matematice pentru elementele tip si pentru câteva combinatii
reprezentative.

a) Solidul ideal (fig. 5)

Fig. 5 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru solidul ideal

Un solid ideal raspunde instantaneu printr-o deformatie proportionala cu efortul aplicat, în domeniul
elastic. La disparitia efortului deformatia dispare si corpul revine la forma initiala. Prin intermediul
modulelor longitudinal (Young) si transversal, se pot scrie urmatoarele ecuatii constitutive ce descriu
comportarea materialului:

(1)

unde: este efortul longitudinal; - efortul transversal; - deformatia; E - modulul lui Young; G -
modulul de elasticitate transversal.

Acest comportament poate fi descris printr-un resort elastic.

b) Lichidul newtonian (fig. 6)

Fig. 6 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru lichidul newtonian

Pentru lichide, viteza de deformare este proportionala cu efortul; când acesta dispare deformatia
ramâne constanta. Relatia de legatura dintre efort si viteza de deformare este legea lui Newton:

(2)

unde: este coeficientul de vâscozitate dinamica.

Acest comportament poate fi descris printr-un amortizor vâscos ideal.

c) Fluide vâscoelastice

Prin combinatii de resoarte elastice si amortizoare vâscoase ideale, cuplate în serie, paralel sau mixt pot
fi descrise comportamentele materialelor vâscoelastice si deduse ecuatiile constitutive corespunzatoare.

Cele mai reprezentative modele sunt Kelvin-Voigt (solidul vâscoelastic) si Maxwell (lichidul vâscoelastic).

c1) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig. 7)

Fig. 7 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru modelul Kelvin-Voigt

Solidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în paralel a modelelor simple anterioare.

Deformatia celor doua elemente este aceeasi, iar efortul total este suma eforturilor partiale

aplicate resortului si amortizorului:

(3)

(4)

Ecuatia constitutiva corespunzatoare se scrie:

(5)

Solutia ecuatiei diferentiale precedente este:

(6)

unde: se numeste timp de fluaj; - treapta de efort aplicata la momentul initial.

Deformatia remanenta se poate calcula cu relatia ( ):

(7)
Întârzierea raspunsului, determinata de amortizor este caracterizata prin constanta de timp ,
masurata aproximativ prin intersectia dintre tangenta în origine la curba de evolutie a deformatiei

si dreapta .

La disparitia efortului deformatia revine la zero dupa o lege asemanatoare cu (6). Constanta de timp de
relaxare este identica cu timpul de fluaj.

c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. 8)

Fig. 8 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru modelul Maxwell

Lichidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în serie a unui resort elastic cu un amortizor vâscos.

Efortul este acelasi, iar deformatia totala este suma deformatiilor partiale specifice resortului

si amortizorului:

(8)

(9)

Ecuatia constitutiva corespunzatoare se scrie:

(10)

unde este timpul de relaxare al fluidului de tip Maxwell.

Ecuatia diferentiala precedenta are urmatoarea solutie:

(11)
Când efortul dispare (momentul t1) deformatia scade instantaneu la o valoare constanta nenula,
corespunzator destinderii resortului. Deformatia remanenta este o masura a curgerii vâscoase din faza
de fluaj.

d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig. 9)

Fig. 9 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru modelul Norton

Pentru modelul Norton este valabila ecuatia constitutiva:

(12)

e) Solidul rigid perfect plastic (fig. 10)

Fig. 10 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru solidul rigid perfect plastic

Pentru solidul rigid perfect plastic este valabila ecuatia constitutiva:

(13)
deformatia putând lua valori arbitrare.

f) Solidul elastic perfect plastic Saint-Venant (fig. 11)

Fig. 11 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru solidul elastic perfect plastic

Pentru solidul elastic perfect plastic este valabila ecuatia constitutiva (13), deformatia fiind
calculata cu relatia:

(14)

ultimul termen din ecuatia de mai sus putând lua valori arbitrare.

g) Solidul elastic perfect vâscoplastic Bingham-Norton (fig. 12)

Fig. 12 Simbolul si curbele de fluaj si relaxare pentru solidul elastic perfect vâscoplastic

Pentru solidul elastic perfect vâscoplastic sunt valabile ecuatiile constitutive:

(15)