FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „GRIGORE T. POPA”

HIDROGELURI
MATERIALE INTELIGENTE

Proiect realizat de:

MITOCARIU ADINA-ECATERINA
SIMION MĂDĂLINA-PETRONELA
ANUL III, GRUPA IV
1.INTRODUCERE
În mod fundamental,
hidrogelurile inteligente sunt
definite ca fiind rețele
polimerice tridimensionale
reticulate, care au a capacitatea
mare de absorbție a apei sau a
fluidelor biologice.
Au fost dezvoltate diferite
tipuri de hidrogeluri în anii
recenți, inclusiv hidrogeluri
care răspund mediului
înconjurător, de auto-
vindecare, cu memoria
formei și supermoleculare,
iar trăsăturile lor au fost
studiate și testate într-o gamă
largă de aplicații.
Prin combinarea
hidrogelurilor
tridimensionale și a unei
funcții de auto-vindecare, se
pot prepara hidrogeluri noi.
Hidrogelurile cu auto-
vindecare pot fi împărțite în
două categorii:
autonomă
non-autonomă
Fig.1. Curba care indică creșterea numărului de publicații asociate cu cuvântul
cheie "hidrogel" în ultimii 66 de ani
Fig. 2. Tendințele globale privind lucrările publicate pe bază de hidrogeluri în perioada
2008-2012
 TAB.1. Cei mai utilizați monomeri naturali și sintetici în sinteza de hidrogeluri cu aplicații în domeniu
l farmaceutic

Polimeri sintetici și abrevierea lor Polimeri naturali

Hidroximetil metacrilat chitosan

Hidroxietoxietil metacrilat (HEEMA) alginat

Hidroxidietoxietil metacrilat (HDEEMA) colagen

Metoxietil metacrilat (MEMA) dextran

Metoxietoxietil metacrilat (MEEMA) celuloză

Metoxietoxietil metacrilat (MDEEMA) acid hialuronic

Dimetiacrilat de etilen glicol dimetacrilat (EGD DNA

MA
N-vinil-2-pirolidonă (NVP) chitină

N-izopropil AAm (NIPAAm) gelatină

Acetat de vinil (VAc) fibrină

2.CLASIFICARE
În fucție de:

Structura fizică Legături Caracteristici mecan

Schimburi ionice Calea de sinteză Dimensiune
ice și structurale

Amorfă Anionic Homopolimeri Macrogeluri Chimice Rețea afinică

Semicristalină Cationic Copolimeri Microgeluri Fizice Rețea fantomă

Supermolecule Neutru Multipolimeri Nanogeluri

Agregate hidrocoloidale Amfolitic

Geluri cu legături de
hidrogen
Fig. 3. Clasificarea hidrogelurilor pe baza unor diferiți parametri
 Cation mobil

Anion fix

Cation fix

Anion mobil

Lanț polimeric

Intersecția
lanțurilor

Fig. 4. Schema structurii hidrogelilor (a) cationici și (b) anionici

• Utilizarea particulelor de hidrogel este o soluție alternativă pentru o livrare mai
puțin invazivă.

• Nanogelurile și microgelurile au avantaje față de hidrogelurile macroscopice.

• Nanogelurie au o mare capacitate de a menține apă.

• Nanogelurile pot fi fabricate utilizând o mare varietate de polimeri naturali,polimeri

sintetici sau o combinație a celor două.

• Nanogelurile protejează biomoleculele, cum ar fi enzimele și materialele genetice.

3.SINTEZĂ
În mod tradițional pentru
prepararea hidrogelurilor
s-au utilizat reticularea
fizică,reticularea chimică,
grefarea prin polimerizare
și reticularea prin legare.
Utilizarea inițiatorilor funcționali
și a macroinitiatorilor permite
contribuția grupelor funcționale
interioare sau de pe suprafața
Tehnicile de polimerizare
hidrogelurilor, ceea ce facilitează
radicalică permit prepararea
bioconjugarea multivalentă.
de hidrogeluri cu diferite
compoziții, mărimi și
morfologii, inclusiv particule
nucleu-membrană goale.
 • Diferitele metode raportate în literatură pentru a
produce hidrogeluri reticulate fizic includ: încălzirea
3.1. Reticularea sau răcirea unei soluții de polimer, interacțiuni ionice,
coacervare complexă, legare la hidrogen, maturare sau
fizică agregare rezultată din căldura și cicluri îngheț-
dezgheț.

• Metodele chimice majore pentru sinteza

hidrogelurilor includ reticularea chimică, grefarea
3.2. Metode chimice monomerilor sau aplicarea unui reticulant pentru a
interconecta două lanțuri de polimeri .
4. METODE DE STIMULARE

pH

Hidrogelurile
temperatură
răspund la o câmpuri
gamă largă de electrice
stimuli externi:

lumină
5. MECANISM DE UMFLARE ȘI CONTRACȚIE

Hidrogelurile pot Hidrogelurile se umflă la Această schimbare

absorbi cantități temperaturi sub temperatura este legată de
mari de apă și fluide de tranziție de fază a echilibrul hidrofil -
biologice cu volumului, în timp ce se hidrofobic din
ajutorul grupărilor confruntă cu o contracție la structura rețelei.
.

.
hidrofile existente temperaturi peste temperatura
în structură. de tranziție de fază.

Rata de umflare este determinată de următoarea ecuație :

Raportul de umflare = ¼ [(ms-md) / md] * 100 (1)

5.1. Hidrogeluri sensibile la pH

Hidrogelurile sensibile la pH cuprind în mod tipic o rețea cu grupări acide

și bazice ionizabile atașate lanțului polimerului care poate protona sau elibera
protonul prin modificări ale pH-ului mediului.

Hidrogelurile sensibile la pH includ grupări anionice ionizabile, cum ar fi

COOH și polimeri bazați pe acid poliacrilic (PAA) care se micsorează într-un
mediu cu pH scăzut, dar se umflă imediat într-un mediu cu un pH variind de la
acid slab la bază slabă.
5.2. Hidrogeluri sensibile la temperatură
• Hidrogelurile sensibile la temperatură conțin atât grupe hidrofobe, cât și hidrofile în rețeaua
proprie.

• Acestea suferă modificări ale volumului fie la o temperatură mai mică decât temperatura
critică a soluției (LCST), fie la o temperatură superioară (UCST).

Hidrogeluri sensibile
la temperatură

Hidrogeluri sensibile Hidrogeluri sensibile

Hidrogeluri
la temperatură la temperatură
reversibile termic
negativă pozitivă
5.3. Hidrogeluri sensibile la lumină
Hidrogelurile sensibile la lumină sunt clasificate în:
 hidrogeluri sensibile la lumina UV ;
 hidrogeluri sensibile la lumina din domeniul vizibil.

Conversia luminii în
căldură

Mecanisme posibile
pentru funcționarea Ionizarea moleculelor
hidrogelurilor sensibile la fotosensibile
lumină

Încorporarea grupurilor
cromoforice în matricea
hidrogelului
5.4. Hidrogeluri electrosensibile

• Hidrogelurile electrosensibile se pot umfla sau contracta în prezența unui câmp electric
aplicat.

• Hidrogelurile se umflă pe o parte și se comprimă de cealaltă parte. Aceasta are ca rezultat

îndoirea sau chiar deformarea hidrogelurilor.

• Electrosensibilitatea hidrogelurilor este rezultatul migrării ionilor liberi în soluții sub câmp
electric.

• O astfel de migrație determină distribuția neuniformă a concentrației de ioni în interiorul și

în exteriorul hidrogelului, ceea ce determină diferența de presiune osmotică și în consecință
deformarea hidrogelului.
5.5. Hidrogeluri sensibile mecanic

• Se utilizează în principal surfactanți.

• În anumite condiții se formează hidrogeluri cu o varietate de structuri care pot detecta

molecula de apă.

• Pentru gelifierea apei este necesară o concentrație relativ mare de surfactanți.

5.6. Hidrogeluri sensibile la enzime

• Funcțiile enzimelor includ catalizarea sintezei și hidrolizei, conducând astfel la tranziții de
la sol la gel și de la gel la sol.

• Majoritatea cercetărilor s-au concentrat asupra hidrogelurilor polimerice cu protează și

glicozidază.
6.APLICAȚII
Producția de
Sistemele de distribuire a medicamentelor Agricultură electrozi Industria
microelectronică
Materialul de bază pentru producerea Diagnostic
Cosmetică
particulelor metalice
biotehnologie Vindecarea Produsele
Separarea rănilor igienice
Inginerie biomoleculelor
Farmaceutică Industria alimentară
tisulară sau a celulelor

Actuatori como-electromecanici pentru simularea comportamentului musculaturii

Microvalve și micropompe

Produse antibacteriene și antimicrobiene

6.1. Livrarea de medicamente

• Hidrogelurile inteligente au fost studiate pentru utilizarea în sistemele de eliberare

controlată a medicamentelor.

• Hidrogelurile efectuează livrare pe termen lung de medicamente.

• Hidrogelurile pentru livrarea medicamentului în locul potrivit și în momentul potrivit sunt

realizate în funcție de gradul de umflare sau contracție prin schimbarea structurii ca
răspuns la stimulii de mediu.

• Adăugarea de polimeri naturali sporește hidrofobicitatea, biodegradabilitatea și biocompa-

tibilitatea hidrogelurilor.
 Variația pH-ului

Difuzia medicamentului din structura

Medicament dispersat prin rețelele hidrogelului prin umflare
hidrogelului

Variația temperaturii

Difuzia medicamentului din structura

hidrogelului prin contracție

Fig. 5. Livrarea medicamentelor cu ajutorul hidrogelului prin modificarea temperaturii și a

pH-ului
6.2. Diagnostic și imagistică

În diferite cercetări imagistice și agenți de contrast.

Introducerea particulelor magnetice în nanogeluri reticulate.

Hidrogeluri pe bază de poliacrilamidă fluorescentă.

Evidențierea prin fluorescență
a glucoză
Glucoză

+ Glucoză

- Glucoză

Sfere cu hidrogel ce conțin fotocrom cu afinitate pentru glucoză

Vas de sânge
Detecție transdermică

Seringă
Injecție

Fig. 6. Schema capsulelor fluorescente injectabile pentru monitorizarea continuă a glucozei in vivo
6.3. Optică

• Un hidrogel trebuie să posede anumite proprietăți fizice pentru a fi utilizat ca biomaterial

pentru producerea de lentile de contact.

• Lentilele de hidrogel siliconice sunt obișnuite pe piață datorită permeabilității lor ridicate la
oxigen și confortabilității.

• Lentilele de contact PHEMA(poli(hidroxietil metacrilat)) conțin aproximativ 40% apă în

formă complet hidratată.
 Bile de oțel

soluția de hidrogel

Bilă de oțel Puncte de tăiere

Lentile de contact

Fig.7. Fabricarea lentilelor de contact cu hidrogel

6.4. Inginerie tisulară
• Aceasta include îmbunătățirea sau înlocuirea țesuturilor sau organelor specifice folosind
materiale și tehnici de sinteză.

Fig. 8. Utilizarea hidrogelurilor injectabile

7.CONCLUZII
Cercetările curente în domeniul hidrogelurilor ca materiale inteligente
cu aplicații remarcabile se axează pe principiile de bază ale hidrogelurilor.

• Evoluțiile recente în domeniul materialelor polimerice naturale și sintetice au dus la

dezvoltarea diferitelor hidrogeluri sensibile la pH, temperatură, lumină și câmp
electric, care sunt utilizate pentru multe aplicații, în special în domeniile biomedicale.

Printre hidrogeluri, cele sensibile la pH și temperatură au atins cele

mai multe considerații și atenții.

• Utilizarea polimerilor naturali și apariția hidrogelurilor biodegradabile și

biocompatibile ar putea avea o aplicație promițătoare în domeniul biotehnologiei.