Biomateriale

polimerice
(naturale și sintetice)
Curs 5
an III - Bioinginerie
Polimer natural (Biopolimer) –provin din biosinteza, se
folosesc extractii adecvate din mediul natural.
PROTEINE
Proteinele își exercită funcțiile:
 la nivel intracelular,
 membrane celulare,
 în mediul extracelular extins
 mediul extracelular proxim.
Proteinele – clasificare în funcție
de rolul pe care acestea îl au.
Cheratina
 AMINOACIZI IN CHERATINA
Parul uman contine aprox. 14% cisteina. Numarul mare de
legaturi disulfurice contribuie la insolubilitatea cheratinelor.

Cheratinele mai flexibile si mai elastice din firul de par (α-cheratinele)

contin mai putine legaturi disulfurice decat cele din unghii, copite sau
gheare.
β-cheratinele se întâlnesc la reptile si pasari şi au structuri de foi β-pliate
care se rasucesc impreuna si apoi sunt stabilizate si intarite prin punti
disulfurice.
Filamentele de cheratina se formeaza trecand printr-o serie
de etape de asamblare, incepand cu dimerizarea.

Dimerii se asambleaza in tetrameri si octameri si apoi in

filamente de lungime unitara, capabile sa se uneasca intre
ele, formand filamente lungi.
 α-cheratina – Structura

• Unitatea structurală de bază = protofibrila

• Protofibrila = 2 lanturi polipeptidice paralele, care
formează un “cablu rasucit” cu sensul de răsucire către
dreapta.

• Cele 2 lanţuri polipeptidice au:

structura primară caracteristică care constă în
repetarea de n ori a unei secvenţe formate din 7 aminoacizi:

(a-b-c-d-e-f-g)n,

unde a şi d sunt aminoacizi hidrofobi, iar ceilalţi sunt

predominant hidrofili, frecvent cisteina.
 Cheratina - Structura
Structura secundară α-helicoidală cu sensul de răsucire
spre dreapta (aproape pe toată lungimea lanţului).
Protofibrila este stabilizată prin:
Interacţiuni van der Waals stabilite între aminoacizii a şi
d ai celor două α-helixuri
numeroase punţi disulfidice
• Suprahelixul (protofilamentul) = 1 pereche de
protofibrile antiparalele, incolacite una în jurul celeilalte,
cu sensul de răsucire către stânga (“coiled coil” =
spirală spiralată).
• Filamentul = pachet de 4 protofilamente cu structura
de α-helix de dreapta.
Elementele structurale ale α-cheratinei
ORGANIZAREA FIBRILELOR DE CHERATINA
Cheratina-formarea micro-şi macrofibrilelor
• Numarul mare de legaturi disulfurice contribuie la
insolubilitatea cheratinelor, cu exceptia agentilor reducatori
sau disocianti.
• Cheratinele mai flexibile si mai elastice din firul de par
contin mai putine legaturi disulfurice decat cele din unghii,
copite sau gheare.

• Firul de par este constituit

din α-cheratina care este
formata din filamente
singulare rasucite alfa-helix
(cu legaturi de H
intramoleculare regulate, care
se incolacesc apoi unele in
jurul altora formand franghii
superhelicoidale care se pot
rasuci in continuare).
• β-cheratinele reptilelor si pasarilor au structuri de foi β-pliate care se
rasucesc impreuna si apoi sunt stabilizate si intarite prin punti
disulfurice
β-cheratina
 Proprietățile mecanice
ale α- și β-cheratinelor

Materialele cheratinoase prezintă funcții

mecanice foarte bune, în funcție de
animalele gazdă de provenienta.
Forma β are o rigiditate mai mare decât α-
helix și a fost a recunoscut de mult că la
întindere, helicoidele α schimbă structura în
foi pliate. În plus, mineralizarea cu calciu și
alte săruri poate contribui la întărirea
keratinelor .
Alinierea și fracțiunea de volum a
filamentelor influențează proprietățile
mecanice ale cheratinelor, iar umiditatea
joacă, un rol important în comportamentul
mecanic al cheratinelor α și β.
α- și β-cheratine
 Sensibilitate la hidratare
Proprietățile mecanice ale cheratinelor α
și β sunt puternic influențate de
conținutul de apă. Pe măsură ce
umiditatea crește, rigiditatea și rezistența
scad, în timp ce tensiunea de rupere
crește.
Difracția cu raze X și studiile
experimentale au arătat că proteinele
matricei ar putea fi considerate sensibile
la apă, în timp ce zonele IF- fibrilare sunt
cristaline și nu sunt afectate mecanic.

Diagrame schematice ale interacțiunii apei cu α-

cheratina: (I) apa acționează ca legături încrucișate și
ca agent de umflare pentru a crește distanța dintre
proteinele matricei, (II) apa poate înlocui legăturile de
hidrogen din lanțurile de proteine matrice și / sau în
IF-urile și (III) în matrice, apa pot forma o rețea
tridimensională cheratină-apă.
Aplicatii medicale ale cheratinelor
Elastina- structura şi rol
 Secventa in elastina

-Pro-Gly-Val-Gly-Val-Pro-Gly-Val-Gly-Val-

Pro-Gly-Val-Gly-Val-Pro-Gly-Val-Ser-Val-

Pro-Gly-Val-Gly-Val-Pro-Gly-Val-Gly-Val-
unitati repetate:
-Lys-Ala-Ala-Lys-

-Lys-Ala-Ala-Ala-Lys-
Tropoelastina
 Elastina- structura şi rol
• Reticularea se realizeaza pe 2 cai:
• Prin oxidarea unor resturi de lizina si allizina
sub actiunea unor oxidaze cu formarea de
aldimine prin condensare cu gruparea ε a lizinei
• Condensarea a 3 resturi de allizina cu o
grupare ε a lizinei nemodificate. Se formeaza
desmozina, un nod molecular ce mentine in
echilibru patru lanturi de elastina.
Elastina este o proteina majora, componenta a tesuturilor
elastice: artere, plamani, piele ,ligament si cartlagii.

• Este compusa din tropoelastina solubila, care contine

preponderant resturi de Gly, Val, Ala modificata si Pro

• Tropoelastina are 65 kDa si se poate reticula prin legaturi

transversale (incrucisate) formand un complex insolubil.

• Cea mai frecventa astfel de legatura rezulta ca urmare a

transformarii grupelor amina ale resturilor de Lys, prin
oxidare, catalizata de lizil-oxidaza, in grupe aldehidice.
Rezulta reticulari spontane prin intermediul desmozinei.
Ca si colagenul, cantitatea de elastina scade o data cu inaintarea in varsta
ceea ce duce la aparitia ridurilor sau la efectul de "lasare" a pielii.
• Chiar si porii parului sunt de asemenea sustinuti de elastina, iar pe
masura ce elastina de la baza lor dispare in timp, colapseaza si se umplu
cu substante reziduale formind chisturi sau cosuri.

• Elastina are o contributie importanta la flexibilitatea tesuturilor externe ale

arterelor. Ea are functii de reglare a dezvoltarii arterelor si la cresterea
muschilor ce sustin structurile arteriale. Distrugerea fibrelor de elastina ale
arterelor duce la aparitia unor boli specifice.
• Expunerea indelungata si excesiva la razele solare provoaca distrugerea
elastinei si a colagenului. Aceasta boala se numeste elastoza solara si
este frecvent intilnita la fermieri, marinari si in general la cei expusi mult
timp in bataia soarelui.

• Elastina este si un agent protector deseori folosit ca ingredient in

produsele cosmetice care atenueaza efectele pielii uscate, facind-o mai
moale si mai supla.
Elastina, ca tot constituenti matricei celulare, este sintetizata
de forme diferentiate ale fibroblastelor, sub forma unui
precursor insolubil - tropoelastina. Acesta este format dintr-
un singur lant polipeptfc continand aprox 800 resturi de
aminoacizi.

• Sub actiunea lizil-oxidazei, ce are drept cofactori Cu si

piridoxalfosfatul, anumite resturi de Lys din tropoelastina
sufera o dezaminare oxidativa si o serie de condensari
successive (neenziamtice) care conduc la formarea
desmozinei sau izodesmozinei.

• Acestea leaga 2 lanturi polipeptdice de tropoelastina (4 sau

5 legaturi de desmozina per lant polipeptidic).
Molecula filamentoasa de tropoelastina contine 2 regiuni diferite: una
extensibila, reprezentata schematc prin bucle largi (foi β) cealalta, mai
compacta, reprezentata prin bucle scurte.
• Cele doua regiuni nu contin acceasi secventa de aminoacizi. Regiunile
compacte contin Lys, care, sub actiunea lizil-oxidazei, se transforma in
desmozina, prin care se realizeaza legaturile incucisate
Studiile de secventere efectuate asupra tropoelastinei au
evidentat existenta inlantuirilor repetitve de aminoacizi
nepolari.
Pentapeptida Val-Pro-Gly-Val-Gly se repeta de 11 ori.
Exemple de tesuturi animale elastice:
- ligamente,
- aorta si arterele pulmonare ale tuturor primatelor,
- tesuturile cartlagiului urechii si epiglotei
- plamanul, bronhiile si pielea, desi au un continut relatv
redus de elastina.
Elastina este deci prezenta practic in fiecare organ al
corpului uman, ea fiind unul din principalii constituent
macromoleculari ai tesutului conjunctv, chiar daca nu
reprezinta, uneori, decat un procent mic din matricea
intercelulara.

Importanta sa apare din ce in ce mai mare in patogeneza

aterosclerozei, a emfizemului ca si a numeroase alte
afectiuni ale tesuturilor elastice.
Productia de elastina atinge maximul in perioada neonatala,
oprindu-se la pubertate, dupa care se diminueaza in timp.
Ea poate fi reactivata in timpul cicatrizarii.

• Aceasta molecula este foarte greu degradabila, facand

parte din proteinele cele mai rezistente din organism. In
conditii fiziologice, reinnoirea elastinei practc nu se
produce.
Timpul de injumatatire al elastinei este estimat la 70 de
ani.
• Tesuturile bogate in elastina sunt : aorta (30% - 57%),
vasele sanguine (28% - 32%), ligamentele (50%), plamanii
(3% - 7%), tendoanele (4%) si pielea ( 2% - 3%).
Fibrele de
elastină
Imagie SEM, fragment de aortă, fibre de elastină
Rolul α1- antitripsinei în
degradarea elastinei

α1- antitripsina
 FIBROINA DIN MATASE

•Proteina principală din mătase (75%); cealaltă proteină majoră este

sericina
•Fibre foarte puternice; rezistent la tensiune (non-elastic) dar flexibil
•Compoziție foarte simplă: ~ 46% Gly, 29% Ala, 12% Ser
(c.f. sericină: 37% Ser, 17% Gly, 16% Asp)
•β-foaie plisată; aproape de complet extins (~ 6.9Å distanță de
repetare)
•Foile se împachetează una peste alta; fără legături încrucișate
covalente; Legăturile H, forțele lui V de W și interacțiunile hidrofobe
stabilizează moleculele
 Unitate de repetare în fibroină de mătase

Catenă polipeptidică a fibrelor: Mr ~ 370.000;

~ 65% "cristalina", ~ 33% amorfa;
cristalina are ~ 50 repetări de 59 AA unitate:

-Gly-Ala-Gly-Ala-Gly-Ser-Gly-Ala-Ala-Gly-[Ser-
Gly-Ala-Gly-Ala-Gly]8-Tyr-
FOI b-PLIATE
FIBROINA DIN MATASE
 Miozina
Actina
• Proteine musculare care permit contractia
muschilor.
• Miozina
– Proteina fibroasa – doua -helix
– La sfarsitul fiecarei fibre – o proteina globulara
• Actina
– Proteina multimerica
– Fibre lungi de proteine globulare conectate
 Muschii se contracta si se relaxeaza
cand sunt dirijati de semnale
electrice de la creier

Muschiul- manunchiuri de
fibre musculare.
Mai multe miofibrile formeaza
fibra musculara.
Miofibrilele prezinta
striatii, formate prin aranjarea
moleculelor proteice

Proteina formeaza filamente de 2 tipuri: subtiri si groase.

Filamentele groase contin miozina; filamentele subtiri contin
actina, troponina si tropomiozina.