Farmacia Romaneasca in secolul XX

Referat realizat de: Frangulea Mihaela Luiza seria 2, grupa 8, an 1 Profesor coordonator: Conf. Dr. Valentina Soroceanu

Farmacia Romaneasca in secolul XX

Istoria farmaciei in secolul XX a fost marcata de evenimente importante, dintre care, cel definitoriu a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial .Astfel, se poate vorbi despre Farmacia Romaneasca inainte si dupa anul 1944. In 1923 s-a produs un eveniment mult asteptat,care facuse obiectul preocuparilor multor generatii de farmacisti. Este vorba de infintarea Facultatii de Farmacie din Bucuresti,care se constituie cu 4 catedre si 9 conferinte,avandu-l ca decan pe profesorul Stefan Minovici. Din anul 1924,planul de invatamant prevede un numar de 3 ani de studiu in cadrul facultatii si 2 ani de stagiu de practica in farmacie. Din cauza crizei economice mondiale in deceniile 2-3 ale secolului XX, exista un somaj al framacistilor. Tot din cazua crizei nu se puteau aloca fondurile necesare devoltarii sectiilor de farmacie din Cluj si Iasi si de aceea s-a decis comasarea invatamantuli farmaceutic la Bucuresti,unde facultatea avea 4 catedre si 9 discipline cu baza materiala satisfacatoare. Din punct de vedere al productiei, industria de medicamente din Romania ia nastere in 1898 prin Societatea Centrala cu scopul importarii medicamentelor si chimicalelor, precum si al stimularii productiei de medicamente romanesti. Inaintea Primului Razboi Mondial s-au constituit, in laboratoarele unor farmaci mai mari sau in laboratoare independente, primele nuclee ale industriei noastre farmaceutice. Cele mai importante au fost laboratorul de pe langa farmacia Vorel din Piatra Neamt care a valorificat pentru prima data plantele medicinale, laboratorul Terapia din Cluj, laboratorul Dunod din Bucuresti care s-a specilizat in tablete, solutii injectabile, granule,pulberi, ovule, siropuri, unguente, majoritatea operatiilor executandu-se manual. Desi a fost sustinuta necesitatea infiintarii unei industrii nationale puternice, intru-cat se considera ca farmacistul trebuie sa aiba si un rol industrial si ca invaizia produselor farmaceutice straine a luat un avant extraordinar in ultimul timp (Prof. I. Bogdan), aceste inerventii nu si -au gasit reolvare pe plan national din cauza lipsei de capital. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, intre anii 1945-1947, se remarca o perioada de redresare sanitara dupa anii de razboi.In 1947 Depozitul de

Medicamente Standart din Bucuresti a trecut in sectorul de stat si apoi s-a infiintat Societatea Comerciala de Stat Centrofarm, ale carei filiale regionale aprovizionau farmaciile cu medicamente. Intre anii 1949-1976 Romania s-a confruntat cu problema deficitului de farmacii si farmacisti. Desi din an in an numarul acestora crestea, nu satisfacea insa cerintele. In decursul a doi ani 1948-1950 s-au deschis 179 de farmacii, in 1950 functionand 1289 de farmacii,tot atunci aparand primele puncte farmaceutice de categoria a III a in cadrul cooperativelor satesti. Un an mai tarziu apar punctele farmaceutice de categoria I subordonate si aprovizionate direct de oficiile farmaceutice, iar in 1954 apar punctele farmaceutice de catergoria a II a orgranizate in cadrul dispensarelor si punctelor de sanatate din circumscriptiile sanitare rurale. Dupa nationalizare s-a stabilit raportul de o farmacie la 10000 de locuitori in mediul urban, iar prin nationalizarea si a farmaciilor din mediu rural, intreaga retea farmaceutica a trecut sub controlul statului . Un studiu intreprins in anul 1963 a aratat ca in mediul rural revenea, in medie, o farmacie la 21778 locuitori si ca este necesara o repartitie teritoriala mai judiciosa a farmaciilor in toate judetele tarii, in functie de parametrii precum:popoulatie,comune,sate,suprafata teritoriala,circumscriptii medicale rurale.Ca o solutie de moment, care insa nu rezolva ci doar ameliora situatia s-a inmultit numarul punctelor farmaceutice, acolo unde nu se puteau deschide inca farmacii, ajungandu-se in 1968 la aproape 4000. La 1 ianuarie 1976 reteau farmaceutica era alcatuita din 5600 de unitati dintre care 1774 farmacii, 604 puncte farmaceutice de categoria I, 3203 puncte farmaceutice de categoria a II-a, 17 oficii farmaceutice, 17 laboratoare pentru controlul medicamentului, un Institut de Stat pentru Controlul Medicamentului si Cercetari Farmaceutice, numarul total al farmcistilor fiind de 5376. Dupa o statistica din 1970 publicata de O.M.S in 1974, tara noastra se inscria pe al 23 lea loc din totalul de 30 ca indicator farmacist/populatie, avand un farmacist la 4320 locuitori. In ceea ce priveste industria de medicamente si institutele de cercetari, inca din primii ani de dupa razboi s-a avut in vedere dezvoltarea industriei de medicamente, astfel in Programul Blocului Partidelor Democratice din 1946 se prevedea Infintarea si dezvoltarea industriei de medicamente si instrumente medicale. Se infiinteaza Oficiul Industrial al Medicamentului devenit in 1948 Centrala Industriala Chimico-Farmaceutica, in care sunt grupate toate laboratoarele de medicamente nationalizate. Pentru organizarea noii industrii de medicamente a fost necesara, in primul rand, gruparea celor 176 de intreprinderi si laboratoare nationalizate in unitati mai mici, cu profile precum:sinteza,produse opoterapice,extracte vegetale, conditionare, tehnicienii. S-au confruntat cu diverse probleme precum elaborarea unei tehnologii de sinteza ca valorificarea resurselor indigene dar si preocuparea formarii de cadre. Inainte de nationalizarea din 11

iunie 1948,Comisia Medicamentului din Din Directia Farmaciilor si Medicamentelor a Ministerului Sanatatii incheia operatia cunoscuta sub numele de Tipizarea medicamentelor, ce consta in revizuirea celor 4200 de sortimente de specialitati farmaceutice indigene si straine existente, in final ramand in uz numai 264 de formule farmaceutice fiind considerate la momentul respective cele mai eficiente, la care se adauga 52 de sortimente de seruri si vaccinuri indigene si 91 de sortimente de specialitati farmaceutice , in total insumand 407 sortimente. In 1949 s-a reorganizat Instititul Chimico-Farmaceutic sub denumirea de Institutul de Cercetari Farmaceutice, doi ani mai tarziu adaugandu-i-se Laboratorul de cercetari de plante medicinale, iar in 1952 Laboratorul de antibiotice s-a tranformat in sectia de antibiotice. Principale obiective ale Institului ChimicoFarmaceutic au fost: crearea unei industrii de medicamente de sinteza prin elaborarea de produse tehnologice avand la baza materii prime autohtone;valorificarea plantelor medicinale, a produselor animale si minerale;redactarea Farmacopeii Romane ;standardizarea metodelor de control; sprijinirea industriei si a retelei de medicamente. La 5 ani dupa reorganizare, in 1954 institutul Chimico-Farmaceutice avea sectii precum: Extractii vegetale; Galenica;Analie; Pilot;Chimioteraie;Farmacodinamie;Antibiotice. Simultan cu cercetarea in domeniul medicamentelor de la Institut,se desfasurau studii si la facultatile de farmacie,laboratoare uzinale si sectia de Stiinte tehnice si chimice a Academiei. Medicamente precum: antipiretice-analgezice, sulfamide, turberculostatice, antidiabetice, substante de contrast, etrogeni de sinteaza, care pana nu demult se importau, s-au sintetizat in Romania. In 1953, la Iasi, incepe sa functioneze Fabrica de penicilina, devenita de antibiotice, care in decurs de doua decenii a produs intreaga gama de antibiotice. Pentru a valorifica reursele indigene vegetale, care in trecut erau exportate si apoi importate sub forma de extracte, sau chiar aceleasi plante reambalate, s-a infiintat o fabrica de tincturi si extracte vegetale, care au inlocuit produsele de import. In ceea ce priveste invatamantul, prefacerile care au cuprins dupa ultimul razboi mondial toate sectoarele de activitate s-au rasfrant si asupra invatamantului, fiind concretizate in reforma din 1948. Prima masura a fost includerea facultatilor de medicina si farmacie intr-o singura unitate organizatorica- Institutul de Medicina si Farmacie.Prin reforma invatamantului superior a luat nastere , la Tg. Mures, o facultate de famacie, iar la Cluj si Iasi au fost reinfiintate facultatile de farmacie. Trebuie mentionat faptul ca reinfiintarea Facultatii de Farmacie din Iasi venea sa repare o nedreptate facuta in 1934, cand a fost desfiintata, iar invatamantul farmaceutic a fost comasat la Bucuresti. Dupa ce a functionat in perioada 1948-1952 in cadrul Institutului de Medicina si Farmacie(celelalte facultati fiind Medicina Generala,Pediatria,Igiena si

Stomatologia), Facultatea de Farmacie a fost desfiintata(1952), iar studentiiexistenti, distribuiti facultatilor din Bucuresti si Cluj. Pe baza eforturilor depuse ulterior de cadrele didactice si de conducerea Institutului, Ministerul Invatamantului a decis, in 1961, reinfiintarea unei sectii de farmacie in cadrul Institutului de Medicina. In 1965, Institutul de Medicina devine Institut de Medicina si Farmacie, sectia de farmacie tranfosrmandu-se in facultate. Totodata, i s-a repartizat o cifra marita de scolarizare, pentru a acoperi nevoia de cadre calificate a retelei farmaceutice. Ca in toate unitatile de invatamant, numarul studentilor in farmacie, pe tara, afost sporit 990 in 1949 fata de 540 in 1939,iar structura sociala a studentimii a reflectat transformarile sociale din tara. Totodata, s-a trecut la organizarea pregatirii asistentilor in farmacie prin infiintarea scolilor tehnice sanitare(1950). O noua orientare s-a produs in activitatea cadrelor didactice, ca si a studentilor, materializata prin preocuparea, respective pregatirea, pentru rezolvarea problemelor specifice sectorului farmaceutic. Fata de nevoie urgenta de cadre,ca urmare a nationalizarii farmaciilor, din 1948-1949, Facultatea de Farmacie a functionat cu doua sectii: Galenica cu 4 ani de studiu si Industrie farmaceutica cu 5 ani, la ambele ultimul an fiind de practica. Aceasta a fost o rezolvare a situatiei de moment, caci s-a dovedit ca 4 ani de studiu sunt insuficienti pentru formarea unui farmacist care sa corespunda cerintelor epocii. De aceea, in anul 1952 s-a renuntat la sectia Galenica de 4 ani si s-a trecut la planul de invatamant de 5 ani, din care in primele 9 semestre se tin cursuri si lucrari practice, in ultimul semestru facindu-se practica in unitatile farmaceutice. Incepand cu 1958-1959, s-a introdus un nou plan de invatamant, care avea insa, aceeasi perioada de scolarizare, dar noi discipline, dintre care unele erau obligatorii- socialism stiintific si filosofie marxist-leninista, anatomie si fiziologie, urgente medicale, organizare farmaceutica si istoria farmaciei, toxicologie industriala si generala, dar si materii facultative precum limbi moderne, educatia fizica, merceologie, contabilitate. Noua ani mai tarziu insa, se produce o noua modificare in planul de invatamant prin introducerea si aaltor discipline (industria medicamentelor si chimia sanitara) sau completarea a celor existente (la chimia analitica s-a adaugat controlul medicamentelor, la chimia fizica s-a adaugat si cea coloidala, la urgente medicale s-au adaugat elemente de patologie). Tot atunci, denumirea de farmacie galenica s-a transformat in aceea de tehnologia formelor farmaceutice. In anii ce au urmat s-au adus doar modificari nesemnificative planului de invatamant curent in acea perioada. Din 1972-1973 s-a instituit practica in productie, ceea ce marca o perioada de 3 ani dupa absolvire, de stagii in farmacie cu circuit deschis sau inchis, in laboratoare sau in oficii farmaceutice.

Facultatea de Farmacie din Bucuresti s-a remarcat in a doua jumatate a secolului XX prin pregatirea unui numar ridicat de student straini , dar si a unui numar ridicat de doctori in farmacie, iar studiile postuniversitare se desfasurau la Institutul de Perfectionare a Medicilor si Farmacistilor din Bucuresti si filialele din Iasi si Cluj, iar mai tarziu, la institutele de medicina si farmacie din Bucuresti, Cluj, Iasi, Tg. Mures. In plan istoric, trecutul farmaciei atat in Romaniacat si in strainatate se valorifica prin studiul istoriei farmaciei, materie introdusa in planul de invatamant in anul 1953, dar si prin aparitii frecvente a diverse studii si articole publicate in revistele de farmacie si in revistele de arheologie (Acta Musei Napocensis-Cluj si Noesis-Bucuresti). Un alt factor ce a relevat interesul crescand pentru tot ceea ce insemna farmacia in trecut a fost valorificarea obiectelor muzeale farmaceutice si constituirea unor colectii, dar si aparitia unor carti de istoria farmaciei Farmacia de-a lungul secolelor- S. Izsak, considerate carte de referinta pentru cei care se ocupa de istoria farmaciei.