ETICA TOT Sem1

ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE
FARMACEUTICĂ
CURS 1
Noțiuni introductive
Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi
numită ştiinţa realităţii morale.
Etica încearcă elucidarea problemelor morale printr-un

demers cognitiv.
Etica poate fi înţeleasă ca o filosofie asupra moralei, a

binelui şi a răului, a datoriei.
Etica este un demers care studiaza şi analizează condiţia

umană.
Morala se referă la ceea ce este bine sau rau.

Deontologia este un compartiment al eticii care se
ocupă cu studiul normelor si obligaţiilor specifice unei
activităţi profesionale.
Deontologia le impune cetatenilor indatoriri. Un cod

deontologic propune reguli stricte de urmat.
Denumirea de deontologie provine de la cuvintele

“deon”,”ontos” - ceea ce trebuie făcut si „logos” -
studiu, asadar “studiu despre ceea ce trebuie sa faci”.
Sinteza obligatiilor etice si deontologice ale farmacistului a
fost facuta de Hipocrate, vestitul medic grec, in secolul V
i.e.n. - in Juramantul ce-i poarta numele.
Deşi astăzi se vorbeste numai în medicină de “Juramantul

lui Hipocrate”, acest juramânt a aparţinut deopotrivă
medicinei şi farmaciei, profesiuni surori exercitate de una şi
aceeaşi persoană, timp îndelungat.
JURAMÂNTUL FARMACISTULUI
“În intreaga mea activitate voi da dovada de o atitudine

profund umană faţă de om şi colectivitate.
Voi respecta demnitatea si personalitatea bolnavului,

exercitand profesiunea cu contiinciozitate, respectand
normele de etica si de deontologie farmaceutica.
Voi fi corect cu mine insumi si cu confratii mei,carora le voi

cere colaborarea , si nu voi refuza sa le acord sprijinul, cand
mi se va cere, in interesul bolnavului.
Nu voi accepta sub nici un motiv ca activitatea mea de

farmacist sa fie utilizata impotriva sanatatii si vietii omului.
Voi fi rabdator si intelegator fata de cel care, datorita boli,
nu-mi acorda respectul cuvenit.
Jur pe onoare, in mod solemn si liber!”

Juramantul reprezinta "...declaratia solemna a cuiva ce
afirma adevarul despre un lucru sau ca este sincer in
promisiunea pe care o face (invocand adesea ca martor
divinitatea)." (DEX, Edițiaa III-a, 2016)
In general, cel care nu respecta principiile profesiei din

care face parte, atat timp cat principiile acesteia sunt
morale si in deplina concordanta cu legea, primeste o
sanctiune morala.
Prestigiul sau in cadrul categoriei din care face parte
are de suferit si, mai devreme sau mai tarziu, acest
aspect ii va influenta intreaga activitate.
Responsabilitatea celui ce exercita o profesiune ce

necesita pronuntarea unui juramant, este poate mai
mare, fiind accentuata de juramantul care il leaga.
In joc este pusa onoarea profesionistului, subiect

intotdeauna sensibil.
Cronologic, primele dispozitii juridice de interes
farmaceutic valabile intr-un oras au fost acelea din
Montpellier, datate din jurul anului 1180.
Juramantul pe care il fac farmacistii din Montpellier este

mai degraba enuntarea principiilor pe care trebuie sa le
respecte farmacistul in activitatea sa, in spiritul si litera
carora el este obligat sa depuna un juramant profesional
in fata autoritatilor publice.
Libera exercitare a profesiunii lor era conditionata de un

juramant profesional, in acelasi timp si de credinta, de
fidelitate fata de autoritatile orasenesti.
Edictele lui Frederic II
(Constitutiones - 1231;
Nova Constitutio intre 1231 si 1240)
Paragraful De medicis il obliga pe medic ca despre acel

farmacist care prepara medicamente de calitate inferioara
sa instiinteze curtea.
Medicul nu are dreptul sa aiba farmacie proprie si nici relatii

de afaceri cu farmacisti.
Farmacistul trebuie sa prepare medicamentele, sub

supravegherea medicului, conform dispozitiilor legale si sa
nu i se permita conducerea farmaciei daca nu a depus
juramantul ca le va prepara conform dispozitiilor amintite,
fara inselatorie.
Capitularele farmacistilor din Venetia din anul 1258
au un pronuntat caracter de juramant profesional si
de fidelitate fata de autoritatile superioare ale
orasului republica.
Farmacistul jura sa anunte autoritatile daca va afla

că cineva practica farmacia fara sa fi depus juramant
sau ca nu respecta normele legale ale profesiunii.
Prima lucrare care a deschis sirul operelor farmaceutice a fost
Compendium aromatorium al medicului italian Saladino
D’Ascoli, tiparit la Bologna, in 1488, care cuprindea cunostinte
necesare activitatii unui farmacist.
El il povatuieste pe farmacist sa fie harnic si inclinat spre studii,

sa cunoasca limba latina, sa se fereasca de jocurile de noroc si
chefuri, sa nu fie afemeiat, ingamfat, fanfaron si vanitos, ci
dimpotriva studios, preocupat, bland, cinstit, temandu-se de
Dumnezeu si de propria-i constiinta, sa fie temeinic pregatit in
arta sa.
Va l e r i u s C o r d u s d e d i c a , i n D i s p e n s a t o r i u m
Pharmacopolarum, doua capitole problemei falsificarilor si
inlocuirii medicamentelor (Quid pro quo) urmate de un
semnificativ capitol deontologic intitulat „Ce fel de barbat se
potriveste a fi farmacist?”.
Cordus scoate in relief legaturile dintre medicina si farmacie

si insemnatatea fiecareia dintre ele pentru bolnavi, pentru
arta vindecarii.
Din laudele care i se aduc medicului, Cordus observa ca „nu

o parte neinsemnata” ii revine farmacistului, „mana dreapta a
medicului”.
Cunoasterea limbii latine este o cerinta indispensabila si
Cordus formuleaza la adresa farmacistului mai multe
recomandari deontologice privind aspectele tehnice ale
activitatii sale, calitatile medicamentelor preparate.
Incheierea capitolului deontologic este un adevarat juramant

profesional al farmacistului scris la persoana intai.
Ideile cuprinse in viziunea deontologica a lui Cordus au avut

o mare raspandire in Europa, ele fiind primite cu aprobare de
medici, farmacisti, cat si de opinia publica.
Universitas medicorum
invatamantul medical-farmaceutic
Interzicerea tuturor relatiilor de afaceri dintre medici si farmacisti

asigura probitatea profesionala a fiecaruia si in acelasi timp
eficiența controlul farmacistilor incredintat medicilor.
Numai farmacistului i se recunoaste dreptul de a avea o

farmacie.
Pregatirea profesionala a farmacistului se facea conform uzantei

si pe baza unor dispozitii.
Viitorul farmacist era obligat sa faca un stagiu lung, de mai multi

ani, langa un farmacist cu reputatie si sa se prezinte apoi in fata
unei comisii, compuse din farmacisti si un medic, spre a fi
examinat din punct de vedere profesional.
Depunerea juramantului se cerea de la fiecare farmacist.
In Franta, juramantul se facea in prezenta magistrilor Facultatii de

Medicina, care mai toti erau medici clerici.
Ordonanta din 1322 a Facultatii de Medicina din Paris obliga

farmacistii la depunerea anuala a juramantului, impus personalului
din farmacie si herboristilor (culegatori si vanzatori de plante
medicinale).
Deoarece nu exista un invatamant farmaceutic universitar, in
perioada Renasterii, formarea celor dedicati profesiunii de
farmacisti se desfasura langa un maestru farmacist cu reputatie.
Aceasta forma de pregatire statea sub supravegherea

corporatiei farmacistilor, iar durata instructiei era de 4-6 ani,
uneori si mai mult, dupa care candidatul era supus unui examen
teoretic si practic, sustinut in fata cancelarului sau decanului
Facultatii de Medicina, consemnat intr-un document diploma,
atestat, care ii dadea posesorului dreptul sa-si exercite
profesiunea.
Un inceput de invatamant farmaceutic se schiteaza in Franta
catre sfarsitul sec. al XVI-lea din initiativa farmacistului Nicolas
Houel (1520-1584).
El a infiintat o Gradina botanica farmaceutica (Jardin des

simples) la 1578, o farmacie si o Casa a farmacistilor (Maison
des Apothicaires), din care a rasarit mai tarziu invatamantul
farmaceutic propriu-zis.
Cu ocazia deschiderii unei farmacii proprii sau a investiturii
unui farmacist, acesta era obligat sa depuna un juramant
profesional si de fidelitate, dupa o formula traditionala sau
impusa de imprejurarile date.
Juramantul reflecta in general principiile legale sau stabilite

prin ordonanta autoritatilor locale. Sub aspectul cerintelor
deontologice, juramintele concordau in acelasi timp cu
normele deontologice enuntate in lucrarile cu caracter
farmacopeic ale epocii.
Un juramant al farmacistului pe teritoriul tarii noastre
dateaza din anul 1580, cand farmacistul Wilhelmus
Balkus face o declaratie de fidelitate in fata autoritatilor
din Sibiu, la preluarea conducerii farmaciei.
Un asemenea juramant au depus si farmacistii din

Transilvania.
Prima si cea mai veche marturie a juramantului

farmacistului la noi, atestat documentar, este Juramantul
farmacistului Gaspar Cramer din Sibiu, 1652.
Aceste juraminte reprezinta urmarile schimbarilor
care au survenit in Europa Occidentala datorita
aparitiei farmacistilor si farmaciilor.
Noua disciplina (farmacia) si reprezentantii ei

autorizati sunt obligati sa-si exercite profesiunea
respectand anumite norme menite sa consolideze
increderea in farmacisti si sa puna bolnavii la adapost
fata de orice crima (otravire), frauda sau greseala
posibila.
FARMACEUTICĂ
CURS 2
Tema 1 - Standarde etice
Tema 2 – Codul deontologic al

farmacistului. Principii generale
Standardele etice existente in prezent sunt impuse, pe de o
parte, de documentele internationale adoptate in cadrul
organismelor globale si, pe de alta parte, de catre diferite
organizatii profesionale.
Organizatiile internationale din domeniul sanatatii impun

obligatii etice profesionistilor din domeniul sanatatii.
Organizaţii profesionale de sănătate
Asociaţia medicală mondială (AMM)
Declaratia de la Geneva – Asociaţia Medicala Mondiala, 1948,

1968, 1983
Declaratia de la Tokyo – Îndrumar pentru medici privind tortura si

alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante in
detenţie si închisoare. Adoptata la cea de a 29 –a Adunare
Medical Mondiala, Tokyo, Japonia, octombrie 1975
Rezolutia referitoare la medicii care participa la pedeapsa

capitala – Asociaţia Medicala Mondiala, 11 septembrie 1981
Rezolutia privind drepturile omului – adoptata la cea de a 42-
a Adunare Medicala Mondiala, Rancho Mirage, California,
SUA, octombrie 1990 si imbunatatita cu prilejul celei de 45-a
Adunări Medicale Mondiale – Budapesta, Ungaria,
octombrie 1993, a celei de a 46-a Adunări generale de la
Stockholm, Suedia si celei de a 47-a Adunări Generale de la
Bali, Indonezia, septembrie 1995
Declaratia de la Hamburg – a 49-a Adunare Generala a

Asociaţia Medicala Mondiala, Hamburg, Germania, 10-14
noiembrie 1997.
Consiliul
internaţional al
Nurselor
Rolul nurselor (CNN)
in ingrijirea detinutilor si prizonierilor –
adoptata in 1975, revizuita ultima data in 1991
Rolul nurselor in protectia drpeturilor omului – adoptata in

1983, revizuita ultima data in 1991. Actualizata in 1993.
Nursele si tortura – adoptata in 1989, revizuita ultima data

in 1991
Pedeapsa cu moartea si participarea nurelor la executii –

adoptata in 1989, revizuita ultima data in 1991.
Confederaţia mondiala de fizioterapie (CMDF)
Indrumari referitoare la tortura si alte tratamente sau

pedepse crude, inumane si degradante – adoptata la cea
de a 13-a Adunarea Generala a Confederaţiei Mondiale de
Fizioterapie, iunie 1995.
Comitetul Permanent al Medicilor Comunitatii Europene
Declaraţia de la Madrid –Adunarea in plen a Comitetului

Medicilor Comunitatii Europene. Recomandările Comitetului
Permanent privind doctorii, etica si tortura, Madrid,
noiembrie 1989.
In cadrul Organizatiei Natiunilor Unite au fost adoptate
reguli standard privind tratamentul detinutilor (care se refera
printre altele si la asigurarea, fara discriminare, a serviciilor
medicale pentru aceasta categorie de persoane, inclusiv
servicii psihiatrice)
și
Principiile eticii medicale privind rolul personalului medical
in protectia prizonierilor si detinutilor impotriva torturii si a
tratamentelor crude, inumane, degradante.
LEGISLAŢIE INTERNAŢIONALA UMANITARA
Convenţiile de la Geneva
Conventia de la Geneva pentru ameliorarea conditiilor din teren pentru

ranitii si bolnavii din cadrul fortelor armate – Geneva, 12 august 1949
Conventia de la Geneva pentru ameliorarea conditiilor pentru ranitii,

bolnavii si naufragiatii din cadrul fortelor armate aflate pe mare (II) -
Geneva, 12 august 1949,
Conventia de la Geneva relativa la tratamentul prizonierilor de razboi

(III)– Geneva, 12 august 1949.
Conventia de la Geneva relativa la protectia civililor in timp de razboi

(IV)– Geneva, 12 august 1949; intrata in vigoare la 21 octombrie 1950.
Protocol Aditional I (extrase – art. 75, Personalul medical art.
16, Sancţiuni partea a II-a, art. 11, secţiunea II art. 85) - 8
iunie 1977
Protocol Aditional II (extrase – partea a II-a tratament uman,

art. 4, art.5; Personalul medical, partea a III-a, art.10) -
Geneva, 12 august 1949
Texte regionale - Europa

Conventia Consiliului Europei privind protectia drepturilor si
libertatilor fundamentale (extrase – art. 3) – Roma 4
noiembrie 1950
Conventia Europeana privind preventia torturii si a

tratmentelor sau pedepselor crude, inumane sau
degradante – Strasbourg, 26 noiembrie 1987.
Codurile etice nationale contribuie la realizarea protectiei
necesare impotriva actelor de tortura si a tratamentelor si
pedepselor necorespunzatoare.
Indiferent de tara si de zona geografica, misiunea medicilor este

aceeasi, de a se pune in slujba vietii si sanatatii semenilor.
Respectul drepturilor omului, al demnitatii si integritatii fiintei

umane este necesar, cu atat mai mult in locurile de detentie.
Indiferent pentru ce fapta este retinuta sau se afla in executarea

unei pedepse privative de liberate, o persoana nu trebuie sa fie
supusa unor rele tratamente iar asa zisa “medicalizare” a
pedepsei nu trebuie acceptata indiferent de argumentele
pseudomorale invocate.
Carta
Farmaciei
Europene reprezintaEuropene
Publicata in anul 1989 de Grupul Farmaceutic al Uniunii
un document-model, atat pentru tarile
componente ale Uniunii, cat si pentru tarile candidate la aderare.
Acest document pledeaza pentru modelul etic de functionare a

farmaciei cu circuit deschis si contine 12 principii:
1. Farmacia este o profesie a Artei de a vindeca, de formatie

universitara, liberala si independenta.
2. Medicamentul joaca un rol de neinlocuit in prevenirea si

vindecarea bolilor. Prin pregatirea sa stiintifica, farmacistul este
singurul specialist in cunoasterea domeniului medicamentului.
3.Din ratiuni de sanatate publica si in interesul consumatorului,
farmacistul trebuie sa fie prezent in toate etapele, de la producerea
medicamentului, pana la difuzarea lui catre public.
4.Farmacistul joaca un rol primordial in prevenirea imbolnavirilor si in

protectia sanatatii publice, ceea ce face din farmacie un centru de
sanatate de prim plan in realizarea campaniei de educatie sanitara, in
depistarea precoce a unor boli. Apartine in egala masura
farmacistului datoria de a urmari corectitudinea prescriptiilor
medicale, farmacovigilenta, ingrijirile la domiciliul bolnavului si alte
acte de sanatate, pe care le realizeaza in colaborare cu alti
practicieni in Arta de a vindeca.
5.Protejarea sanatatii publice impune repartizarea farmaciilor cu
circuit deschis pe baza unor criterii geografice si demografice.
6.Prepararea, conservarea si distribuirea medicamentelor se vor

efectua exclusiv in farmacii legal autorizate.
7.Farmacistul trebuie sa fie proprietarul farmaciei, pentru a evita

ca interese straine de sanatate publica sa intervina in difuzarea
medicamentelor.
8.Puterea de a-si alege farmacistul este un drept fundamental al

pacientului.
9.Pentru o sanatate optima, este necesar a integra Farmacia in
diferite servicii de Sanatate publica ale tarii.
10.Relatiile dintre farmacist si sistemele de sanatate se stabilesc pe

baza acordurilor liber consimtite, garantand independenta
farmacistului si alegerea libera a farmaciilor.
11.Onorariul farmacistului trebuie sa fie proportional cu

responsabilitatea, obligatiile si serviciile aduse pacientului.
12.Secretul profesional trebuie sa fie respectat si considerat ca un

drept al consumatorului.
Adunarea Generala a Grupului Farmaceutic din anul 1999 a
completat documentul precedent cu urmatoarele principii:
1. Distributia produselor medicamentoase trebuie sa se realizeze numai

in farmacii sub supravegherea si responsabilitatea unui farmacist.
2. Farmacistului trebuie sa i se garanteze independenta, vis-a-vis de

interese pur comerciale.
3. Pentru a garanta un serviciu farmaceutic, care vine in intampinarea

nevoilor societatii, organizarea activitatii trebuie sa aiba o distributie
rationala si bine echilibrata in baza criteriilor demografic si geografic.
Competitia fortata intre farmacisti nu atinge telul ingrijirii sanatatii.
Cartea Alba a Farmaciei Europene
In 1967, organizaţiile farmaceutice ale celor sase state membre

care compuneau atunci Consiliului Economic European (Franta,
Belgia, Olanda, Luxembourg, Germania, Italia), au redactat o
declaratie de principii a farmaciştilor europeni. In contextul lucrarii
se citeaza urmatoarele principii:
Farmacia este o profesie a artei de a vindeca, de formaţie

universitară, liberală si independentă.
Prin formaţia sa ştiinţifică, farmacistul este singurul specialist în
materie de medicamente.
Proprietarul unei farmacii trebuie să fie farmacist, penru a evita ca

interese straine de sănătatea publică sa intervină în eliberarea
medicamentelor.
Relaţiile dintre farmacist şi sistemele de sănătate se stabilesc pe

baza acordurilor liber consimţite, garantând independenţa
farmacistului şi libera alegere a farmaciilor.
Adunarea Generala a Federatiei Internationale
Farmaceutice, care a avut loc la Copenhaga, la 2
septembrie 1960, a adoptat Codul International de
Deontologie Farmaceutica.
Principii
fundamentale în
exercitarea profesiei
BIBLIOGRAFIE:
CODUL DEONTOLOGIC AL FARMACISTULUI

Aprobat de Adunarea generală naţională a CFR prin Decizia nr.
2 din 15 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din 15
iulie 2009
A fost adoptat de Colegiul Farmaciştilor din România prin Decizia nr. 2

din 15 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din 15 iulie 2009.
Cuprinde un ansamblu de principii şi reguli care reprezintă valorile

fundamentale în baza cărora se exercită profesia de farmacist pe
teritoriul României.
Exprimă adeziunea farmaciştilor români la Carta Universală a

Drepturilor Omului (12 decembrie 1948) şi la Carta Farmaciei Europene
(publicată in anul 1989 de Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene).
În exercitarea profesiei sale, farmacistul furnizează servicii
de sănătate specializate pacientului şi publicului în general,
fără nici un fel de discriminare.
Prin discriminare se intelege distinctia care se face intre

persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului,
varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale,
religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale.
Relatiile dintre farmacisti si beneficiarii serviciilor acordate trebuie
sa aiba la baza increderea in competenta si experienta
profesionala a farmacistului.
Din această încredere iau naştere anumite obligaţii care îl vizează

pe farmacist. Astfel, de-a lungul întregii sale cariere trebuie să-şi
menţină la cel mai înalt nivel performanţele profesionale şi să-şi
actualizeze cunoştinţele profesionale permanent în sfera activităţii
sale. Aceeaşi obligaţie vizează şi conduita personală a
farmacistului.
Principiile fundamentale
in baza carora se exercita profesiunea de farmacist:
 Respect fata de viata si persoana umana
 Interesul pacientului si sanatatea publica
 Respectarea drepturilor pacientilor
 Colaborarea cu toti factorii implicati in asigurarea starii de sanatate

a pacientului
 Educatia sanitara a publicului, combaterea toxicomaniei,

polipragmaziei, automedicatiei etc.
 Aptitudinile practice, competenta stiintifica şi performante
profesionale să fie in concordanta cu progresele stiintelor si
practicii farmaceutice
 Loialitate si solidaritate, sa-si acorde colegial asistenta
 Sa se comporte cu cinste si demnitate profesionala
În cazul problmelor profesionale a căror soluție nu este prevăzută în

normele legale, farmacistul trebuie să ia o decizie concordantă cu
etica profesiei şi să îşi asume responsabilitatea.
Pentru a respecta aceste principii, farmacistul este obligat
să-şi păstreze libertatea şi independenţa profesională,
în conformitate cu jurământului profesiei.
Ca organizaţie profesională, Colegiul Farmaciştilor din

România apără demnitatea şi promovează drepturile şi
interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără
onoarea, libertatea şi independenţa profesională a
farmacistului în exercitarea profesiei.
FARMACEUTICĂ
CURS 3
Standarde deontologice
BIBLIOGRAFIE
Codul deontologic al farmacistului,

aprobat de Adunarea generală naţională a CFR prin
Decizia nr. 2 din 15 iunie 2009, publicată în Monitorul
Oficial nr. 490 din 15 iulie 2009
I. RESPONSABILITATEA PERSONALĂ ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
Farmacistul este răspunzător pentru toate deciziile sale profesionale.
În virtutea acestui standard deontologic farmacistul este obligat să

respecte următoarele reguli:
1. să-şi exercite profesia în conformitate cu procedurile standard de

operare prevăzute de regulile de bună practică farmaceutică din
domeniul său de activitate;
2. să-şi îndeplinească îndatoririle profesionale cu competenţă, în

termenele stabilite;
I. RESPONSABILITATEA PERSONALĂ
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
3. să profeseze doar în acele posturi în care i se permite, să-
şi respecte îndatoririle esenţiale ca farmacist, libertatea de
decizie şi independenţa profesională;
4. să accepte acele posturi pentru care are competenţa şi

disponibilitatea necesare pentru a îndeplini cu succes
îndatoririle profesionale;
5. să-şi îndeplinească personal atribuţiile şi, la nevoie, să

delege o persoană competentă autorizată;
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
6. în cazul în care nu îşi poate îndeplini îndatoririle
profesionale să informeze imediat o persoană
responsabilă;
7. să raporteze medicului prescriptor sau autorităţilor

competente orice efect nedorit sau adver s al
medicamentelor;
8. să se abţină să critice sau să condamne convingerile

personale ori religioase ale pacientului care apelează la
serviciile sale;
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
9. să acorde servicii în mod egal pentru toţi pacienţii,
fără discriminare, în ordinea solicitării acestora, cu
excepţia situaţiilor de urgenţă;
10. să se asigure că serviciile sale au fost percepute

şi înţelese corect de pacient;
11.să nu refuze nejustificat acordarea serviciilor care

îi intră în atribuţii, conform legii.
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
Farmacistul poate refuza acordarea unor servicii către
pacient atunci când refuzul este justificat de interesul
sănătăţii pacientului.
Înainte de a-şi asuma o funcţie de conducere, farmacistul

trebuie să se autoevalueze şi să se asigure că este capabil
să îndeplinească toate responsabilităţile acestei funcţii.
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
Obligaţiile farmacistului-şef:
 trebuie să se informeze asupra tuturor aspectelor şi

cerinţelor legate de funcţia pe care o îndeplineşte;
 trebuie să se asigure că toţi membrii personalului aflat în

subordinea sa sunt informaţi asupra atribuţiilor
profesionale pe care trebuie să le îndeplinească;
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
 trebuie să transmită instrucţiunile clar pentru a împiedica
orice risc de eroare;
 se asigură că membrii personalului aflat în subordinea sa

îşi îndeplinesc atribuţiile în conformitate cu prevederile
legale, dar şi cu competenţa şi aptitudinile personale;
 trebuie să respecte independenţa profesională a

farmaciştilor din subordine;
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
 se asigură că echipamentele, localul şi utilităţile de la
locul de muncă sunt menţinute la standardele acceptate;
 se asigură că toate activităţile profesionale desfăşurate

sub controlul său, precum şi cele exercitate de el
personal sunt supuse asigurării de răspundere
profesională;
 se asigură că toate măsurile privind păstrarea

confidenţialităţii sunt efective;
ŞI INDEPENDENŢA
FARMACIŞTILOR
 are obligația să notifice colegiului pe raza căruia îşi
desfăşoară activitatea orice schimbare de interes
profesional privind membrii personalului din
subordinea sa;
 trebuie să accepte, în măsura posibilităţilor, elevi şi

studenţi, pentru îndeplinirea stagiului de practică în
unitatea pe care o conduce.
II.
COMPETENȚA
PROFESIONALĂ
Pentru a-și îndeplini atribuţiile cu competenţa necesară,
farmacistul trebuie să îşi asigure şi să îşi menţină la un înalt nivel
pregătirea profesională.
Pentru a-și actualiza permanent cunoştinţele profesionale,

farmacistul este obligat:
 să-şi planifice şi să participe la formele de pregătire

profesională organizate sau acreditate de Colegiul
Farmaciştilor din România;
II.
COMPETENȚA
PROFESIONALĂ
 să evalueze şi să aplice în practica curentă
cunoştinţele actualizate permanent;
 să ateste cu documente doveditoare pregătirea sa,

prin formele programelor de dezvoltare profesională
acceptate, atunci când acest lucru îi este solicitat de
comisiile de specialitate ale colegiului teritorial la
care este înregistrat.
III.
CONFIDENȚI
ALITATEA
Confidentialitatea în accepţiunea de secret medical este prevăzută
în următoarele acte normative:
Codul penal Art. 196 Divulgarea secretului profesional.
Codul de procedură penală Art. 79 alin. 1 Ascultarea persoanei

obligate de a pastra secretul profesional.
Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului, art.

21-25
Codul deontologic al medicilor, art. 13-22

III.
CONFIDENȚI
ALITATEA
Codul international de etica medicală al Asociației
Medicale Mondiale (International Code Of Medical Ethics
Of The World Medical Association) – 1949
Norme de reglementare ale CNA

 Decizia nr. 40 din 9 martie 2004 privind asigurarea
informarii corecte si a pluralismului
 Decizia nr. 248 din 1 iulie 2004 privind protectia
demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
Codul deontologic al farmacistului

III.
CONFIDENȚI
ALITATEA
Conform acestui standard deontologic
Farmacistul este obligat să respecte şi să protejeze

informaţia profesională.
El t r e b u i e s ă r e s p e c t e ş i s ă p r o t e j e z e
confidenţialitatea informaţiilor referitoare la pacienţi,
obţinute în cursul activităţilor profesionale.
III.
CONFIDENȚI
ALITATEA
Informaţiile pot fi dezvăluite în următoarele cazuri:
1. când pacientul sau tutorele acestuia şi-a dat consimţământul

scris.
2. când este necesar pentru a preveni afectări majore sau punerea

în pericol a sănătăţii pacientului, a unei terţe persoane sau a
publicului în general;
3. la solicitarea instanţei de judecată, în cazul săvârşirii unor

infracţiuni pentru stabilirea vinovăţiei;
4. în alte situaţii prevăzute de lege.

III. CONFIDENȚIALITATEA
Farmacistul nu trebuie să dezvăluie, decât cu acordul scris al medicului
prescriptor, nicio informaţie referitoare la practica prescrierii acestuia.
Protejarea informației profesionale interne se realizează de către

farmacist respectând următoarele reguli:
 să nu permită accesul terţilor la informaţii privind activitatea unităţii în

care îşi desfăşoară activitatea decât cu acordul scris al angajatorului
sau în alte situaţii prevăzute de lege;
 să respecte cerinţele legale de protecţie a informaţiilor privind

acumularea şi utilizarea acestora;
 să asigure protecţia informaţiilor la operaţiunile de stocare, transmitere,

primire ori distrugere.
IV. RELAȚIILE DE
COLABORARE ALE
FARMACISTULUI
Farmacistul are obligaţia ca în exercitarea profesiei
sale, în interesul bolnavului şi al pacientului în general,
să colaboreze cu toţi confraţii săi.
Toţi farmaciştii trebuie să îşi acorde ajutor reciproc

ajutor şi consultanţă pentru realizarea îndatoririlor
profesionale.
IV. RELAȚIILE DE
COLABORARE ALE
FARMACISTULUI
În respectarea acestui standard deontologic, farmaciştii îşi
rezolvă singuri litigiile, cu respectarea spiritului de colegialitate.
Înainte de a apela la instanţele de judecată, sau la intervenţia

altor autorităţi, atunci când se găsesc într-o situaţie
conflictuală, litigioasă, legată de exercitarea profesiei, cu alt
membru al colegiului, farmaciştii au obligaţia să apeleze la
comisia de litigii a consiliului colegiului teritorial.
Comisia de litigii este formată din 3 membri ai consiliului

colegiului, desemnată de către acesta.
IV. RELAȚIILE DE
COLABORARE ALE
FARMACISTULUI
Farmacistul trebuie să-şi trateze toţi colaboratorii cu respect,
bunăvoinţă şi colegialitate, deoarece toţi profesioniştii din domeniul
sănătăţii au ca prim deziderat promovarea stării de sănătate a
populaţiei.
Farmacistul trebuie să dovedească în orice împrejurare solidaritate

faţă de colegii săi şi loialitate faţă de corpul profesional şi profesia
de farmacist.
Este necesară încurajarea unei relaţii permanente cu ceilalţi

profesionişti din sănătate, în special cu medicii. Această relaţie
trebuie să fie considerată ca un parteneriat terapeutic ce implică o
încredere mutuală în orice are legatură cu tratamentul
medicamentos.
IV. RELAȚIILE DE
COLABORARE ALE
FARMACISTULUI
În colaborarea sa cu medicul, farmacistul trebuie să
se abţină de la orice înţelegere în scop material sau
de altă natură, care ar avea drept rezultat încălcarea
dreptului pacientului.
Pentru a nu crea neîncredere pacientului,

farmacistul trebuie să se abţină de la orice fapt care
ar putea aduce prejudicii demnităţii şi imagini
medicului sau altor membri ai profesiunilor sanitare.
V.
CONCURENȚ
A NELOIALĂ
În exercitarea profesiei sale, farmacistul trebuie să se abţină
de la manifestări care pot fi calificate drept concurenţă
neloială.
Prin concurenţă, în sens juridic, se înţelege confruntarea

dintre agenţii economici cu activităţi similare sau
asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei
pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul
rentabilizării propriei întreprinderi.
V.
CONCURENȚ
A concurenţa
Pentru a fi posibilă, NELOIALĂpresupune din punct de
vedere economic, o piaţă organizată pe baza
următoarelor reguli:
 independenţa şi descentralizarea activităţii de
producţie, de distribuţie şi de consum,
 libertatea de iniţiativă fără constrângeri sau limitări,
de ordin administrativ şi
 proprietatea privată asupra unui procent semnificativ
din totalitatea mijloacelor de producţie.
V.
CONCURENȚ
Aconcurenţiale
Dacă prin practicile NELOIALĂ ale agenţilor economici se
încalcă dispoziţiile legale care reglementează domeniul
concurenţei se face distincţie între concurenţa licită si
concurenţa ilicită.
Concurenţa ilicită poate fi de asemenea clasificată în

concurenţă interzisă şi concurenţă neloială.
Concurenţa interzisă apare in domenii scoase de lege din

sfera competenţei.
Concurenţa neloială apare în domeniul în care competiţia

este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată cu mijloace
oneste.
V.
CONCURENȚ
A NELOIALĂ
Concurenţă neloială reprezintă săvârşirea în domeniile deschise
competiţiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor
cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării clientelei unor
rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii
materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale.
Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care

le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială,
cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru
protecţia consumatorului.
V.
CONCURENȚ
A NELOIALĂ
Reglementari cu incidenţă implicită sau explicită în sfera
concurenţei:
 Legea nr. 15/1990 (cu modificările şi completările ulterioare)

privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale,
 Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată şi

republicată,
 Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale,
 Legea nr. 21/1996 (republicată) privind regimul concurenţei.

V.
CONCURENȚ
A NELOIALĂ
Potrivit Codului Deontologic al Farmacistul, specialiştii din
domeniul farmaciei nu trebuie să utilizeze mijloacele
concurenţei neloiale în vederea obţinerii unor avantaje
materiale sau de altă natură.
Se consideră a fi practici neloiale, fără a fi limitative,

următoarele activităţi:
 atragerea pacienţilor prin oferirea de avantaje materiale sau

reclamă mincinoasă;
 folosirea de funcţia deţinută ori de mandatul încredinţat în

cadrul organelor de conducere pentru atragerea de pacienţi.
V.
CONCURENȚ
A NELOIALĂ
Între farmacişti trebuie să existe relaţii de colegialitate şi
nu de concurenţă, fiecare trebuind să încerce prin orice
mijloace etice să îmbunătăţească serviciul farmaceutic.
Farmacistul trebuie să îşi exercite profesia într-un spirit cu

un caracter profesional predominant faţă de cel
comercial.
Denunţarea nejustificată şi în scop concurenţial a

colegilor este sancţionabilă.
VI.
PUBLICI
TATEA
Orice informaţie furnizată publicului de către farmacist în
legătură cu serviciile de sănătate oferite trebuie să fie
corectă, decentă, legală şi onestă.
Orice informaţie şi material promoţional cu privire la

serviciile profesionale oferite trebuie să fie în concordanţă
cu rolul farmacistului în promovarea sănătăţii şi să permită
pacientului să decidă independent asupra solicitării
serviciului respectiv.
VI.
PUBLICI
TATEA
Informarea pacienţilor are o importanţă deosebită pentru o
utilizare adecvată a medicamentelor.
Informarea pacienţilor trebuie să respecte libera lor decizie.
O informare corectă îi permite pacientului să ia decizii juste

asupra tratamentului medicamentos.
Informaţia trebuie formulată şi prezentată potrivit gradului de

înţelegere al fiecarui pacient.
VI.
PUBLICI
riscurile medicamentelor.
TATEA
În informaţie trebuie prezentate într-un mod echilibrat beneficiile şi
Farmaciştii trebuie să facă eforturi continue pentru a-i convinge pe

pacienţi cât este de important să citească informaţiile despre
medicamentul pe care îl vor lua şi pentru a-i încuraja să pună
toate întrebările utile în legatură cu acesta.
Farmacistii trebuie să îi sfatuiască pe pacienţi să îşi întocmească

şi să păstreze o lista completă a tuturor medicamentelor pe care
le utilizează (prescrise sau prin automedicaţie), pe care să o pună
la dispoziţie medicului curant, dar şi farmacistului.
VI.
PUBLICI
Farmaciştii trebuie să TATEA
se abţină de la a defăima serviciile
profesionale ale altor confraţi.
Farmacistul nu trebuie să folosească procedee sau mijloace

contrare demnităţii profesionale, care ar prejudicia dreptul
pacientului de a-şi alege singur farmacistul.
Farmacistul se va asigura că promovarea medicamentelor

nu implică obligarea pacientului de a cumpăra sau de a
primi medicamente nedorite sau în exces, în locul celor
dorite sau împreună cu acestea.
VII. SERVICII
FARMACEUTICE DE
URGENȚĂ
Farmacistul are obligaţia să acorde cu promptitudine şi
necondiţionat îngrijirile profesionale de urgenţă.
Aceasta constituie o îndatorire fundamentală profesională dar şi

civică.
În situaţia în care nu poate să acorde pacientului serviciul solicitat,

farmacistul trebuie să îndrume pacientul spre un serviciu
specializat de asistenţă medicală.
VII. SERVICII
FARMACEUTICE DE
În
URGENȚĂ
cazuri urgente, farmacistul trebuie să acorde
asistenţă pacienţilor şi în afara programului farmaciei.
La furnizarea serviciilor farmaceutice de urgență,

farmacistul va respecta următoarele principii:
 Decizia farmacistului va fi luată avându-se în vedere

și afecțiunea pentru care se solicită medicamentul,
grupa terapeutică din care face parte medicamentul,
efectele adverse șicontraindicațiile;
VII. SERVICII
FARMACEUTICE DE
URGENȚĂ
 Dozele eliberate pot fi pentru maximum 24 de
ore, în zilele lucrătoare și pentru maximum 72 de
ore pentru sfârșitul de săptămână și sărbătorile
legale;
 Medicamentele psihotrope și stupefiante nu fac

obiectul serviciilor farmaceutice de urgență.
VII. SERVICII
FARMACEUTICE DE
URGENȚĂ
Farmacistul poate elibera medicamente fără prescripţie medicală
în următoarele situaţii:
 pacientul este bolnav cronic și este cunoscut de către
farmacist, dar din diverse motive nu a putut ajunge la medic;
 pacientul nu posedă prescripție medicală, dar prezintă un bilet
de ieșire din spti al, o scrisoare medicală, o schemă de
tratament parafată de medicul prescriptor;
 pacientul este în tranzit șinu își poate continua tratamentul
 atunci când o persoană solicită şi are nevoie urgentă de
măsuri de prim ajutor.
VII. SERVICII
FARMACEUTICE DE
Farmaciile din URGENȚĂ
mediul rural pot furniza servicii
farmaceutice de urgență șiîn situația în care în localitate
nu există cabinete medicale sau medicul nu este
prezent.
Pentru a realiza în bune condiții serviciile farmaceutice de

urgență, farmacistul este obligat să acorde primul ajutor,
în limita competențelor sale și să solicite intervenția serviciilor
specializate.
În cazuri urgente farmacistul trebuie să acorde asistență

pacienților, dacă este solicitat, șiîn afara programuluifarmaciei.
FARMACEUTICĂ
CURS 4
Organizația profesională - I Colegiul
Farmaciștilor din România
BIBLIOGRAFIE
Statutul Colegiului Farmaciștilor din România,

PRINCIPII
GENERAL
E
Colegiul Farmaciştilor din România este organizaţia profesională
naţională a farmaciştilor cu drept de liberă practică, care se
organizează şi funcţionează în baza legilor şi a statutului său.
Este un organism apolitic

Organele de conducere nu sunt numite de nici un partid politic şi nu
promovează nici o doctrină politică. Acest caracter nu exclude dreptul
membrilor de a-şi exprima convingerile politice şi de a-şi exercita,
individual drepturile politice.
Este un organism fără scop patrimonial

Nu se urmăreşte realizarea unui profit material, principalul scop al
Colegiului Farmaciştilor din România fiind autorizarea, monitorizarea
şi controlul modului în care se exercită profesia de farmacist pe
teritoriul României.
PRINCIPII
GENERAL
Este un organism de drept public
E
Autoritatea statală, în cazul de faţă Ministerul Sănătăţii Publice, i-a
delegat o parte din prerogativele sale în domeniul autorizării,
controlului şi exercitării profesiei de farmacist ca profesie liberală, de
practică publică autorizată.
Are autonomie instituţională

În domeniul său de competenţă nu este subordonat nici unei instituţii
a statului. Colegiul Farmaciştilor din România are autonomie
normativă, participând activ la elaborarea legislaţiei în domeniu şi
autonomie jurisdicţională din punct de vedere profesional.
Colegiul Farmaciştilor din România are personalitate juridică şi este

autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-şi
atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni din afară.
PRINCIPII
GENERAL
E
Colegiul Farmaciştilor din România are ca principal obiect de activitate:
 controlul şi supravegherea exercitării profesiei de farmacist
 aplicarea legilor şi regulamentelor care organizează şi

reglementează exerciţiul profesiei
 reprezentarea intereselor profesiei de farmacist
 păstrarea prestigiului acestei profesii în cadrul vieţii sociale.
Prin organismele sale, este reprezentant al corpului profesional din

România în relaţiile cu autorităţile şi cu instituţiile guvernamentale şi
neguvernamentale, interne şi internaţionale.
Atribuţiile Colegiului
Farmaciştilor din
România
 colaborează cu Ministerul Sănătăţii prin asigurarea controlului aplicării
regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează
exercitarea profesiei de farmacist, indiferent de forma de exercitare şi
de unitatea farmaceutică în care se desfăşoară;
 apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi

în toate sferele de activitate;
 apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a farmacistului,

precum șidreptul acestuia de decizie în exercitarea actului profesional;
 asigură respectarea de către farmacişti a obligaţiilor ce le revin faţă de

pacient şi de sănătatea publică;
 atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională a membrilor săi;

Farmaciştilor din
 întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al farmaciştilor din
România; România
 elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Colegiului Farmaciştilor din România şi Codul deontologic al
farmacistului;
 avizează fişa de atribuţii a postului de farmacist, întocmită obligatoriu la

nivelul fiecărei farmacii;
 iniţiază, promovează, organizează şi acreditează forme de educaţie

farmaceutică continuă, cu excepţia programelor de studii
complementare în vederea obţinerii de atestate;
 controlează modul în care sunt respectate de către angajatori

independenţa profesională şi dreptul de decizie profesională ale
farmacistului;
Farmaciştilor din
România
 reprezintă şi apără interesele membrilor, la solicitarea
acestora, în faţa angajatorilor;
 promovează şi stabileşte relaţii pe plan extern cu instituţii

şi organizaţii similare;
 organizează judecarea cazurilor de încălcare a normelor

de deontologie profesională sau a celor care
reglementează exercitarea profesiei sau a actului
profesional;
 organizează centre de pregătire lingvistică;

Farmaciştilor din
 colaborează cu Ministerul Sănătăţii :
România
• la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale
a farmaciştilor;
• pentru creșterea standardelor de practică profesională, a

asigurării calităţii actului farmaceutic în unităţile farmaceutice;
• participă, prin reprezentanţii săi, la activitatea de inspecţie

farmaceutică, inclusiv pe bază de tematici comune de inspecţie şi
control;
• la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional şi

a tematicii de concurs;
• la elaborarea reglementărilor profesiei de farmacist.

Farmaciştilor din
România
În exercitarea atribuţiilor sale, Colegiul Farmaciştilor din
România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are
dreptul de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau
în numele membrilor săi.
Decizia privind deschiderea acţiunii aparţine Biroului

executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Farmaciştilor
din România, respectiv consiliului colegiului teritorial.
Colegiul Farmaciştilor din România participă, alături de

celelalte instituţii implicate, la elaborarea contractului-cadru
privind furnizarea serviciilor farmaceutice în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Organizarea şi
funcţionarea la nivel
național
Corpul profesional al farmaciştilor este organizat la nivel naţional în
cadrul Colegiului Farmaciştilor din România, iar la nivel teritorial prin
colegii teritoriale, care au personalitate juridică, patrimoniu şi buget
proprii.
La nivel naţional, organele de conducere ale CFR, sunt:

• Adunarea generală naţională;
• Consiliul naţional;
• Biroul executiv;
• Preşedintele.
Organizarea şi
Adunarea Generală Naţională
național
 este alcătuită din preşedinţii colegiilor teritoriale şi din reprezentanţi
aleşi de adunările generale locale prin vot direct şi secret. Norma de
reprezentare în Adunarea generală naţională este de 1/50.
 mandatul reprezentanţilor are o durată de 4 ani.
 proporţional cu numărul de farmacişti înscrişi în evidenţa colegiului

teritorial se va alege un număr de 3 - 11 membri supleanţi.
 adoptă hotărâri în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul

membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.
 se întruneşte în şedinţă ordinară în primul trimestru al anului în curs
 este condusă de preşedintele Colegiului Farmaciştilor din România.

Organizarea şi
• național
Poate fi convocată de:
-preşedintele Colegiului Farmaciştilor din
România;
-Biroul executiv al Consiliului naţional;
-Consiliul naţional.
• Atribuţii:
• adoptă Statutul şi Codul deontologic;
• aprobă modificarea acestora;
• aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi
execuţia acestuia pentru exerciţiul financiar
expirat;
• alege dintre membrii săi Comisia de cenzori;
• adoptă declaraţii care să reflecte poziţia CFR cu
privire la aspecte
• de interes general în ceea ce priveşte profesia
de farmacist ori statutul farmacistului în
Organizarea şi
naționalConsiliul naţional
 este alcătuit din preşedinţii colegiilor teritoriale, 3 reprezentanţi ai

Colegiului Farmaciştilor din Bucureşti, respectiv preşedintele şi 2
vicepreşedinţi, un reprezentant numit de Ministerul Sănătăţii ca
autoritate de stat şi câte un reprezentant al farmaciştilor din fiecare
minister ori instituţie centrală cu reţea sanitară proprie;
 poate fi asistat, cu rol consultativ, de către un reprezentant al

Academiei de Ştiinţe Medicale, al Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale şi al Ministerului Justiţiei.
 se întruneşte legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul

reprezentanţilor;
Organizarea şi
național
 lucrează în prezenţa a două treimi din numărul membrilor cu drept de
vot şi decide cu o majoritate absolută de voturi, cu excepţia deciziilor
referitoare la cotizaţie, pentru care sunt necesare voturile favorabile a
două treimi din numărul total al membrilor.
 se întâlneşte în şedinţe ordinare o dată pe trimestru sau în şedinţe

extraordinare ori de câte ori este nevoie.
Şedinţele extraordinare pot fi convocate de către:

 Biroul executiv;
 preşedintele Colegiului Farmaciştilor din România;
 secretarul general sau oricare alt membru al Biroului executiv, la
solicitarea a cel puţin o treime din numărul membrilor Consiliului
naţional.
Organizarea şi
național
Consiliul naţional are următoarele atribuții:
• elaborează Statutul Colegiului Farmaciştilor din România, precum şi

proiectele de modificare a acestuia;
• elaborează Codul deontologic al farmacistului, precum şi proiectele de

modificare a acestuia;
• fixează cotizaţia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare farmacist,

stabilind partea din aceasta care trebuie virată către Consiliul Naţional;
• gestionează bunurile Colegiului;
• soluţionează, prin comisiile de specialitate, contestaţiile împotriva deciziilor

date de consiliile judeţene;
• alege, dintre membrii săi, Biroul executiv;

Organizarea şi
național
• propune Adunării generale naţionale proiectul privind bugetul de venituri şi
cheltuieli al CFR;
• alege, dintre membrii săi, pe cei care vor forma comisiile de lucru;
• stabileşte indemnizaţiile membrilor Biroului executiv şi indemnizaţia de

şedinţă a membrilor Comisiei superioare de disciplină;
• avizează reînscrierea farmaciştilor care au pierdut calitatea de membru al

Colegiului Farmaciştilor din România, conform Codului deontologic al
farmacistului;
• stabileşte sistemul de credite de educaţie continuă, pe baza căruia se

evaluează activitatea de perfecţionare profesională a farmaciştilor;
Organizarea şi
național
• colaborează cu Ministerul Sănătăţii:
 la elaborarea Nomenclatorului de specialităţi medicale, medico-

dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
 la elaborarea tematicilor, metodologiilor, concursurilor şi

examenelor pentru farmacişti;
 la elaborarea normelor privind exercitarea profesiei de farmacist pe

teritoriul României;
Organizarea şi
național
•colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Nationale la
elaborarea strategiei şi programelor privind dezvoltarea învăţământului
farmaceutic.
Reprezentanţii Colegiului Farmaciştilor din România, anume

desemnaţi, au dreptul să desfășoare activităţi de control şi
supraveghere privind modul de exercitare a profesiei de farmacist în
toate unităţile farmaceutice din România.
Organizarea şi
Pentru realizarea atribuţiilor sale, în cadrul Consiliului naţional,
național
funcţionează următoarele comisii de lucru:
1. Comisia de studii şi strategii de dezvoltare;
2. Comisia profesional-ştiinţifică şi de învăţământ;
3. Comisia economico-socială şi de asigurări sociale de sănătate;
4. Comisia de etică şi deontologie profesională;
5. Comisia imagine, relaţii interne şi externe;
6. Comisia acreditări, avizări şi autorizări;
7. Comisia administrativă şi financiar-contabilă.
În funcţie de necesităţile concrete, Consiliul naţional poate aproba

înfiinţarea unor comisii de lucru ori a unor comisii consultative, care
pot avea activitate permanentă sau temporară.Corespunzător acestor
comisii de lucru se pot înfiinţa departamente, ca structuri tehnice sau
administrative.
Organizarea şi
național
Biroul executiv al Consiliul naţional
 este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar

general, aleşi în mod individual de către Consiliul naţional
dintre membrii săi;
 lucrează legal în prezenţa a 3 dintre membrii săi şi ia decizii

valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi;
 se întruneşte o dată la două săptămâni sau ori de câte ori

este cazul, la cererea preşedintelui sau a cel puţin 2 dintre
membrii săi.
Organizarea şi
național
Atribuţiile Biroului executiv:
• asigură activitatea permanentă a Colegiului între şedinţele Consiliului

naţional;
• aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului CFR;
• întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune

aprobării Consiliului naţional;
• acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Colegiului Farmaciştilor

din România şi le face publice în presa de specialitate;
• execută hotărârile Adunării generale naţionale şi ale Consiliului naţional;
• coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional.

Organizarea şi
național
• elaborează şi supune spre avizare Consiliului naţional
proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, pe baza bugetelor
de venituri şi cheltuieli ale colegiilor teritoriale;
• informează Consiliul naţional cu privire la deciziile emise între

şedinţele acestuia;
• îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de către Consiliul

naţional.
Membrii Biroului executiv primesc o indemnizaţie lunară, al cărei

cuantum este aprobat de Consiliul naţional.
Organizarea şi
național
Preşedintele Biroului executiv este preşedintele Colegiului
Farmaciştilor din România.
Atribuţiile preşedintelui:
• reprezintă CFR în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară

şi din străinătate;
• încheie contracte şi convenţii în numele CFR, cu aprobarea
Biroului executiv;
• convoacă şi conduce şedinţele Adunării generale şi ale
Consiliului naţional;
• duce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotărârile
Consiliului naţional date în sarcina sa şi rezolvă problemele şi
lucrările curente;
• angajează personalul de specialitate şi administrativ;
• îndeplineşte orice alte sarcini încredinţate de Consiliul naţional
ori de Biroul executiv.
Organizarea şi
național
Preşedintele păstrează şi foloseşte ştampila Colegiului
Farmaciştilor din România şi are drept de semnătură în
bancă.
În lipsa sa, preşedintele poate mandata pe oricare

dintre membrii Biroului executiv pentru a realiza
competenţele care îi revin sau numai o parte dintre
acestea.
FARMACEUTICĂ
CURS 5
Organizația profesională - II Colegiul
Farmaciștilor din România
BIBLIOGRAFIE
Statutul Colegiului Farmaciștilor din România,

Organizarea și
funcționarea la nivel
teritorial
Colegiile teritoriale au de la data constituirii şi înregistrării la administraţia
financiară personalitate juridică, patrimoniu şi buget proprii.
D e n u m i r e a c o l e g i u l u i t e r i t o r i a l este " C o l e g i u l F a r m a c i ş t i l o r din

........................." (se completează cu denumirea unităţii administrativ-
teritoriale în care funcţionează colegiul respectiv).
Sediul colegiului teritorial este în oraşul reşedinţă de judeţ, respectiv în

municipiul Bucureşti pentru Colegiul Farmaciştilor Bucureşti.
Raporturile dintre organele de conducere naţionale şi cele teritoriale au la

bază, în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea, autonomia
organismelor locale, respectarea principiului democratic în luarea deciziilor şi
a competenţelor speciale stabilite de lege şi de statut.
Organizarea și
teritorialAdunarea generală
Este formată din toţi farmaciştii cu drept de liberă practică înscrişi

în colegiul respectiv şi care îşi desfăşoară activitatea de bază în
raza colegiului teritorial respectiv. Adunarea generală alege
reprezentanţii în consiliul colegiului şi reprezentanţii în Adunarea
generală naţională şi se întruneşte în primul trimestru al anului în
şedinţă ordinară şi, în mod excepţional, în şedinţe extraordinare.
Şedinţele pot fi convocate de: consiliu, preşedintele colegiului

teritorial, biroul consiliului colegiului teritorial, de o treime din
numărul membrilorsau de preşedintele Colegiului Farmaciştilor
din România, la solicitarea Consiliului naţional.
Organizarea și
teritorial
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
 alege membrii consiliului;
 alege reprezentanţii în Adunarea generală naţională;
 alege dintre membrii săi pe cei care vor alcătui comisia de cenzori,
formată din 3 membri;
 aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli;
 aprobă execuţia bugetară;
 descarcă de gestiune consiliul;
 analizează raportul de activitate al consiliului.

Organizarea și
Consiliul colegiului teritorial
teritorial
Consiliul colegiului teritorial are un număr de membri proporţional cu
numărul farmaciştilor înscrişi în evidenţa colegiului la data organizării
alegerilor, aleşi de adunarea generală Consiliul lucrează în prezenţa a două
treimi din numărul membrilor cu drept de vot şi decide cu o majoritate
absolută de voturi.
Principalele atribuţii ale consiliilor colegiilor teritoriale sunt următoarele:
 conduc activitatea colegiilor între şedinţele adunării generale;
 aleg individual şi pe funcţii membrii biroului consiliului;
 elaborează regulamentul de organizare şi funcţionare;

Organizarea și
teritorial
 aprobă indemnizaţiile lunare ale membrilor biroului consiliului;
 aduc la îndeplinire hotărârile adunării generale;
 aplică şi urmăresc ducerea la îndeplinire a hotărârilor organelor

naţionale ale Colegiului Farmaciştilor din România;
 aleg dintre membrii lor comisiile de lucru;
 apără şi reprezintă interesele profesionale ale membrilor lor,

inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor autorităţi
publice.
Organizarea și
teritorial
Biroul consiliului este format din: preşedinte, 3 vicepreşedinţi
şi un secretar, aleşi în mod individual de consiliu dintre membrii
săi.
Se întruneşte în şedinţe ordinare lunar sau ori de câte ori este

nevoie, la solicitarea preşedintelui sau a cel puţin 2 dintre
membrii săi.
Biroul consiliului lucrează în prezenţa a cel puţin 3 dintre

membrii săi şi ia decizii cu votul a cel puţin 3 membri.
Organizarea și
teritorial
Biroul consiliului are următoarele atribuţii:
• asigură activitatea colegiului între şedinţele consiliului;
• aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului;
• execută hotărârile adunării generale şi ale consiliului;
• elaborează şi supune spre avizare consiliului proiectul bugetului de

venituri şi cheltuieli;
• execută deciziile organelor naţionale de conducere şi răspunde de

ducerea lor la îndeplinire;
• informează consiliul cu privire la deciziile emise şi activitatea desfăşurată

între şedinţele consiliului.
Veniturile
şi
cheltuielile
Veniturile Colegiului Farmaciştilor din România şi ale colegiilor teritoriale, se
constituie din:
 taxa de înscriere;
 cotizaţiile lunare ale membrilor;
 contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi
juridice;
 donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice şi juridice;
 legate;
 drepturi editoriale;
 încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
 fonduri rezultate din manifestările culturale şi ştiinţifice;
 organizarea de cursuri de educaţie profesională continuă;
 alte surse.
Veniturile
şi
cheltuielile
Taxa de înscriere în Colegiul Farmaciştilor din România este de 10% din
salariul minim pe economie.
Cotizaţiile datorate şi neplătite, în termenul fixat de către consiliul colegiului

teritorial, de către membrii Colegiului Farmaciştilor din România determină
plata unor penalităţi de 1% pe zi întârziere din valoarea datorată.
Aceeaşi penalitate se aplică şi colegiilor teritoriale care nu varsă către

organele naţionale partea de cotizaţie stabilită de Consiliul naţional.
Neplata cotizaţiei datorate Colegiului Farmaciştilor din România pe o

perioadă de 6 luni şi după atenţionarea scrisă a consiliului colegiului
teritorial se sancţionează cu suspendarea dreptului de liberă practică până
la plata cotizaţiei datorate şi a penalităţilor aferente.
Veniturile
şi
cheltuielile
Sancţiunea este aplicată de comisia de disciplină, la sesizarea comisiei
administrative şi financiar-contabile a colegiului teritorial.
Decizia de suspendare se comunică Ministerului Sănătăţii, casei de

asigurări de sănătate judeţene şi angajatorului farmacistului suspendat.
Partea din cotizaţie aferentă funcţionării forurilor naţionale trebuie virată

până cel mai târziu la sfârşitul lunii următoare celei pentru care a fost
percepută cotizaţia.
Partea de cotizaţie datorată Consiliului naţional al Colegiului Farmaciştilor

din România, nefiind venit al consiliilor colegiilor teritoriale, se vireza către
acesta înaintea oricăror altor plăţi.
Veniturile
şi
cheltuielile
Obligaţia de a urmări şi de a efectua vărsarea cotei aferente Consiliului
naţional revine preşedintelui consiliului colegiului teritorial.
Veniturile pot fi utilizate pentru:
 cheltuieli cu organizarea şi funcţionarea,

 cheltuieli de personal,
 cheltuieli materiale şi servicii,
 cheltuieli de capital,
 perfecţionarea pregătirii profesionale,
 acordarea de burse prin concurs farmaciştilor,
 întrajutorarea farmaciştilor cu venituri mici,
 crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific,
 alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial,
respectiv de Consiliul naţional.
Alegerea
reprezenta
nţilor
Membrii Colegiului Farmaciştilor din România pot fi aleşi în organele de
conducere ale Colegiului Farmaciştilor din România.
Perioada organizării alegerilor se stabileşte de Consiliul naţional al

Colegiului Farmaciştilor din România.
Funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar, atât de la nivel teritorial,

cât şi central, sunt incompatibile cu:
 o funcţie corespunzătoare dintr-un sindicat profesional;
 o funcţie de conducere în structura Ministerului Sănătăţii: ministru,
secretar de stat, şef de departament, director general, director general
adjunct, director şi director adjunct
 calitatea de angajat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ori al
caselor de asigurări de sănătate judeţene.
Alegerea
reprezenta
nţilor
Membrii consiliului colegiului teritorial, precum şi reprezentanţii în
Adunarea generală naţională se aleg prin vot direct, secret şi liber
exprimat de către membrii adunărilor generale teritoriale.
Dreptul de vot, precum şi dreptul de a fi ales în organele de conducere le

au numai farmaciştii membri ai Colegiului Farmaciştilor din România,
care au cotizaţia datorată colegiului plătită la zi şi se poate exercita numai
în cadrul colegiului al cărui membru este farmacistul respectiv.
Dovada calităţii de membru al colegiului teritorial se va face, acolo unde

alegătorul nu se găseşte pe lista alegătorilor, cu ultima chitanţă dovedind
plata cotizaţiei.
Alegerea
reprezenta
nţilor
În vederea organizării şi desfăşurării alegerilor se vor organiza comisii
electorale locale de către consiliile colegiilor teritoriale, respectiv o
comisie electorală centrală organizată de Biroul executiv al Consiliului
naţional şi aprobată de Consiliul naţional.
Comisia electorală centrală va coordona desfăşurarea alegerilor şi va

emite decizii de îndrumare în vederea aplicării Regulamentului electoral
ori a procedurilor electorale.
Membrii comisiilor electorale nu pot candida la posturile elective din

cadrul Colegiului Farmaciştilor din România în legislatura pentru care se
organizează alegerile. Înaintea alegerii în această funcţie ei se vor angaja
în scris să nu candideze la o funcţie electivă în legislatura pentru care se
organizează respectivele alegeri.
Alegerea
reprezenta
nţilor
Membrii Biroului executiv sunt aleşi în mod individual cu
majoritate de voturi de către Consiliul naţional, respectiv de
către consiliile colegiilor teritoriale.
Alegerile structurilor de conducere, precum şi ale comisiilor de

disciplină se desfăşoară în baza unui regulament electoral
aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Farmaciştilor din
România. Perioada organizării alegerilor se stabileşte de către
Consiliul naţional.
Alegerea
reprezenta
nţilor
Încetarea calităţii de reprezentant sau
de membru în Biroul executiv
Încetarea calităţii de membru al organelor de conducere sau de

reprezentant în organele de conducere intervine în următoarele
situaţii:
 demisie;
 incompatibilitate;
 deces;
 pierderea calităţii de membru al Colegiului Farmaciştilor din
România;
 revocare;
 imposibilitatea exercitării calităţii.
Alegerea
reprezenta
nţilor
Locul rămas vacant este ocupat de către primul membru
supleant, iar locul vacant din cadrul Biroului executiv se
ocupă prin alegerea unui alt membru.
Revocarea din funcţie sau din calitatea de reprezentant în

organele de conducere ale Colegiului Farmaciştilor din
România, atât la nivel naţional, cât şi la nivel teritorial, se
face cu majoritatea calificată a forului care l-a ales pe cel
în cauză.
Revocarea se poate face în cazul încălcărilor grave ale

legii, ale statutului sau ale regulamentelor care
organizează şi reglementează exercitarea profesiei de
farmacist.
Alegerea
reprezenta
nemotivat la:
nţilor
• Membrii organelor de conducere care lipsesc
două şedinţe ale adunărilor generale într-un an;
3 şedinţe ale Consiliului naţional sau ale
consiliului colegiului teritorial într-un an;
3 şedinţe pe semestru ale Biroului executiv al
Consiliului
Constatareanaţional, respectiv ale biroului
revocării se face prin:
consiliului
 hotărâreacolegiului
Adunării generaleteritorial, sunt
naţionale pentru revocaţi
membrii Consiliului de
• drept.naţional, la sesizarea Biroului executiv;
 hotărârea Consiliului naţional pentru membrii Biroului executiv al
Consiliului naţional, la sesizarea a 3 dintre membrii Biroului executiv;
 decizia Biroului executiv al Consiliului naţional pentru membrii
organelor teritoriale de conducere, la sesizarea biroului consiliului
colegiului teritorial.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
 toti farmacistii, cetăteni români,
 domiciliati în România,
 autorizati să practice profesia de farmacist,
 la cerere, farmacistii pensionari care nu mai desfăsoară
activitate profesională
 farmacistii cetăteni străini cărora li s-a aprobat, în conditiile
legii, să exercite profesia de farmacist pe teritoriul României
 sunt înscrisi în Registrul farmacistilor din România, registru ce
se publică pe site-ul oficial al colegiului.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
Exercitarea profesiei de farmacist poate fi întreruptă, din
motive obiective, pe o durată de până la 5 ani.
La cerere, membrii CFR pot solicita suspendarea calitătii de

membru pe acea durată.
Pe durata suspendării, la cerere, a calitătii de membru al

Colegiului Farmacistilor din România se suspendă obligatiile
si drepturile ce decurg din această calitate.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
Întreruperea sau suspendarea activitătii pe o durată mai mare de 5 ani,
atrage de drept
 pierderea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România
 pierderea dreptului de liberă practică.
Reînscrierea în cadrul Colegiului Farmacistilor din România si reluarea

activitătii profesionale după o întrerupere a exercitării profesiei mai mare
de 5 ani se pot face numai în conditiile legii si cu avizul favorabil al
Consiliului National al Colegiului Farmacistilor din România.
Avizul este acordat în baza unei reatestări profesionale organizate de
Comisia profesional-stiintifică si de învătământ.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
Drepturile membrilor
 să aleagă si să fie alesi în organele de conducere ale corpului

profesional;
 să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Farmacistilor din
România si să primească informatiile solicitate;
 să participe la orice actiuni ale corpului profesional si să fie informati în
timp util despre acestea;
 să folosească, împreună cu membrii lor de familie, toate dotările
sociale, profesionale, culturale si sportive ale Colegiului Farmacistilor
din România si ale colegiilor teritoriale;
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
 să poarte însemnele corpului profesional;
 să fie judecati pe baza prezumtiei de nevinovătie de
către organele competente ale Colegiului Farmacistilor
din România pentru abaterile deontologice si
disciplinare;
 să conteste sanctiunile primite;
 să solicite ajutoare materiale pentru situatii deosebite,
atât personal, cât si prin membrii lor de familie.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
Obligațiile membrilor
 să respecte dispozitiile Statutului, ale Codului deontologic al

farmacistului, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului
Farmacistilor din România si regulamentele profesiei;
 să rezolve sarcinile ce le-au fost încredintate în calitate de membru
sau de reprezentant al corpului profesional;
 să participe la manifestările initiate de organele de conducere, la
activitătile profesionale ori de pregătire profesională, initiate sau
organizate de organele de conducere nationale sau locale;
 să participe la sedintele ori la adunările la care au fost convocati;
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
 să execute cu bună-credintă sarcinile ce decurg din Statutul CFR
ori stabilite prin hotărârile organelor de conducere;
 să se abtină de la deliberările organelor de conducere în care
sunt alesi, în cazul în care în îndeplinirea unor atributii ale
acestor organe au un interes propriu;
 să păstreze secretul profesional;
 să păstreze în cadrul profesiei confidentialitatea asupra
dezbaterilor, opiniilor si voturilor exprimate în organele de
conducere;
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
 să respecte normele, principiile si îndatoririle deontologiei
profesionale si să aibă un comportament demn în exercitarea
profesiei ori a calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor
din România;
 să achite în termenul stabilit cotizatia datorată;
 să rezolve litigiile cu alti membri, în primul rând prin
intermediul medierii de către comisiile de specialitate din
cadrul colegiului la care sunt înregistrati;
 să execute cu bună-credintă atributiile ce le revin în calitate de
reprezentant sau de membru în organele de conducere ale
Colegiului Farmacistilor din România sau ale colegiilor
teritoriale.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
Obligații ce decurg din calitatea lor specială de farmacist
România
 să respecte si să aplice în orice împrejurare normele de deontologie;
 să nu aducă prejudicii reputatiei corpului profesional sau altor
membri, respectând statutul de corp profesional al Colegiului
Farmacistilor din România;
 să acorde cu promptitudine si neconditionat îngrijirile profesionale de
urgentă, ca o îndatorire fundamentală profesională si civică;
 să actioneze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea cresterii
gradului de pregătire profesională si cunoasterii noutătilor
profesionale;
 să informeze organele de conducere ale corpului profesional ori de
câte ori constată sau apreciază că independenta profesiei Ie-a fost
încălcată prin decizii administrative.
Membrii Colegiului
Farmacistilor din
România
Membrii Colegiului Farmacistilor din România sunt obligati să realizeze
numărul anual de credite de educatie profesională continuă, stabilit de
Consiliul national.
Nerealizarea numărului integral de credite pe parcursul a 3 ani atrage
suspendarea dreptului de liberă practică până la realizarea numărului total
de credite.
La stabilirea numărului de credite se au în vedere numai programele si
celelalte forme de educatie profesională acreditate de Colegiul
Farmacistilor din România.
Încălcarea obligatiilor mentionate mai sus constituie abatere
disciplinară de la disciplina si deontologia profesională si a celei de
corp profesional.
FARMACEUTICĂ
CURS 6
TEMA I:
Reglementarea națională a drepturilor
pacientului în contextul reglementărilor
europene
Bibliografie minimală pentru studenți:
Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul

Oficial nr. 51 din 29 ianuarie 2003
În epoca contemporană, dreptul la sănătate face parte din
drepturile omului şi are la bază drepturile naturale ale acestuia.
De aici derivă obligaţia statelor de a elabora o legislaţie adecvată
şi de a implementa această obligaţie, cu alte cuvinte
responsabilitatea socială în sănătate.
Dezvoltarea socială, economică, culturală, etică şi politică din

Europa, precum şi conceptele pe care sunt bazate drepturile
pacienţilor (demnitate, autodeterminare, respect pentru
persoană), au condus la dezvoltarea unei mişcări pentru
elaborarea şi respectarea drepturilor pacientului atât la nivel
european, cât şi naţional.
La ora actuală, în Europa există o strânsă colaborare între
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Uniunea Europeană şi Consiliul
Europei având scopul declarat de a sprijini aplicarea unor strategii
coordonate de implementare a drepturilor pacienţilor.
În vederea aplicării principiilor Drepturilor pacienţilor din Europa

(OMS, 1994, Amsterdam), în România a fost adoptată Legea nr. 46
din 21 ianuarie 2003, referitoare la drepturile pacienţilor, care însă nu
este singurul act normativ care reglementează drepturile, obligaţiile,
responsabilităţile şi sancţiunile aplicate în domeniul drepturilor
pacienţilor din România.
Cadrul legal actual cuprinde un set amplu de legi speciale:
 Constituția României
 Legea drepturilor pacienţilor numărul 46/2003;
 Legea reformei în domeniul sănătății numărul 95/2006;
 Legea sănătăţii mintale numărul 487/2002;
 Codul de deontologie medicală;
 Codul deontologic al farmacistului.
Legea
nr.
46/200
Enunţă drepturile clasice ale pacienţilor, precum şi sancţiunile şi
3
responsabilităţile derivate din neimplementarea şi nerespectarea
legii.
Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate

de care societatea dispune, în conformitate cu resursele
umane, financiare şi materiale.
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără

nici o discriminare.
Dreptul pacientului
la informaţia
Pacientul are dreptul de a fi informat:
medicală
 cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de
a le utiliza;
 asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii

de sănătate;
 asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe

durata spitalizării;
 asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a

riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării
tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi
cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
Dreptul pacientului
la informaţia
medicală
În virtutea acestui drept, pacientul are dreptul:
 de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care

informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă;
 să ceară în mod expres să nu fie informat şi să alegă o altă persoană
care să fie informată în locul său. Aceste aspecte au fost cuprinse în
Normele de aplicare abia prin Ordinul nr. 673/2015 privind
completarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.
46/2003, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 386 din 7 aprilie
2004.
 să ceară șisă obțină o altă opinie medicală;
 să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe
perioada spitalizării.
Dreptul pacientului
la informaţia
medicală
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre
evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul
pacientului.
Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj

respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de
specialitate.
În cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română,

informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în
limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă
formă de comunicare.
Consimţământul
pacientului privind
intervenţia medicală
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie
medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia
sa, dar consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale
trebuie explicate pacientului.
Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară

o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are
dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare
anterioară a voinţei acestuia.
Consimţământul
pacientului privind
În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă,
consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.
În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal,

pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât
cât permite capacitatea lui de înţelegere.
În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că

intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal
refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii
de arbitraj de specialitate constituită din 3 medici pentru pacienţii
internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.
Consimţământul
pacientului privind
Consimţământul pacientului este obligatoriu:
 pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice

prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord;
 în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la
cercetarea ştiinţifică.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără

consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt
necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei
culpe medicale.
Dreptul la confidenţialitatea
informaţiilor
şi viaţa privată a pacientului
Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor,
diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt
confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în

care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în
mod expres.
În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii

medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea
consimţământului nu mai este obligatorie.
Dreptul la confidenţialitatea
informaţiilor
şi viaţa privată a pacientului
Pacientul are acces la datele medicale personale.
Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este

interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune
influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile
acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul

reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.
Drepturile pacientului
în domeniul
reproducerii
Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina
reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa
mamei.
Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este

garantat, cu excepţia situației anterioare.
Drepturile pacientului
în domeniul
reproducerii
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare
dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii,
fără nici o discriminare.
Prin serviciile de sănătate pacientul are dreptul să aleagă cele

mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială

eficiente şi lipsite de riscuri.
Drepturile pacientului la
tratament şi îngrijiri
medicale
În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la
selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament
care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face
numai pe baza criteriilor medicale.
Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua

numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal
acreditat. Se exceptează cazurile de urgenţă apărute în
situaţii extreme.
medicale
Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri
în demnitate.
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de

suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul
îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura
posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât
mai aproape de cel familial.
medicale
Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de
către un medic acreditat din afara spitalului.
Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la

ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.
După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare

disponibile.
Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de

urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii
farmaceutice, în program continuu.
TEMA II:
Reguli de Bună Practică Farmaceutică
BIBLIOGRAFIE:
Ordinul ministrului sănătății nr. 75/2010 pentru aprobarea Regulilor

de buna practica farmaceutica, publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 91 din 10 februarie 2010
Regulile de bună practică farmaceutică cuprind
recomandari aplicabile in unitatile farmaceutice,
destinate să garanteze ca serviciile furnizate de
personalul farmaceutic sunt corespunzatoare,
eficiente si orientate catre pacienti.
Prevederi generale
privind buna practica
farmaceutica
 activitatea farmaceutica trebuie sa fie focalizata pe
eliberarea medicamentelor si a altor produse pentru
sanatate, care sa aiba calitatea garantata, insotita de o
informare si o consiliere adecvate pentru pacient;
 principala preocupare a farmacistului trebuie sa fie

asigurarea starii de sanatate a pacientilor, precum si a
populatiei, in general;
Prevederi generale
farmaceutica
 farmacistul trebuie sa incurajeze o prescriere rationala si sa
promoveze utilizarea corespunzatoare a medicamentelor,
inclusiv in scopul evitarii automedicatiei;
 fiecare serviciu furnizat de unitatea farmaceutica trebuie sa

aiba un scop pertinent pentru bolnav, sa fie clar definit, facut
cunoscut in mod eficace partilor implicate si acceptat de catre
acestea;
 farmacistii practicieni au obligatia profesionala si morala de a

se asigura ca serviciile pe care le furnizeaza fiecarui pacient
sunt de calitate adecvata.
Prevederi generale
farmaceutica
Pentru indeplinirea acestor cerinte:
 este necesara mentinerea unei relatii permanente cu

ceilalti profesionisti din sanatate, in special cu medicii.
Aceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un
parteneriat terapeutic ce implica o incredere mutuala in
orice are legatura cu tratamentul medicamentos;
 intre farmacisti trebuie sa existe relatii de colegialitate si

nu de concurenta neloiala, fiecare trebuind sa incerce
prin orice mijloace etice sa imbunatateasca serviciul
farmaceutic;
Prevederi generale
farmaceutica
 farmacistul trebuie sa isi exercite profesia respectand
principiile de deontologie profesionala, predominant
fata de aspectul comercial;
 in farmaciile in care lucreaza un grup de farmacisti,

farmacistul-sef trebuie sa isi asume sarcinile privind
definirea, evaluarea si imbunatatirea calitatii serviciului
farmaceutic.
Domenii de aplicare a regulilor de
buna practica
farmaceutică
 informarea pacientului;
 organizarea spațiului și dotarea unitățiifarmaceutice;
 personalului de specialitate al unității farmaceutice;
 eliberării medicamentelor pe baza prescripției medicale, a
celorlalte medicamente șiproduse de sănătate;
 încurajarea utilizării rațonale a medicamentelor;
 prepararea medicamentelor în farmacie.
Informare
a
pacientulu
Are o importanță
medicamentelor.
i
deosebită pentru utilizarea adecvată a
O informare inexactă sau o înțelegere greșită a unor aspecte poate

conduce la un eșec al tratamentului și, în consecință, la o creștere a
costurilor pentru sănătate.
 Informarea pacienților trebuie să respecte libera lor decizie;
 Pacientul trebuie să aibă acces șila alte informații utile pentru
nevoile personale legate de starea sa de sănătate;
Informare
a
pacientulu
i
 Informatia trebuie formulata șiprezentată potrivit gradului de
înțelegere al fiecărui pacient;
 Informarea trebuie să fie simplă șiușor deînțeles;
 Beneficiile și riscurile în utilizarea medicamentelor trebuie

prezentate într-un mod echilibrat;
 Farmacistul trebuie să convingă pacienții despre importanța citirii

informațiilor despre medicament și să-i încurajeze să pună toate
întrebările utile în legătura cu acesta.
Organizarea spațiului și
dotarea unității
farmaceutice Organizarea spatiului
Localul unitatii farmaceutice trebuie sa aiba toate dotarile

necesare, astfel incat sa se asigure accesul potentialilor
pacienti, inclusiv a persoanelor in varsta, cu copii sau cu
handicap.
Vitrinele farmaciei trebuie sa permita o buna vizibilitate in
interior, sa fie utilizate pentru informarea si educarea populatiei
privind aspectele sanitare si sociale, precum si pentru campanii
de sanatate publica.
dotarea unității
farmaceutice
Pe timpul cat farmacia este inchisa, trebuie sa se afiseze, la loc
vizibil, adresele celor mai apropiate farmacii.
Farmacia si in special farmaciile care asigura serviciul de noapte

trebuie sa dispuna de un sistem de securitate care sa protejeze
atat medicamentele, cat si personalul.
Toate produsele trebuie sa fie depozitate in ambalaje originale. In

cazuri particulare, cand pentru anumite produse se impune
transferarea acestora in alte recipiente, acestea trebuie etichetate
corect si complet si trebuie luate toate masurile pentru a impiedica
contaminarea lor.
dotarea unității
farmaceutice Dotarea
Dotarea cu echipamente, mobilier, vesela si ustensile a farmaciei

trebuie sa fie corespunzatoare tipurilor de produse preparate si
eliberate de aceasta.
Farmacia trebuie sa dispuna de:

 echipamente adecvate pentru produsele a caror depozitare
necesita conditii particulare de temperatura;
 dulapuri securizate pentru pastrarea medicamentelor cu regim
special.
Farmacia trebuie sa garanteze pastrarea adecvata a tuturor

documentelor care contin informatii privind serviciul farmaceutic
furnizat
practica privind
farmacistul si
personalul unitatii
Formarea continua a farmacistilor trebuie sa constituie o
farmaceutice
obligatie profesionala.
Formarea personalului trebuie sa aiba in vedere cerintele

calitatii si sa sublinieze riscurile de eroare din activitatea
farmaceutica; programul de formare al unei persoane trebuie
adaptat in functie de sarcinile care i-au fost atribuite.
practica privind
farmacistul si
personalul unitatii
Activitatile profesionale sau de formare, utile si semnificative
pentru cariera farmacistului, trebuie sa fie cuprinse in curriculum
farmaceutice
vitae, ce va fi actualizat permanent.
Pentru asigurarea unei inalte calitati a activitatii profesionale,

farmacia trebuie sa dispuna de un numar adecvat de farmacisti, in
functie de volumul activitatii si de programul de functionare.
Responsabilitatile unei persoane nu trebuie extinse intr-atat incat

sa prezinte riscuri pentru calitatea serviciilor.
Reguli de buna practica privind
eliberarea medicamentelor pe baza
de prescriptie medicala
Fiecare farmacie trebuie sa aiba o procedura bine definita pentru
activitatea de primire a prescriptiilor medicale, care sa permita
farmacistului:
 sa identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul

emitent, organismul platitor;
 sa verifice autenticitatea prescriptiei medicale;
 in cazul in care prescriptia medicala nu poate fi onorata, sa ajute

pacientul sa rezolve problema in cauza.
Evaluarea prescriptiei medicale de catre farmacist in ceea ce
priveste:
 toate aspectele terapeutice (farmaceutice si

farmacologice);
 adaptarea sa la persoana in cauza;
 contraindicatiile si interactiunile medicamentelor continute;
 unele aspecte sociale, de reglementare si, de asemenea,

unele aspecte economice.
Pregatirea si eliberarea medicamentelor prescrise
In cazurile in care substitutia este permisa sau cand exista

acceptul medicului pentru ca un medicament alternativ sa fie
eliberat, farmacistul isi va utiliza toata competenta profesionala
pentru a selectiona medicamentele similare celor prescrise.
Inainte de a efectua o substitutie, farmacistul va informa

pacientul si va obtine acordul acestuia.
Eliberarea medicamentelor catre pacient se poate face in ambalajul
original sau, in cazul in care se scot din ambalajul original inainte de
eliberare, reambalarea acestora trebuie sa se faca in ambalaje de buna
calitate care sa fie etichetate astfel incat sa permita utilizarea lor
corecta si o eventuala trasabilitate a informatiilor.
Farmacistul trebuie sa informeze pacientul cu privire la modul de
pastrare a medicamentelor, astfel incat sa se asigure mentinerea
calitatii acestora si garantarea sigurantei pacientului si a familiei sale.
Personalul de specialitate din unitatea farmaceutica trebuie sa
garanteze calitatea medicamentelor la data eliberarii lor din unitatea
farmaceutica, sub aspectul termenului de valabilitate si al conditiilor de
pastrare.
RBPF mai vizează:
 Sursele de aprovizionare cu medicamente si cu alte produse de

sanatate
 Consilierea pacientului sau a reprezentantului său
 Urmarirea tratamentului prescris
 Inregistrarea activitatilor profesionale

practica privind
incurajarea utilizarii
rationale a
Farmacistii trebuie incurajati sa participe la nivel local sau national
la cercetarea privind utilizarea rationala a medicamentelor si a
medicamentelor
studiilor farmacoepidemiologice.
Farmacistii trebuie, pe de o parte, sa constituie o sursa de

informare independenta asupra prescrierii si utilizarii rationale a
medicamentelor si, pe de alta parte, sa ia parte activa la
programele de formare destinate altor profesionisti din sanatate, cu
care este necesar sa colaboreze permanent.
practica privind
rationale a
Automedicatia. Eliberarea medicamentelor OTC
medicamentelor
Automedicatia este permisa numai in cazul medicamentelor
OTC.
Cand este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul

trebuie sa fie sigur ca primeste suficiente informatii pentru
evaluarea problemei sanatatii individuale si specifice a
pacientului, cum ar fi: natura si durata simptomelor, actiunile deja
intreprinse, medicamentele care au fost eventual utilizate.
practica privind
rationale a
Farmacistul trebuie sa determine daca simptomele pot fi asociate
cu o problema grava de sanatate si, in acest caz, trebuie sa
medicamentelor
trimita pacientul la medic pentru un aviz medical imediat.
Daca este o problema minora, va da sfaturile adecvate si nu va

dispune eliberarea medicamentului decat daca este necesar.
Farmacistul se va baza pe experienta sa in selectionarea

medicamentelor OTC, in functie de calitatea acestora,
inocuitatea lor si avantajele formularilor eficiente.
practica privind
prepararea
medicamentelor
Prepararea medicamentelor in farmacie este responsabilitatea
farmacistului.
in farmacie
Farmacistul garanteaza ca preparatele obtinute in farmacie respecta
prescriptia medicala si conditiile de calitate.
Farmacistul evalueaza continutul prescriptiei, din punct de vedere al

formularii, al asocierii substantelor active prescrise si al sigurantei la
administrare; el poate refuza prepararea daca, in urma evaluarii,
considera ca aceasta constituie un factor de risc pentru pacient.
Daca nu poate realiza preparatul, farmacistul va anunta medicul care l-a

prescris si va propune o alternativa, daca aceasta este posibila.
practica privind
prepararea
medicamentelor
Aceste reguli se referă șila:
 Condițiile necesare pentru prepararea medicamentelor;
in farmacie
 Regulile de igienă;
 Provenienta si calitatea materiilor prime si articolelor de
ambalare;
 Ambalarea preparatelor magistrale si oficinale;
 Controlul produsului finit;
 Inregistrarea in documentele de evidenta (registru de
copiere a prescriptiilor) pentru preparatele magistrale;
 Prevederi speciale pentru preparatele homeopate.
practica privind
prepararea
medicamentelor
Prepararea medicamentelor homeopate
in farmacie
 se realizeaza de catre farmacistii care au competente in
homeopatie,
 intr-o zona exclusiv destinata acestui scop, separat de zona in

care se realizeaza celelalte tipuri de preparate; aceasta zona
este separata de alte zone ale farmaciei printr-un mijloc adecvat
de delimitare.
FARMACEUTICĂ
CURS 7
Răspunderea disciplinară
BIBLIOGRAFIE:

STATUTUL COLEGIULUI FARMACIȘTILOR DIN ROMÂNIA
Aprobate de Adunarea generală naţională a CFR prin Decizia

nr. 2 din 15 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din
15 iulie 2009
Pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesionale, farmacistul
răspunde disciplinar.
Răspunderea disciplinară este atrasă şi pentru orice faptă săvârşită în

legătură cu profesia sau în afara acesteia, care este de natură să
prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Farmaciştilor
din România.
Orice comportament în exercitarea profesiei, care încalcă principiile

Codului deontologic al farmacistului poate face obiectul unei reclamaţii
privind încălcarea eticii profesionale de către farmacist.
Farmaciştii au dreptul să fie judecaţi, pentru abaterile deontologice şi

disciplinare, pe baza prezumţiei de nevinovăţie, precum şi dreptul de a
contesta sancţiunile primite.
Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie, prin
care se încalcă jurământul depus, legile şi regulamentele specifice
profesiei de farmacist, Codul deontologic al farmacistului, prevederile
Statutului Colegiului Farmaciştilor din România, deciziile adoptate de
Colegiul Farmaciştilor din România, precum şi orice altă faptă săvârşită
în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care este de natură să
prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale corpului
profesional.
Răspunderea disciplinară a farmacistului nu exclude răspunderea civilă,

penală, administrativă sau materială a acestuia.
Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni
de la data săvârşirii faptei sau de la data luării la cunoştinţă.
Plângerea împotriva unui farmacist este adresată colegiului al

cărui membru este farmacistul.
Plângerea trebuie depusă personal sau prin mandat cu procură ori

poate fi trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.
În cazul anumitor abateri, Biroul consiliului colegiului se poate

autosesiza şi poate dispune începerea unei anchete disciplinare
din oficiu.
Plângerea este înregistrată numai dacă conţine elemente de
identificare: numele, prenumele, locul de muncă ale farmacistului
împotriva căruia se face plângerea, precum şi numele, prenumele,
adresa şi semnătura petentului.
După finalizareai cercetării preliminare efectuate de departamentul de

jurisdicţie, Biroul consiliului este obligat să adopte o decizie cu una
dintre variantele :
 respingerea plângerii ca vădit nefondată;
 solicitarea completării anchetei disciplinare;
 dispunerea trimiterii dosarului disciplinar la comisa de
disciplină.
Dacă biroul consiliului se autosesizează, se emite, de
asemenea, o decizie care va dispune declanşarea
procedurii disciplinare.
În decizia de autosesizare se menţionează elementele care

au stat la baza luării acestei decizii, eventual, acolo unde
este cazul, se vor ataşa şi dovezile corespunzătoare.
După desfăşurarea procedurilor legale, comisia de disciplină,
cu majoritate de voturi, stabileşte printr-o decizie una dintre
următoarele soluţii:
 stinge acţiunea disciplinară dacă fapta nu constituie

abatere disciplinară;
 aplică una dintre sancţiunile prevăzute în Statutul

Colegiului Farmaciştilor din România.
Sancţiuni disciplinare:
 mustrare;
 avertisment;
 vot de blam;
 suspendarea temporară, într-un interval de 6-12 luni, a calităţii
de membru al Colegiului;
 retragerea calităţii de membru al Colegiului.
La aceste sancţiuni se poate prevedea, după caz, obligarea celui

sancţionat la efectuarea unor cursuri de perfecţionare sau de
educaţie farmaceutică ori a altor forme de pregătire profesională.
Decizia adoptată de comisia de disciplină de la nivel
teritorial este comunictă farmacistului cercetat şi
persoanei care a făcut plângerea precum şi Biroului
executiv al Consiliului naţional.
Împotriva deciziei comisiei de disciplină de la nivel

teritorial cel sancţionat poate face contestaţie în termen
de 15 zile de la data comunicării ei.
Contestaţia este suspensivă de executare.
Contestaţiile depuse direct la Comisia superioară de

disciplină sunt nule, deci nu se iau în consideraţie.
Soluţii adoptate la soluţionarea contestaţiei :
 admite contestaţia şi, pe cale de consecinţă, anulează

decizia comisiei de disciplină teritoriale;
 admite în parte contestaţia şi aplică o sancţiune mai m
ică
decât
sancţiunea aplicată la nivel local;
 respinge contestaţia şi menţine d ciza
e pronunţată de
comisia de disciplină teritorială;
 aplică una dintre sancţiunile prevăzute de lege.
Radierea sancţiunilor disciplinare:
Mustrarea, avertismentul şi votul de blam, se radiază în termen de 6

luni de la data aplicării lor;
Suspendarea pe o durată determinată a calităţii de membru al
Colegiului Farmaciştilor din România, este radiată în termen de un
an de la data expirării perioadei de suspendare.
Dacă prin decizia comisiei de disciplină au fost dispuse şi măsuri

privind efectuarea unor cursuri de perfecţionare sau de educaţie
farmaceutică ori alte forme de pregătire profesională, radierea
sancţiunii se va face numai după prezentarea dovezilor privind
îndeplinirea măsurilor dispuse în acest sens de comisia de
disciplină.
Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancţiunii

aplicate constituie o circumstanţă agravantă.
Judecarea cazurilor de abateri de la prevederile Codului deontologic al
farmacistului se soluţionează de către comisia de disciplină competentă.
Comisia de etică şi deontologie profesională

Atribuţii:
 urmăreşte şi controlează respectarea d
e către farmacişti a Codului
deontologic al farmacistului;
 analizează evoluţia normelor deontologice în practica europeană şi
internaţională;
 face propuneri de modificare a Codului deontologic al farmacistului;
 anchetează reclamaţiile şi sesizările legate de nerespectarea
deontologiei profesionale;
 întocmeşte dosarul de anchetă disciplinară;
 susţine acţiunea disciplinară în faţa comisiei de disciplină.
La nivelul fiecărui colegiu teritorial este organizată o comisie de
disciplină profesională, alcătuită din 3 membri, dintre care unul este
desemnat de direcţia de sănătate publică teritorială.
La nivelul Colegiului Farmaciştilor din România funcţionează

Comisia superioară de disciplină, alcătuită din 5 membri, dintre care
unul este desemnat de Ministerul Sănătăţii.
Pot fi membri ai comisiei de disciplină farmaciştii cu o vechime de

peste 7 ani în profesie şi care nu au avut abateri disciplinare în
ultimii 5 ani.
Funcţia de membru al comisiei de disciplină este
incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul colegiului.
Separat de membrii titulari sunt aleşi 3 membri supleanţi.
În termen de maximum 10 zile de la primirea mandatelor,

comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale şi
Comisia superioară de disciplină îşi aleg, cu majoritate
simplă de voturi, un preşedinte.
Atribuţiile Preşedintelui comisiei de disciplină:
 organizează şi conduce activitatea comisiei;

 organizează completele de judecată a cauzelor disciplinare;
 elaborează hotărârile comisiei;
 răspunde de evidenţa cauzelor disciplinare;
 reprezintă comisia de disciplină în faţa autorităţilor şi instituţiilor
publice;
 informează organele de conducere ale colegiului despre
activitatea comisiei şi despre problemele apărute în cursul
desfăşurării cercetărilor disciplinare ori soluţionării cauzelor;
 propune proiectul de buget necesar desfăşurării activităţii
comisiei;
 prezintă adunării generale raportul anual al activităţii comisiei.
REGULI
PROCEDUR
ALE
Şedinţele de judecată a cauzelor disciplinare nu sunt publice.
Pe parcursul audierii, farmacistul poate fi asistat de un coleg

sau de un avocat.
Membrii comisiilor de disciplină şi persoanele implicate în

activitatea comisiei de judecată sunt obligate să păstreze
confidenţialitatea cu privire la toate datele şi informaţiile de care
au luat cunoştinţă.
REGULI
PROCEDUR
ALE
Desfăşurarea şedinţelor de judecată vor fi consemnate sub
formă de procese-verbale de şedinţă.
Comisia de disciplină are dreptul să efectueze toate actele

necesare soluţionării cauzei.
Unităţile sanitare sau farmaceutice sunt obligatesă pună la

dispoziţia comisiilor de disciplină sau persoanelor desemnate cu
investigarea abaterii disciplinare documentele profesionale
solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare
soluţionării cauzei.
CERCETAREA
DISCIPLINARĂ
După primirea dosarului disciplinar, comisia de disciplină notifică prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire farmacistul
reclamat, cu privire la:
 începerea anchetei disciplinare;

 precizarea pe scurt a obiectului sesizării;
 data şi ora prezentării pentru audiere la comisia de disciplină;
 adresa comisiei de disciplină.
 o copie a sesizării.
CERCETAREA
DISCIPLINARĂ
Farmacistul va fi informat şi va fi convocat cu cel puţin 7
zile înaintea datei la care urmează să aibă loc audierea
de către comisia de disciplină.
Comisia de disciplină, la solicitarea farmacistului

formulată cu cel puţin 3 zile înaintea datei de
convocare, poate stabili un alt termen de audiere.
CERCETAREA
DISCIPLINARĂ
Neprezentarea farmacistului nu împiedică desfăşurarea
procedurilor disciplinare ori judecarea cauzei.
După analiza declaraţiilor, probelor, înscrisurilor şi

expertizelor, comisia adoptă o soluţie materializată sub
forma unei decizii scrise.
Decizia trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele:
 numărul şi data pronunţării;

 componenţa comisiei de disciplină;
 descrierea pe scurt a faptei ce a făcut obiectul acţiunii disciplinare;
 arătarea măsurilor de cercetare a faptei;
 faptele şi împrejurările care au constituit abaterea disciplinară,
deontologică;
 sancţiunea aplicată;
 eventualele măsuri complementare;
 termenul de contestare şi instanţa competentă;
 semnăturile preşedintelui comisiei de disciplină şi ştampila
instituţiei.
Decizia comisiei de disciplină se comunică:
 farmacistului cercetat disciplinar,

 persoanei care a făcut sesizarea,
 Ministerului Sănătăţii,
 Biroului executiv al Colegiului Farmaciştilor din
România
 persoanei cu care farmacistul sancţionat are încheiat
contractul de muncă.
Decizia pronunţată pote fi contestată în termen de 15 zile
de la comunicare.
Contestaţia se depune la colegiul teritorial unde s-a

judecat cauza.
Contestaţia împotriva deciziei comisiei de disciplină,

împreună cu o adresă de înaintare şi dosarul cauzei se vor
trimite la Colegiul Farmaciştilor din România spre
competentă soluţionare în termen de maximum 3 zile.
Soluţionând contestaţia, Comisia superioară de disciplină
pronunţă una dintre următoarele soluţii:
 admite contestaţia şi, pe cale de consecinţă, an

u
le
a
zădecizia
comisiei de disciplină de la nivel teritorial;
 admite în parte contestaţia şi aplică o sancţiune m

a
i
mică decât sancţiunea aplicată la nivel local;
 respinge contestaţia şi menţine decizia pronunţată de

către comisia de disciplină de la nivel teritorial;
 aplică una dintre sancţiunile prevăzute de lege.

SOLUȚIONAR
EA LITIGIILOR
Membrii Colegiului Farmaciştilor din România sunt obligaţi
ca atunci când se găsesc într-o situaţie conflictuală,
litigioasă, legată de exercitarea profesiei, cu alt membru al
colegiului, înainte de a apela la instanţele de judecată, la
mass-media sau la intervenţia altor autorităţi, să apeleze la
comisia de litigii a consiliului colegiului teritorial.
SOLUȚIONAR
EA LITIGIILOR
Comisia de litigii este formată din 3 membri ai consiliului
colegiului, desemnaţi de către acesta.
Comisia de litigii convoacă părţile în litigiu şi, pe baza

probelor administrate de părţi şi a acelora pe care
considerându-le necesare le va solicita, va încerca
soluţionarea amiabilă a litigiului.
La terminarea procedurilor de împăcare a părţilor, comisia

de litigii încheie un proces-verbal în care se consemnează
situaţia de fapt, poziţiile părţilor, probele administrate şi
rezultatul final.

ETICA TOT Sem1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ETICA TOT Sem1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE

Etica încearcă elucidarea problemelor morale printr-un

Etica poate fi înţeleasă ca o filosofie asupra moralei, a

Etica este un demers care studiaza şi analizează condiţia

Morala se referă la ceea ce este bine sau rau.

Deontologia le impune cetatenilor indatoriri. Un cod

Denumirea de deontologie provine de la cuvintele

Deşi astăzi se vorbeste numai în medicină de “Juramantul

“În intreaga mea activitate voi da dovada de o atitudine

Voi respecta demnitatea si personalitatea bolnavului,

Voi fi corect cu mine insumi si cu confratii mei,carora le voi

Nu voi accepta sub nici un motiv ca activitatea mea de

Jur pe onoare, in mod solemn si liber!”

In general, cel care nu respecta principiile profesiei din

Responsabilitatea celui ce exercita o profesiune ce

In joc este pusa onoarea profesionistului, subiect

Juramantul pe care il fac farmacistii din Montpellier este

Libera exercitare a profesiunii lor era conditionata de un

Paragraful De medicis il obliga pe medic ca despre acel

Medicul nu are dreptul sa aiba farmacie proprie si nici relatii

Farmacistul trebuie sa prepare medicamentele, sub

Farmacistul jura sa anunte autoritatile daca va afla

El il povatuieste pe farmacist sa fie harnic si inclinat spre studii,

Cordus scoate in relief legaturile dintre medicina si farmacie

Din laudele care i se aduc medicului, Cordus observa ca „nu

Incheierea capitolului deontologic este un adevarat juramant

Ideile cuprinse in viziunea deontologica a lui Cordus au avut

Interzicerea tuturor relatiilor de afaceri dintre medici si farmacisti

Numai farmacistului i se recunoaste dreptul de a avea o

Pregatirea profesionala a farmacistului se facea conform uzantei

Viitorul farmacist era obligat sa faca un stagiu lung, de mai multi

In Franta, juramantul se facea in prezenta magistrilor Facultatii de

Ordonanta din 1322 a Facultatii de Medicina din Paris obliga

Aceasta forma de pregatire statea sub supravegherea

El a infiintat o Gradina botanica farmaceutica (Jardin des

Juramantul reflecta in general principiile legale sau stabilite

Un asemenea juramant au depus si farmacistii din

Prima si cea mai veche marturie a juramantului

Noua disciplina (farmacia) si reprezentantii ei

Tema 2 – Codul deontologic al

Organizatiile internationale din domeniul sanatatii impun

Asociaţia medicală mondială (AMM)

Declaratia de la Geneva – Asociaţia Medicala Mondiala, 1948,

Declaratia de la Tokyo – Îndrumar pentru medici privind tortura si

Rezolutia referitoare la medicii care participa la pedeapsa

Declaratia de la Hamburg – a 49-a Adunare Generala a

Rolul nurselor in protectia drpeturilor omului – adoptata in

Nursele si tortura – adoptata in 1989, revizuita ultima data

Pedeapsa cu moartea si participarea nurelor la executii –

Indrumari referitoare la tortura si alte tratamente sau

Comitetul Permanent al Medicilor Comunitatii Europene

Declaraţia de la Madrid –Adunarea in plen a Comitetului

Conventia de la Geneva pentru ameliorarea conditiilor din teren pentru

Conventia de la Geneva pentru ameliorarea conditiilor pentru ranitii,

Conventia de la Geneva relativa la tratamentul prizonierilor de razboi

Conventia de la Geneva relativa la protectia civililor in timp de razboi

Protocol Aditional II (extrase – partea a II-a tratament uman,

Texte regionale - Europa

Conventia Europeana privind preventia torturii si a

Indiferent de tara si de zona geografica, misiunea medicilor este

Respectul drepturilor omului, al demnitatii si integritatii fiintei

Indiferent pentru ce fapta este retinuta sau se afla in executarea

Acest document pledeaza pentru modelul etic de functionare a