CREATIVITATE SI TALENTE

CONCEPTELE DE CREATIVITATE SI TALENTE

Creativitatea este un proces mental și social care implica generarea

unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale mintii creative intre idei sau
concepte existente; este un concept multidimensional și se poate manifesta in
multiple domenii.

Identificarea și cuantificarea naturii creativitatii constituie obiective

dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline
diferite: psihologie, psihologie sociala, știinte cognitive, arte, inteligenta
artificiala, filozofie, economie, management etc. și deci la multe niveluri
distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc.

Dificultatea definirii creativitatii rezida in asocierile particulare ale

acestui concept cu artele, in natura complexa a creativitatii și in varietatea
teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Multi oameni asociaza
creativitatea in special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt
deseori denumite "arte creative".

Creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de

fundamentala pentru progresele din știinte, din matematica, tehnologie, politica,
afaceri și in toate domeniile vietii cotidiene.

Pentru Freud, creativitatea este o alternativa pentru nevroza, adica un

mecanism de aparare care ne protejeaza de nevroza, ducand astfel la producerea
unei surse de divertisment si placere acceptabile social pentru public. Aceasta
pentru ca artistul are abilitatea de a-si transforma fanteziile in creatii artistice, in
loc de simptome. Psihanaliza ne poate spune cum
este posibil acest proces, dar si care sunt avantajele creativitatii, care poate fi
benefica si pentru autor si pentru publicul sau.
Freud a recunoscut incapacitatea psihanalizei de a putea explica - de fapt, in
totalitate - talentul artistului.

Inconstientul are un rol important in procesul creativ. Adica, procesul

creativ este posibil datorita libidoului, o energie a sinelui, si datorita unui
mecanism de aparare, considerat a fi unul din cele mai benefice - sublimarea.
Prin transformarea dorintei sexuale intr-o manifestare culturala cu ajutorul eului,
sublimarea face gandurile inconstientului mai acceptabile pentru constient si, de
asemenea, permite crearea a ceva productiv, dar si placut, nu numai pentru
autor, ci si pentru ceilalti.
Arta se foloseste de mecanisme de aparare precum condensarea si deplasarea -
termeni folositi si in lucrul cu visele, datorita rolului pe care il joaca
inconstientul in amandoua. Arta insasi poate fi privita ca un mecanism
de aparare. Creatia artistica poate reprezenta, pentru artist, implinirea dorintei
sau satisfacere prin fantezie a dorintelor negate de principiul realitatii sau
interzise de legile morale. Arta este astfel o modalitate de a exprima si de a face
fata unor diferite presiuni psihice. Artistul poate lucra cu fanteziile sale - acestea
fiind un substitut pentru satisfacere - prin sublimare, dandu-le o forma
acceptabila social, transformandu-le in produse artistice, de care se pot bucura si
ceilalti. El transforma materialul sau personal visand cu ochii deschisi, in ceva
ce poate fi impartit cu publicul.

Arta este o cale ce uneste fantezia cu realitatea, artistul putand sa

restabileasca contactul cu realitatea. Freud compara fanteziile artistilor cu acelea
ale copiilor: a te juca implica un control - acela de a mentine legatura cu
realitatea - la fel ca si fanteziile. Asemenea jocurilor copiilor, fanteziile artistului
modeleaza lumea exterioara dupa dorinta sa, creind o lume a fanteziei unde el isi
poate implini orice dorinta inconstienta.

S-a spus despre creativitate ca ar presupune refulare si durere. Este adevarat ca

Freud a afirmat ca artistii isi folosesc munca pentru a proiecta in lumea
exterioara fantezii neimplinite. Cu toate acestea, tot pentru Freud, o poezie buna
reprezinta o sublimare, nu o refulare. Mai mult, exista aceasta abilitate a
artistului de a crea si de a nu se imbolnavi de nevroza.

Un termen inrudit cu creativitatea este creatologia, sugerat de

Magyari-Beck, I. (1990) pentru studiul interdisciplinar al creativitatii,insa acest
termen nu a fost general acceptat și este rareori utilizat.

O definitie ampla a creativitatii a fost enuntata de Ellis Paul Torrance

(1966): creativitatea este "un proces de sensibilizare la probleme, deficiente,
goluri in cunoștinte, elemente care lipsesc, dizarmonii etc.; identificarea
dificultatilor; cautarea de solutii sau formularea ipotezelor asupra deficientelor:
testarea și re-testarea acestor ipoteze și, posibil, modificarea și re-testarea lor; in
final, comunicarea rezultatelor".

Cercetarile sugereaza ca trei factori pot determina creativitatea individuala in

orice situatie:

 Expertiza este "baza oricarei activitati creative". Aceasta ii ofera unei

persoane cunoștintele tehnice, procedurale și intelectuale pentru a
identifica elementele importante ale oricarei probleme particulare.
 Competente de gandire creativa: se refera la modul imaginativ, inventiv
și flexibil in care persoana abordeaza problemele; aceste competente
depind de trasaturile personale (independenta, orientare spre acceptarea
riscului, toleranta pentru ambiguitate) și de tipul de gandire. Gandirea
creativa se caracterizeaza prin abilitate puternica de a genera noi idei prin
combinarea unor elemente anterior disparate.

 Motivatia este in general acceptata ca fundamentala pentru creativitate,iar

cei mai importanti factori motivanti sunt pasiunea intrinseca (auto-
motivatia) și interesul intrinsec de a efectua lucrarea (obiectul creatiei),
care sunt mai eficienti decat motivatia extrinseca
(recompense,recunoaștere). Intr-un sens, persoanele creative sunt la
discretia propriilor valori și motivatii și se ocupa cel mai bine de
probleme pentru care au o puternica afinitate emotionala.
 Caracteristicile proceselor de creatie sunt clasificate,de regula, in patru
categorii.In primul rand,creativitatea implica totdeauna gandirea sau
comportarea imaginativa. Activitatea imaginativa este un proces de
generare a ceva original: oferirea unei alternative la ceea ce este
conventional, de așteptat sau de rutina. In al doilea rand, in mod general,
aceasta activitate imaginativa are un scop precis: adica este directionata
spre atingerea unui anumit obiectiv sau rezolvarea unei probleme centrale.
Uneori, obiectivul se modifica, atunci cand apar noi idei și posibilitati:
uneori, de exemplu in procese de inventii sau descoperiri sunt identificate
noi scopuri cand produsul sau ideea initiala au aparut. In al treilea rand,
aceste procese trebuie sa genereze ceva original. Originalitatea poate fi de
mai multe categorii: individuala (in raport cu rezultatul anterior al
persoanei), relativa (fata de grupul de care apartine) sau istorica
(rezultatul este original in raport cu orice realizare anterioara in domeniul
particular). In al patrulea rand, rezultatul trebuie sa fie de valoare in
raport cu obiectivul. "Valoarea" este aici o apreciere a unei anumite
proprietati a rezultatului. Exista multe judecati posibile ale valorii,in
functie de domeniul de activitate in chestiune: eficient, util, agreabil,
valabil, tenabil (durabil).
 Exista multe aspecte ale creativitatii in functie de domeniul de creatie,
insa o definitie ar include abilitatea de a combina cunoștinte din domenii
anterior disparate, de a lua obiecte sau idei existente și a le combina in
moduri diferite pentru noi scopuri. Astfel, o definitie simpla a creativitatii
este: "actiunea de a combina elemente anterior necombinate"
 Au fost propuse trei "tipuri" de creativitate (Florida, R., 2002) :
creativitatea tehnologica (inventia), creativitatea economica
(antreprenoriat) și creativitatea artistica/culturala. Toate aceste
dimensiuni ale creativitatii se afla in corelatie, implicand procese de
 gandire comune și completandu-se reciproc. Economia creativa este
rezultatul corelatiilor dintre tehnologii, arte și afaceri.
 Dupa Departamentul de Comert și Industrie din Anglia creativitatea poate
fi definita ca "producerea de noi idei care sunt corespunzatoare pentru
scopurile unor afaceri particulare". Aceasta definitie, orientata spre
creativitatea economica, prezinta o preferinta pentru termenul inovatie și
considera creativitatea ca prima faza din procesul de inovare. Creativitatea
are un rol in amplificarea tuturor aspectelor performantei in afaceri - de la
proiectarea noilor produse și servicii pana la introducerea lor in productie,
marketingul și distributia/livrarea acestora. Pe de alta parte, este un fapt
curent sa se asocieze creativitatea cu diferite sectoare cum sunt filmul,
muzica, pictura sau designul. Activitatile creative care se bazeaza pe
creativitate individuala, competente și talent pot include publicitatea,
filmul și video, arhitectura, muzica, pictura, artele de reprezentatii
(performance- in l. engl), jocuri pe calculator, software, televiziune și
radio, designul in moda etc.

In privinta tipurilor de creativitate, au fost propuse și alte categorii:

creativitatea știintifica, creativitatea artistica și creativitatea
conceptuala.
 Creativitatea știintifica, in termenii cei mai simpli, implica descoperirea
unor adevaruri știintifice.
 Creativitatea artistica este aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru
frumusetea lor estetica; exista doar la indivizii cu predispozitie vizuala și
tactila pentru arta.
 Creativitatea conceptuala implica crearea de solutii sub forma de
concepte relevante unice, pentru problemele existente și emergente. In
acest sens, creativitatea este procesul mental care implica generarea unor
noi idei sau concepte, sau a unor noi asocieri intre ideile, cunoștintele sau
conceptele existente.
 Cercetatorii asupra creativitatii, majoritatea lor din domeniul psihologiei,
pretind, de obicei, ca a fi creativ inseamna a produce ceva nou (original,
neașteptat) și adecvat (adaptiv, referitor la constrangerile sarcinii date).
Subsumate criteriului de adecvanta sunt calitatile de a fi corespunzator, a
fi util și a avea valoare, conform cu unele criterii externe.
Cel putin trei aspecte ale creativitatii au atras mai multa atentie.
 ■ Procesul de creatie, care a beneficiat de cea mai mare atentie, se
concentreaza pe mecanismele și fazele implicate, care fac parte din actul
de creatie.
 ■ Al doilea aspect al creativitatii este persoana creativa, trasaturile sale de
personalitate. Atmosfera și influenta mediului/sistemului sociocultural au
legatura cu situatia creativa, pot determina nivelul și frecventa comportarii
creative.
  ■ In sfarșit, au fost explorate criteriile sau caracteristicile produselor
creatiei. Acest aspect are o importanta particulara, deoarece constituie
baza oricarei evaluari a performantei creativitatii in lumea reala și poate
deschide "o fereastra" asupra altor aspecte ale creativitatii. Cea mai
obișnuita metoda pentru masurarea creativitatii produselor utilizeaza
rating-uri ale unor experti in domeniul dat. Tehnica evaluarii consensuale
(CAT) este un exemplu al acestei abordari.
 Gandirea creativa poate fi divizata in rationamentul divergent și cel
convergent.
 Gandirea divergenta este aptitudinea intelectuala de generare creativa,
cu fluenta și viteza,a unor solutii multiple,originale,neobișnuite,diverse și
elaborate la o problema stabilita. J.P. Guilford (1954) a considerat aceasta
trasatura cognitiva ca fiind cel mai important ingredient al creativitatii;
creativitatea se bazeaza pe gandirea divergenta. Cele mai importante
caracteristici ale gandirii divergente sunt: flexibilitatea mentala,
originalitatea, fluenta și inventivitatea. Gandirea divergenta este
exemplificata de bogatia ideilor și originalitatea acestora.
 Gandirea convergenta este aptitudinea intelectuala de a evalua in mod
logic idei/solutii, de a critica și a opta pentru solutia cea mai avantajoasa a
unei probleme date, dintr-o selectie de solutii. Gandirea convergenta este
rationamentul analitic, masurat prin teste de inteligenta. Raspunsul
formulat este unic și riguros determinat, reprezentand cea mai buna
solutie potentiala. Acest tip de gandire este utilizat dupa evaluarea unui
set de idei, informatii sau alternative.
 Ambele aptitudini par sa fie necesare pentru rezultatul - output-ul creativ.
Gandirea divergenta este esentiala pentru noutatea produselor creative, in
timp ce gandirea convergenta este fundamentala pentru a ajunge la
concluzia adecvata, specifica pentru situatia data. Gradul de predominanta
variaza in functie de sarcina sau ocupatie: un matematician poate
manifesta mai multa gandire convergenta, pe cand un artist va prezenta
mai multa gandire divergenta.

Este usor sa cautam explicarea termenului intr-un dictionar care va

spune ca "talentul",acesta calitate pe care o au unii oameni, este o aptitudine
inascuta artistica sau mentala care ii ajuta sa produca sau sa creeze -in domenii
deobicei limitate-, mult mai bine, mai usor si mai productiv decit cei netalentati.
Definitia mentionata pune in evidenta deci existenta a doua conditii a
ceea ce numim obisnuit "talent': participarea senzoriului -care este implicat in
latura "artistica" de orice natura- si "metalul-gindirea" cind vorbim de talente
care se refera in principal la domeniul tehnic fara a exclude insa participarea
gindiri sii in domeniul sau activitatea artistica.
Ceea ce e important de subliniat este faptul ca in realitate "talentul"si ceea ce
produce el implica participarea a doua functii esentiale ale creierului uman -
afectul si ratiunea-.
Talentul a fascinat dintotdeauna pe oameni care au cautat sa-si explice
diferenta intre cei "inzestrati-talentati-" si cei obisnuiti. In special a fascinat
precocitatea de exprimare a talentului, cand acesta s-a afirmat de la varste foarte
tinere, si faptul ca aceste talente nu pareau explicate prin relatia cu ascendentii
lor; cercetari facute au dovedit inexistenta talentului la ascendenti cum a fost
cazul cu Goethe, Kant,Nietzsche,Da Vinci etc.; este insa adevarat ca aceste
cercetari nu au mers mai departe de ascendentii imediati.
Mai interesante s-au dovedit cercetarile facute in biografia marilor talentati, cei
care au aratat creativitate de necontestat prin talentul lor.
Astfel este bine stiut ca talente pina la genialitate ca Gauss -
matematician- Newton, Faraday, Kant , De Foe, chiar Einstein au provenit din
familii modeste; altii insa ca Bach si Mozart provin din familii unde a existat o
preocupare pentru muzica, unde deci au intervenit doi factori natura si mediul
prielnic. Putem spune ca din punct de vedere al ereditaii nu se poate afirma cu
certitudine ca exista factori care sa favorizeze aparitia talentului care poate sa
apara in familii inzestrate cu preocupari artistice si culturale dar poate, tot la fel
de mult
daca nu predominant, sa nu aiba nicio contingenta cu acest fel de factori
artistico-culturali.
Studii psihologice facute asupra indivizilor au cautat sa raspunda
intrebarii care este relatia intre talent -creativitate pe de o parte si inteligenta –
cunoastere pe de alta.
In modul cel mai cert s-a ajuns la concluzia ca nu exista corelatie stricta

cu IQ -ca test al inteligentei- desi se stie bune ca Goethe de exemplu ar fi

avut un IQ de 220 si Kant de 185, deci foarte inalte; statistic insa nu s-a
putut stabili o corelatie pozitiva. Ca atare , talentul nu implica obligatoriu
coexistenta inteligentei.
Exista corelatie pozitiva intre cunoastere si talent.
Exista si alte atribute ale personalitatii care sunt adijacente talentului si
creativitatii: introversiunea, preocupare excesiva cu realizare -chiar obsesiva-a
produsului final fapt care se evidentiaza asa de bine la Brancusi care ajungea la
forma finala dupa nenumarate cautari si modificari a produsului initial si
demonstat si de multiplele "variante" ale unui model pe
care le realiza; aceasta e poate si explicatia ca a dat produse relativ putine fata de
timpul implicat- care a fost in fapt toata viata lui.
In privinta „vointei" , alt atribut al personalitatii umane, se pare ca aceasta nu
intra in ecuatia talentului; nu putem fi talentati pentru ca vrem sa fim sau sa
devenim talentati.
Din cele mentionate - care reprezinta rezultatele unor cercetari facute
pina acum 10-15 ani- rezulta ca talentul si creativitatea sunt in mod necesar
dependente de activitatea cerebrala in sensul participarii la acest proces al
afectului si gindirii omului , ca talentul depinde in mod necesar si primordial de
afectivitate si senzoriu ,ca este in genere independent de cunoastere , ca este
ajutat de contributia inteligentii sau intuitiei (cazul lui Churchill)
ca si de "inspiratire" care nu este decit o forta cretoare-mind power- si ca e
necesar pentru ca toti acesti factori sa lucreze efectiv, si de contributia
introspectiei si a unei stari obsesive.

Presupunem ca in unele aspecte ale cretivitatii ce tine de talent sa

participe cu predominanta "emotionalul" care tine de partea veche a creierului
nostru care este si sediul afectivului-hipocampul ,amigdala, circonvolutia
limbica toate continind si memoria de orice tip- si care prin corelatii cu creierul
frontal drept -contremplativ si creativ- si cel motor al creierului temporal stang
ajung sa configureze un produs final : acesta este in mare mecanismul prin care
se exprima artele grafice, plastice si dansul in particular.
In privinta talentului creativ in materie de literatura -beletristica , teatru
si poezie- ca si matematica -filosofia - muzica aceste domenii implica un
mecanism cerebral complex: implica primordial gandire-rationament sprijinite
pe memorie si corelatie cu domeniul afectiv-emotional; in acest camp de
activitate umana creatoare scorta cerebrala are rol principal ;
teritoriul creierului "nou"- este deci scena pe care se desfasoara aceasta
activitate-mai putin cel vechi , sediul afectului- si in care ponderea "talentului"
este depasita de "cunoastere". Acest tip de creativitate este deci mai
"comprehensiva" comportind o activitate mai larga si mai adanca decat cel
precedent ceea ce a facut pe unii sa considere acest tip de creativitate ca "brain
power".
TEORII SI MODELE ALE CREATIVITATII SI TALENTELOR

1. Teoria Psihanalitica a Creativitatii

Psihanaliza poate fi considerata o teorie cu implicatii pentru

cunoasterea persoanei creative, dar mai ales a procesului creativ. S. Freud
explica fenomenul creatiei pornind de la teoria sublimarii, considerand ca
fenomenul creatiei poate fi determinat, generat de tensiunea cauzata de
tendintele, impulsurile refulate in inconstient, tendinte ce pot aparea sub forme
deghizate, in forme rezistente la existenta sociala, acceptabile din punct de
vedere social. Aceste pulsiuni constiente pot fi legate de putere, prestigiu,
onoare, dragoste, posesiuni materiale. Observatiile lui Freud au fost sustinute de
studii de caz asupra unor creatori, cum este Leonardo da Vinci.

Freud introduce urmatoarea nuanta: solutia sublimarii, deci a creatiei si

sanatatii mentale ii este accesibila doar inividului talentat, in timp ce individul
obisnuit nu este receptiv la fanteziile si ideile izvorate din inconstient, pe care le
reprima, refuleaza, expunandu-se astfel tulburarilor psihice.

Dizidentul lui Freud, A. Adler, vede in creativitate un mijloc de anihilare a

complexului de inferioritate, specific individului. Creativitatea este o forma de
adaptare superioara intrucat, prin activitatea creatoare individul se
autorealizeaza si devine util societatii din care face parte; astfel, prin scopurile
atinse indivizii creativi formeaza un grup de elita al societatii.

In abordarea psihanalitica au aparut ulterior concepte noi, importante pentru

explicarea fenomenului creativitatii, si anume:

 regresia adaptativa este procesul primar care asigura stimularea

creativitatii prin combinarea gandurilor nemodulate inconstient, adica a
gandurilor ce apar in timpul somnului, in timpul unor stari modificate ale
constiintei sau a psihozelor;
 elaborarea este un proces secundar care asigura transformarea
materialului obtinut in timpul somnului prin gandire realista si constienta.

2. Teoria Gestaltista a Creativitatii

Abordarea gestaltista, reprezentata prin W. Köhler, M. Wertheimer, R.

Arnheim, R. L. Mooney se raporteaza permanent la intreg, la structura interna a
fenomenului respectiv, la gasirea relatiei dintre forma si volum. Intelegerea unei
probleme are loc prin intuitie (insight), nu pe cale rationala.
 R. Arnheim s-a oprit asupra proceselor de perceptie, de reprezentare si
de implicare a acestor caracteristici in arta. Astfel, perceptia manifesta preferinta
pentru echilibru, simetrie si “bogatia dinamica”, preferinte care sunt exprimate
in arta.

De asemenea, G. Brigghouse a constatat experimental ca observatorii antrenati

artistic urmareau unitatea si simplitatea structurii, in timp ce observatorii
neantrenati preferau “caracterul interesant” al formelor variate, implicite si
complicate.

Gandirea creativa este o reconstructie a gestalturilor, a patternurilor deficiente

structural. Gandirea creativa incepe cu o situatie problematica care este
abordata ca un intreg si este rezolvata prin constientizarea permanenta a
intregului. Noul se produce deodata (prin insight, intuitie, iluminare) fiind un
produs al imaginatiei, nu al ratiunii, al logicii.

In privinta creatorului, R. Arnheim crede ca profilul sau psihologic trebuie sa

includa si deschiderea fata de simetrie si echilibru.

Mooney, la randul sau, s-a oprit asupra procesului creativ, care presupune
interactiunea dintre mai multe dimensiuni, si anume:

 persoana;
 procesul;
 produsul;
 mediul.

3. Teoria Behaviorista a Creativitatii

C. F. Osgood, J. Rossman, J. Parnes, R. Hyman, explica fenomenul

creator, pornind de la  schema Stimul-Raspuns, astfel: ponderea majoritara in
dezvoltarea creativitatii unui individ este reprezentata de modalitatile in care
au fost stimulate, recompensate, manifestarile sale creative. Este vorba de o
conditionare instrumentala, accentul fiind pus pe influenta educativa a parintilor,
care prin recompensele acordate pot determina orientarea copiilor catre gandirea
creativa.

Maltzman a demonstrat experimental ideea educabilitatii conduitei

originale prin intarirea pozitiva; astfel, atunci cand au fost recompensate
asociatiile originale, frecventa lor a crescut.

O persoana inalt creativa este caracterizata, in viziunea behavioristilor de

urmatoarele trasaturi:
  capacitate de discriminare a cunostintelor si variabilelor, 
 abilitatea de redefinire a acestora si utilizarea in situatii cat mai
diferite, 
 sesizarea cu promtitudine a modificarilor aparute.

Ulterior, perpectiva comportamentalista, este revizuita, prin introducerea,

in schema S-R, a variabilelor intermediare, individul contribuid activ la
dezvoltarea sa personala, iar gandirea creativa este corelata cu trasaturile sale
proprii.

4. Teoria Cognitiva a Creativitatii

Cognitivistii sunt preocupati de diferentele existente intre persoanele inalt

creative si cei la care predomina gandirea convergenta, prin prisma modului in
care ei se confrunta cu solicitarile mediului exterior. Personalitatile cu nivel
ridicat al creativitatii sunt caracterizati astfel:

  au capacitatea sa-si asume riscuri;

  sunt dechisi fata de informatiile ce vin din mediul inconjurator;
  isi pot schimba cu usurinta perspectiva de abordare.

Creativitatea este considerata a fi constituita din modalitati diferite de

abordare a informatiilor si de combinare a datelor in cautarea de solutii
concrete. 

Astfel, cognitivistii vorbesc de stiluri cognitive, sau stiluri mentale

diferite, care sunt descrise ca fiind modalitati caracteristice ale individului de a-
si culege informatiile din mediul inconjurator (A. J. Cropley, 1967). Pornind de
la stilurile cognitive putem contura urmatoarele tipologii:

- o prima categorie este constituita din persoanele care focalizeaza pe sarcinile

importante, este un stil cognitiv inalt selectiv, care dispune de o capacitate
redusa de a opera modificari rapide in structurile cognitive;

- a doua categorie include persoane ce asimileaza cat mai multe informatii din
mediul inconjurator, lucru ce-i permite abordarea sarcinilor cu grad ridicat de
dificultate, si de asemenea sunt mai predispusi la activitati creatoare.

Astfel, cognitivistii apreciaza ca flexibilitatea si adaptabilitatea in functionarea

intelectuala sunt specifice gandirii creatoare, spre deosebire de cei la care
predomina gandirea convergenta, si care nu pot face modificari rapide in
orientarea intelectuala.

 
5. Teoria Umanista a Creativitatii

Existentialisti cum sunt A. Maslow, C. Moustakas, C. Rogers, R. May,

E. G. Schachtel considerau ca fiinta umana isi poate valorifica unicitatea prin
fenomenul creatiei. Creativitatea ii permite individului sa–si satisfaca trebuinta
de autorealizare, prin confruntarea individului cu mediul inconjurator. Pentru R.
May, in procesul creatiei, nu este importanta ratiunea, ci angajarea autentica
in acest proces prin care se realizeaza autoactualizarea.

In 1985, L.R. Buckmaster si G. Davis au obtinut o confirmare experimentala a

faptului ca actualizarea de sine si creativitatea sunt corelate pozitiv, acesta fiind
rezultatul unui experiment in care au fost folosite doua teste ce masoara cele
doua variabile.

C. Rogers apreciaza ca factorii interni ai gandirii creatoare sunt urmatorii:

 deschiderea fata de experientele noi; 

 toleranta la ambiguitate; 
 autoevaluarea produselor creatoare de catre cel care le elaboreaza; 
 aranjarea spontana si inedita,neobisnuita a elementelor (idei, forme)
(C. Rogers, 1959).

Acelasi autor american credea ca asigurarea unor conditii de securitate

psihologica, constituie premisa pentru dezvoltarea potentelor creative. Aceasta
securitate psihologica poate fi obtinuta prin urmatoarele modalitati:
  individul trebuie sa se simta acceptat asa cum este, sa se simta
valorizat, astfel putand incerca autoactualizarea si, in consecinta,
orientarea spre creativitate; 
 asigurarea unui climat in care este inlaturata critica; 
 intelegerea empatica, prin care eul se poate dezvolta si exprima in
forme diverse.

Pentru C. Rogers, conditiile necesare ale creativitatii sunt:

1. Deschiderea la experienta care presupune absenta rigiditatii si implica

flexibilitatea granitelor in concepte, credinte, perceptii si ipoteze, toleranta fata
de ambiguitate si orientarea extensiva;

2. Locus-ul intern al evaluarii, care presupune acceptarea autoevaluarii ca

parte a sinelui si ca fiind independenta de evaluarile externe;

3. Abilitatea de a se juca cu elementele si conceptiile, sau capacitatea de a

combina elementele in moduri noi, de a da forma unor ipoteze stranii,
neobisnuite.

La randul sau, E. G. Schachtel, descrie creativitatea ca pe o consecinta evidenta

a trebuintei de comunicare a omului cu mediul inconjurator.

6. Teoria Asociationista a Creativitatii

Definitia pe care o dau asociationistii fenomenului creatiei este

urmatoarea: un proces de asociatie intre anumite elemente, care duce la
aparitia unor combinatii noi, proces care este subordonat anumitor exigente
sau finalitati (J. Maltzman, 1960, S.A. Mednick, 1962). Nivelul creativitatii
rezultatelor obtinute este evaluat dupa elementele asociate, care trebuie sa fie cat
mai putin inrudite intre ele. Se presupune ca asociatiile mentale au fost invatate
prin contiguitate, aceasta insemnand ca s-a format o asociatie mentala, dupa
modelul conditionarii clasice al lui Pavlov.

Mednick distingea mai multe forme ale asociatiilor de tip creativ, intalnite in
diverse domenii de activitate:

 serendipitatea, prin care descoperirile pornesc de la asociatii

intamplatoare;
 asemanarea, este tipul de asociatie intalnit in arta;
 medierea prin simboluri, forma specifica matematicii si chimiei.
Acelasi autor, Mednick, a elaborat si un mijloc de diagnoza a creativitatii, si
anume: Testul de asociatie indepartata, (Remote Association Test), criteriile ce
sunt evaluate fiind originalitatea si raritatea statistica a asociatiilor. Sarcina
subiectului este acea de a gasi un cuvant care sa fie asociat cu alte trei cuvinte
date, plecandu-se de la premisa ca persoanele inalt creative pot realiza un
numar mai mare de asociatii. O persoana mai putin creativa raspunde doar la
asociatiile dominante, care sunt in numar redus.

7. Teoria Factoriala a Creativitatii

Abordarea factoriala a creativitatii a fost lansata de J. P. Guilford si promovata

de H. G. Gough, W. J. Brittain, V. Lowenfeld. Pornind de la conceptia lui C.
Spearman si L. S. Thurstone, Guilford prezinta o conceptie sistemica asupra
creativitatii, cu posibilitatea de a releva structura interna a acesteia. Astfel, este
descris un model tridimensional al intelectului, care cuprinde factorii intelectuali
implicati in activitatea creatoare.

Cele trei dimensiuni ale intelectului prezinta urmatoarea structura:

 5 operatii;
 4 continuturi;
 6 produse.

Operatiile:

 1. Cunoasterea (descoperirea, recunoasterea, intelegerea informatiei);

 2. Memoria (stocarea);
 3. Productia divergenta (generarea de informatii alternative, pornind de
la o informatie data sau cunoscuta);
 4. Productia convergenta (generarea unor concluzii logice, a unui
raspuns, pornind de la o informatie data);
 5. Evaluarea (prin care se stabileste daca o informatie este buna sau nu).

Continuturile:

 1. Figural (concret sau amintit ca imagine perceptiva);

 2. Simbolic (alcatuit din semne);
 3. Semantic (intelesurile);
 4. Comportamental (propriu sau al celorlalti). 

Produsele (formele pe care informatia le poate lua prin prelucrarea cu ajutorul

operatiilor):
  1. Unitati (componente ale informatiei);
 2. Clase (ansambluri de unitati cu proprietati comune);
 3. Relatii (care se stabilesc intre unitati);
 4. Sisteme (structuri organizate);
 5. Transformari (redefiniri, modificari, tranzactii);
 6. Implicatii (extrapolari, conectari, circumstantieri).

Fiecare din componenetele modelului tridimensional, poate fi schimbat cu

celelalte, putandu-se obtine 120 de combinatii posibile (5x4x6=120).

Factorii intelectuali ai creativitatii, in modelul lui Guilford sunt:

 inteligenta, 
 rezolvarea de probleme, 
 imaginatia, 
 sensibilitatea la implicatii, 
 procesele asociative, 
 fluiditatea,
 flexibilitatea, 
 originalitatea, 
 capacitatea de elaborare.

Exista si in psihologia romanesca un model factorial al creativitatii, model ce-i

apartine lui P. Popescu-Neveanu, prezentat in 1971, conform caruia
creativitatea este rezultatul interactiunii dintre aptitudini si atitudini:
  aptitudinile generale si specifice trebuie sa aiba cel putin un nivel mediu,
aceasta fiind o conditie necesara, dar nu si suficienta;
 atitudinile creative sunt indispensabile pentru procesul creativ, avand rolul
de factori ce provoaca si declanseaza aptitudinile, coordonandu-le in mod
constructiv.

8. Teoria Culturala (interpersonala) a Creativitatii

J. Stein, G. Murphy, S. Arieti, H.H. Anderson, M. Mead, M. Tumin, P.

Matusseck subliniaza rolul factorilor culturali, din mediu in geneza si
dezvoltarea creatiei.

Mai jos vom prezenta contributia fiecaruia din autorii mai sus mentionati la
explicarea fenomenului creativitatii.

              
M.J.Stein   Creatia este conditionata major de influenta societatii de
experientele semnificative de viata.
M.Mead   Societatile care incurajeaza gandirea divergenta si apreciaza
mai mult procesul si mai putin produsul creativ, au rol stimulativ
pentru creativitate.
H.Anderson   Relatiile dintre societatea creatoare si personalitatea creatoare
sunt de interdependenta: societatea incurajeaza creatia, iar
individul isi aduce aportul la imbunatatirea conditiilor de mediu.
M. Tumin   Daca accentul ar cadea mai degraba pe procesul creator, si mai
putin pe produs, ar putea fi diminuat conformismul.
P.Matussec   Factorii importanti in creatie sunt: ambianta,
k motivele interioare, cauzele sociale.
 PROFILURI PSIHOCOMPORTAMENTALE

    Identificarea, inventarierea si clasificarea profilurilor

psihocomportamentale ale indivizilor dotati si talentati, precum si schitarea unor
portrete psihologice corespunzatoare diferitelor etape de varsta cronologica au
inregistrat o frecventa crescanda in literatura de specialitate.
    Analizand constatarile unui mare numar de cercetatori din zone
cultural-etnice diferite, constatari efectuate asupra caracteristicilor dotarii inalte
manifestate in copilarie, Walberg,Rasher si Hase (1978) au consemnat
convergentele maxime de opinii asupra caracteristicilor definitorii:

1. in domeniul cognitiv: 

   inteligenta superioara mediei;

   capacitatea inalta de concentrare;
   perseverenta;
   calitati de comunicare cum ar fi precizia si expresivitatea.

2. in domeniul afectiv-atitudinal: 

   senzitivitatea general marita;

   optimismul;
   calitatile charismatice;
   receptivitatea fata de perceptele morale.

    Conditiile depistate cel mai frecvent in mediul educational-familial al copiilor

caracterizati prin aceste trasaturi sunt urmatoarele: 

   sustinere moral-afectiva copiilor de catre parinti;

   dezvoltarea intr-un mediu format preponderent din adulti;
   influenta semnificativa a unor persoane eminente sau capabile de
performanta profesionala sau intelectuala;
   incurajarea eforturilor copiilor de catre profesori;

    Intr-un studiu de sinteza centrat pe specificul predarii in scoala pentru copilul
exceptional dotat intelectual, deci cu referire la segmentul aptitudinal extrem
superior, Wallace (1983) a detasat trei modalitati psihocomportamentale
specifice:
    1. Sentimentul de a fi diferit de colegii de varsta prin ideile emise intr-un
domeniul oarecare, prin interesele dezvoltate mai profund, mai variat, mai
nuantat;
    2. Povara inaltei senzitivitati. Sesizand un pericol specific numai acestei
populatii scolare, pericol care ar justifica prin el insusi dreptul la asistenta
psihopedagogica speciala din partea societatii, autorul afirma: "Copiii
supradotati au problemede supravietuire in plus, tocmai pentru ca sunt
exceptionali." 

Ex.Cazul unui copil de sase ani, cu o insomnie grava cauzata de constientizarea

traita la cote de emotionalitate exagerata a fenomenului foametei din lumea a
treia si a faptului ca, personal, nu poate interveni cu nimic pentru a ajuta. 

     Problemele acestor copii pot fi intelectuale, sociale sau emotionale, la fel ca
la toti ceilalti copii de varsta comparabila, dar la ei se manifesta mai profund,
mai persistent, mai dramatic. Devansarea nivelurilor mentale de varsta,
intelectualitatea prematura nu sunt insotite de aceeasi precocitate emotionala si
fiziologica. Decalajul se exprima uneori in forme ce pericliteaza sanatatea
psihica si fizica.
     3. Aptitudine exceptionala pentru invatare. Ritmul rapid de invatare scolara
si sociala face din copilul inalt abilitat intelectual un cadidat sigur la experienta
pluriforma a plictiselii, care conduce in esenta la o subevolutie fata de
posibilitatile personale, daca nu sunt oferiti stimuli cognitivi si afectivi
compensatori.
Sugestiile pentru proiectarea unui "curriculum in actiune" in medii educationale
formale si nonformale graviteaza in jurul urmatoarelor practici: 

   observarea sistematica a modului/stilului de invatare al copilului;

   crearea unui mediu adecvat invatarii in ritmul si stilul personal al
copilului;
   incurajarea formularii de intrebari si a autointegrarii;
   autoorganizarea subiectului de invatat dupa o schema personala;
   autoplanificarea si autodozarea studiului;
   autoevaluarea rezultatelor obtinute;
   antrenarea in rezolvarea unor probleme reale de viata.

Analizand o vasta literatura axata pe evolutia psihocomportamentala a

indivizilor cu aptitudini intalectuale inalte, L.K.Baska (1989) a sintetizat
urmatoarele seturi de trasaturi dominante prin frecventa si intensitatea
manifestarii:
1. trasaturi cognitive: 

   aptitudini in utilizarea sistemelor de simboluri;

   putere de concentrare;
   memorie superior dezvoltata;
   dezvoltarea precoce a vocabularului;
    curiozitate;
   preferinta pentru activitatea independenta;
   interese academice multiple;
   capacitatea de a elabora idei originale;

2. trasaturi afective si emotionale: 

   simtul dreptatii;
   altruism;
   urmarirea unor idealuri;
   simtul umorului;
   emotivitate;
   preocupare precoce pentru fenomenul mortii;
   perfectionism;
   nivele inalte de energie,vitalitate;
   atasament si angajare personala puternice;
   sensibilitate artistica.
 STRATEGII DE IDENTIFICARE

Instrumentele (sau tehnicile) creativitatii sunt metode euristice pentru

facilitarea și stimularea creativitatii unei persoane sau unui grup de persoane. In
raportul EIRMA (Asociatia Europeana de Management al Cercetarii
Industriale) din 2004au fost prezentate principalele instrumente de stimulare a
creativitatii, folosite de diferiti utilizatori: brainstorming, metoda matricii
morfologice (de Fritz Zwicky), diagrama Ishikawa, diagrama Pareto,
chestionare, scheme cu sugestii, analiza metaforica, metoda scenariilor,
Diagrama De ce-De ce (Why-Why -in l. engl.).

Exista insa și alte tehnici de creativitate, intre care se includ metoda gindirii
laterale a lui Edward de Bono, sinectica (elaborata de William Gordon),
matricea descoperirilor a lui Abraham Moles, metoda TRIZ (Teoria Reșenia
Izobretatelskih Zadaci- in l. rusa), in traducere Teoria rezolvarii problemelor
inventive, elaborata de Genrich S. Altshuller și colaboratoriiși altele.

Brainstorming este instrumentul cel mai utilizat pentru stimularea creativitatii și

este perceput ca fiind de cea mai mare valoare.

Masurarea creativitatii

Exista multiple instrumente și metode de masurare a creativitatii, insa

nu a fost elaborata pana acum o masura standardizata, general acceptata.

Metode bazate pe gandirea divergenta. John Houtz și Damon Krug (1995) au

prezentat o trecere in revista a diferitelor teste dezvoltate pentru evaluarea
creativitatii. In categoria metodelor de gandire divergenta, Houtz și Krug (1995)
includ Testele Torrance ale Gandirii Creative (TTCT),prezentate mai sus in
sectiunea Creativitate și inteligenta, Testele Wallach și Kogan (Wallach and
Kogan,1965), Bateria de teste Guilford. Testele Torrance se bazeaza pe modelul
Structurii Intelectului (SOI) al lui Guilford (Guilford, J.P., 1962), care includea
unele masuri ale gandirii divergente. Deci, acestea masoara creativitatea prin
gandirea divergenta.

Bateria de teste Guilford a diferentiat circa 180 de tipuri diferite de gandire,

incluzand multe forme de gandire divergenta.

Bateria Guilford consta din zece teste individuale care masoara diferite aspecte
ale productiei divergente.
Aceste teste sunt:
1) Titluri ale unor povestiri (productia divergenta de unitati semantice);

2) Ce este de facut cu aceasta (productia divergenta de clase semantice);

3) Semnificatii similare (productia divergenta de relatii semantice);

4) Scrierea unor afirmatii (productia divergenta de sisteme semantice);

5) Tipuri de oameni (productia divergenta de implicatii semantice);

6) A face ceva in afara uzualului (productia divergenta de unitati figurative);

7) Grupe de litere diferite (productia divergenta de clase figurative);

8) Executia de obiecte (productia divergenta de sisteme figurative);

9) Litere ascunse (productia divergenta de transformari figurative);

10) Adaugarea de decoratiuni (productia divergenta de implicatii figurative).

Fiecare dintre aceste sarcini este notata in ceea ce privește fluenta și

originalitatea.

Abordari psihometrice, biografice și istoriometrice. Au fost efectuate studii

de masurare a creativitatii care au urmarit sa descopere caracteristicile
personalitatilor creative. Aceste studii pot fi impartite in abordari psihometrice,
biografice și istoriometrice.

In abordarile psihometrice studiile incearca "sa masoare aspectele creativitatii

asociate cu oamenii creativi". Instrumentele in acest domeniu de studiu al
creativitatii consta din liste de trasaturi ale personalitatilor, liste de control
pentru adjective ca rapoarte proprii, cercetari biografice și masuri ale interesului
și atitudinilor. O lista de control celebra este Lista de control cu adjective (ACL)
elaborata de Gough (1952)

. Aceasta lista consta din 300 cuvinte-descriptori pe care o persoana le poate

verifica, fiind auto-descriptive.

Khatena și Torrance (1977) au dezvoltat un test de creativitate denumit

Inventarul Perceptiei Creative, care cuprinde doua masuri ale perceptiei creative
și anume: Ce tip de persoana ești? (What Kind of Person Are You?)-in l.engl.
(testul WKOPAY) și Ceva despre mine insumi (Something About Myself) -in l.
engl. (testul SAM). Dintre acestea, SAM masoara inclinatiile artistice,
inteligenta, individualitatea, sensibilitatea, initiativa etc., iar WKOPAY masoara
imaginatia disciplinata, auto-increderea, atractia pentru autoritate, curiozitatea
etc.

Abordarile biografice implica studii de caz ale creatorilor eminenti, "utilizand

metodologii de cercetare calitativa"

Abordarile istoriometrice sunt de asemenea concentrate pe studiul creatorilor

eminenti, care "au ramas" in istorie. Prin analiza cantitativa a inregistrarilor
biografice și istorice referitoare la creatorii eminenti, istoriometria incearca sa
masoare creativitatea.

Testele de creativitate la nivel individual necesita indeosebi fie un anumit tip de

gandire divergenta sau anumite trasaturi de personalitate care au fost asociate cu
comportarea creativa.

Indicatori de creativitate. Florida, R.(2002) a creat un "indicator de

creativitate" care nu masoara creativitatea per se, ci tine seama de factorii care
sunt asociati cu creșterea economica urbana. Indicatorul de creativitate propus
pentru creșterea economica este compus din trei indici care se refera, respectiv,
la Tehnologie, Talent și Toleranta ("teoria celor trei T"). R. Florida (2002)
sustine ca succesul economic al centrelor urbane este asociat cu numarul
persoanelor creative care pot fi atrase in regiunile caracterizate prin "cei trei T".

Orientandu-se dupa cadrul structurat de Florida, KEA European Affairs (2006) a

propus un "Indice de creativitate european". Acesta va necesita identificarea
unui set de factori care conduc la creativitate, construirea unor indicatori
adecvati in relatie cu acești factori și stabilirea unui sistem de monitorizare a
performantelor de creativitate la niveluri nationale. Indicele de creativitate
european contine patru sub-indici: Talent, Cultura,Tehnologie și Inovatie,
Diversitate.

Huietal. (2005) au dezvoltat așa-numitul Indice de creativitate Hong Kong care

distinge intre patru forme de capital și rezultate ale creativitatii, in care
"creativitatea este un proces social, generat și restrictionat continuu de valori,
norme, practici și structuri ale capitalului social, capitalului cultural și
dezvoltarii capitalului uman; o contributie importanta are deasemenea
accesibilitatea și disponibilitatea capitalului structural/institutional. Efectele
cumulate ale acestor forme diferite de capital sunt rezultatele creativitatii, care
pot fi masurate in termenii rezultatelor economice, activitatilor stimulative și
altor forme de bunuri, servicii și realizari creative. Indicatorii utilizati de Hui et
al. (2005) sunt listati in, Anexa 4.

Un indice de creativitate utilizat in USA este Indicele de creativitate MBTI

(Myers-Briggs Type Indicator).
Studiile internationale existente, de exemplu PISA (Programme for
International Student Assessment) sau TIMMS (Trends in International
Mathematics and Science Study) sunt indeosebi teste de gandire convergenta, in
care toate itemurile propuse reclama numai un singur raspuns corect. Itemurile
(in PISA) au fost construite nu pentru a masura creativitatea ci pentru a evalua
nivelul de competenta intr-un domeniu. "Pare costisitor și probabil nu foarte
eficient de a utiliza PISA sau alta scala internationala ca masura a creativitatii.
"(Villalba, Ernesto, 2008) .
 STRATEGII DE CULTIVARE A CREATIVITATII SI TALENTELOR

Prioritatea este aceea de a atrage, dezvolta si fideliza persoanele

talentate care dau dovada ca pot satisface cerintele de prezente si viitoare. De
aceea, trebuie sa ne asiguram ca persoanelor talentate le vor fi oferite
oportunitati si perspective valoroase care le va ajuta in dezvoltarea carierei.

Evolutia profesionala si personala poate lua multe forme pentru o abordare

mixta privind invatarea si dezvoltarea.

Iata cateva metode:

 Programe formale
 Training la locul de munca
 Coaching
 E-learning
 Mentorat alaturi de un manager
 Plan de rotatie a job-urilor
 Proiecte
 Toastmasters – club de vorbit in public si de leadership
 Studiu si reflectie individuale

Pentru toti superiorii ierarhici, identificarea si dezvoltarea subordonatilor

talentati, gasirea persoanelor care le vor fi succesori si estimarea momentului
cand acestia vor fi pregatiti pentru o pozitie de nivel superior sunt indatoriri
importante.

Identificarea talentelor incepe prin a lua in calcul procesul de evaluare a

performantelor. Superiorii calibreaza performanta si potentialul fiecarui
subodonat in comparatie cu colegii de pe acelasi nivel din companie, iar
rezultatul evaluarii este folosit pentru a crea un plan de dezvoltare individual
axat pe reducerea decalajului de competente fata de urmatorul pas in cariera
acestuia.

Daca cineva este pregatit pentru pasul urmator, dar nu exista in momentul
respectiv o pozitie corespunzatoare disponibila, va fi incurajat sa ia roluri
aditionale, sa conduca proiecte, sa fie parte dintr-o echipa care creeaza ceva nou
sau deruleaza o activitate noua, sa devina vector de transformare sau specialist
in rezolvarea de probleme. Unora dinte talente li se va oferi sansa de a avea un
alt rol, pentru a-si largi aria de competente si pentru a dobandi un simt
aprofundat al proceselor de business.
Pe masura ce un angajat talentat avanseaza in organizatie, concomitent cresc
sfera, complexitatea si profunzimea cunostintelor necesare pentru indeplinirea
cu succes a noului rol. Indrumarea talentelor spre a face fata provocarilor la
nivelul urmator inseamna crearea unui program mai specific, particularizat in
functie de exigentele de competenta respective.

De aceea, au fost create 3 programe de dezvoltare unice pentru toate nivelurile

din organizatie:

 Programul “Paseste spre nivelul urmator”

 Academia de Leadership
 Programul de Excelenta in Leadership

Aceste programe anuale se concentreaza pe dezvoltarea, cultivarea si fidelizarea

persoanelor cu potential de crestere, care au abilitatile si atitudinea potrivite
pentru a atinge obiectivele de business, asigurindu-le oportunitati de invatare
experientiala legata de situatii profesionale cheie.
 BIBLIOGRAFIE

 Gorny, Eugene (Ed.), (2007), A Dictionary of Creativity: Terms,

Concepts, Theories & Findings in Creativity Research.Netslova.ru,
October 2007 - http://creativity.netslova.ru/
 Topa, L. (1980), Creativitatea, București, Editura Știintifica și
Enciclopedica, 1980
 Runco,M.A. (2007) Creativity. Theories and Themes. Research,
Development and Practice. Amsterdam: Elsevier
 Creative Community Index(2005), "Measuring Progress Toward a
Vibrant Silicon Valley-Inquiries into Culture Series".Culture Initiatives
Silicon Valley
 Ștefan, Ion, (1999) Cognitie și creativitate, Editura Dealul Melcilor,
Brașov (http://www.scribd.com/doc/126282876/Ion-STEFAN-Cognitie-
Si-Creativitate-119p)
 S. Freud, A Short Account of Psychoanalysis (1924)
 S. Freud, Civilization and its Discontents (1930)
 S. Freud, Creative Writers and Daydreaming (1908)
 S. Freud, Delusion and Dreams in Jensen's Gradiva (1907)
 S. Freud, Five Lectures on Psychoanalysis (1910)
 S. Freud, The Interpretation of Dreams (1900)