Test nr.

1
1.b
2.c
3.b?
4.A)fals B)adevarat C)Fals

5.

Originalitatea este exemplificată prin capacitatea de a oferi răspunsuri rare sau unice la
stimuli.

O prima nota definitorie a creativitatii o constituie noutatea; orice proces prin care se
produce ceva nou (o idee, un obiect, o noua forma de organizare a vechilor elemente) poate
fi considerat creator; creativitatea consta in capacitatea de combinare si recombinare a
experiensei in modele noi(Arnold); creativitatea este capacitatea de a gasi solutii noi la o
problema sau noi moduri de expresie artistica, de a da nastere la un produs nou pentru
individ, nu neaparat si pentru societate.

defineste creativitatea a fi activitatea sau procesul ce conduce la un produs caracterizat prin

noutate sau originalitate si valoare pentru societate. In sens larg, creativitatea se refera la
gasirea de solutii, idei, probleme, metode, procedee, care nu sunt noi pentru societate, dar
la care s-a ajuns pe o cale independenta. Produsul gandirii prezinta noutate si valoare;
Intr-o formulare concluziva, autorii spun ca activitatea creatoare pare sa fie o clasa speciala
a activitatii de rezolvare de probleme, caracterizata prin noutate, neconventionalitate,
persistenta si dificultate in formularea problemei.

Distingem apoi creativitatea ca modalitate actualizata a originalitatii relative si absolute prin

metode si stiluri ale persoanelor sau colectivelor inventive, responsabile si apte de
autodesavarsire sau autocreatie.

Creativitatea reprezintă relația dintre adecvare și originalitate, astfel cu cât o persoană

deține mai multă originalitate și mai multă adecvare, cu atât este mai creativ (Stones, 2012).
Un produs creator este format din originalitate, utilitate și noutate, elemente la care se
adaugă și simțul estetic și autenticitatea (Thomson & Jaque, 2017)

creaţia intelectuală trebuie să prezinte originalitate: trebuie să reflecte exprimarea

personalităţii creatorului. Dacă aceasta nu există, nu putem vorbi de o operă care să fie
protejată prin dreptul de autor. Este o creaţie intelectuală dar nu este o operă ca obiect al
dreptului de autor. Noţiunea de originalitate trebuie deosebită de cea de noutate. Dreptul
de autor se poate naşte chiar şi în legătură cu o operă ce nu conţine idei noi. E important ca
forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decât cea anterioară şi opera să exprime,
într-o anumită măsură, personalitatea autorului subsecvent.

6.
Acest principiu este prevăzut de art. 33 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) din Constituția Republicii
Moldova care statuează: „Libertatea creației artistice şi ştiinţifice este garantată", .,Oricărui
cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în
public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil". Prin urmare, libertatea de creație
este incompatibilă cu cenzura operelor de literatură artă şi ştiinţă. La momentul actual
cenzura este interzisă legislativ. De exemplu, Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.
64 din. 23.04.2010 prevede în art. 2 şi art. 5 cá cenzura (adică denaturarea nejustificată a
materialului jurnalistic, interzicerea nejustificată de a răspândi anumite informații de către
conducerea mass-mediei, orice manifestare a autorităților publice sau a persoanelor care
exercită funcții publice de ingerință în activitatea editorială a mass-medici sau a angajaților
acesteia ori de împiedicare a tirajării sau a răspândirii informației) în mass-media este
interzisă, iar cenzura în mass-media publică, precum şi împiedicarea ilegală intenţionată a
activităţii mass-medici, atrage răspundere penală.

În acelaşi sens, Legea nr. 114/2014 statuează în art. 2 că statul garantează dreptul
cetățenilor la proprietate intelectuală, libertatea creației artistice şi ştiinţifice, precum şi
apărarea, în baza legii, a intereselor lor economice şi personale ce apar în legătură cu
practicarea diverselor genuri de creații intelectuale.

Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată în cadrul O.N.U, la New York la 10

decembrie 1948, de asemenea, în art. 27 alin. (2) prevede că,,fiecare om are dreptul la
ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau
artistică al cărei autor este".

Din acest principiu constitutional rezultă că orice persoană este în drept să abordeze orice
problemă, orice temă pentru a-și aplica asupra acestora capacitățile sale creative şia-şi
exprima liber viziunea proprie în orice formă posibilă. Considerăm de asemenea că acest
principiu garantează libertatea de creație nu doar în domeniul artistic şi ştiinţific cum reiese
expres din Constituție, dar şi libertatea creației în orice alt domeniu, cum ar fi: domeniul
tehnic, agricol etc., acoperind în acest sens şi unele creații cum ar fi invențiile, soiurile de
plante ș.a.

Test nr.2
1.c
2.b
3.b
4. A) Fals B) Fals C)?
5. Creativitatea este, in esenta, un complex proces, o complexa activitate psihica ce se
finalizeaza intr-un anumit produs, este capacitatea omului de a realiza noul, sub diferite
forme: tehnica, teoretica, stiintifica, sociala, artistica, de a releva aspecte deosebite,
necunoscute ale realitatii, de a elabora cai si solutii originale de rezolvare a poblemelor si a
le exprima in forme personale inedite.

Distingem apoi creativitatea ca modalitate actualizata a originalitatii relative si absolute prin

metode si stiluri ale persoanelor sau colectivelor inventive, responsabile si apte de
autodesavarsire sau autocreatie.
Al. Rosca[5] defineste creativitatea ca un proces, care duce la un anumit produs, caracterizat
prin originalitatea sau noutatea si prin valoare sau utilitate pentru societate. In cazul in care
accentul este pus pe persoana, creativitatea este definita fie ca o caracteristica a
performantei persoanei (o performanta originala si de valoare), fie ca facultate sau
capacitate de a inventa (in tehnica), de a descoperi (in stiinta), sau a crea(in arta si
literatura), cu alte cuvinte de a realiza un produs nou si valoros.

6.
Acest principiu rezultă din art. 32 alin. (2) şi art. 55 din Constituţia Republicii Moldova după
cum urmează: „Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul
altei persoane la viziune proprie",,,orice persoană îşi exercită drepturile şi libertățile
constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile şi libertățile altora". De-a lungul
timpurilor, o problemă majoră a drepturilor subiective de proprietate intelectuală era
întinderea acestora. Fiind nişte drepturi monopoliste după natura lor, ele se acordau în
exclusivitate titularilor acestora. Astăzi acest drept nu este unul absolut, or, odată cu
divulgarea produsului creației intelectuale, autorul nu mai poate ignora interesele terțelor
persoane şi ale societății, deoarece legea garantează nu doar dreptul la proprietate
intelectuală, dar şi dreptul membrilor societăţii de a participa la viața culturală şi de a utiliza
rezultatele acesteia. În acest sens, Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede în art.
27 alin.

(1),,orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității,
de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui". Iată de ce
se consideră că dreptul de proprietate intelectuală vine să echilibreze interesele societăţii şi
interesele creatorilor, pe de o parte, asigurând accesul membrilor societății la produsele
intelectuale, iar pe de altă parte, protejând efectiv drepturile creatorilor de proprietate
intelectuală. În legătură cu acest fapt, legislația privind proprietatea intelectuală stabileşte o
serie de reguli menite să asigure realizarea principiului vizat, cum ar fi: existența limitelor de
protecție în timp după expirarea cărora creațiile trec în domeniul public, posibilitatea de a
valorifica drepturile asupra creațiilor numai în baza contractelor negociate cu autorii,
existenţa excepțiilor şi limitelor de exercitare a drepturilor subiective etc.