LUCRAREA 5

CONTROLUL CALITATII SEMINTELOR

Luarea probelor la semintele destinate insamantarii

Semintele folosite la semănat sunt supuse în prealabil unui control obligatoriu,

pentru verificarea conditiilor de calitate. Acest control se executa in laboratoarele de
cntrolul semintelor.

Controlul semintelor s-a nascut si s-a dezvoltat ca o necesitate impusa de practica,

avand ca obiectiv furnizarea de informatii precise, referitoare la calitatea semintelor
destinate insamantarilor, informatii capabile nu numai sa evite o serie de riscuri
pentru agricultura si pentru comertul cu seminte, dar si sa contribuie la cresterea
productiilor.

Fiind vorba de un produs biologic, desigur ca atat comportarea cat si calitatea

semintelor nu pot fi determinate cu aceeasi precizie ca in cazul produselor
nebiologice.

Pentru a permite diferitelor laboratoare sa obtina rezultate comparabile a fost

necesar sa se elaboreze reguli si standarde, care sa cuprinda definitii si notiuni precise
si sa se puna la punct metode de analiza si de lucru fundamentale, bazate pe
cunoasterea detaliata a biologiei semintelor.

Oricat de perfecte ar fi insa metodele si procedeele de lucru si oricat de mare ar fi

precizia si acuratetea cu care sunt ele aplicate in laboratoare, rezultatele nu pot arata
altceva decat insusirile probei trimise pentru analiza. In consecinta, trebuie depuse
toate eforturile pentru ca proba extrasa din masa de seminte si trimisa la un laborator
de controlul semintelor, sa reprezinte fidel compozitia si insusirile medii ale lotului de
seminte din care a fost ea prelevata.

Din cele aratate rezulta atat faptul ca sondarea reprezinta lucrarea de baza pentru
succesul activitatii de control al calitatii semintelor, cat si scopul si definitia operatiei
ca atare.
 Sondarea sau luarea probelor are ca scop extragerea si constituirea unei probe
reprezentative, care sa aiba o masa corespunzatoare necesitatilor analizelor de
laborator si care sa contina aceleasi componente si in aceleasi proportii existente si
in lotul de seminte.

Din motive obiective, cantitatea de seminte cuprinsa in proba ce se inainteaza

laboratorului de controlul calitatii este foarte mica in comparatie cu masa lotului de
seminte pe care-1 reprezinta.

Pentru cunoasterea si discutarea metodologiei de sondare sunt necesare cateva

notiuni si definitii, ce vor fi precizate in cele ce urmeaza.

Lotul este o anumita cantitate, precizata, de seminte, usor identificabila si bine

delimitata in spatiu, care constituie obiectul sondarii, analizarii si obtinerii uni
certificat de calitate.

Din punct de vedere al tehnologiei controlului semintelor, loturile trebuie sa

indeplineasca doua conditii principale privind omogenitatea si marimea.

Omogenitatea se refera la obligatia ca intreaga masa de seminte care alcatuiesc

lotul sa fie uniforma in toate punctele ei, in privinta oricarei insusiri ce poate fi
masurata si determinata prin analize. In cazul loturilor aflate in vrac, omogenitatea
priveste oricare punct al acestuia, iar in cazul loturilor ambalate, oricare din sacii sau
ambalajele lotului.

Prin urmare, lotul ce urmeaza sa fie sondat trebuie sa fie astfel pregatit incat

fiecare ambalaj individual sau oricare parte a lotului sa fie usor accesibila
sondatorului.

In cazurile in care este evident ca lotul nu este suficient de pregatit sau nu este
omogen, sondatorul are nu numai dreptul dar chiar obligatia de a refuza sondarea.

Marimea loturilor supuse sondarii este legiferata in toate tarile, ea neavand

dreptul sa depaseasca o anumita masa maxima prevazuta in normative.
 Marimea loturilor de grau, supuse sondarii nu trebuie sa depaseasca o anumita
masa maxima, prevazuta in norme.

Greutatea maxima a unui lot nu poate fi depasita cu mai mult de 5 %.

S-au emis diferite ipoteze privitoare la factorii capabili sa determine

omogenitatea, respectiv heterogenitatea loturilor.

Pincipalul factor il are marimea semintelor care reprezinta specia de baza a lotului,
drept care se afirma ca la o serie de specii (porumb, fasole etc) masa maxima a
loturilor ar putea sa depaseasca cu mult actualele limite.

Unul dintre principalii factori, daca nu chiar cel mai important, pentru stabilirea
marimii lotului il reprezinta identitatea geografico-istorica a semintelor care intra in
compunerea lui.

Prin acest termen intelegem situatia in care semintele respective au ajuns la

maturitate si au fost recoltate, conditionate si depozitate in conditii pedo-climatice si
fizico-mecanice practic identice. Aceasta inseamna ca, masa unui lot va putea sa fie
cat mai mare, fara ca sa creasca riscul aparitiei unei heterogenitati, atunci cand
semintele care participa la alcatuirea lui au provenit din aceeasi sola, au fost recoltate
prin aceeasi metoda si intr-un interval de timp cu conditii meteorologice constante, au
fost conditionate cu acelasi utilaj si cu aceeasi intensitate de conditionare si au
fost depozitate identic etc.

Marca si numarul de identitate al loturilor se aproba sau se atribuie de catre

laboratorul de controlul semintelor.

In momentul sondarii toate ambalajele trebuie sa fie prevazute cu

etichete, continand referintele necesare identificarii lotului respectiv, astfel
ca sondatorul sa le poata verifica.

De asemenea, toate ambalajele vor fi plombate sau sigilate, operatia fiind

supravegheata sau verificata de catre sondator.
 Exista si situatii in care loturile de seminte sunt pastrate neambalate. in vrac.
Acest lucru nu este recomandabil, fiind acceptat doar in cazul loturilor
necomercializabile, care sunt destinate insamantarii in insasi unitatea care le-a produs.
Si aceste loturi trebuie sa fie individualizate si sa poata fi sigur identificate, in vederea
sondarii si stabilirii corespondentei dintre lot si certificatul de calitate.

Terminologie

Proba elementara sau proba primara este cantitatea mica de seminte, extrasa

printr-o singura sondare dintr-un punct oarecare al lotului. Atat numarul de probe
elementare ce trebuie extrase dintr-un lot cat si masa medie a acestora sunt precis
reglementate in normative si standarde.

Proba  compusa este aceea care se realizeaza prin amestecarea, intr-un recipient

corespunzator, a tuturor probelor elementare extrase din acelasi lot.

Proba  de  laborator sau proba expediata este proba special ambalata si etichetata,

care se trimite laboratorului de controlul semintelor, pentru executarea analizelor in
baza carora se va elibera certificatul de calitate al lotului de seminte. Masa probei
de laborator este precis reglementata in norme, in functie de specia de seminte si de
tipul probei. Tipul probei de laborator se refera la scopul pentru care este ea expediata
laboratorului, diferentiindu-se in aceasta privinta probe de laborator pentru analize
curente, pentru determinarea umiditatii, pentru stabilirea autenticitatii, pentru
determinarea cuscutei, pentru analizarea gradului de infestare cu daunatori, pentru
satbilirea masei hectolitrice etc.

Proba de analiza sau proba de lucru este cantitatea mica de seminte prelevate din
proba de laborator si pe care se efectueaza efectiv una sau alta din analizele de calitate
specifice controlului semintelor. Trebuie remarcat de la inceput ca in timp ce
primele trei feluri de probe (elementara, compusa si de laborator) sunt realizate de
catre sondatori, probele de analiza se obtin exclusiv in laborator.

Masa probei de analiza este, de regula, mai mica decat masa probei de laborator si se
obtine prin reducerea corespunzatoare a acesteia.