PLANTE OLEIFERE

1.1 GENERALITATI
In aceasta grupa fitotehnica intra acele specii in semintele carora se gasesc
cantitati fnsemnate de grasimi lichide, numite in mod curent uleiuri, ce se extrag cu
Ul?Urinta pe cale industriala. Plantele de Ia care se obtin grasimi vegetale sunt foarte
numeroase, peste 100 l?i apartin Ia familii botanice cu tehnologii complet diferite. La
unele specii scopul principal al culturii este totdeauna obtinerea de uleiuri, acestea
formand grupa plantelor oleifere tipice, cum sunt : floarea-soarelui, inul de ulei, ricinul,
rapita, l?Ofranelul, susanul, perila, lalemantia. Sunt insa, numeroase plante care
furnizeaza uleiuri vegetale l?i apartin altar grupe fitotehnice, cum sunt: bumbacul,
canepa, inul pentru fuior (plantele textile), porumb, sorg, orez (cereale), macul,
mul?tarul, tutunul (medicinale l?i narcotice), soia l?i alunele de pamant (leguminoase
pentru boabe). Cantitati mari de ulei se gasesc l?i in semintele altar plante cum sunt:
dovleacul l?i pepenele.
Productia mondiala de uleiuri vegetale a depal?it in ultimii ani 55-60 milioane tone
din care peste 40 milioane tone s-au folosit in alimentatie. Pentru o alimentatie rationala
ar fi necesare cca 70-75 mil. tone uleiuri alimentare, considerand ca inca 30-40 mil.
tone ar fi asigurate prin consumul grasimilor ani male.
Uleiurile vegetale au o deosebita importanta economica. In afara de alimentatia
oamenilor, ele se utilizeaza in cele mai diverse ramuri ale industriei.
Cele mai multe uleiuri vegetale care se folosesc in alimentatie au gust, miros l?i
culoare placute. Uleiurile vegetale sunt valorificate de organismul uman in proportie de
94,5%, fiind depal?ite din acest punct de vedere numai de untul de vaca.
In industria alimentara uleiurile vegetale sunt folosite pentru fabricarea
conservelor l?i a margarinei.
Cantitati tot mai mari de uleiuri vegetale sunt intrebuintate pentru industria
sapunului, in industria de lacuri l?i vopsele, precum l?i pentru obtinerea biocarburantilor.
$roturile ce raman dupa extragerea uleiului se utilizeaza in hrana animalelor, ele
reprezentand un nutret foarte bogat in proteine, grasimi l?i vitamine, iar de Ia unele
specii l?i in hrana oamenilor, preparate sub diferite forme, precum l?i in obtinerea
proteinei tehnice l?i a altar produse.
Grasimile sunt esteri ai acizilor gral?i cu un alcool, care este acelal?i, glicerina.
Deci diferentele intre diversele grasimi se datoresc numai acizilor. Grasimile vegetale
contin in cea mai mare parte acizi gral?i nesaturati cum sunt: oleic, linoleic, linolenic,
palmitic, arahidonic, ricinoleic, erucic l?i altii.
Un indice important dupa care se pot aprecia l?i clasifica uleiurile vegetale este
indicele iodic, respectiv numarul de grame de iod fixat de 100 g ulei. Uleiurile cu indicele
iodic mare, sunt al?a numitele uleiuri sicative care se intrebuinteaza in industria lacurilor
l?i vopselelor (tabelul 1.1 ).
Uleiurile cu indicele iodic mai mare de 140 sunt uleiuri sicative, nelipsite din
industria de lacuri l?i vopsele. Aceste uleiuri intinse in strat subtire se oxideaza, se
usuca repede, se intaresc formand o pelicula subtire densa l?i elastica numita linoxina.
Uleiurile cu indicele iodic cuprins intre 100-140 sunt uleiuri semisicative valoroase pentu
consumul alimentar, iar uleiurile cu indice iodic mai mic de 100 au intrebuintari atat
alimentare cat l?i industriale.
 Tabelu11.1
lndicele iodic al uleiurilor obtinute de Ia cateva plante

PLANTA IN DICE PLANTA IN DICE

Peri Ia 181-206 Soia 107-137

Lalemantia 162-203 Susanul 103-112
Inul 168-192 Bumbacul 101-117
Canepa 140-169 Rapita 94-112
Macul 131-143 Alunele de pamant 90-103
Floarea-soarelui 119-144 Ricinul 81- 86
Sofranelul 115-155 Maslinul 78-95

In afara de continutul ridicat de ulei semintele plantelor oleifere contin l?i cantitati
insemnate de substante proteice. Suma acestor doua substante valoroase din punct de
vedere alimentar, reprezinta in semintele plantelor oleifere 67-80% din masa
semintelor. Aceasta a determinat pe unii autori sa denumeasca aceasta grupa de plante
oleoproteice sau oleoproteaginoase.

1.2 FLOAREA-SOARELUI

1.2.1 lmportanta. Raspandire

lmportanta. Fructele acestei plante contin peste 50% ulei, ulei semisicativ,
excelent pentru gatit l?i salate, avand gust l?i miros placut l?i o buna comportare Ia
conservare. Uleiul de floarea-soarelui are o proportie ridicata de acid linoleic, peste
40%, dar frecvent ajunge Ia 60-70%. Practic uleiul de floarea-soarelui este lipsit de acid
linolenic. Uleiul de floarea-soarelui se folosel?te de asemenea in industria alimentara Ia
prepararea marganne1 l?i conservelor. Uleiul de floarea-soarelui are l?i
multipleintrebuintari industriale pentru obtinerea:sapunului,materialelor plastice,
detergentilor, pesticidelor. Din cojile fructelor de floarea-soarelui se poate obtine
furfurolul utilizat Ia fabricarea fibrelor artificiale, materialelor plastice sau folosit ca
solvent Ia rafinarea uleiului.
Floarea-soarelui este de asemenea una din cele mai apreciate plante melifere,
de pe un hectar, obtinandu-se 20-30 kg miere de foarte buna calitate.
Raspandire. Dupa informatiile FAO, floarea-soarelui se cultiva in 65 de tari, fiind
prezenta in cultura pe toate continentele. In lume (Ia nivelul anului 201 0) floarea-
soarelui s-a cultivat pe o suprafata de peste 23 mil.hectare. Cele mai mari suprafete
sunt cultivate in Rusia,Ucraina, Argentina, India, China.
In tara noastra floarea-soarelui s-a cultivat pe suprafete cuprinse intre 450-
550 mii hectare pana in anul 1989. Dupa 1990 suprafetele cu floarea-soarelui au
crescut, in anul 2010 fiind cultivata pe 786.058ha.

1.2.2.Sistematica
Floarea-soarelui apartine Ia ordinul Compositalis (Asteralis), familia Compositae
(Asteracae), subfamilia Tubuliflorae, genul Helianthus L. In cultura, pentru semintele
sale bogate in ulei, se cultiva specia Helianthus annuus L. var.macrocarpus(DC) Ckll.,
forma monocefalica cu flori radiale ligulate ~i cu achene mari. Exista ~i forme
ornamentale ale acestei specii (policefalice, cu numar mare de flori radiale ligulate).
Dintre obiectivele importante in ameliorarea florii-soarelui se mentioneaza :
cre~terea capacitatii de productie ; cre~terea continutului de ulei in seminte ; cre~terea
rezistentei Ia boli (mana, sclerotinie, patarea bruna ~i frangerea tulpinilor ~i alte boli) ~i
Ia lupoaie; rezistenta Ia seceta ; rezistenta Ia cadere ~i pretabilitate Ia mecanizare. De
asemenea este importanta gasirea de genotipuri care Ia seceta inchid stomatele de pe
fata inferioara a frunzelor (reducerea pierderilor de apa), dar pastreaza deschise
stomatele de pe fata superioara (schimbul de gaze ~i fotosinteza), forme Ia care
acumularea azotului sa fie mai lenta inainte de inflorire ~i mai intensa dupa inflorire
(pentru a mentine frunzele verzi).

1.2.3. Compozitia chimica

Semintele de floarea-soarelui se caracterizeaza printr-un continut ridicat in
grasimi vegetale ~i substante proteice. Pentru actualul material biologic cultivat Ia noi in
tara, in cele mai diferite conditii de clima ~i sol, continutul in grasimi al fructelor este
cuprins intre 50%-55,5% din substanta uscata. Proportia de grasimi raportata numai Ia
samanta este mult mai mare, putand ajunge Ia peste 65% (tabelul 1.2).

Tabelul1.2
Compozitia chimica a semintelor de floarea-soarelui
Compu~ii chimici Achena (%) Samanta(%) Turte (%)

Lipide 44-53 58-69 6- 10

Proteine 15-22 20-26 30- 35
Glucide 15 8- 9 19-22
Celuloza 14- 19 4- 5 12- 18

Lipidele din semintele de floarea-soarelui contin 14 -70% acid oleic, 20-

72% acid linoleic ~i 9-16% acid palmitic fiind lipsite de acid linolenic, fapt ce le asigura
stabilitate ~i capacitate indelungata de conservare. Hibrizii cultivati in Romania se
caracterizeaza printr-un continut mediu de acid linoleic de 64,5 %. Uleiul de floarea-
soarelui contine ~i o serie de provitamine ~i vitamine liposolubile, cum sunt : A, D, E,
84, 88, precum ~i fosfatide (lipide complexe care contin in molecula acid fosforic
esterificat cu componente alcoolice), fapt ce ii mare~te valoarea nutritiva.
Semintele de floarea-soarelui se caracterizeaza ~i printr-un continut ridicat in
substante proteice ~i anume 15 - 22 % din substanta uscata. Peste 70 -75 % din
substanta uscata a semintelor de floarea-soarelui este fermata din lipide ~i proteine.
Proteinele din semintele de floarea-soarelui sunt bogate in aminoacizi esentiali, avand
valoare nutritiva apropiata cu a proteinelor din soia.
Continutul de grasimi in semintele de floarea-soarelui este influentat in principal
de materialul biologic cultivat, zona de cultura ~i conditiile climatice, tehnologia aplicata
(epoca de semanat, densitate, fertilizare, irigare).
 1.2.4. Particularitati biologice §i relatiile cu factorii de vegetatie
Floarea-soarelui este planta anuala, ierboasa, cu perioada de vegetatie cuprinsa
intre 11 0 ~i 140 zile. In cursu I acestei perioade de vegetatie se disting urmatoarele faze
de vegetatie :
1. Seman at - rasarit dureaza in mod obi~nuit 10-12 zile, in functie de nivelul
temperaturilor din aceasta perioada intervalul ptma Ia rasarirea plantelor poate sa fie
mai lung. Sub limita minima de germinatie, procesul de cre~tere al germenilor
inceteaza, dar se reia Ia ridicarea temperaturii. Pentru aceasta perioada ca stadii reper
Ia floarea-soarelui se disting : aparitia cotiledoanelor in crosa ~i desfacerea
cotiledoanelor cand primele frunze devin vizibile.
2. Rasarit - formarea calatidiului durata acestei faze depinde de perioada de
vegetatie a formelor cultivate ~i de nivelul temperaturilor care se inregistreaza in
aceasta perioada.
In aceasta faza de vegetatie Ia floarea-soarelui are loc diferentierea ~i cre~terea
organelor vegetative, cu ritmuri de cre~tere diferentiate intre organele care se formeaza
in sol ~i cele care sunt in partea epigee a plantei. Ca stadii reper pentru aceasta
perioada sunt: 81 (aparitia primei perechi de frunze), 82 (aparitia celei de a doua
perechi de frunze) ..... 8n. Din stadiul A2 pana Ia 88 ritmul de acumulare a biomasei
este scazut decca 10- 15 kg/ha/zi. Aceasta perioada dureaza in jur de 30 zile ~i este
capitala pentru formarea sistemului radicular al plantelor.
La inceputul vegetatiei, ritmul de cre~tere al radacinii este de cca 6 ori mai intens
in comparatie cu partea epigee.
Sistemul radicular al florii-soarelui este foarte sensibil Ia accidente, teren tasat
sau prezenta hardpanului. De asemenea este necesara o alimentare corespunzatoare
cu apa ~i substante nutritive a plantelor pe toata perioada de vegetatie, ori aceasta
depinde de calitatea ~i dezvoltarea sistemului radicular.
Primele 6 -8 frunze apar perechi, dupa care filotaxia se schimba, frunzele apar
altern pe tulpina. Numarul total de frunze al unei plante de floarea-soarelui se stabile~te
foarte devreme ~i anume dupa 10 -20 zile de Ia rasarire, cand planta ~i-a diferentiat toti
mugurii foliari. Aceasta faza este sensibila Ia conditiile de mediu ~i in special Ia
aprovizionarea cu apa. 0 proasta aprovizionare cu apa reduce numarul mugurilor foliari.
3. Aparitia calatidiului - inceputul infloririi dureaza 20-30 de zile ~i se
caracterizeaza printr-un ritm intens de cre~tere a plantei. Este o perioada in care
fotosinteza decurge cu intensitate ridicata ~i se acumuleaza cantitati importante de
biomasa. Suprafata foliara devine maxima Ia inflorire. In absenta factorilor limitanti
suprafata foliara a unei plante este cuprinsa intre 4000 ~i 7000 cm 2 in functie de
densitatea plantelor pe unitatea de suprafata.
La inflorire, frunzele din etajul de mijloc ~i cele superioare pot reprezenta 60-
80% din suprafata foliara totala a plantei. Frunzele de Ia baza au o pondere mai
redusa, ele sunt mai sensibile Ia senescenta, fenomen care se accentueaza Ia un deficit
hidric sau Ia carenta de azot.
lnterceptarea energiei luminoase variaza in cursul perioadei de vegetatie,
atingand maximul in apropierea infloritului. lnterceptarea optima a energiei luminoase
se realizeaza Ia un indice foliar de 2,5 - 3. Este de dorit sa evitam o dezvoltare
vegetativa excesiva deoarece cre~te suprafata de transpiratie, se mare~te riscul
atacului de boli, apare riscul caderii plantelor, autoumbrirea frunzelor de Ia baza,
precum !?i imbatranirea prematura a frunzelor.

4. lnflorirea dureaza 14 - 16 zile, timp in care tulpinile continua sa creasca,

insa cu ritm redus !?i de asemenea cre!?te suprafata foliara a frunzelor din treimea
superioara a plantei. In aceasta perioda plantele de floarea-soarelui acumuleaza 100 -
150 kg SU/ha/zi. Numarul de flori pe calatidiu depinde de densitatea plantelor !?i de
aprovizionarea acestora cu azot, precum !?i de intensitatea fotosintezei.
5. Sfa~itul infloririi - maturitate dureaza 40 - 50 zile, perioada in care are loc
formarea semintelor !?i acumularea substantelor de rezerva. In aceasta faza in seminte
se inregistreaza treptat reducerea procentului de coji, reducerea procentului de apa !?i
cre!?terea procentului de ulei.
Relatiile planta - factori de vegetatie. Floarea-soarelui este una din plantele
care se adapteaza Ia diferite conditii de mediu, datorita capacitatii ei de adaptare Ia
oscilatiile mari de temperatura, rezistentei Ia temperaturile joase mai ales Ia inceputul
perioadei de vegetatie, precum !?i rezistentei Ia seceta.
Temperatura. Floarea-soarelui este o planta mezoterma, pentru intreaga
perioada de vegetatie solicita 2400 - 2800°C temperaturi mai mari de 0°C. Productii
ridicate se asigura insa in zonele unde suma temperaturilor mai mari de ooc este mai
mare de 2600°C. Daca se ia in considerare pragul biologic de 7°C (temperatura Ia care
se seamana floarea-soarelui), suma temperaturilor utile (grade zilnice utile pentru
cre!?tere) se situeaza, pentru diferitele forme cultivate Ia noi in tara, intre 1400 -1700°C.
Randamente ridicate se obtin Ia floarea-soarelui in acele zone unde temperatura medie
zilnica in faza de formare !?i umplere a semintelor ajunge Ia 18 -22 oc.
Pe faze de vegetatie cerintele plantei fata de temperatura sunt diferite. Astfel I COmment{Hl]: J
temperatura minima de germinatie este de 3-5°C, dar semanatul culturii se va face
cand in sol Ia adancimea de semanat se inregistreaza 7- 7,5°C. Plantele tinere cu 1 -
2 perechi de frunze suporta temperaturi scazute pana Ia -6 !?i chiar - 8°C, daca acestea
nu sunt de lunga durata. Brumele tarzii, cand floarea-soarelui !?i-a diferentiat
inflorescenta, nu distrug plantele, dar vatama varful de cre!?tere fapt ce determina
ramificarea tulpinii !?i aparitia de numeroase calatidii mici cu seminte seci. Este citat anul
1952 cand bruma din 22 mai a gasit plantele intr-o faza de vegetatie avansata.
In perioada de formare a frunzelor floarea-soarelui solicita temperaturi medii
zilnice de 15 -18°C, iar in faza de diferentiere a florilor temperaturile cele mai favorabile
sunt cele de 18°C ziua !?i 8 - 9°C noaptea.
In perioada infloritului floarea-soarelui solicita temperaturi moderate de 18 -
20°C. Temperaturile mai mari de 30°C sunt foarte daunatoare deoarece due Ia
pierderea vitalitatii polenului !?i Ia cre!?terea procentului de seminte seci. Temperaturile
ridicate sunt mult mai daunatoare cand se asociaza cu vanturi uscate !?i cu umiditate
relativa a aerului redusa.
In perioada de formare !?i umplere a semintelor floarea-soarelui pretinde
temperaturi de 20 - 22°C. In aceasta perioada, temperaturile mai ridicate due Ia
reducerea continutului de grasimi, dar se modifica !?i calitatea acestora, in sensu I
reducerii continutului de acid linoleic !?i cre!?terii procentului de acid oleic.
Umiditatea. Floarea-soarelui are un consum ridicat de apa. Coeficientul de
transpiratie vriaza intre 290 - 705 in functie de conditiile de mediu. Cu toate acestea,
floarea-soarelui este una din plantele rezistente Ia seceta, datorita sistemului ei
radicular foarte puternic dezvoltat ~i faptului ca plantele suporta deshidratarea
temporara a tesuturilor provocata de seceta. Rezistenta Ia seceta a plantelor de floarea-
soarelui este data ~i de perozitatea plantei ~i sistemul medular din tulpina care
inmagazineaza apa.
Pentru conditiile de Ia noi din tara consumul de apa se situeaza intre 400 - 450
unitati pentru o unitate de substanta uscata.
Cerintele plantelor de floarea-soarelui fata de umiditate variaza cu fazele de
vegetatie. De Ia rasarit pana Ia aparitia inflorescentei floarea-soarelui consuma numai
20% din cantitatea de apa totala necesara in timpul vegetatiei. De Ia aparitia
inflorescentei ~i pana Ia inceputul infloririi floarea-soarelui consuma cca 30% din
cantitatea totala de apa, in timpul infloritului 14%, ca in peioada de formare ~i
acumularea substantelor de rezerva in seminte, floarea-soarelui sa consume 35% din
cantitatea total a de apa. Dupa N. Zamfirescu ~i Gh. 8ilteanu (1961 ), eel mai mare
consum de apa se inregistreaza incepand cu 10-14 zile inainte de deschiderea
inflorescentei.
In zonele unde pana Ia inflorire (F1) floarea-soarelui are un disponibil de 160-
180 mm (din precipitatii plus rezerva de apa din primavara), acesta este suficient pentru
formarea unei suprafete foliare moderate care sa asigure o interceptare optima a
energiei radiante. In perioada infloritului o cantitate de 70 mm este suficienta pentru a
asigura cerintele florii-soarelui. Dupa inflorire pana Ia maturitate floarea-soarelui solicita
o cantitate de 150 - 200 mm pentru a realiza randamente ridicate. Se ajunge astfel Ia un
consum de 400-450mm pentru intreaga perioada de vegetatie.
Floarea-soarelui este o planta care face risipa de apa atunci cand acest factor
nu este limitant, aceasta deoarece rezistenta stomatica, Ia transferul apei, pentru
floarea-soarelui are valori reduse comparativ cu alte plante.
Pentru floarea-soarelui s-a stabilit ca exista o corelatie foarte stransa intre
cantitatea de precipitatii din perioada septembrie - aprilie, precipitatii acumulate ca
rezerva de apa in sol. Deficitul de umiditate din sol Ia data semanatului nu poate fi
compensat de o cantitate mai mare de precipitatii in timpul vegetatiei. Cantitatea de apa
acumulata de sol pe perioada septembrie-aprilie constituie elementul de baza pentru
stabilirea densitatii optime a plantelor.
Lumina. Floarea-soarelui este o planta care manifesta cerinte ridicate fata de
lumina. Fenomenul de heliotropism foarte accentuat Ia floarea-soarelui constituie un
element esential care atesta cerintele mari ale acestei plante fata de lumina ~i
intensitatea luminii. Majoritatea cercetatorilor aprecieaza ca floarea-soarelui nu este
sensibila Ia fotoperiodism.
Fata de lumina o perioada foarte sensibila este Ia aparitia primei perechi de
frunze ad eva rate (81 ), cand umbrirea plantelor provoaca alungirea tulpinilor ~i
mic~orarea suprafetei foliare a tinerelor plante. Planta manifesta sensibilitate Ia lumina
~i in perioada 88 cand incepe initierea primordiilor florale pana in E1.

In partea a doua de vegetatie, lumina capata importanta ca factor de fotosinteza

~icorelat cu temperatura aerului ~i aprovizionarea solului cu apa, actioneaza direct
asupra productiei de seminte ~i ulei.
Solul. Floarea-soarelui solicita soluri cu textura mijlocie, lutoase, luto-argiloase,
luto-nisipoase, profunde, cu capacitate ridicata de retinere a apei. De asemenea prefera
solurile structurate, netasate ~i fara strarturi impermeabile. Nu sunt indicate pentru
floarea-soarelui solurile nisipoase sau solurile compacte, grele, reci. Solurile repartizate
cultivarii florii-soarelui sa fie bogate in substante nutritive: continutul in humus 3 -3,5 %,
fosforul asimilabil sa nu fie sub 13 ppm iar potasiul asimilabil sub 130 ppm. Plantele de
floarea-soarelui se dezvolta normal Ia pH cuprins in limitele 6,4 -7,2. Este o planta
toleranta Ia salinitate.
Dintre solurile aflate pe teritoriul tarii noastre se preteaza eel mai bine a fi
cultivate cu floarea-soarelui cernoziomurile, solurile brune ~i brun-ro~cate, precum ~i
solurile aluviale. Totu~i prin folosirea ingra~amintelor ~i prin irigare floarea-soarelui
asigura productii foarte ridicate pe nisipurile ameliorate din stanga Jiului. Rezultatele
experimentale din ultimii ani pun in evidenta productii economice pe vertisoluri, precum
~i pe soluri luvice.

Zonarea culturii. in Romania floarea-soarelui intalne~te, in diferite zone, conditii

de vegetatie cu grad ridicat de favorabilitate. Trebuie insa retinut ca potentialul de
productie al cultivarelor este adesea diminuat din cauza umiditatii, care nu este limitanta
decat in coditii de irigare ~i din cauza insu~irilor fizice ~i chimice ale unor soluri pe care
cultura florii-soarelui s-a extins in ultimii ani.
Au fost stabilite pentru floarea-soarelui ~ase zone de cultura, in cadrul fiecarei
zone delimitandu-se agroecosistemele in care se pot cultiva diferiti hibrizi.

1.2.5. Tehnologia de cultivare

1.2.5.1 Amplasarea ~i rotatia culturii
La amplasarea culturilor de floarea-soarelui este necesar sa se tina seama de
insu~irile
solului, respectiv textura ~i aprovizionarea cu elemente nutritive.
Se va evita amplasarea florii-soarelui langa culturi de grau, in, mazare etc., Ia
care se aplica erbicide pe baza de 2,4-D, MCPA, Bromoxinil, Bentozan sau alte
produse fitotoxice pentru floarea-soarelui. Particulele solutiei de erbicide purtate de vant
in timpul tratarii acestor culturi, ajunse pe frunze aduc acestei plante reduceri
importante ale randamentului.
Floarea-soarelui este una din speciile pretentioase Ia rotatie, deoarece:
- nu suporta monocultura, revenirea pe aceea~i suprafata se va face dupa minim
6 ani, datorita in primul rand atacului de boli (mana, putregai alb, putregai cenu~iu,
alternarioza), de daunatori (gargarita porumbului) ~i de buruieni (lupoaie). Pentru a se
obtine productii ridicate de floarea-soarelui se cere organizarea unui asolament, in care
ponderea acestei culturi sa nu depa~easca 18 %. Revenirea florii-soarelui pe acela~i
teren mai repede de 6 ani atrage dupa sine scaderi importante de recolta (tab.1.4).
Productiile sunt de fapt cu atat mai mari, cu cat ponderea florii-soarelui in structura
culturilor din asolament este mai mica.
- nu se cultiva dupa plantele atacate de putregaiul cenu§iu: cartof, sfecla, in
- se evitata amplasarea dupa plante cu inradacinare adanca §i consum mare de
apa: lucerna, sfecla, sorg, iarba de Sudan.
 Tabelul1.4
lnfluenta ponderii florii-soarelui in structura culturilor asupra frecventei
atacului de mana ~i asupra productiei (Gh. Sin, 1971}
Ponderea in Frecventa PRODUCTIA Diferenta,
Rotatia (ani) structura atacului de q/ha
culturilor(%) mana Q/ha %
6 18 4,9 27,0 100 mt
5 20 10,0 26,0 96,3 - 1,0
4 25 16,3 24,3 90,0 -2,7
3 33 25,0 21,7 80,4 -5,3
2 50 34,1 18,1 67,0 -8,9
1 100 37,5 15,0 55,5 - 12,0

- nu se cultiva dupa plantele atacate de putregaiul alb: soia, fasolea, naut,

sfecla, specii din familia cruciferae .
Diferite experiente efectuate in zona de silvostepa din sud au evidentiat
diferentieri importante in productiile de floarea-soarelui cultivata dupa diferite plante
premergatoare (tab.1.6).
Sfecla de zahar nu este o buna planta premergatoare pentru floarea-soarelui, din
cauza ca ea consuma cantitati mari de apa din sol ~i mari cantitati de substante
nutritive, in special de potasiu. Acestea sunt ~i motivele care conduc Ia reducerea
procentului de ulei in semintele de floarea-soarelui cultivata dupa sfecla.

Tabelul 1.6.
Productiile de floarea-soarelui obtinute dupa diferite plante premergatoare
(Fundulea, 1966 - 1970)
Planta Q/Ha, media anilor % ulei in seminte, Ulei (kg/ha)
premergatoare 1966-1970 media 1967 -1969
Porumb 25,8 46,9 1110
Mazare 26,3 46,8 1145
Grc~u 24,6 46,8 1036
Steel a 21,2 44,9 821
Floarea-soarelui 19,8 45,1 839

La randul ei floarea-soarelui este o buna planta premergatoare pentru culturile de

primavara iar pentru graul de toamna este o premergatoare mai buna decat porumbul
din urmatoarele motive: elibereaza terenul mai devreme; lasa o cantitate mai mica de
resturi vegetale pe sol; lasa terenul mai curat de buruieni; solul se poate pregati ~i tara
executarea araturii mult mai bine decat dupa porumb.

1.2.5.2 Fertilizarea
Floarea-soarelui este o planta care consuma cantitati mari de substante nutritive
pentru a-~i realiza biomasa totala. Cu fiecare 1000 kg seminte, Ia care se adauga
productia corespunzatoare de frunze, tulpini ~i inflorescente, floarea-soarelui extrage
din sol: 40-60 kg N; 15 - 23 kg P20s ~i 75-120 kg K20 (A. Benvenuti ~i G.
Vannozzi)(tab.1.7).
 Gh. Bilteanu (1962), in cercetarile facute pentru stabilirea perioadelor critice in
nutritia minerala a florii-soarelui, gase~te ca in perioada cre~terii initiale, insuficienta
azotului, a fosforului sau a potasului determina o scadere pronuntata a recoltei de
seminte.
Perioada cre~terii initiale a florii-soarelui este o perioada critica pentru oricare din
elementele N, P ~i K; influenta negativa a insuficientei acestora nu se mai poate corecta
in timpul vegetatiei, chiar daca se asigura cele mai bune conditii de nutritie. Din aceasta
cauza asigurarea plantelor de floarea-soarelui cu toate elementele nutritive, inca din
perioada rasaritului, constituie una din conditiile principale pentru obtinerea de
randamente ridicate.
Fertilizarea cu azot ridica probleme deosebite pentru floarea-soarelui deoarece
atat deficitul cat ~i excesul, mai ales in fazele timpurii de cre~tere, au repercusiuni
negative asupra proceselor de cre~tere ~i dezvoltare ~i implicit asupra productiei de
seminte ~i a continutului de ulei.
La insuficienta azotului, plantele de floarea-soarelui raman subtiri, cu internodiile
lungi, cu frunze putine ~i deci cu suprafata de asimilatie redusa. Plantele au culoare
verde-palid iar daca insuficienta este mai accentuata, frunzele de Ia baza plantei se
usuca. lnflorescentele raman mici ~i au un procent ridicat de seminte seci, iar continutul
in ulei al semintelor este redus.
Azotul in exces determina manifestari diferite in functie de faza de vegetatie
cand se inregistreaza. fn primele 4-5 saptamani de vegetatie excesul de azot duce Ia
piticirea plantelor, deoarece in aceasta faza tanara plantele acumuleaza azot, in
cantitati mai mari, ce nu poate fi transformat in totalitate in azot organic, ramanand sub
forma minerala fiind astfel toxic pentru planta. Dupa aceasta perioada excesul de azot
determina o cre~tere luxurianta a tulpinilor ~i frunzelor, se prelunge~te perioada de
vegetatie a plantelor, cre~te sensibilitatea plantelor Ia seceta ~i Ia boli, Ia cadere, iar
procentul de ulei in seminte se reduce.
Fosforul, singurul element chimic capabil de a stoca ~i furniza energia necesara
in procesele de metabolism, joaca un rol important in dezvoltarea plantelor, fiind
componentul principal al acizilor nucleici, fosfolipidelor, fosfoproteinelor ~i a multor
enzime implicate in sinteza ~i vehicularea glucidelor ~i in metabolismullipidelor.
La insuficienta fosforului plantele au cre~tere redusa, fructele raman mici, iar
maturarea lor intarzie. lnsuficienta are efecte negative asupra formarii ~i umplerii
semintelor.
Dupa rasarire, plantele fertilizate unilateral cu azot se dezvolta ~i cresc incet in
timp ce Ia cele fertilizate cu numai 40 kg P20s/ha, alungirea ~i ingro~area tulpinii,
precum ~i formarea ~i cre~terea frunzelor se desfa~oara intr-un ritm intens.
fn cazul accentuarii carentei de fosfor apar simptome de suferinta pe frunze-pete
necrotice, internervuriene sub forma de cercuri concentrice, dispersate catre varful
frunzelor, simptome ce se aseamana cu atacul de Alternaria ~i de Septoria.
Cu toate ca floarea-soarelui extrage fosfor din sol de Ia inceputul ~i pana Ia
sfar~itul vegetatiei, in perioada de Ia aparitia butonului floral ~i pana Ia inflorirea maxima
absoarbe 60-70 % din totalul fosforului necesar (Roilier, 1972).
Potasiul este un element esential pentru sinteza in plante a proteinelor,
glucidelor, grasimilor ~i contribuie Ia vehicularea metabolitilor intre organe ~i tesuturi.
Din cauza influentei pozitive asupra presiunii osmotice ~i turgescentei celulelor, prin
mic~orarea transpiratiei, potasiul favorizeaza rezistenta plantelor Ia seceta. De
asemene, potasiul mare~te rezistenta Ia cadere ~i boli ~i influenteaza pozitiv cre~terea
continutului de ulei in seminte.
 Simptomele insuficientei de potasiu apar prima data pe frunzele inferioare, mai
batrane ~i numai In cazuri de carenta foarte acuta ~i pe cele tinere. Plantele afectate
raman cu internodiile scurte (mult mai scurte decat Ia insuficienta azotului sau
fosforului), plantele sunt mici, cu frunzele mult apropiate lntre ele (,tufe,). Frunzele sunt
de culoare galbena, cu pete necrotice care se extind de Ia varf ~i margini catre mijlocul
frunzei.
Dintre microelemente, borul este mentionat ca deosebit de important pentru
floarea-soarelui. Borul participa In procesele respiratorii Ia translocarea zaharurilor ~i
altar metabolite, iar In dezvoltarea florii-soarelui influenteaza lndeosebi procesul de
fecundare, fiind necesar pentru germinarea polenului ~i pentru cre~terea tubului polenic.
Simptomele carentei de bar apar cu putin lnainte de lnflorire, pe frunzele mediane l~i
fac aparitia pete brune care cu timpul se unesc ~i formeaza o arsura In dreptul
petiolului. In lipsa borului fecundarea este incompleta, capitulele se deformeaza, tulpina
se despica sub capitul, devenind sfaramicioasa, provocand ~i~tavirea semintelor ~i
uneori chiar caderea capitulului.
De asemenea insuficienta borului influenteaza nefavorabil metabolismul
fosforului, fapt cu consecinte negative asupra productiei ~i a continutului de ulei In
seminte.
Un alt microelement, important pentru floarea-soarelui, este ~i molibdenul care
serve~te ca purtator de electroni In sistemele enzimatice care opereaza reducerea
nitratilor ~i a azotului elementar In amoniu.
Rezultate bune In restabilirea echilibrului normal al nutritiei minerale In situatiile
de carenta II dau tratamentele foliare cu solutii complexe de molibden ~i bar.
Tratamentele se efectueaza imediat dupa aparitia primelor simptome de carenta sau In
lipsa acestora, preventiv, In faza cand plantele de floarea-soarelui au 6 - 8 frunze.
in conditiile de Ia noi din tara pentru sporirea randamentului Ia floarea-soarelui au
importanta atat lngr~amintele organice cat ~i cele minerale.
ingra~amantul organic. Prin folosirea gunoiului de grajd se obtin importante
sporuri de productie Ia cultura florii-soarelui.
Datele experimentale au pus lnsa In evidenta, In comparatie cu alte plante,
reactia mai slaba a florii-soarelui Ia lngra~amintele organice.
Observatiile efectuate cu mai multi ani In urma (Fiorica Olteanu), au reliefat faptul
ca floarea-soarelui valorifica gunoiul de grajd tot atat de bine cand se administreaza
plantei premergatoare, asigurandu-se practic acela~i spar de productie ca In cazul
lngra~arii directe. Aceasta particularitate biologica a fast confirmata ~i de rezultatele
experimentale din ultimii ani In Baragan (A. Pascu, 1977). in cazul cand floarea-soarelui
urmeaza dupa porumb, planta premergatoare buna, este mult mai indicata
administrarea gunoiului de grajd porumbului.
Pe solurile cernoziom carbonatat ~i brun-luvic unde sporurile de recolta sunt
deosebit de mari se recomanda administrarea gunoiului de grajd direct culturii de
floarea-soarelui.
ingra~amintele minerale. Floarea-soarelui In comparatie cu alte culturi
reactioneaza mai slab Ia lngra~amintele minerale (Gh. Sin, 1970).
Cercetarile privind reactia florii-soarelui Ia fertilizarea cu azot din perioada 1984 -
1987 Ia ICDA - Fundulea (Cr. Hera, I. Toncea) au reliefat dependenta productiei de
rezerva de azot nitric existenta In sol lnainte de semanat. In medie Ia doi hibrizi cu care
s-a experimentat (Select ~i Super), influenta cre~terii continutului de nitrati s-a
materializat prin sporuri de productie cuprinse lntre 14 ~i 25%.
Sporuri prin aplicarea lngra~amantului mineral cu azot s-au lnregistrat numai In
variantele cu un continut mediu de azot rezidual pe stratul de sol 0 - 30 em mai mic de
2,8 mg N/kg sol. Pe parcele mai bogate in azot nitric (peste 2,8 N- mg/kg sol) productia
de seminte a variat nesemnificativ (38,3- 38,7 q/ha Ia hibridul Select ~i 33,8- 35,2 q/ha
Ia hibridul Super) (Tab.1.11 ).
Datorita acestei particularitati biologice Ia fertilizarea cu azot a florii-soarelui
trebuie luata in considerare fertilizarea cu azot a plantei premergatoare, Ia care doza
acestui element se stabileste Ia nivelul optimului tehnic. Doza care se stabile§te pentru
floarea-soarelui este determinata de azotul rezidual (N - N03 at/at in sol Ia
desprimavarare ( inainte de semanat ), indeosebi pe stratul arabi/ (0- 30 em). ln functie
de acest element, de capacitatea de producjie a hibrizilor, de rezerva de apa a solului,
doza de azot Ia f/oarea-soarelui este moderata ( 60 - 80 kg/ha).
Tabelul 1.11.
lnfluenta azotului rezidual §i a azotului din ingra§amantul mineral asupra productiei de seminte Ia
floarea soarelui (Fundulea 1985- 1987)
Continutul solului in nitrati N ingra§amant Hibridul Hibridul Media
inainte de semanat pe stratul kg/ha Select Super Super %
de sol 0-30 em, Nmg/kg sol q/ha q/ha Select
1,97 0 30,8 28,3 29,6 100
100 34,6 31,6 33,1 112
2,71 0 35,8 31,7 33,8 114
100 36,8 33,7 35,3 119
2,88 0 38,6 33,8 36,2 122
100 34,8 32,0 33,4 113
3,64 0 38,7 35,2 37,0 125
100 34,4 33,0 33,7 114
4,28 0 38,3 33,9 36,1 122
100 36,8 32,3 34,6 117

Referitor Ia epoca de administrare a azotului, in literatura de specialitate apar mai

multe recomandari: toata cantitatea administrata in toamna; 50% inainte de semanat ~i
50% Ia prima sau a doua pra~ila; fractionarea in 2 - 3 epoci pe vegetatie evitand
aplicarea Ia pregatirea patului germinativ a ingra~amintelor fiziologice acide. Astfel,
alaturi de doza, o importanta deosebita pentru eficacitatea ingra~amintelor simple cu
azot o are epoca de aplicare.
Floarea-soarelui reactioneaza pozitiv Ia fertilizarea cu fosfor, atat Ia productia de
seminte. cat ~i Ia continutul acestora in ulei, practic pe toate solurile din tara noastra.
Cerintele florii-soarelui fata de aprovizionarea solului cu fosfor mobil se ridica Ia 53-
67ppm P, cerinte apropiate de ale graului de toamna ~i mai mari decat Ia porumb ~i
fasole.
Epoca de aplicare conditioneaza ~i eficienta fertilizarii cu fosfor, cea mai eficace
fiind aplicarea ingra~amintelor cu fosfor prin impra~tiere ~i incorporarea lor in sol cu
aratura, precum ~i aplicarea localizata in benzi Ia semanat a unor cantitati mici de fosfor
(1 0-20 kg P20sfha) in amestec cu cantitati corespunzatoare de azot sau sub forma de
ingra~aminte complexe.
De~i floarea-soarelui extrage din sol cantitati mari de potasiu, reactia Ia
ingra~amintele cu potasiu este in general nesemnificativa, mai ales pe cernoziomuri ~i
alte soluri bine aprovizionate nativ cu potasiu. Se considera o buna aprovizionare a
solului cu potasiu pentru floarea-soarelui cand acesta contine peste 166 ppm K. Cele
mai mari sporuri de productie prin folosirea ingra~amintelor cu potasiu s-au obtinut Ia
Oradea, pe sol brun luvic, cu continut redus de potasiu (80-100ppm K). Potasiul trebuie
luat in considerare, alaturi de azot ~i fosfor in cazul solurilor slab aprovizionate pentru a
se putea valorifica cat mai mult din potentialul genetic al hibrizilor cultivati.
 Referitor Ia epoca ~i metoda de aplicare, Coculescu ~i colab. (1969) evidentiaza
ca optima aplicarea lngra~amintelor cu potasiu prin lmpra~tiere ~i lncorporarea lor In sol
odata cu lucrarile de baza.

1.2.5.3 Lucrarile solului

Principala lucrare a solului o reprezinta aratura care influenteaza procesele fizice,
chimice ~i biologice din sol. Aratura este definita de momentul cand se executa ~i de
adancimea pe care se mobilizeaza solul.
Data efectuarii araturii este dependenta de momentul recoltarii plantei
premergatoare. Araturile executate In vara, dupa eliberarea terenului de cerealele
paioase, creeaza cele mai bune conditii de pregatire a solului pentru semanat In
primavara. Floarea-soarelui reactioneaza pozitiv Ia araturile efectuate cat mai devreme
In vara.
Lasarea terenului nelucrat pana toamna tarziu favorizeaza lmburuienarea,
pierderea apei din sol ~i crearea unor condilii mai grele pentru arat, cu consum sporit
de combustibil.
Dupa culturile recoltate In toamna, trebuie efectuata obligatoriu aratura pentru
floarea-soarelui, evitandu-se cu desavar~ire situatiile In care solul ar ramane nearat
pana In primavara. Pe terenurile arate In primavara, pregatirea patului germinativ ~i
semanatul se efecteaza cu lntarziere, de cele mai multe ori dupa epoca optima, ceea ce
face ca samanta sa fie pusa lntr-un sol cu umiditate insuficienta, fiind astfel afectata In
primul rand densitatea plantelor.
Cercetarile efectuate pe cernoziomul de Ia Fundulea, arata ca. In medie pe 4
ani, pierderile de recolta, lnregistrate In varianta arata In primavara fata de cea arata
toamna, au fost cuprinse lntre 370 ~i 460 kg/ha; consumul de combustibil necesar
lucrarii solului a fost cu 11 ,2 litrilha mai ridicat In cazul araturii de primavara (Picu,
1984; Sin ~i colab.1986).
Adancimea araturii a constituit un element tehnologic frecvent luat In studiu.
Datele obtinute de Sandoiu (1973) pe cernoziomul de Ia Studina ~i pe solul brun ro~cat
de Ia Moara Domneasca indica obtinerea unor productii asemanatoare prin arat Ia 10,
20 ~i 30 em.
De asemenea, cercetarile efectuate In perioada 1963-1970, In diferite conditii
pedoclimatice, au aratat ca adancimea araturii nu contribuie Ia cre~terea productiei In
conditiile unei stari culturale bune a solului.
Pe terenurile mai tasate, puternic lmburuienate, cu deosebire cu specii perene
greu de combatut, precum ~i pentru o lncorporare mai buna a resturilor vegetale este
preferata aratura mai profunda Ia 28- 30 em.
Avand In vedere ca lucrarea solului solicita 25 - 30 % din consumul de
combustibil pe lntreaga tehnologie, ca trecerile repetate pe teren determina lnrautatirea
lnsu~irilor solului, s-a pus problema rationalizarii lucrarii solului fara a se afecta nivelul
recoltei. Reducerea adancimii araturii sau lnlocuirea araturii cu lucrari fara lntoarcerea
brazdelor, constituie ~i pentru floarea-soarelui una din cele mai importante probleme.
Rezultatele experimentale arata ca lnlocuirea araturii prin lucrarea cu grapa cu discuri Ia
10 - 12 em, unu, doi ani practic nu influenteaza nivelul productiei. Renuntarea Ia
aratura ~i Iuera rea solului superficial Ia 10 - 12 em In fiecare an a provocat scaderea
semnificativa a productiei, din cauza compactarii solului ~i a infestarii accentuate cu
buruieni perene.
lnlocuirea araturii printr-o lucrare superficiala apare recomandabila In situatii
extreme, cand terenul a ramas nearat pana In primavara; In acest caz diminuarea
efectelor negative ale araturii de primavara este posibila printr-o lucrare cu grapa cu
discuri Ia adancimea de 10-15 em. Lucrarea solului pentru floarea-soarelui prin
lnlocuirea araturii se ia In considerare In functie de planta premergatoare, Ia care
obligatoriu trebuie efectuata aratura Ia eel putin 20 em adancime. Se poate adopta
acest sistem cand planta premergatoare este porumbul.
Pentru a evita lnrautatirea conditiilor de fertilitate a solurilor saraturate ~i pentru
protectia contra eroziunii eoliene a solurilor nisipoase, lucrarea cu lntoarcerea brazdei
se poate lnlocui prin lucrarea cu cizel sau plug-cizel. La aplicarea acestei metode de
lucrare a solului cu cizel sau plug-cizel este obligatorie curatirea prealabila a terenului
de resturi vegetale deoarece lncorporarea acestora in sol se realizeaza In proportie
foarte scazuta.
Pregatirea patului germinativ se realizeaza In primavara numai dupa ce solul s-a
zvantat. Terenurile arate In vara, fara resturi vegetale ~i nivelate se lucreaza cu
combinatorul sau cultivatorul pentru cultivatie totala, iar cele arate in toamna, care
prezinta denivelari ~i unele resturi vegetale se lucreaza cu grapa cu discuri u~oara In
agregat cu grapa cu colti reglabili.

1.2.5.4 Samanta §i semanatul

Pentru semanat este admisa samanta Ia care puritatea este de eel putin 97%, iar
capacitatea germinativa de peste 85%. Este indicat ca Ia semanat sa se foloseasca
sa manta cu masa a 1000 de boabe cat mai mare. Odata cu cre~terea masei semintelor
se mare~te puterea lor de strabatere, cre~te capacitatea de germinatie In camp, iar
rasaritul plantelor ~i vegetatia decurg uniform.
lnainte de semanat semintele se trateaza semiumed (7 - 10 I apatt samanta), cu
unul din produsele : Sumilex 50 WP (1 kg/t), Rovral PU 50% (2 kg/t), Ronilan 50 WP (2
kg/t), Metoben 70 (2kg/t), Ostenal MT(4 kg/t), Royal Flo 42S (2,5 1/ha) sau alte
produse omologate, contra putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) ~i a putregaiului
cenu~iu (Botrytis cinerea), cu Apron 35 SO (4 kg/t), Galben Super SO (4kg/t), Ostenal
MT(4kg/t) lmpotriva manei (Piasmopara helianthi).
Dintre daunatori cei mai periculo~i pentru floarea-soarelui sunt rati~oara
porumbului (Tanymecus dilaticollis) ~i viermii sarma (Agriotes spp}. Prin atacul pe care
ace~ti daunatori II provoaca Ia lnceputul vegetatiei (chiar din faza de plantula) se reduce
densitatea optima iar uneori cultura se compromite. $i In cazul acestor daunatori rotatia
are importanta deosebita. Tratamentele Ia seminte cu Furadan sau Diafuran, lnlatura In
mare masura riscul reducerii densitatii ~i deci al compromiterii culturii. Pentru a preveni
atacul acestor daunatori se fac tratamente Ia samanta cu unul din produsele: Diafuran
35 ST (28 1/t), Furadan 35 ST (28 1/t), Gaucho 600 FS(12,5 1/t), Cosmos 500FS (2,5 1/t).
Epoca de semanat. Cercetarile efectuate in diferite conditii pedoclimatice din
tara noastra, pentru stabilirea momentului optim de semanat au aratat ca acesta este
determinat de temperatura ~i umiditatea solului. Tn tara noastra s-au efectuat, de-a
lungul anilor, numeroase cercetari cu privire Ia epoca de semanat a florii-soarelui. Tn
diferite perioade de experimentare s-a folosit materialul biologic aflat in cultura, atat
sub aspectul capacitatii de productie, cat ~i sub aspectul continutului semintelor In ulei.
Semanatul se recomanda sa inceapa cand In sol, Ia adancimea de semanat, se
realizeaza temperatura de 7 o C. Calendaristic semanatul florii-soarelui se cuprinde intre
ultimele zile ale lunii martie ~i mijlocul lunii aprilie. Tn zona de nord a Moldovei ~i in alte
zone asemanatoare, semanatul intarzie cu 7 - 10 zile, data fiind evolutia regimului
termic din aceste zone (Gh. Sin, 1978).
 fn Campi a Roman a, dupa cercetarile efectuate timp de 10 ani de Gh. Bflteanu ~i
Gh.V.Roman (1986), semanatul florii-soarelui trebuie sa lnceapa Ia sfar~itul lunii martie
lnceputullunii aprilie ~i sa se termine Ia 15 - 20 aprilie.
Semanatul florii-soarelui prea timpuriu (Ia .. desprimavarare .. ) nu este indicat
deoarece durata perioadei semanat - rasarirea plantelor se prelunge~te prea mult, care
poate atinge 20 de zile, timp In care terenul se poate lmburuiena ~i multe seminte
mucegaiesc, acest lucru fiind favorizat de continutul mai ridicat In ulei ~i cojile mai
subtiri ale acestora. Toate aceste conditii nefavorabile conduc In final Ia nerealizarea
densitatii, iar plantele rasarite prezinta o sensibilitate ridicata Ia boli, fapt datorat
debilitarii acestora din cauza duratei mari a perioadei de rasarire ~i a parcurgerii In ritm
lncetinit a primelor faze de vegetatie.
fntarzierea semanatului fata de limita dovedita experimental determina cre~terea
procentului de coji, cre~terea continutului de proteine ~i reducerea continutului de ulei In
seminte.
Durata mai mare a perioadei de semanat, In care floarea-soarelui nu-~i modifica
productia, trebuie atribuita scurtarii duratei de rasarire pe masura ce cre~te
temperatura, neutralitatii plantei fata de reactia Ia fotoperiodism, reactiei pozitive Ia o
durata mai mare de stralucire a soarelui ~i faptului ca specia, In afara de temperatura
de germinatie, poate fi inclusa In grupa plantelor termofile (foarte asemanatoare cu
cerintele porumbului).
Declan~area semanatului In momentul optim ~i efectuarea acestei lucrari lntr-
un timp cat mai scurt are o deosebita importanta pentru asigurarea unor conditii
prielnice pentru rasarirea ~i dezvoltarea ulterioara a culturii. Semanatul In afara epocii
optime este lnsotit de scaderi de productie ce pot fi evitate fara nici un efort suplimentar;
datele prezentate In tabelul 1.15 arata ca semanatul prea devreme prezinta riscuri mai
ridicate In zonele cu regim termic deficitar, iar lnarzierea semanatului provoaca pierderi
mai mari de productie In zona de sud a tarii, unde prin depa~irea epocii optime,
samanta se lncorporeaza de regula In sol uscat, ceea ce lntarzie rasarirea ~i reduce
densitatea plantelor.
Tabelul1.15.
Pierderi medii de productie Ia floarea-soarelui (q/ha) cand semanatul se executa In
afara epocii optime (1981 -1987)(siteza Gh. Sin, 1989)
Sta i u n i de cercetare
Epoca de semanat Fundulea Lovrin ~ $imnic Senia1i PodJ-
lWei
Prea devreme, 1,50 1,02 0,58 1,26 1,83 3,80
lnaintea epocii
optime
Tarziu, dupa epoca 3,65 1,65 4,55 2,38 3,20 1,95
optima

Densitatea optima a culturii. Cercetarile privind densitatea plantelor Ia floarea-

soarelui sunt numeroase ~i s-au efectuat de-a lungul timpului folosind soiurile ~i mai
tarziu hibrizii introdu~i In cultura. fn urma acestor cercetari s-a stabilit ca plantele de
floarea-soarelui i~i modifica puternic componentele de productie (fig.1.13). Rezultatele
experimentale obtinute In tara noastra in peste 30 de ani cu soiuri ~i hibrizi au pus In
evidenta o amplitudine de variatie a densitatii foarte redusa, indiferent de zona de
cultura ~i genotipul cultivat. Din sinteze s-a desprins ca In cultura neirigata densitatea
optima se cuprinde intre 40 ~i 50 mii plante recoltabile/ha, limita superioara fiind pentru
hibrizii cu talia mai redusa. in cultura irigata, limitele se cuprind intre 45 ~i 55 mii plante
recoltabile/ha (Gh. Sin, 1988).
Experientele efectuate in perioada 1973 - 1980, cu 9 hibrizi in 5 localitati din
sudul tarii, unde s-a urmarit reactia in cultura irigata a florii-soarelui, Ia variatia densitatii
intre 30 - 60 mii plante/ha, au aratat o cre~tere a productiei o data cu marirea densitatii
pana Ia 50 mii plante/ha; sporurile de recolta obtinute prin cre~terea densitatii sunt mai
mari Ia hibrizii cu talie scunda ~i mai mici Ia cei cu talie inalta. Plafonarea ~i scaderea
randamentului Ia densitati superioare limitei mentionate au loc datorita urmatoarelor
cauze: mic~orarea calatidiului ~i deci reducerea numarului de seminte produse de o
planta, scaderea masei a 1000 seminte, aparitia ~i intensificarea caderii plantelor, ca
urmare a reducerii grosimii tulpinii ~i a cre~terii taliei plantelor (Tianu ~i colab., 1981 ).
Pentru realizarea densitatii plantelor Ia recolltare este necesara cre~terea
densitatii Ia semanat cu 10 - 15% ~i luarea masurilor de combatere a bolilor ~i
daunatorilor, de efectuare corecta a pra~ilelor pentru a reduce Ia minimum diferenta
dintre densitatea de Ia semanat ~i cea de Ia recoltare.
0 importanta deosebita o are, Ia aceea~i densitate, distributia uniforma in spatiu
a plantelor. De aceea randurile fara goluri, cu plante echidistante, al caror numar
corespunde densitatii optime, permite valorificarea cu eficienta maxima a energiei
solare ~i a fertilitatii solului, reflectata apoi intr-un nivel ridicat al productiei.
Cantitatea de samanta folosita Ia hectar variaza intre 3,5 ~i 5 kg/ha, in functie
de densitate ~i indicii calitativi ai semintelor. Semanatul se face cu semanatoarea SPC-
6(12).
Distanta intre randuri este de 70 em. La aceasta distanta lucrarile de ingrijire se
executa fara pierderi mari de plante ~i asigura conditii corespunzatoare pentru
valorificarea luminii.
Adancimea de semanat, variaza cu textura ~i gradul de umiditate a solului de Ia
5 Ia 8 em. Adancimea de semanat influenteaza foarte mult procentul de plante rasarite.
in prezent, exista tendinta de a se semana Ia o adancime mai mica, pentru a
obtine o rasarire rapida ~i uniforma a plantelor. Reducerea adancimii de semanat cere o
grija deosebita Ia pregatirea patului germinativ in scopul realizarii unui teren cat mai
nivelat ~i a conservarii apei in sol, factori care asigura uniformitatea adancimii de
semanat ~i respectiv rasarirea rapida ~i completa a plantelor.

1.2.5.5 Lucrarile de ingrijire

Principalele lucrari de ingrijire Ia cultura florii-soarelui constau in: combaterea
buruienilor, combaterea bolilor ~i daunatorilor ~i irigare.
Combaterea buruienilor. Floarea-soarelui pana in faza de aparitie a butonului
floral (E1) are un ritm mai lent de cre~tere a partii epigee ~i de aici pericolul
imburuienarii culturii in aceasta perioada de timp (30-40 zile de Ia rasarit). Dupa
aceasta faza pericolul de imburuienare a culturii dispare, deoarece plantele acopera
foarte bine solul, prin umbrire, impiedicand rasarirea buruienilor (planta cu o pronuntata
insu~ire de innabu~ire a oricarei specii de buruieni).
Daca perioada de Ia semanat Ia rasarirea plantelor se prelunge~te din cauza
temperaturilor scazute, exista pericolul imburuienarii ~i se impune distrugerea acestora
printr-o lucrare cu sapa rotativa pe directia randurilor sau cu grapa cu colti reglabili
inclinati inapoi, perpendicular pe directia randurilor. Lucrarea se poate efectua numai in
cazul in care cotiledoanele se gasesc Ia o adancime de 3 em.
Lucrarea de baza pentru combaterea buruienilor o constituie pra~itul. Sunt
recomandate trei pra~ile mecanice intre randurile de plante ~i doua pra~ile manuale pe
rand. Prima pra~ila mecanica se executa foarte devreme, In stadiul 81 - 82, deoarece
daca se lntarzie distrugerea buruienilor, plantele l~i lncetinesc ritmul de cre~tere ~i
capata culoarea verde-galbuie, iar dupa pra~it se refac greu ~i numai partial,
lnregistrandu-se In final pierderi de productie.
La efectuarea pra~ilelor mecanice se iau In consideratie urmatoarele cerinte:
-adancimea de lucru a organelor active ale cultivatorului care trebuie sa asigure
distrugerea tuturor buruienilor. Se va evita mobilizarea prea adanca a solului In urma
careia rezulta bulgari sau felii de sol care favorizeaza pierderea de apa ~i provoaca
acoperirea plantelor cu sol. Adancimea de lucrare a solului este de 4 - 6 em; toate
sectiile cultivatorului trebuie sa lucreze Ia aceea~i adancime.
- asigurarea unor zone de protectie a plantelor, de o parte ~i alta a randurilor, cu
latimea de 10-15 em, mai mica Ia prima pra~ila dupa care se mare~te Ia pra~ilele
urmatoare;
- viteza de deplasare In lucru a agregatului Ia prima pra~ila, trebuie sa fie mica,
3-5 km/h, pentru a se evita acoperirea plantutelor cu sol sau vatamarea lor; Ia celelalte
pra~ile viteza se poate mari pana Ia 7-8 km/h.
Pra~ilele manuale se executa dupa prima ~i a doua pra~ila mecanica, cu atentie
pentru a nu taia sau vatama plantele.
Cercetarile efectuate de Pintilie ~i colab.(1986) privind contributia pra~ilelor Ia
reducerea lmburuienarii ~i sporirea productiei arata ca numai pra~ilele mecanice, fara
aplicarea erbicidelor, sporesc productia de floarea-soarelui cu 470- 800 kg/ha, o pra~ila
manuala aduce In continuare un spor de Inca 430 - 470 kg/ha, iar a doua pra~ila
manuala o cre~tere suplimentara de Inca 200 - 370 kg/ha
Folosirea erbicidelor In combaterea buruienilor se bazeaza pe capacitatea
acestora de a produce Ia buruieni dereglarea unor procese vitale ca fotosinteza,
respiratia, absorbtia ~i metabolismul elementelor nutritive etc.
Cercetarile privind eficacitatea acestor substante au fost efectuate In diferite
conditii climatice ~i au urmarit stabilirea conditiilor de folosire (doza, moment de
aplicare) In vederea realizarii unei eficacitati maxime In combaterea buruienilor fara a
se afecta cre~terea ~i dezvoltarea normala a plantelor de floarea-soarelui.
in conditiile tarii noastre s-au verificat numeroase erbicide, stabilindu-se cele
aplicabile pentru floarea-soarelui, cu indicarea dozei optime ~i a momentului de
administrare (tab. 1.17).
Combaterea buruienilor care pot infesta cultura de floarea-soarelui trebuie avuta
In vedere chiar de Ia planta premergatoare (grau, orz, porumb), prin folosirea Ia acestea
a erbicidelor cu spectru larg de actiune, cum este erbicidul lcedin forte. De asemenea,
trebuie combatute buruienile dicotiledonate perene ~i Sorghum halepense prin folosirea
erbicidului Roundup, asociat cu lcedin forte, (5- 6 1/ha, respectiv 3 - 4 1/ha}, administrate
pe miri~tea de grau, In momentul cand Sorghum halepense, se afla In faza de burduf
iar palamida ~i alte dicotiledonate perene sunt In acest moment destul de mari. Dupa
20-30 de zile, timp In care erbicidele sunt translocate In organele subterane perene ale
buruienilor, se efectueaza aratura. Daca dupa aratura rasar plante de costrei din
seminte se executa una-doua lucrari cu grapa cu discuri pentru a le distruge, alltfel
pana In toamna acestea formeaza rizomi In sol.
Combaterea bolilor §i daunatorilor. Cu toate realizarile obtinute In lucrarile de
ameliorare, floarea-soarelui ramane o specie Ia care productia este mult afectata de
atacul parazitilor vegetali, In special al ciupercilor patogene. Pagube lnsemnate aduc
acestei culturi: mana (Piasmopara helianthi), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum),
patarea bruna ~i frangerea tulpinilor (Phomopsis he.lianthi), patarea neagra a tulpinilor
(Phoma o/eracea), putregaiul cenu~iu (Botrytis cinerea), putrezirea radacinilor ~i
tulpinilor (Sclerotium batatico/a) ~?i alte boli care apar sporadic ~?i care paraziteaza in
special frunzele.

Tabelul 1.17
E rb.ICI"de recoman dat e pentru cu Itura fl oru-soare
.. IUl.
Momentul aplicarii Substanta activa Denumirea comerciala Doza
1/ha
Eflurin 48 EC 21/ha
Triflurom 48 EC 1,75-2,5
Incorporate in sol Trifluralin Trifasan 480 EC 1,75-2,5
Ia pregatirea patului Almatrif 48EC 1.5-2,0
germinativ Treflan 48CE 1.5-2,0
Metolaclor Dual960 EC 1,75-4
Dimetenamid Frontier 900 EC 1,1-1,5
Pendimetalin Stomp 330 EC 5,0
Linuron Afalon 50 SC 2,5
La pregatirea terenului Alaclor Lasso 4,0-6,0
sau preemergent Mecloran 48 CE 6,0-10,0
Pendimetalin Stomp400 EC 4,0
Prometrin Gesagard 500 FW 4,0-6,0 A
Dupa semanat Fluorocloridon Racer 25 EC 2,0-3,0 1/ha
inainte de rasarit Oxadiargil Raft 0,75A
Linuron Afalon 1,0-2,5
Dimetenamid Frontier Forte 0,8-1,4
lmazametabenz Assert 250 SC 1,0
Tepraloxidim Aramo 50 1,0
Dupa rasarit Fluazifop-P-butil Fusilade Forte 0,8
Quizalofop-P-etil Leopard 5 EC 0,75
Quizalofop-P-tefuril Pantera 40 EC 0,75
Quizalofop-etil Targa Super 5 Ec 0,7
*A- asoc1at

Masurile de prevenire a bolilor mentionate sunt de natura fitotehnica, intre aceste

masuri cea mai mare importanta revenind rotatiei culturii (planta sa revina pe aceea~?i
suprafata dupa o perioada mai lunga de timp, 6- 7 ani, sa nu se cultive dupa specii cu
boli comune- soia, fasolea, rapita etc.).
Prevenirea atacului de mana se realizeaza prin respectarea cu strictete a
normelor fitotehnice referitoare Ia amplasarea florii-soarelui in asolament, judicioasa
alegere a culturii premergatoare ~?i folosirea soiurilor rezistente Ia atacul manei. Evitarea
fertilizarii unilaterale sau cu doze mari de azot, semanatul in cadrul epocii optime,
respectarea densitatii optime, combaterea buruienilor, recoltarea Ia timp sunt masuri
care contribuie Ia reducerea atacului de boli.
Dintre produsele care se folosesc in cursul perioadei de vegetatie, pentru
combaterea bolilor, se retin: Alto Combj 420 (0,51/ha), Alert (0,61/ha), Benlate 50 WP
(1 ,5 kg/ha), Benomyl 50 WP (1 ,5 kg/ha), Rovral 50 WP (1 kg/ha), TopsinM-70 (1 ,0
kg/ha), Bavistin FL (1 ,5 kg/ha), Mirage 45 EC(1 ,0 1/ha).
Lupoaia (Orobanche cumana), fanerogama parazita din familia Orobanchaceae,
paraziteaza pe radacinile plantelor de floarea-soarelui. De Ia un an Ia altul se transmite
prin seminte, care pot rezista in sol 10 - 12 ani. In Romania, lupoaia este mai des
intalnita in zonele de cultura din sud (Dolj,Teleormah, Olt, lalomita, Constanta, Tulcea,
Braila) ~?i din Moldova (la~?i, Bacau, Suceava). Mijlocul principal de combatere il
constituie rotatia culturii ~i evitarea ca premergatoare a speciilor care sunt atacate de
lupoaie (tutun, canepa, castraveti, tomate ~.a.).
lrigarea. Consumul eel mai mare de apa se inregistreaza Ia floarea-soarelui in
perioada de Ia aparitia inflorescentei pana Ia formarea semintelor, cand se poate ridica
Ia 5 mm/zi ~i chiar mai mult. Calendaristic, floarea-soarelui se gase~te in faza critica
pentru apa pe tot parcursul lunii iulie ~i prima decada din august.
Se evita udarea florii-soarelui inaintea aparitiei butonului floral pentru a nu se
ajunge Ia formarea unei suprafete de asimilatie luxuriante, precum ~i pe toata perioada
infloritului pentru a nu se favoriza atacul de sclerotinie ~i a impiedica activitatea
polenizatori lor
in functie de rezerva de apa a solului Ia semanat ~i de precipitatiile din timpul
vegetatiei se administreaza Ia floarea-soarelui 2-4 udari cu o norma de udare de 500 -
700 m3/ha.
Polenizarea suplimentara. La sporirea productiei de seminte contribuie ~i
polenizarea suplimentara a florilor. Pentru aceasta se recomanda instalarea stupilor in
apropierea lanurilor de floarea-soarelui, eel putin 2 stupi pentru un hectar.

1.2.5.6 Recoltarea ~i pastrarea recoltei

Stabilirea momentului cand trebuie recoltata floarea-soarelui are o importanta
deosebita, momentul recoltarii influentand productia, uscarea ~i treieratul recoltei, ca ~i
calitatea semintelor. Volumul miezului Ia fructele de floarea-soarelui atinge marimea
normala Ia 12-14 zile de Ia fecundare. Acumularea substantei uscate in seminte
continua insa ~i se considera ca inceteaza cand umiditatea ajunge Ia 38-40 %.
incetarea acumularii substantei uscate marcheaza inceputul fazei de maturizare.
Floarea-soarelui se poate recolta manual sau mecanic. Recoltatul manual (in
doua etape), incepe atunci cand Ia majoritatea plantelor florile ligulate ~i frunzele sunt
uscate, calatidiile ingalbenite pe partea inferioara (dorsala), iar maduva din calatidii
incepe sa se usuce. Pericarpul fructelor este tare ~i are culoarea caracteristica
hibridului.
Recoltatul direct cu combina se face cand 75-80% din calatidii au culoarea
bruna, iar umiditatea din seminte ajunge Ia 14-15%. Recoltarea trebuie terminata pana
cand umiditatea semintelor ajunge Ia 10-11% (6-8 zile). Prelungirea duratei de recoltare
atrage dupa sine pierderi de 2-3 q/ha.
Pastrarea. Semintele de floarea-soarelui, indiferent de metoda de recoltare,
contin in masa lor o cantitate mare de corpuri straine, precum ~i o cantitate mare de
apa. lmpuritatile ~i umiditatea ridicata sunt factori care aduc prejudicii serioase pastrarii
~i calitatii semintelor, atat a celor pentru industrializare cat ~i a celor pentru semanat.
Curatirea ~i uscarea semintelor se face direct in camp pe arii sau in magazii.
Este mai avantajoasa uscarea pe arii, Ia soare, in straturi subtiri, lopatandu-se de mai
multe ori pe zi. Noaptea semintele se aduna in gramezi ~i se acopera cu prelate. Din
camp semintele se due direct Ia bazele de receptie sau Ia fabricile de ulei. Semintele se
depoziteaza in magazii cand umiditatea lor este sub 12%, a~ezandu-se Ia inceput in
strat de eel mult 50-60 em. Cand umiditatea semintelor scade sub 10% stratul de
seminte se ingroa~a pana Ia 1,5 m. La umiditatea de pastrare (7-8%) ~i pe timp racoros,
stratul de seminte se poate ridica pana Ia 2,5 m.