Plantele surse de uleiuri

Uleiurile i grsimile vegetale se gsesc n natur n esutul plantelor, fiind

concentrat n semine, n pulp, n smburele fructelor, n tuberculi sau n germeni. Pentru
ara noastr principala materie prim o reprezint plantele oleaginoase productoare de
semine.
Seminele separate de planta mam reprezint germenele unei viitoare plante. n
timpul formrii i maturizrii seminelor oleaginoase, n celule are loc o acumulare de
substane oleaginoase (grsimi, albumine, hidrani de carbon), care au rolul de a asigura
germenului funciile vitale, pn cnd acesta devine capabil s-i asigure singur hrana
mineral din sol i aer. Prezena acestor substane hrnitoare, determin valoarea
seminelor oleaginoase ca materii prime pentru obinerea uleiului vegetal.
Coninutul de materie gras n aceste pri ale plantei este foarte variabil. La
plantele cultivate pentru producia de uleiuri vegetale, coninutul de ulei n semine,
fructe i tuberculi, variaz ntre 18 i 60%.
Dintre plantele oleaginoase n care uleiul este concentrat n semine amintim:
floarea soarelui, soia, rapia; ca plante productoare de fructe oleaginoase: mslinul,
cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoi produc arahidele, iar germeni oleaginoi
conine porumbul.
Ca materii prime n ntreprinderile de ulei din Romnia se folosesc seminele
plantelor oleaginoase i germenii de porumb (deeuri oleaginoase).

Structura morfologic a seminelor oleaginoase

Seminele oleaginoase se compun din dou pri principale:

miezul
coaja.

Miezul cuprinde embrionul, dou cotiledoane i esutul nutritiv, denumit

endosperm. Cotiledoanele i endospermul cuprind substane nutritive de rezerv, care se
consum n perioada iniial a dezvoltrii plantei noi din embrion.
Coaja constituie nveliul exterior al seminelor i are rolul de a le apra mpotriva
deteriorrilor de ordin mecanic (ocuri), chimic (aciunea gazelor i aerului) i biochimic
(aciunea enzimelor).
n funcie de grosimea i aderena cojilor de miez, seminele oleaginoase se mpart n
semine decorticabile (floarea soarelui, soia, ricin) i semine nedecorticabile (inul,
rapia).
Seminele oleaginoase ca orice organism, se compun dintr-un numr mare de
celule. O celul este nconjurat de membran, iar n interiorul ei se gsesc: eleoplasma,
granulele de proteine (aleuron), nucleul i ali compui organici.

Compoziia chimic a seminelor oleaginoase

Pe lng lipide, seminele oleaginoase conin n proporii mari proteine, zaharide
i ap. n cantiti mici se gsesc fosfatide, steride, ceruri, substane colorante i ali
compui chimici, care se extrag o dat cu uleiul i poart numele de substane care
nsoesc materia gras.(ANEXA 1)
Raportul cantitativ ntre miez i coaj variaz n limite destul de largi. Astfel: la
seminele de floarea soarelui, coninutul de coaj este 23 - 27%, la cele de soia ntre 6 10%, la seminele de in i rapi ntre 4 - 6%.
Compoziia chimic este alctuit din:
Lipide sunt esteri ai alcoolilor cu acizii grai. n funcie de natura alcoolilor
coninui n molecula lor, lipidele se clasific astfel: lipide simple i lipide complexe.
(ANEXA 2)
Proteinele se cumuleaz mai ales n miezul seminelor, n timp ce coaja conine o
cantitate mic de proteine. n timpul prjirii seminelor, proteinele sufer modificri
structurale, dintre care cea mai important o constituie denaturarea termic.
Gliceridele sunt grsimi vegetale, care dup starea lor de agregare se mpart n:
grsimi lichide sau uleiuri i grsimi solide la temperatura mediului ambiant. La rndul
lor uleiurile se mpart n uleiuri sicative, semisicative i nesicative. n contact cu aerul,
uleiurile sicative au proprietatea de a se transforma dup 5-6 zile ntr-o pelicul elastic i
rezistent la intemperii.
Zaharurile sunt substane extractive neazotate, care se gsesc n seminele
oleaginoase, sunt mai uor sau mai greu asimilabile, n funcie de grupa din care fac
parte.
Apa se gsete n seminele oleaginoase n proporie variabil, n funcie de
categoria seminelor i calitatea lor.
Substanele minerale sunt reprezentate de macroelemente (C, H, N, S, K, Na, Ca,
P, Fe) i microelemente (Mg, Zn, I, Mo, Mn) i sunt n proporii variabile funciede soi,
afrofond, etc.

Floarea soarelui
Floarea soarelui (Helianthus annuus), face parte din familia compozitelor, este
originar din America central i a fost adus n Europa n secolul al XVI -lea .
n prezent floarea soarelui constituie una din principalele culturi oleaginoase, n
producia mondial de semine oleaginoase ocup locul al doilea dup soia.
Smna de floarea soarelui se compune din nveliul exterior (coaja), o pieli
subire (tegumentul) i miezul.
Coaja conine puin ulei (0,7 - 1%), componenii principali ai acesteia fiind
celuloza i nemiceluloza. Coaja are o structur poroas, din care motiv absoarbe o
cantitate mare de ulei, ceea ce ngreuneaz procesul de extragere a uleiului la presare.

Lipidele (uleiul), proteinele i substanele extractive neazotate sunt concentrate n

miezul seminelor.
Cojile care rezult la decorticarea seminelor se folosesc n ntreprinderile de ulei
drept combustibil, sau ca materie prim pentru fabricarea furfurolului, un solvent utilizat
la rafinarea uleiurilor.
Ulei natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa, avand in plus o
aroma distincta, de planta, pe care variantele prelucrate nu o mai pastreaza. Este foarte
bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi pentru inima si
vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare ale
activitatii hormonale, regenerative etc.
Caracteristile calitative ale semintelor de floarea-soarelui destinate
industrializarii sunt, in principal, urmatoarele:
continutul in umidiatate
continul de corpuri stine
seminte cu defecte
masa hectolitrcica a semintelor de floarea-soarelui variaza intre 40 si 42 kh/hl
Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui:

densitatea la 20 grade = 0,92;

vascozitate (CST) la 20 grade = 55 - 61;
punctul de fuziune = - 16 grade;
punctul de rupere = - 5 grade;
PCI (Kcal/kg) = 9032;
Amplitudinea autoinflamarii = 30 minerale.

In ultima perioada se discuta tot mai mult de folosirea uleiurilor vegetale ca

biocarburanti.
Uleiul din floarea soarelui, utilizat ca si carburant are avantajul ca este usor de
pastrat, este stabil, nu este periculos, este putin poluant, nu are risc foarte mare de
inflamare si are un indice de evapoare aproape de zero. Uleiul din floarea soarelui contine
intre 10-15% oxigen, ceea ce duce la ameliorarea combustiei si la diminuarea nivelului
poluarii.
Utilizarea florii soarelui in constructii este un alt motiv de cultivare a
acestei plante Prin industrializare, dupa extragerea uleiului, raman sroturile, utilizate ca
sursa de proteina in hrana animalelor si materie prima pentru concentrate de proteine in
industria mezelurilor.
Din cojile semintelor se fabrica furfurolul folosit in industria fibrelor artificiale, a
maselor plastice. Macinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere, circa 150
kg /tona produs.

Soia
Soia (Glyccine hispita Max), face parte din familia leguminoaselor i este o plant
originar din China. n prezent soia este prima cultur oleaginoas din lume ca producie
de ulei. Ca toate leguminoasele, planta de soia prezint pe rdcin nodoziti pe care se
gsesc bacterii fixatoare de azot, care triesc n sol i au capacitatea de a fixa n
combinaii organice azotul atmosferic, mbogind astfel solul n azotul necesar
dezvoltrii plantelor.
Soia are multiple ntrebuinri, fiind o plant bogat att n ulei, ct i n proteine.
Astfel, fina de soia este un produs de o mare valoare nutritiv, iar rotul de soia este
unul din cele mai bune nutreuri.
Din uleiul de soia se recupereaz lecitina, folosit ca emulgator n fabricarea
margarinei, n industria cosmetic i farmaceutic, la fabricarea ciocolatei, etc.
Fructul plantei de soia este o pstaie care conine trei pana la cinci seminte.
Samanta de soia constituie 8-9% din greutatea semintelor.
Samanta de soia este acoperita cu cu o coaja subtire, concrescuta de miez,
sfaramicioasa si care se separa usor.
Soia are multiple intrebuintari astfel ca faina de soia are o mare valoare
nutritiva. Ca forma semintele de soia seamana cu boabele de mazare, fiind putin
aplatizate. Culoarea semintelor variaza de la galben pana la maro-deschis; exista si
varietati de culoare neagra si pestrita.

Rapia
Rapita (Brassica oleracea), face parte din din familia crucifelerol.
Se cultiva ca planta oleaginoasa din secolul XVI-lea. Inrudit cu rapita este mustarul negru
care contine 23-28% ulei. Se cultiva doua varietati de rapita: rapita colz si rapita naveta.
Rapita colz are forma de pastaie cu 4-7 seminte si un continult ridicat de ulei (3844%). Rapita naveta are seminte mai marunte decat varietatea colza, cu un continut de
ulei 33-38%.
Uleiul vegetal extras din seminele de rapi are dou mari ntrebuinri n
domeniul alimentar i domeniul biocombustibilului. Pretabilitatea i eficiena culturii
fiind raportat difereniat la aceste utilizrii i la posibilitile de valorificare a produsului
finit.
Uleiul vegetal de rapi este astfel utilizat n:

industria agroalimentar,
industria combustibililor.

Se situeaza pe locul cinci, sub aspectul productiei de ulei comestibil, intre plantele
oleaginoase.
Uleiul de rapita are largi utilizari industriale si alimentare ; turtele de
rapita obtinute din procesare au o buna valoare furajera, fiind bogate in proteine(38-

42%), glucide si saruri minerale ; paiele de rapita se folosesc in industria materialelor de

constructii ;
Rapita se recolteaza timpuriu, motiv pentru care constituie o buna premergatoare
pentru grau si orzul de toamna ;
Rapita este o excelenta planta melifera timpurie( asigura circa 50 kg miere/ha)

Ricinul
Ricinul (Ricinus communis) face parte din familia euphorbiaceelor. Se cultiva din
timpurile cele mai vechi mai ales in China si Egipt, unde uleiul de ricin a fost folosit ca
medicament. Fructul ricinului este o capsula formata din trei componente, in care se
gaseste cate o seminta.. Samanta de ricin este acoprrita cu o coaja care nu este
concrescuta cu endospermul. In aceasta se geseste tesut bogat in ulei. Continutul de ulei
al cojii variaza intre 2.5 si 3.3 %.
Uleiul de ricin terapeutic nu este toxic. Efectul toxic, in cazul ingerarii de seminte,
se manifesta prin coagularea fibrinei, aglutinarea eritrocitelor, lezarea peretilor vaselor
sanguine, iritarea mucoasei gastro-intestinale, leziuni hepatice si renale. Ingerarea a 5-6
seminte de catre un copil sau 10 seminte de catre un adult poate provoca moartea
acestora.
Ricinul este un arbust adus din India in Europa cu milenii in urma.
Fructul de ricin este o capsula formata din trei compartimente, in care se gaseste
cate o samanta.
Semintele de ricin ,asemanatoare boabelor de fasole, au forma ovaidala_alungita,
cu suprafata neteda si lucioasa. Ele sunt pestrite: pe un font cenusiu-albastru pana la brun
roscat se afla un mosaic de alb pana la brun deschis.

Mslinele
Uleiul de masline este la ora actuala cel mai folosit ulei in diversele tratamente
naturiste, atat intern, cat si extern. Avand o culoare verzuie (datorata continutului de
clorofila) si un gust usor aromat, uleiul de masline este un excelent reintineritor, un
protector al vaselor de sange si al aparatului cardiac, un antiinfectios bland si efficient
Uleiul de masline trebuie realizat dupa standarde internationale, tinand cont de
metoda de producere, de nivelul de aciditate si de caracteristicile organice.
Culoarea nu dovedeste intotdeauna calitatea uleiului. Nuanta unui bun ulei de
masline poate sa varieze de la verde (daca are clorofila ca element principal) pana la
galben auriu (daca are caroten);
Gustul si mirosul uleiului de masline sunt excelente. Daca uleiul este putin amar,
asta inseamna ca maslinele nu au fost pe deplin coapte atunci cand au fost culese..
Aciditatea uleiului de masline nu trebuie sa depaseasca 3.3 grade.
In Grecia, este considerat a fi cel mai bun ulei acela care nu depaseste 0.5 grade
aciditate.
Metodele de culegere, depozitare si presare a uleiului de masline pot afecta
nivelul de aciditate.

Oxidarea este cauza cea mai importanta care duce la deteriorarea uleiului de
masline. Localnicii simt dupa miros daca uleiul este deteriorat sau nu.
Sunt folosite procese de filtrare pentru a indeparta sedimente si reziduuri obtinand
astfel ulei de masline extra virgin cu aciditate sub 1%. Asemeni vinurilor distinse, uleiul
de masline este evaluat in functie de gust si de nivelul aciditatii inaintea imbutelierii.
Proprietatile (aroma, culoarea, valoarea nutritiva) fiecarui tip de ulei sunt
influentate de calitatea solului, climat, varietea si varsta maslinilor, metodele de obtinere.
Daca procesul de obtinere s-a desfasurat corespunzator, uleiul pastreaza in
intregime savoarea, aroma si proprietatile nutritive ale maslinelor din care a fost extras.
In tari dezvoltate se consuma mai mult peste, fructe si legume proaspete iar
principala sursa de grasimi este uleiul de masline. Acesta contine grasimi monosaturate
ce au un important rol in impiedicarea acumularii de colesterol, reducand depozitele
asimilate.
Uleiul de masline ofera si alte beneficii, fiind bogat in antioxidanti si
vitamine cu efect de prevenire a imbatrinirii celulelor.