Gulia

Brassica oleracea L. var. gongyloides L.

Fa. Brassicaceae

engleză – kohlrabi, franceză – chou rave, spaniolă - colirabano

Importanţa culturii
Gulia se cultivă pentru consumul tulpinii îngroşate, în stare proaspătă în
salate sau se foloseşte la prepararea unor mancăruri. Deoarece are capacitate
bună de păstrare consumul în stare proaspătă se poate face o perioadă lungă
de timp.
Tulpina guliilor este metamorfozată, iar în parenchimul cortical al acesteia
se depozitează substanţele de rezervă: glucide 3,3 - 5,6 %, proteine 1,6 - 2,3
%, lipide 3,3 - 5,6 %, apă 90,0 - 92,7 %, acestea având o valoare energetică de
110,95 kJ/ 100 g.
Glucidele solubile din gulii sunt reprezentate de glucoză (1,40 %), fructoza
(1,23 %) şi zaharoza (1,29 %), iar dintre acizii organici predomină acidul citric
(155 mg/ 100 g) şi acidul oxalic (1,4 mg/ 100 g substanţă proaspătă).
Conţinutul în aminoacizi prezintă variaţii relativ mari: 0,12 % arginină, 0,08
% izoleucină, 0,07 % leucină, 0,06 % lizină, 0,05 % treonină, 0,05 % valină,
0,04 % fenilalanină, 0,03 % histidină şi 0,01 % triptofan şi metionină.
Conţinutul în vitamine al guliilor este de 41,00 - 92,00 mg/100 g acid
ascorbic, tiamină 0,03 - 0,06 mg/ 100 g, riboflavină 0,03 - 0,06 mg/100 g, iar
dintre elementele minerale predomină : potasiul 340,0 - 500,0 mg/ 100 g şi
calciul 43,0 - 90,0 mg/ 100 g s.p.
• Origine şi arie de răspândire
• Gulia este originară din bazinul Mării Mediterane. Se cultivă pe suprafeţe
mari în Japonia şi China. În Europa, ţări cu tradiţie în cultura acestei specii
sunt: Germania, Olanda şi Danemarca.
• La noi în ţară suprafeţele cultivate sunt relativ mici, fiind prezentă în jurul
oraşelor mari.
• Particularităţi biologice
• Gulia este o plantă bienală. În primul an formează partea comestibilă care
este reprezentată de tulpina hipertrofiată.
• Sistemul radicular este pivotant la începutul perioadei de vegetaţie apoi
fibros şi pătrunde în sol la adâncime mică.
• Tulpina se îngroaşă şi capătă formă sferică, sferic – turtită, rotund – turtită
funcţie de cultivar. Parte comestibilă mai este numită tulpino-fruct.
• Culoarea exterioară a părţii comestibile poate fi albă, alb verzuie, albastru
violet, iar miezul este alb cu gust plăcut.
• Îngroşarea tulpinii se face de jos în sus, iar la un moment dat partea bazală
se poate lemnifica în condiţiile în care solul este prea uscat.
• În anul al doilea apar tulpinile florifere înalte de 1,0-1,2 m.
• Florile sunt mici, galbene pe tipul 4 cu polenizare alogamă, entomofilă.
Seminţele sunt mici 200-220 într-un gram, facultatea germinativă 70-90 %
se poate păstra 4 ani.
• Exigenţe ecologice
• Pretenţiile faţă de condiţiile de mediu sunt
asemănătoare cu cele de la varză. O atenţie
deosebită se va acorda regimului de umiditate
care trebuie menţinut la nivelul de 75 – 80% din
capacitatea de câmp pentru apă a solului, de la
plantare până la recoltare.
• Pentru o tonă de produs se consumă: 4,0 - 4,9
kg N, 3,0 – 4,0 kg P2O5, 8,5 – 10 K2O, 3,2 – 3,5
CaO, 0,8% MgO (Chaux Cl şi colab., 1994).
• Tehnologia de cultură
• Cultura în câmp
• Pentru cultura timpurie în câmp se folosesc gulioarele. Terenul se
pregăteşte ca la varza albă timpurie.
• Pentru producerea răsadului se seamănă în 5-10 februarie, iar
răsadul se repică în cuburi de 5x5x5.
• Plantarea se face la data de 25 martie – 10 aprilie. Se plantează 4
rânduri la 25 cm iar între plante pe rând 25 cm. La plantare se va
urmări ca răsadul să nu se îngroape mai adânc decât a fost repicat
pentru a nu se produce deformarea părţii comestibile şi deprecierea
acesteia.
• Lucrările de îngrijire sunt cele specifice şi verzei timpurii în câmp.
• Recoltarea se face eşalonat, prin smulgere, când partea comestibilă
este de dimensiuni caracteristice cultivarului. Valorificarea se face
imediat legând plantele câte trei cu ajutorul frunzelor. Producţia 10-
15 t/ha.
• Cultura de toamnă este similară cu cea de la varza de toamnă.
• Răsadurile produse pe brazde reci se plantează în intervalul 5 iunie - 15
iulie, câte două rânduri la 60 cm între ele şi la 30 cm între plante pe rând.
• Se va îngriji cultura prin aplicarea de praşile, 6-7 udări, fertilizări faziale ca la
varză, iar la semnalarea atacului de boli sau dăunători se va interveni cu
tratamente fitosanitare cu produse specifice.
• Recoltarea se face prin dizlocare cu DLR 4 şi adunarea manuală a
plantelor. Lucrarea se execută înainte de venirea îngheţului. Pentru păstrare
plantele se fasonează prin tăierea frunzelor şi a porţiunii de sub tulpina
îngroşată.
• Producţiile ce pot fi realizate: 30-40 t/ha
• Cultura protejată
• Cultura forţată se poate realiza în solarii sau în tuneluri joase. Pentru acest
tip de cultură se folosesc gulioarele.
• Producerea răsadului se face semănând în intervalul 15-20 ianuarie,
răsadurile urmând a fi repicate în cuburi de 5x5x5.
• Plantarea se face în 10-20 martie. Plantarea se face în benzi de 7 rânduri la
25 cm între rânduri şi între plante pe rând. În cazurile când se plantează
asociat cu o cultură de bază se va planta între rândurile acestei culturi.
• Recoltarea poate începe la 15 mai, iar producţiile sunt de 12-15 t/ha.
• Cultura în sere
• În sere se cultivă gulioarele în perioada iarnă – primăvară când se
poate face fie o cultură pură sau se pot asocia cu culturi principale
(tomate, castraveţi).
• Producerea răsadului se planifică în funcţie de momentul în care se
urmăreşte plantarea, în intervalul 1-10 octombrie – 1-10 noiembrie
sau 15- 20 noiembrie pentru culturi asociate. Plantarea se face la
distanţe de 25 cm între şi pe rând.
• Lucrările de îngrijire sunt completarea golurilor, udări şi o fertilizare
fazială. Dacă se semnalează apariţia agenţilor patogeni se intervine
cu tratamente fitosanitare.
• Recoltarea se face eşalonat în intervalul 10 ianuarie - 30 aprilie, iar
producţiile realizate sunt de 20-25 t/ha la cultura de bază, 12-15 la
cultura anticipată şi 8-10 la cultura asociată.