UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Scheme de combatere integrata a bolilor si

daunatorilor pentru semincerii legumicoli

Masterand: Petre Constantin

 C u p r i n s

Introducere..................................................................................................................................3

Masuri si mijloace agrofitotehnice.............................................................................................4

Masuri si mijloace fizice.............................................................................................................6

Masuri si mijloace chimice.........................................................................................................6

Masuri si mijloace de combatere integrata a bolilor si daunatorilor la rasaduri.........................7

Concluzii.....................................................................................................................................9

Bibliografie...............................................................................................................................10
 I n t r o d u c e r e

Problematica combaterii integrate este deosebit de complexa in special in legumicultura,

unde se impune mai mult decat in oricare alt sector din agricultura sa se imbine in mod
eficace totalitatea masurilor de lupta contra agentilor patogeni si daunatorilor intr-o schema
completa de combatere, avand ca scop reducerea din efectele secundare negative ale
pesticidelor si obtinerea de legume cu un grad de poluare cat mai redus. Eficienta actiunilor
de combatere este conditionata de aplicarea unui complex de masuri si mijloace de prevenire
si combatere a atacurilor: agro-fitotehnice, fizice, chimice si biologice (combaterea integrata).

La baza stabilirii schemelor de combatere integrata ca si la aplicarea lor se vor avea in

vedere urmatoarele reguli:

 aplicarea pesticidelor in concentratii reduse, asigurand totodata o protectie buna

a plantelor cu un minimum de reziduri;
 reducerea numarului de tratamente numai pe baza metodicilor de prognoza si
avertizare;
 cunoasterea biologiei agentilor patogeni si daunatorilor pe culturi, pentru a
stabili strategia in lupta integrata;
 aplicarea pesticidelor in anumite perioade, legate de sensibilitatea agentului
patogen sau daunatorului;
 alternarea de pesticide cu baza chimica diferita, dar cu aceeasi eficacitate, fara a
mari concentratia de aplicare, in vederea prevenirii de rase rezistente;
 aplicarea tratamentelor sa urmeze dupa interventiile facute prin igiena culturala;
 protejarea microflorei si faunei utile;
 acordarea unei importante deosebite masurilor agrofitotehnice (alegerea
terenului, soiuri rezistente).
 MASURI SI MIJLOACE AGROFITOTEHNICE

Rotatia culturilor

Pentru fiecare specie in parte - speciile premergatoare stabilite in tehnologii. Speciile de

legume inrudite sistematic, care sunt atacate de agenti patogeni si daunatori comuni, nu vor
reveni pe aceleasi suprafete mai devreme de 3-4 ani.

Cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti/toleranti la atacul agentilor patogeni si a

daunatorilor

Aceasta masura permite reducerea numarului de tratamente in timpul perioadei de

vegetatie, contribuind, implicit, la diminuarea consumului de pesticide si al poluarii legumelor
si mediului inconjurator cu reziduri toxice.

Amplasarea culturilor

Este bine sa se foloseasca pentru anumite culturi amplasarea in culise de porumb

perpendiculare pe directia vantului dominant. Se previne astfel raspandirea bacteriozelor si a
virusurilor transmisibile prin intermediul afidelor.

Nutritia echilibrata

Fertilizarea culturilor se va face pe baza cartarii agrochimice si a cerintelor plantelor

corespunzator fenofazelor. O fertilizare echilibrata cu principalele elemente nutritive confera
plantelor rezistenta sporita la atacul agentilor patogeni si al daunatorilor. Deficitul de azot, de
exemplu, sensibilizeaza plantele, in timp ce excesul duce la o crestere luxurianta a foliajului si
impiedica aerisirea normala a culturii, astfel se creeaza un microclimat favorabil aparitiei si
extinderii atacului agentilor patogeni si al daunatorilor. In acelasi timp, o atentie deosebita se
va acorda fertilizarii cu potasiu, cu un rol deosebit in cresterea rezistentei plantelor la atacul
agentilor patogeni.

Irigarea culturilor

Apa, ca element vital fara de care, nici nu poate fi vorba de culturi legumicole, trebuie
administrata pe rigole sau, cel mai bine prin instalatii de picurare. Daca acest lucru nu este
posibil irigarea prin aspersie se va efectua in timpul zilei, astfel incat la lasarea serii, foliajul
plantelor sa fie zvantat. Irigarea prin aspersie, mai ales efectuata pe timpul noptii, este factorul
care favorizeaza aparitia si evolutia principalilor agenti patogeni. Irigarea prin aspersie este
recomandata doar pe terenurile infectate cu agenti patogeni de sol (Fusarium oxysporum,
Verticillium dahliae, Phytophthora parasitica etc.) deoarece prin irigarea pe rigole se
favorizeaza raspandirea atacului de la o planta la alta.

Prasilele mecanice si manuale

Acestea asigura distrugerea buruienilor, dintre care unele sunt gazde pentru diferiti
agenti patogeni si daunatori, contribuind la diminuarea unor specii cu importanta economica
(Leptinotarsa decemlineata, Grylotalpa grylotalpa, Agriotes spp., Melolontha melolontha,
Mamestra spp. etc )

Igiena culturala

Indepartarea periodica din culturi a plantelor puternic atacate de agenti patogeni si

daunatori contribuie la diminuarea surselor de infectie si infestare.

Defrisarea culturilor

Resturile vegetale provenind de la culturile puternic atacate de agenti patogeni si

daunatori vor fi stranse si distruse prin ardere. Incorporarea acestora contribuie la amplificarea
potentialului infectios al solului deoarece, spre sfarsitul perioadei de vegetatie, in plantele
bolnave agentii patogeni si daunatorii produc diferite forme de rezistenta care pot sa persiste
in sol timp indelungat: clamidospori, microscleroti, scleroti, miceliu de rezistenta, oospori,
chisti.

Aratura adanca de toamna

Lucrarea asigura incorporarea la adancime mare a resturilor vegetale ramase la suprafata

solului dupa defrisare si contribuie la diminuarea rezervei biologice reprezentata de diferite
stadii de dezvoltare ale daunatorilor.
 MASURI SI MIJLOACE FIZICE

In general, masurile fizice sunt simple si eficace. Aceste masuri au aplicare restransa,
dar sunt de perspectiva, fiind nepoluante. In vederea combaterii parazitilor vegetali, se
folosesc ca agenti fizici: temperatura, lumina solara si radiatiile.

Prin tratament termic uscat (aer cald) semintele de legume pot fi eliberate de virusuri si
de toate speciile de bacterii si ciuperci, iar prin tratament termic umed (apa calda) de
majoritatea speciilor de bacterii si ciuperci. Tratarea termica se face numai in unitati
specializate.

Amestecul pentru produs rasadul poate fi dezinfectat cu vapori supraincalziti, timp de o

ora, la 70-80oC, prin aceasta metoda combatandu-se: virusul mozaicului tutunului, bacterii si
ciuperci de sol, insectele, nematozii si semintele de buruieni.

Lumina solara se foloseste in combaterea unor agenti patogeni. Tuberculii de cartofi

expusi la soare se clorofilizeaza si sunt mai rezistenti fata de agentii patogeni (Erwinia
carotovora, Fusarium oxysporum etc.), care produc putregaiuri in depozite.

Diferite radiatii (gama, beta, infrarosii, ultraviolete) au fost experimentate cu succes in

combaterea agentilor patogeni. Aceste radiatii inactiveaza si distrug o serie de agenti patogeni
(virusuri, bacterii si ciuperci).

MASURI SI MIJLOACE CHIMICE

Aceste masuri reprezinta, inca, principalul mod de combatere al bolilor si daunatorilor,

dar administrarea acestor produse se face dupa anumite reguli. Si foarte important de stiut este
faptul, ca aceste masuri chimice de combatere au efectul mult diminuat fara respectarea
celorlalte masuri de prevenire si combatere descrise pana acum. Alegerea produselor pentru
tratamente in timpul perioadei de vegetatie se face in functie de agentii patogeni si daunatorii
prezenti in culturi, spectrul de actiune al acestora si sortimentul existent.
 MASURI SI MIJLOACE DE COMBATERE INTEGRATA A
BOLILOR SI DAUNATORILOR LA RASADURI

Reusita culturilor de legume in general, si a celor semincere in special este conditionata,

in mare masura, de folosirea la plantare a unui rasad viguros si sanatos (liber de agenti
patogeni si daunatori).

Pentru aceasta se impune aplicarea unui complex de masuri in functie de locul si modul
in care acestea se produc (spatii protejate sau in camp neprotejat)

Pentru rasadurile produse in sere inmultitor in sistem clasic se impune dezinfectia

materialului semincer, a amestecului pentru produs rasadurile si a solului. In sistem modern,
cand se folosesc paleti alveolari, iar in loc de amestec de pamant, substratul este turba sterila,
o parte dintre aceste tratamente se elimina. O atentie deosebita se va acorda igienei culturale
(indepartarea periodica a rasadurilor bolnave impreuna cu solul din jur). De asemenea, o
veriga foarte importanta, in prevenirea aparitiei agentilor patogeni o constituie dirijarea
conditiilor de mediu. Daca nu dispunem de o sera inmultitor moderna care sa permita dirijarea
factorilor de mediu, in principal temperatura si umiditate atmosferica, dupa fiecare udare se va
sigura o aerisire corespunzatoare care sa permita zvantarea solului la suprafata. In cazul
semnalarii de plante bolnave se reduce temperatura sub 20 oC pana la limita admisa de plante
si se aplica tratamente pentru combaterea atacurilor respective.

In perioada de dupa semanat si pana la repicare rasadurile sunt expuse atacului agentilor
patogeni care produc caderea acestora, asa numitele ciuperci de sol (Pythium debarianum,
Phytophthora parasitica, Rhizoctonia solani, Fusarium spp.), iar de la repicare si pana la
plantare pe langa acesti agenti patogeni mai pot aparea si altii foliari, specifici speciilor
respective. Pentru prevenirea atacurilor se vor efectua tratamente chimice preventive. In cazul
aparitiei daunatorilor se vor combina la efectuarea tratamentelor si insecticide. Preventiv la
producerea rasadurilor, in combaterea daunatorilor, va fi doar tratamentul impotriva
acarienilor si in mod deosebit a paianjenului lat (Polyphagotarsonemus latus)

Pentru rasadurile produse pe straturi, in aer liber, neprotejat - cazul verzei, o grija
deosebita se va acorda ingrijirii acestora prin lucrari care sa le asigure o buna aprovizionare cu
apa si elementele nutritive necesare, stiut fiid faptul ca un rasad viguros este mult mai
rezistent la atacul agentilor patogeni si al daunatorilor. Referitor la protectia fitosanitara, o
veriga importanta este igiena culturala (indepartarea plantelor bolnave, a buruienilor) si
combaterea chimica, preventiva a bolilor si la semnalare a daunatorilor.

Complexul de masuri prezentat va asigura o stare fitosanitara buna a rasadurilor, si ne va

da garantia unor culturi semincere cu mai putine probleme in combaterea bolilor si
daunatorilor si a unor productii care sa corespunda standardelor de calitate.
 CONCLUZII

Aplicarea in complex a tuturor masurilor de prevenire si combatere amintite, pentru fiecare

specie in parte, au ca scop final reducerea incidentei de aparitie a bolilor si daunatorilor,
eliminarea pierderilor provocate de acestea, obtinerea de seminte libere de boli si daunatori.

Din punct de vedere economic, o veriga lipsa ( de exemplu din cadrul celor agrofitotehnice)
inseamna un tratament chimic in plus, sau mai multe, ceea ce creste substantial costurile de
productie, iar eficienta este mai scazuta. De asemeni, un tratament fitosanitar, care nu este
aplicat la timp si corect, face ca eficienta acestuia sa fie diminuata.

Utilizarea in complex a tuturor metodelor si mijloacelor de prevenire si combatere

(combaterea integrata) are si drept scop reducerea pe cat posibil a tratamentelor chimice, cu
toate neajunsurile pe care acestea le provoaca asupra mediului inconjurator si al omului, si a
costurilor efective, si de aplicabilitate, ceea ce inseamna o reducere a costurilor cu
tratementele fitosanitare cu cel putin 25%.

In managementul total al unei culturi producatoare de seminte, reducerea unui tratament

fitosanitar inseamna o reducere a costurilor de productie cu minimum 5%, in conditiile
mentinerii parametrilor de calitate.
 Bibliografie

1. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Atelierul de multiplicare USAMV

Bucureşti, 1999;
2. Popescu V., N. Atanasiu, 2000. Legumicultură, vol. II, Ed. CERES, Bucureşti;
3. Viorica Lagunovschi Luchian, Costel V. Lugumicultura, Ed. ALPHA MDN,
Buzau, 2016