PLANTE MODIFICATE GENETIC TOLERANTE LA ERBICIDE

La nivel mondial, pierderile de randament al plantelor cultivate determinate de buruieni

înainte de recoltare au fost estimate la 9,5%. Buruienile concureazã cu plantele cultivate pentru apã,
elemente nutritive şi luminã, contamineazã recoltele cu seminţele lor şi constituie habitatele unor
insecte dãunãtoare şi agenţi patogeni. Împreunã cu patogenii şi dãunãtorii, prin acţiuni directe şi
indirecte, ele reduc producţiile vegetale cu o treime în raport cu potenţialul productiv al varietãţilor
cultivate. Pentru a se evita pierderile determinate de buruieni, în agricultura modernã se utilizeazã
erbicide. Substanţe chimice care omoarã, fie selectiv, fie în totalitate, plantele. Desigur, în cazul
cultivãrii varietãţilor convenţionale, erbicidele neselective, „totale”, sunt aplicate înainte de rãsãrirea
culturilor sau după recoltare, pentru curăţarea câmpurilor. Adicã atunci când plantele cultivate nu pot fi
afectate. Dacã însã sunt cultivate varietãţi tolerante la acţiunea erbicidã, ca urmare a modificãrii lor
genetice, erbicidele ”totale” pot fi aplicate dupã rãsãrirea culturilor, numai atunci când gradul de
îmburuienare o cere. Plante tolerante la erbicide pot apãrea şi în condiţii naturale, ca urmare a selecţiei
mutantelor spontane prin erbicidarea cu un acelaşi produs timp îndelungat.

Plantele au cãi metabolice specifice. Din aceastã cauzã, compuşii cu acţiune erbicidã nu afecteazã
şi animalele.Ţintele multor erbicide sunt enzime ce intervin în cãi metabolice esenţiale. Enzime a cãror
inactivare duce la blocarea sintezei unui metabolit esenţial şi, în ultimã instanţã, la moartea plantei.

Costurile aferente obţinerii şi înregistrării unui erbicid nou care să îndeplinească condiţiile
amintite sunt foarte mari. Din această cauză, a devenit mai atractivă obţinerea unor plante de cultură
tolerante la erbicidele existente. Plante tolerante la erbicide pot fi obţinute pe mai multe căi: prin
selecţia in vivo sau in vitro a unor mutante apărute în mod spontan; prin hibridare, folosind sursele de
gene existente; prin inginerie genetică. În acest ultim caz, sunt transferate gene ce codifică enzime
insensibile la acţiunea erbicidă sau care degradează erbicidul, convertindu-l într-un compus mai puţin
toxic.
Introducerea în cultură a plantelor modificate genetic tolerante la erbicide a generat teama că fitness-ul
unor buruieni ar putea creşte prin transferul genelor ce conferă toleranţă la unul sau altul dintre
erbicide de la speciile transgenice cultivate cu care sunt înrudite, în condiţiile selecţiei hibrizilor eventual
apăruţi prin erbicidarea, în continuare, cu produsul în cauză. Apariţia unor populaţii de buruieni
rezistente la unul sau la altul dintre principiile active erbicide frecvent folosite nu este însă ceva nou
pentru agricultură. Aşa ceva se poate întâmpla din varii motive. Inclusiv din cauza transferului de

1
informaţie genetică de la plante a căror toleranţă la erbicide a fost ameliorată prin metodele
convenţionale. În ultimă instanţă, problemele de această natură se rezolvă prin strategii agricole
adecvate. Care, nici ele, nu mai sunt noutăţi.
Se află deja în culturi comerciale plante tolerante la erbicide create prin diferite metode de ameliorare.
De exemplu, plante tolerante la imidazoline au fost obţinute prin variabilitate somaclonală generată în
culturi in vitro la porumb, prin mutageneză chimică cu etil nitrozo-uree, la rapiţă (Brassica napus var.
napus), cu etil metansulfonat, la orez, şi cu azidă de sodiu la grâu. Introducerea în culturi comerciale a
acestor plante nu este reglementată. De asemenea, nu este reglementat nici consumul alimentelor
şi/sau furajelor obţinute din acestea.

Pentru a obţine toleranţa plantelor cultivate la unele erbicide prin aplicarea anumitor strategii de
modificare geneticã, este necesarã cunoaşterea ţintelor produselor în cauzã. Erbicidele se deosebesc
între ele şi prin: modul de aplicare (preplantare, preemergent, postemergent sau prerecoltare); locul
prin care sunt absorbite în plantã (rădăcină sau tulpină); modul de translocare în organismul vegetal
(sistemic sau de contact); toxicitate; persistenţa în mediu, etc În general, pentru a putea fi utilizat, un
compus chimic cu acţiune erbicidã trebuie sã nu fie toxic pentru om şi animale, sã acţioneze selectiv,
neafectând plantele cultivate, sã fie eficient în combaterea buruienilor la o frecvenţã de aplicare
redusã şi sã fie biodegradabil.

Strategiile utilizate pentru modificarea geneticã a toleranţei plantelor cultivate la erbicide

Pentru obţinerea plantelor tolerante la erbicide sunt utilizate mai multe strategii:
• înlocuirea proteinei ţintã sensibile la acţiunea erbicidã cu o versiune a ei rezistentã, prin încorporarea
în genom a unei gene mutante, identificatã şi izolatã în prealabil;
• introducerea unui sistem de degradare a erbicidului, de convertire a acestuia într-un compus mai puţin
toxic.
Genele utilizate pentru a obţine plante transgenice tolerante la erbicide au fost izolate de la o gamã
variatã de specii, ce include mai multe plante, dar şi bacterii (Tabelul 1). Unele dintre genele de la plante
codifică enzime implicate în căi metabolice şi biosintetice esenţiale.

Tabelul 1. Genele folosite pentru modificarea genetică a toleranţei plantelor la erbicide

Erbicidele Genele Enzimele Sursa

Fosfinotricin pat,bar Fosfinotricin acetil Streptomyces hygroscopicus
transferaza Streptomyces
viridochromogenes
Glifosat EPSPS sintaza 5-enolpiruvilşikimat-3- Petunia hybrida, Zea mays
2
 fosfat sintaza
AroA Salmonella typhmurium
Escherichia coli
cp4epsps Agrobacterium tumefaciens
gox Glifosat oxidaza Ochrobactrum anthropi
Sulfonilureice csr1-1 Acetolactat sintaza Arabidopsis thaliana
Imidazoline csrI-2 Acetolactat sintaza Arabidopsis thaliana
Oxinil bnx Bromoxinil nitrilaza Klebsiella pneumoniae ssp.
ozanaenae

Tabelul 2. Plantele transgenice tolerante la erbicide a cãror cultivare în scop comercial a fost
autorizatã
Planta de cultură Caracterul conferit prin Transgena Enzima codificată
transgeneză
Glycine max Toleranţă la glifosat ; cp4epsps 5-enolpiruvilşikimat-3-
fosfat sintaza
Toleranţă la fosfinotricin  pat Fosfinotricin acetil
transferaza

Zea mays Toleranţă la glifosat  cp4epsps; 5-enolpiruvilşikimat-3-

m-cp4epsps; fosfat sintaza
gat N-acetil transferaza
Toleranţă la fosfinotricin pat Fosfinotricin acetil
transferaza

Gossypium Toleranţă la glifosat ; cp4epsps 5-enolpiruvilşikimat-3-

hirsutum Toleranţă la sulfoniluree ; csrI-I fosfat sintaza
Toleranţă la oxinil bnx Acetolactat sintaza
Bromoxinil nitrilaza
Brassica napus Toleranţă la glifosat ; cp4epsps 5-enolpiruvilşikimat-3-
fosfat sintaza
Toleranţă la fosfinotricin ; Pat Fosfinotricin acetil
transferaza
Toleranţă la bromoxinil Bromoxinil nitrilaza
bnx
şi ioxinil
Medicago sativa Toleranţă la glifosat  cp4epsps 5-enolpiruvilşikimat-3-
fosfat sintaza

Beta vulgaris Toleranţă la glifosat ; cp4epsps 5-enolpiruvilşikimat-3-

Toleranţă la fosfinotricin  pat fosfat sintaza
Fosfinotricin acetil
transferaza

3
Plante tolerante la glifosat

Glifosat [N-(fosfonometil) glicina] (glyphosate) este ingredientul activ al unui erbicid sistemic,
neselectiv şi cu spectru larg. Omoară, practic, toate tipurile de plante, ierboase şi lemnoase, anuale şi
perene. Este absorbit la nivelul frunzelor şi ţesuturilor moi ale tulpinii şi apoi este transportat prin
intermediul sevei la organele subterane. Plantele tratate sunt omorâte într-un interval de 3 – 7 zile.
Glifosatul blochează calea şikimatului, inhibând enzima 5-enolpiruvat şikimat-3-fosfat sintaza (EPSPS), şi,
implicit, biosinteza aminoacizilor aromatici la plante (fenilalanina, tirozina, triptofanul). Când această
enzimă este inhibată, calea de biosinteză a aminoacizilor aromatici este blocată. Urmarea: planta nu mai
produce aminoacizi esenţiali pentru sinteza proteinelor şi moare. Calea de biosinteză a aminoacizilor
aromatici este prezentă numai la plante şi microorganisme, nu şi la om şi animale. Acest fapt explică
acţiunea asupra plantelor. Glifosatul se foloseşte de peste 25 de ani în întreaga lume.
Prin modificare genetică au fost create plante de interes economic care tolează glifosatul (soia, porumb,
rapiţă, sfecla de zahăr, lucernă), cultivate pe suprafeţe tot mai mari, în mai multe ţări.

Modul de acţiune al glifosatului. Inhibitor competitiv al enzimei 5-enolpiruvilşikimat-3-fosfat sintaza

(are structura asemănătoare cu structura substratului enzimei, fosfoenol piruvat (PEP) se leagă mult
mai strâns de complexul EPSPS-şikimat-3-fosfat decât PEP, iar rata de disociere este de 2300 x mai
mică; enzima este inactivată atunci când glifosatul se leagă de complexul enzimă-substrat)

Au fost deja descrise mai multe mecanisme de inducere a toleranţei la acest principiu activ
erbicid. O genă naturală de la A. tumefaciens tulpina CP4 fuzionată cu secvenţa pentru peptida tranzit,
provenită de la gena pentru EPSPS de la Arabidopsis, pentru direcţionarea enzimei spre cloroplaste, a
conferit toleranţă la glifosat la mai multe specii de plante cultivate aflate în culturi comerciale (tabelul
2).
O nouă strategie de obţinere a PMG tolerante la glifosat constă în transferul, de la Bacillus
licheniformis, al genei care codifică enzima glifosat N-acetil transferaza (GAT). Enzimă ce inactivează
principiu activ erbicid prin acetilare .

Acetilarea enzimatică a glifosatului

Au fost obţinute plante de porumb transformate şi cu o altă genă epsps, mutantă (m-epsps), ce
conferă capacitatea de a sintetiza o enzimă insensibilă la produsele erbicide ce conţin glifosat. O genă
provenită de la porumb, căreia i-au fost modificaţi doi codoni. Agrisure este enumirea de piaţă a
cultivarelor de porumb posesoare ale genei m-epsps, tolerante la principiul activ erbicid glifosat.

Plantele cultivate MG rezistente la glifosat

4
 ■ Soia (1996), rapiţa (1996), bumbacul (1997), porumbul (1998), sfecla de zahăr(1999) lucerna
(2005)
■ Genele folosite:
⮚ cp4epsps de la Agrobacterium sp. tulpina CP4
⮚ m-cp4epsps, de la porumb obţinută prin mutageneză situs direcţionată
⮚ gat, de la Bacillus licheniformis,care codifică o acetil transferază

Cultură de soia tolerantă la glifosat, în România

Avantajele utilizării plantelor tolerante la glifosat:

Introducerea în cultura a plantelor transgenice tolerante la glifosat prezintă câteva avantaje certe:
● posibilitatea folosirii unui erbicid extrem de eficace, dar şi sigur pentru om şi mediu;
● flexibilitatea mai mare în alegerea momentelor erbicidarii, datorita faptului ca se poate aplică în
orice fază a perioadei de vegetaţie a plantelor cultivate;
● posibilitatea realizării unor economii substanţiale prin reducerea numărului tratamentelor şi
produselor aplicate, ca urmare a faptului că se poate erbicida numai atunci când este cu
adevarat nevoie, cu un produs ce distruge toate plantele incomode din cultură;
● şansa de a aplica sistmele de cultură cu lucrări minime ale solului care prezintă o serie de
avantaje certe pentru mediu: ameliorarea calităţii solului; conservarea umidităţii solului;
reducerea eroziunii solului; diminuarea scurgerii pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice în apele
de suprafaţă; ameliorarea habitatelor speciilor sălbatice; reducerea consumului de carburanţi;
creşterea ratei retenţiei carbonului în sol; posibilitatea recurgerii la practicile unei agriculturi
durabile.

e tolerante la glufosinatul de amoniu (fosfinotricin)

Fofinotricinul (Phosphinotricin-PPT) este ingredientul activ al mai multor formulări comerciale de

erbicide cu spectru larg: Basta™, Ignite™, Liberty™. Analog al acidului L-glutamic, fosfinotricinul este
un inhibitor competitiv al enzimei glutamin sintaza. Inhibarea glutamin sintazei, singura enzimă la plante
care catalizează asimilarea amoniului în acid glutamic, determină acumularea unor niveluri toxice de
amoniu şi, în final, la moartea plantei. Se foloseşte din anul 1984.

Pentru a obţine plante tolerante la acţiunea erbicidă a fost introds un sistem de degradare a erbicidului
care poate fi astfel convertit într-un compus mai puţin toxic.

Fosfinotricinul sau glufosinatul de amoniu rezultă din descompunerea unui antibiotic tripeptid – bialofos
(care constă din două reziduuri de L-alanină şi PPT) - sintetizat de unele specii de Streptomyces.
Bacteriile care sintetizează acest antibiotic posedă şi sistemul care le protejează. Streptomyces
hygroscopicus posedă gena bar iar S. viridochromogenes, gena pat, care codifică enzima fosfinotricin N -
acetil transferaza care acetilează grupările amino libere ale PPT. Forma acetilată a fosfinotricinului nu se
mai poate lega de glutamin sintaza şi nu o mai poate inactiva. Prin transferul acestor gene la plante li s-a
conferit toleranţa la fosfinotricin (Tabelul 2).

Plante tolerante la bromoxinil

5
Bromoxynilul (3,5-dibromo-4-hydroxybenzonitril) inihibă fotosinteza prin atașarea de complexul
photosystem II din membrana cloroplastelor blocând transportul de electroni. Toleranța este conferită
de o genă izolată de la bacteria Klebsiella pneumoniae ozanae, care codifică o enzimă numită nitrilaza,
care convertește bromoxinilul în compusul netoxic acid 3,5-dibromo-4-hydroxybenzoic. Se cultivă rapița
tolerantă la bromoxinil, în Canada

Plante de cultură rezistente la mai multe erbicide (multiple-herbicide-resistant crops). Cumulează mai
multe gene ce conferă rezistenţă la erbicide. Sunt obţinute fie prin ameliorare convenţională, fie prin
tehnici moleculare. În primul caz, se încrucişează două linii care conţin gene ce conferă rezistenţă la
erbicide diferite şi se face selecţia pentru prezenţa ambelor caractere. Pot fi astfel combinate mai multe
transgene, fie transgene cu non transgene.

În concluzie, plantele tolerante la erbicide permit:

● renunţarea la erbicidele mai toxice în favoarea unor produse mai puţin toxice;
● o mai mare flexibilitate a practicilor de erbicidare, mai ales a alegerii momentului aplicării
tratamentelor;
● reducerea cheltuielilor de recoltare datorită unei combateri mai eficiente a buruienilor (o cultură
“curată” se recoltează mai repede);
● adoptarea sistemului de cultură cu lucrări minime ale solului;
● evitarea posibilelor daune pentru cultura următoare determinate de încorporarea în sol a unor
erbicide reziduale;
● aplicarea unor practici de erbicidare care au efect benefic asupra vieţii sălbatice.

Chiar dacă unele dintre ele sunt greu de cuantificat, pentru fermieri, aceste beneficii sunt principalele
motive ale adoptării tehnologiilor pe bază de PMG tolerante la erbidide.