PMG REZISTENTE LA VIRUSURI

La plante, virusurile determină pierderi de producţie importante:

● Virusul ingalbenirii si piticirii orzului (în SUA 300 milioane USD anual);
● Virusul mozaicului casavei (2 miliarde anual);
● Virusul tungro la orez (1,5 miliarde in Asia SE);
● Virusul pătării şi ofilirii tomatelor(20-40 milioane USD la arahide în Georgia-SUA)

Transgeneza oferă posibilitatea de a conferi celor mai valoroare cultivare rezistenţă la infecţiile virale.
Primele încercări de a crea transgene în măsură să confere acest caracter s-au bazat pe conceptul
rezistenţei derivate de la patogen. S-a constatat că exprimarea genei virale care codifică proteina
capsidei asigură protecţia plantelor transgenice. Fenomenul a fost denumit „protecţie mediată de
proteina capsidei”. Apoi, s-a constatat că multe secvenţe virale care codificau proteine conferă
rezistenţă plantelor la care erau transferate.
Mai mult, s-a demonstrat că şi secvenţe de ARN viral necodificator pot conferi rezistenţă la virusuri
plantelor transgenice, conducând la descoperirea unui mecanism natural de apărare a plantelor-
silenţierea ARN. Astăzi, în condiţiile unei mai bune înţelegere a acestui mecanism, au fost elaborate
diferite strategii de modificare genetică, în măsură să eficientizeze aplicare silenţierii ARN la o gamă mai
variată de caractere. În afara strategiilor bazate pe rezistenţa derivată de la patogen, au mai fost aplicate
cu succes şi strategii care presupun folosirea anticorpilor virus- specifici.
Genomul viral este format din:
• ARN monocatenar (cele mai multe virusuri patogene la plante)
• ARN dublu catenar (virusurile tumorilor de rănire)
• ADN monocatenar ( virusurile gemini)
• ADN dublu catenar (virusul mozaicului conopidei)
Forma virusurilor: baghetă (50%; 300–500 nm, cu diametru de 15–20 nm) sau icozaedrică (40-50nm
diametru) cu o capsidă care pare aproape sferică

Virusul mozaicului conopidei Virusul mozaicului tutunului

Rezistenţa la virusuri este unul dintre primele caractere conferite prin transgeneză unor plante modificate
genetic a căror cultivare în scop comercial a fost aprobată: cartoful Superior New Leaf, rezistent la
virusul răsucirii frunzelor, nu se mai cultivă din anul 2001. În schimb, cultivare transgenice de papaia şi
dovlecel rezistente la virusuri se află încă pe piaţă. În anul 2010, în SUA, a fost aprobată cultivarea
prunului rezistent la virusul plum pox.

Conceptul rezistenţei derivate de la patogen - rezistenţa la atacul unui patogen obţinută prin
transformarea plantei cu informaţie genetică provenită de la însuşi patogenul în cauză- a fost aplicat cu
succes pentru obţinerea unor varietăţi rezistente la virusuri prin transgeneză. De exemplu, prin inserţia
secvenţelor care codifică proteina capsidei din genomurile virale a fost creată o varietate nouă de dovlecel
(Curcurbita pepo L.), rezistentă la infecţiile cu trei virusuri care infectează frecvent varietăţile
comerciale, penalizând drastic producţiile şi afectându-le calitatea: virusul mozaicului castravetelui,
potivirusul mozaicului galben al dovlecelului şi potivirusul mozaicului pepenului roşu. Sinteza proteinei
învelişului viral în plantele transgenice nu a determinat formarea particulelor infecţioase sau manifestări
1
patalogice, ci rezistenţa plantelor la infecţiile cu cele trei virusuri. O altă specie a cărei rezistenţă la
virusuri derivă chiar de la patogenii în cauză aflată deja în culturi comerciale este papaia.

Plantă transgenică de dovlecel care conţine gena învelişului proteic de la virusul mozaicului
castravetelui, potivirusul mozaicului galben al dovlecelului şi potivirusul mozaicului pepenului roşu a
produs fructe fără simptome.

Plantă de dovlecel netransformată cu simptome severe

Rezistenţa mediată de ARN este, de fapt, un fel de vaccinare genetică împotriva secvenţelor virale.
Plantele au o strategie antiviralã. Strategie care funcţioneazã în prezenţa secvenţelor virale. Concret,
celulele au un mecanism de monitorizare a nivelului ARN. Ca urmare, ele detecteazã nivelurile înalte de
ARN dublu catenar. ARN pe care îl degradeazã când depăşeşte nivelul critic. Este deci vorba de un
mecanism de degradare specifică a ARN dublu catenar în fragmente scurte, de 21-26 nucleotide,
denumite ARN interferant. Altfel spus, de silenţiere a ARN. Descoperirea acestui mecanism şi
constatarea faptului cã el poate fi eficient indus de secvenţe de ARN dublu catenar au determinat
“construirea” unor transgene dispuse într-o repetiţie inversatã. Astfel încât, după transcripţia lor, să
rezulte un ARN dublu catenar. În acest fel, a devenit posibilă creşterea rezistenţei plantelor la virusuri cu
un ordin de mărime.

Construcţia genetică care generează, prin transcriere, ARN dublu catena care declanşează
sistemul de apărare

Au fost obţinute la cartof plante rezistente la virusul Y prin introducerea unor repetiţii inverse ale genelor
virale care codifică ARN dublu catenar. De exemplu, au fost obţinute plante rezistente la virusul Y
transferînd o construcţie ARN dublu catenar, derivată din extremitatea 3' a genei ce codifică proteina
capsidei, secvenţă conservată la diferitele izolate ale acestui virus.

Virusul Plum pox (PPV), care produce boala denumită Sharka, cauzează grave pierderi de producţie
şi deprecieri calitative ale fructelor, în special în livezile din centrul şi estul Europei, unde boala este larg
răspândită . A fost semnalat pentru prima oară în Bulgaria , iar de atunci s-a răspândit progresiv în cea
mai mare parte a continentului european, în jurul Bazinului Mediteranean, în Orientul Apropiat şi
Orientul Mijlociu, în sudul şi nordul Americii (Argentina, Canada, Chile şi SUA), precum şi în Asia
(China, Iran, Kazakhstan şi Pakistan), devenind o problemă de maximă importanţă pentru cultura
speciilor pomicole sâmburoase. Acest virus este extrem de păgubitor deoarece afectează grav fructele,
pe care le face improprii pentru consum depreciindu-le foarte mult calitatea (prin deformări puternice –
figura 1, scurgeri de gome, dezechilibre între zahăr şi aciditate, decolorări ale pieliţei etc.) şi cauzându-le
căderea prematură (figura 2). Efectele negative ale PPV au serioase consecinţe economice datorită
pierderilor uriaşe de producţie care se înregistrează an de an. Cheltuielile globale asociate
managementului limitării impactului acestei boli la nivel mondial în ultimii 30 de ani au fost estimate la
peste 10 miliarde de euro la acestea adaugându-se sumele pierdute din cauza reducerii producţiei . În ţara
noastră, virusul Plum pox este răspândit în toate zonele de cultură ale prunului, producând pagube
2
deosebite şi chiar compromiterea totală a producţiei la soiurile sensibile. O evaluare la scară naţională,
efectuată în perioada 2006-2009, prezintă situaţia extrem de critică şi necontrolabilă a virusului Plum pox
în plantaţile de prun din România. Toate livezile de prun sunt infectate de PPV, rata medie de infecţie
fiind de 68,5 %. În contextul actual, infecţiile cu PPV reprezintă factorul limitativ cel mai puternic pentru
profitabilitatea culturii prunului în România, dar şi în multe alte ţări europene. Acest fapt explică în cea
mai mare parte regresul producţei destinate consumului prunelor în stare proaspată la noi în ţară, unde
prunul continuă să fie, totuşi, specia pomicolă dominantă.

a b
Figura 1. Simptome induse de virusul Plum pox pe fructe (a) şi afecţiuni ale pulpei (b)

Figura 2. Căderea prematură a fructelor provocată de virusul Plum pox

Măsurile aplicate pentru combaterea PPV se bazează pe două strategii: a) eliminarea surselor de infecţie
prin măsuri stricte de carantină fitosanitară şi programe de eradicare; b) obţinerea şi cultivarea de soiuri
rezistente la PPV.
Măsurile de carantină şi programele de eradicare bazate pe eliminarea pomilor infectaţi s-au dovedit a fi
adesea ineficiente pentru stoparea răspândirii PPV. În pofida pierderilor uriaşe de producţie, foarte multe
ţări, printre care şi Romania, practică încă coexistenţa cu boala. Datorită răspândirii rapide a PPV prin
intermediul afidelor şi existenţei numeroaselor gazde potenţiale, eradicarea bolii devine extrem de dificil
de realizat odată ce prezenţa ei a fost semnalată într-o regiune. De aceea, obţinerea şi cultivarea de soiuri
rezistente la Plum pox reprezintă cea mai eficientă strategie pentru combaterea acestui virus.
Obţinerea de soiuri rezistente la PPV se poate realiza prin ameliorare convenţională sau prin utilizarea
tehnicilor de inginerie genetică care permite modificarea genetică a plantelor. Deşi de-a lungul unei
3
perioade de peste 70 de ani de ameliorare convenţională s-au făcut eforturi considerabile pentru
identificarea şi cumularea genelor de rezistenţă naturală, lipsa surselor de asemenea gene a îngreunat
foarte mult obţinerea de soiuri de prun rezistente la PPV. Un tip de rezistenţă naturală, prin
hipersensibilitate, a fost, totuşi, raportat la soiul de prun Jojo. Datorită faptului că sursele naturale de
rezistenţă la PPV sunt extrem de limitate, cercetătorii au recurs la utilizarea tehnicilor de inginerie
genetică pentru obţinerea de noi forme de prun rezistente la PPV.
Plantele transgenice care exprimă gena ce codifică proteina învelişului virusului (proteina capsidei = PC),
pot fi rezistente la infecţiile virale. Această strategie, denumită „rezistenţă derivată de la patogen” (RDP),
a fost aplicată în programele de ameliorare a rezistenţei prunului la PPV ca o abordare complementară la
ameliorarea convenţională. Aplicarea strategiei RDP la Prunus domestica L. a condus la obţinerea mai
multor clone de prun transgenic ce conţin 1-3 copii ale genei ce codifică proteina capsidei virusului Plum
pox.. Una dintre aceste clone, denumită C5, ulterior patentată de SUA sub denumirea ‘HoneySweet’, a
relevat un înalt grad de rezistenţă la virusul Plum pox în cazul inoculărilor efectuate în condiţii de seră.
Rezistenţa clonei transgenice C5 se explică printr-o blocare a replicării virale datorată mecanismului de
silenţiere posttranscripţională a genelor (Post-Transcriptional Gene Silencing = PTGS). Ulterior, studiul
stabilităţii şi durabilităţii rezistenţei la PPV a prunului transgenic a fost efectuat în condiţii de câmp în
Polonia, România, Spania şi Cehia.
În anul 2010, în SUA, a fost aprobată introducerea în culturi comerciale a prunului transgenic rezistent la
virusul PPV.

Etapele parcurse pentru obţinerea plantelor rezistente la virusuri