Parul

Par (Pyrus commnunis) este un pom fructifer originar din Asia. Datorita cerintelor scazute fata
de factorii de mediu, acesta se intalneste in toate zonele din tara noastra. Coroana are o forma
caracteristica si poate atinge 20 m. Pe tulpina si pe ramurile batrane, scoarta se exfoliaza.
Frunzele sunt ovale sau rotunde, iar petiolul este pubescent. Florile sunt de culoare alba si apar
odata cu frunzele. Parul este raspandit in cultura datorita fructelor sale bogate in elemente
nutritive. Acestea contin: apa, zaharuri, taninuri, fibre, zinc, cupru, fier, calciu, magneziu si
vitamine.

Particularitati de crestere si fructificare

Sistemul radicular se dezvolta in functie de portaltoi. Daca pomul a fost altoit pe gutui, radacina
este slab dezvoltata. Se recomanda plantarea pomilor altoiti pe par franc. Acestia sunt bine
inradacinati si exploreaza o masa mare de sol. Ritmul de crestere la parul tanar este mult mai
mic decat la mar. Pomii tineri trebuie sustinuti suplimentar pentru a nu forma un trunchi
stramb.  Axul central domina toata coroana.

Parul atinge dimensiuni mai mari decat marul, din acest motiv, la plantare trebuie sa se asigure
distanta corespunzatoare intre randuri pentru a evita umbrirea reciproca a pomilor. Pornirea in
vegetatie se face primavara devreme, cu aproximativ o saptamana inaintea marului. Din cauza
ritmului lent de creste in primii ani, primele productii sunt mici. Dupa 5-6 ani de viata, parul
rodeste normal. Majoritatea soiurilor de par cultivate sunt autosterile (nu se pot poleniza
singure). Din aceasta cauza, se recomanda plantarea mai multor soiuri in livada, printre care si
cele bune polenizatoare. Materialul saditor se va cumpara numai din pepiniere autorizare sau
statiuni de cercetare.

Cerintele fata de clima si sol

Parul necesita temperaturi mai ridicate pe perioada de vegetatie decat marul. Rezultate bune
se obtin acolo unde se inregistreaza temperaturi medii anuale cuprinse intre 9,5 si 10,5 °C.
Intervalul de temperatura optim pentru cresterea parului este ingre 20 si 35 °C. Unele soiuri
rezista iarna pana la temperaturi de – 28 °C. Bobocii florali sunt afectati de temperaturi mai
scazute de -3,3/-5,5 °C, iar florile deja deschise rezista pana la temperaturi de -2,2/-4,4 °C.
Temperaturile scazute din perioada infloritului pot efecte negative asupra procesului de
fecundare.

Parul nu are cerinte ridicate fata de umiditatea solului, soiurile de toamna si iarna cresc bine in
zonele cu aproximativ 700-900 mm de precipitatii/an, iar cele de vara, necesita precipitatii de
pana la 600 mm/an. Pomul este rezistent la excesul de apa din sol. Totusi, seceta prelungita
determina reducerea numarului de muguri de rod, iar pomul formeaza fructe mici si deformate.
Apa freatica trebuie sa fie la o adancime mai mare de 2,5 m. Parul este pretentios fata de
lumina, iar daca pomii sunt umbriti, fructele au o calitate slaba, de aceea sunt recomandate
livezile cu expozitie sudica. Prefera soluri profunde, revene si afanate, cu textura luto-argiloasa
si un pH neutru.

Pregatirea terenului

Parcela pe care se va infiinta livada trebuie sa aiba expozitie sudica iar randurile de pomi
trebuie sa fie orientate pe directia nord-sud. Acest lucru asigura o cantitate mare de lumina pe
timpul zilei. Terenul se lucreaza cu minim trei luni inainte. Daca plantatia se infiinteaza pe un
teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea
structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene.
Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se poate aplica o erbicidare totala.

Solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd, compost, mranita). Se recomanda

scarificarea terenului, pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Toate corpurile straine
din sol, se aduna si se elimina din parcela, dupa care terenul trebuie sa fie bine nivelat.

Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului. Pichetarea este

operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom, mai exact, in locul de
plantare a pomilor se introduce un tarus.

Plantarea

Pentru plantare se utilizeaza material saditor bine dezvoltat, sanatos, cu un sistem radicular
bine dezvoltat. Materialul de plantat se va procura din pepiniere autorizate sau din statiunile de
cercetare. In momentul plantarii, pomii trebuie sa fie in repaus vegetativ, iar solul sa nu fie
inghetat. In conditiile de mediu specifice tarii noastre, plantarea de toamana este cea mai
recomandata. Pomii de par plantati din toamna vor beneficia de apa acumulata in perioadele
ploioase si din topirea zapezilor si vor porni mai devreme in vegetatie primavara.
Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor. Operatiunea se executa cu scopul de a
inlatura portiunile vatamate si de a mentine un sistem radicular cat mai sanatos. Radacinile
necrozate se inlatura complet, iar cele sanatoase se scurteaza cu 7-8 cm. Fasonarea se
realizeaza doar daca puietul de mar a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza
mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant
galben, balega de vaca si apa. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii si asigura realizarea
unui contact bun intre radacini si sol, in vederea prinderii cu succes a pomului.

Plantarea propriu zisa

In sistem semiintensiv, distantele de plantare cele mai aplicate sunt de: 4 metri intre randuri si
4 metri intre pomi pe rand, iar in sistem intensiv, distantele de plantare utilizate sunt de: 4
metri intre randuri si 3 metri intre pomi pe rand. Daca terenul nu a fost lucrat inainte de
plantare, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte. Daca terenul a fost lucrat corespunzator,
groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. La baza gropii se introduce un amestec
format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus.
Introduceti in groapa pomul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza.

Pomul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 10-15 cm deasupra solului. Dupa ce
radacinile au fost acoperite cu un strat de aproximativ 10 cm de sol, se excuta prima tasare (de
la margine spre centru). La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu
solul. Dupa plantare, se aplica ingrasaminte prin incorporare si se uda solul din abundenta.
Repetati udarea ori de cate ori este nevoie. Langa pom se introduce un tutore (tarus), pentru
sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi, de 30-40 cm.
Acesta protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantare, puietii se scurteaza la inaltimea de 80
cm. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

Lucrarile de intretinere

In primavara se asigura necesarul de apa. In cazul livezilor de par tinere, irigarea este
obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial si se acopera cu resturi vegetale (mulcire).
Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din
sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

La par, taierile se executa in fiecare an.

Taierile fac diferenta intre un pom productiv si un pom cu probleme. In principal acestea
trebuie sa asigure:

 normarea incarcaturii de rod;

 asigurarea patrunderii luminii la nivelul intregii coroane;
 stimularea cresterii coroanei in lateral;
 evitarea intrepatrunderii ramurilor pomilor vecini.