Usturoiul preferă solurile cu structură bună, cu textură nisipo-

lutoasă și luto-nisipoasă cu Ph 6,5-7,8. Trebuie avută în vedere și

prezența apei freatice la o adâncime de 3-4 metri și eliberarea
terenului de buruieni.
Cultura de usturoi se obține prin sădirea cățeilor în lunile de
toamnă, până la răcirea vremii, în așa fel încât usturoiul să
încolțească, dar să nu dea frunzele.
Plantarea cățeilor se face cu vârful dinspre rădăcini în jos, la o
adâncime de 4-7 centimetri, cu o distanță de 20-25 de centimentri
între rânduri și de 10-12 centimentri între plantele ce vor răsări în
primăvară.
Ca și îngrijire, usturoiul are nevoie să fie mereu curățat de
buruieni, udat cât să aibă umezeală în sol și fertilizare primăvara,
acolo unde este cazul.
Culturile de usturoi înființate toamna pot fi recoltate în primăvară
– usturoiul verde, în luna iulie, pentru consum în stare proaspăta
(bulbi) și toamna.
Usturoiul este o plantă perenă, în cultură însă se comportă
ca plantă anuală, deoarece nu formează flori şi sămânţă.
În condiţiile climatice specifice României, usturoiul se
comportă ca o plantă destul de rustică, fiind rezistent la
frig, calitate care permite plantarea în câmp încă din
toamnă. Atunci când planta este bine înrădăcinată din
toamnă, usturoiul rezistă la frig până la temperatura de
minus 25 de grade Celsius. Bulbilii încep să vegeteze de
la 4 grade Celsius. Din bulbii păstraţi la temperatura de
20-24 de grade Celsius, plantaţi primăvara târziu, nu se
mai obţin bulbi. Usturoiul nu suportă umbra, cerând locuri
de cultivare însorite.
Concurenţa pentru lumină cu buruienile afectează mult
producţia de usturoi. Deşi are un sistem radicular
superficial, usturoiul nu este mai pretenţios la umiditate
decât ceapa. Cu toate acestea, în multe regiuni ale
României (podişul Moldovei, zona de câmpie) se practică
cultura irigată a usturoiului de vară. Seceta din sol şi aer
determină reducerea producţiei. În aceeaşi măsură,
umezeala în exces, în mod deosebit în timpul maturizării
bulbilor, provoacă putrezirea acestora. Usturoiul pretinde
apă în stratul superficial (de până la 30-40 cm) la nivel de:
80-90% din capacitatea de câmp pentru apă în timpul
creşterii, 70-80% din capacitatea de câmp pentru apă la
formarea bulbilor şi 60-70% din capacitatea de câmp
pentru apă la maturarea bulbilor.
Tehnologia de cultivare a usturoiului presupune lucrări
specifice, executate atât în timpul toamnei, cât şi în
primăvară. Astfel, pentru pregătirea solului, lucrările
efectuate pentru înfiinţarea culturii din toamnă cuprind
următoarele operaţiuni: discuitul (pentru desfiinţarea şi
mărunţirea resturilor vegetale ale culturii anterioare),
fertilizarea de bază (se aplică 250-300 de kilograme de
superfosfat la hectar şi, acolo unde este cazul, 100-150 de
kilograme de sare potasică la hectar), arătura de bază (se
execută la adâncimea de 28-30 cm, pentru afânarea
solului şi încorporarea îngrăşămintelor administrate),
discuit + grăpat (pentru mărunţirea şi nivelarea solului) şi
deschiderea rigolelor (în vederea modelării terenului).
Aceasta se face în straturi înălţate, cu lăţimea la
coronament de 104 cm.
În ceea ce priveşte lucrările efectuate pentru cazul când cultura de
usturoi se înfiinţează primăvara, acestea cuprind: afânarea
superficială a solului (prin lucrarea cu cultivatorul şi grapa cu
discuri, la adâncimea de 8-10 cm), fertilizarea de primăvară
(când se administrează 200-250 de kilograme de azotat de
amoniu), erbicidarea pentru combaterea buruienilor (se face cu
6-7 zile înainte de plantat) cu substanţele indicate de specialiştii
fitosanitari ai Laboratorului Fitosanitar Judeţean, după care
acestea se încorporează (dacă este cazul) în sol, la o adâncime
de 8-10 cm, irigarea (în condiţii de secetă instalată imediat după
erbicidare) şi deschiderea rigolelor, în vederea modelării
terenului (aceasta se face în straturi înălţate, cu lăţimea la
coronament de 104 cm). În ceea ce priveşte înfiinţarea culturii
de usturoi, epoca de plantare poate fi: în toamnă (în lunile
septembrie-octombrie, pentru a avea timp să se înrădăcineze)
sau în primăvară (în lunile martie-aprilie).
Pregătirea bulbilor pentru plantare presupune următoarele
operaţiuni: alegerea bulbilor, desprinderea bulbililor
(căţeilor) din bulb, sortarea bulbililor pe categorii de
mărime, astfel ca să aibă o greutate medie de 1,5 grame
şi să fie sănătoşi. Urmează tratarea bulbililor contra
nematozilor (Dithlenchus dipsaci), cu soluţiile indicate de
specialiştii fitosanitari în buletinul de avertizare.
Plantarea se face manual, mecanic sau semimecanic (după ce se
deschid şanturi mecanice, iar plantatul se face manual). Când
plantarea se face manual, terenul trebuie marcat anterior, după
cum urmează: pe teren nemodelat se plantează în benzi, de 5
rânduri, la distanţă de 20 cm şi între benzi de 40-50 cm (pe
suprafeţe mai mici, pe care prăşitul culturii se face manual, se
plantează usturoiul în rânduri echidistante, la 35 cm, şi pe rând
la 6-8 cm); pe teren modelat, se plantează de regulă mecanic,
câte 4 rânduri pe brazdă, la distanţă de 28 cm unul de altul, şi pe
rând, de 6-8 cm, cu zone de protecţie la rigole de 10 cm sau în
benzi a câte două rânduri, cu distanţa între rânduri de 25 cm şi
între benzi de 34 cm, iar pe rând la 7 cm. În aceste condiţii,
adâncimea de plantare a usturoiului trebuie să fie mai mică pe
solurile mai compacte, adică -4 cm. Plantarea de toamnă se face
la adâncimi mai mari, de circa 4-5 cm.
În ceea ce priveşte cantitatea de bulbili folosiţi la plantat, aceasta
trebuie să fie de 600-800 kg de bulbili (căţei) de usturoi. În ceea
ce priveşte lucrările de întreţinere, acestea constau în:
fertilizarea fazială, erbicidare, prăşitul solului, irigarea culturii şi
combaterea patogenilor şi a dăunătorilor culturii de usturoi.
Fertilizarea fazială se face de două ori, după cum urmează: prima,
când plantele au 2-3 frunze normale, iar a doua la circa 20-25 de
zile după prima, de fiecare dată aplicându-se cantitatea de 100
kg/ha azotat de amoniu. Erbicidarea, pentru culturile înfiinţate
din toamnă, se va face în primăvară, când plantele au 2-3 frunze
normale. Erbicidarea se va face cu substanţele şi în doza
recomandată de specialiştii legumicoli din zonă. În ceea ce
priveşte prăşitul solului, acesta se efectuează pe cât posibil
mecanic, de 2-3 ori la adâncimea de 6-8 cm, uniform şi fără a
provoca pierderi de plante.
De asemenea, se poate face şi o lucrare de prăşit manual, numai
atunci când este cazul. Irigarea culturii se face în mod deosebit
atunci când se înregistreză fenomenul de secetă. Numărul de
udări este de 4-5 udări sau, mai precis, ori de câte ori este
nevoie. Norma de udare este de 300 mc/ha la o singura udare,
pentru a asigura în sol o umiditate de circa 65-70 din Intervalul
Umiditatii Active (IUA), la adâncimea de 30-40 cm. Cu circa 3-4
săptămâni înainte de recoltare nu se mai irigă cultura de
usturoi.
Combaterea patogenilor şi a dăunătorilor culturii de usturoi
trebuie să se execute în conformitate cu datele difuzate de
serviciul de avertizare al Laboratorului Fitosanitar Judeţean. Una
dintre bolile cu efecte distrugătoare pentru cultura de usturoi
este Sclerotium cepivorum (putregaiul alb al usturoiului).
Primele simptome al bolii sunt îngălbenirea şi uscarea frunzelor,
care progresează lent, spre baza acestora. Rădăcinile sunt
distruse şi are loc o putrezire umedă, urmată de acoperirea cu
un miceliu alb, afânat (superficial). La suprafaţa ţesuturilor
atacate sau în interiorul acestora se formează cleroţi mici, negri,
sferici, tari, de 0,2-0,5 mm diametru. Dacă infecţia se produce
târziu, putrezirea acestora continuă în depozite. Se recomandă,
pentru combatere, substanţe de genul Rovral 0,25%, Sumilex
0,25%, Ronilan 0,25%, Calidan 0,25%. Unul dintre mijloacele cu
bune rezultate în combaterea acestei boli este respectarea
rotaţiei culturilor, de 5-6 ani.
Recoltarea usturoiului se face când frunzele se îngălbenesc şi se
usucă, iar tulpinile false se înmoaie. La culturile înfiinţate din
toamnă, recoltarea are loc în luna iulie, cele înfiinţate în
primăvară pot fi recoltate în perioada iulie-august. Lucrarea de
recoltat se efectuează manual, prin smulgere, sau
semimecanizat, cu dislocatorul şi strângerea manuală a recoltei.
Pe suprafeţe mai mari, recoltarea se poate face mecanic, cu
MRC 1,2, în agregat cu tractorul L-445 (acolo unde mai există).
După recoltare, bulbii se aşază în grămezi mici sau în benzi, se
lasă să se usuce 2-3 zile la soare, după care se condiţionează, se
sortează şi se transportă la locul de păstrare peste iarnă (de
regulă, localuri uscate, cu temperatură de 5-8 grade Celsius).
Păstrarea de lungă durată a recoltei de usturoi se face la
temperatura de 0-3 grade Celsius. Producţia de usturoi, în
condiţiile respectării tehnologiei de cultură specifice , poate
ajunge la 6-10 tone, uneori chiar mai mult la culturile înfiinţate
din toamnă.
Bune premergătoare pentru usturoi sunt culturile fertilizate cu
îngrăşăminte organice care lasă terenul curat de buruieni, cum
ar fi ardeiul, tomatele, vinetele, varza, castraveţii, dovleceii,
pepenii. Nu sunt bune premergătoare mazărea şi fasolea.
Usturoiul nu trebuie cultivat după el însuşi mai mulţi ani
consecutivi şi nici la intervale de timp mai mici de 3-4 ani, pe
acelaşi teren, întrucât este atacat de nematozi şi producţia
poate fi compromisă.
Pregătirea terenului se realizează pe terenuri mai uşoare, care nu
formează crustă. Odată cu arătura de bază din toamnă se
încorporează şi îngrăşămintele chimice (80 kg/ha superfosfat şi
130 kg/ha sare potasică). Primăvara timpuriu când are loc
pregătirea terenului se aplică şi 80 kg/ha azotat de amoniu.
Modelarea terenului se face în straturi înălţate de 104cm
lăţime.
Plantarea de toamnă se face în lunile septembrie-octombrie, iar
cea de primăvară în prima jumătate a lunii martie. Se plantează
4 rânduri pe stratul înălţat, la distanţe de 28 cm între rânduri şi
de 3-4 cm pe rând. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm
toamna şi de 2-3cm. primăvara.
Lucrări de îngrijire După răsărirea plantelor se aplică prima
îngrăşare fazială cu doze de aproximativ 170-200 kg superfosfat,
100 kg sulfat de potasiu şi 100 kg azotat de amoniu la hectar.
Dacă plantele au creştere vegetativă slabă, se face a doua
fertilizare, când începe formarea bulbilor. Se aplică praşile şi
irigări de câte ori este nevoie, pentru a menţine solul afânat şi
cu umiditate optimă. Combaterea agenţilor patogeni şi a
dăunătorilor specifici se face cu atenţie deosebită. Nematodul
bulbilor produce pagube deosebit de mari, până la
compromiterea recoltelor de usturoi, ceea ce explică
necesitatea cultivării unor soiuri rezistente, cât şi tratamentul
preventiv cu Formalină 40%. Înainte de plantare căţeii de
usturoi se dezinfectează cu Rovral 50 PU 600 g/ 100 kg.În
perioada de vegetaţie la apariţia simptomelor de putregai
cenuşiu se aplică tratamente cu Bravo 500 SC 1,5 l/ha, Topsin M
70 0,2 %.
Combaterea ecologică cuprinde următoarele măsuri:
• cultivarea usturoiului în terenuri bine aerate;
• revenirea culturii pe acelaşi teren după minim trei ani;
• folosirea la plantat de bulbi neinfectaţi;
• fertilizare echilibrată fără bălegar;
• evitarea rănirii plantelor în timpul lucrărilor de întreţinere;
• efectuarea unui tratament repetat la sol cu decoct de Coada
calului pentru combaterea putregaiului cenuşiu.
Recoltarea se face în lunile iulie-august, când tulpina falsă se
înmoaie la bază, iar frunzele se usucă. Se recoltează cu grijă,
pentru a nu exfolia căpăţânile, întrucât tunicile protejează
usturoiul în timpul iernii.
Depozitarea.
Se leagă tulpinile împreună astfel încât usturoiul să fie atârnat în
mănunchiuri. O metodă mai sofisticată este împletirea frunzelor.
Deși aceste funii sunt decorative, ele nu trebuie agățate la
căldură și în aer umed întrucât acestea le vor face să crească.
Beneficiile pentru sanatate ale consumului de
usturoi
Adevarul despre usturoi este usor de descoperit. Ce este
interesant este faptul ca de-a lungul timpului, calitatile sale au fost
confirmate.
In prezent, usturoiul este
considerat important gratie
modului in care acesta poate ajuta
la prevenirea a multiple boli.
Usturoiul a fost folosit inca din
Evul Mediu pentru o sanatate
optima.
Oamenii de stiinta au descoperit
noi utilizari interesante ale acestui
aliment si beneficiile pe care
aceasta le poate oferi.
1. Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural
cunoscut sub forma de aliment pur
In prezenta sucului sau, germenii de raceli,
gripe si viroze au sanse minime de supravietuire.
Combate infectiile, degajeaza sinusurile,
bronhiile si plamanii. Un miligram de usturoi are
aceeasi putere ca douazeci si cinci de unitati de
penicilina.
2. Este eficient impotriva streptococilor
Streptococii care cauzeaza scarlatina, difteria, inflamarea
invelisului inimii (febra reumatica) sunt distrusi de usturoi.
In usturoi s-au gasit multe substante importante. Germaniul
nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre
ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele mai bogate surse
de germaniu si seleniu organic (vital in prevenirea bolilor de
inima si a multor forme de cancer). Usturoiul contine
substanta ajoena care „dilueaza” sangele, astfel prevenind
cheagurile potential periculoase.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti
compusi ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din
sange, alunga astmul si bronsita, imbunatatesc
circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul
sa se debaraseze de toxinele periculoase.
3. Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale
Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma intepatoare are „o
actiune protectoare foarte semnificativa” in limitarea efectelor
coagularii sangelui cu nivel mare de colesterol
Utilizări ale usturoiului pentru sănătate
- Acest bulb picant întăreşte sistemul imunitar.
- Luptă împotriva răcelii, tusei, gripei şi a problemelor respiratorii
provocate de acestea.
- Usturoiul este un remediu pentru vindecarea infecţiilor gâtului,
ajutând la calmarea acestuia.
- Tratează o serie de probleme specifice pielii, printre care:
acneea, candidoza, eczemele.
- Previne apariţia tumorei de piele.
- Îmbunătăţeşte digestia, creşte apetitul şi reduce problemele
digestive.
- Usturoiul este benefic în reglarea şi controlarea nivelului de
colesterol.
- Reduce îngroşarea arterelor - ceea ce ar restricţiona fluxul
sanguin.
- Proprietăţile antibacteriene şi antimicrobiene distrug şi elimină
bacteriile şi viermii din tractul digestiv.
- Ajută la subţierea sângelui.
- Previne în special cancerul de
stomac şi pe cel de colon.
- Îmbunătăţeşte apetitul sexual.
- Tratează slăbiciunea sexuală şi
creşte nivelul de testosteron.
Usturoiul contine:
- uleiuri volatile care contin sulfura si oxid de alil, glicozizi sulfurati;
- alicina si garlicina, acestea avand proprietati antibiotice,
bacteriostatice si actiune antistafilococica;
- saruri minerale precum sulf, siliciu, iod, potasiu, sodium etc.
- calorii, protide, glucide, lipide, celuloza
- apa, zinc, mangan
- vitaminele B si C
Proprietatile usturoiului:
- antiseptic, bactericid, antibacterian, antihelmintic;
- vasodilatator, hipotensiv;
- expectorant, febrifug;
- stimulant, apfrodisiac;
- contribuie la evitarea
infarctului si trombozelor,
diminuand agregarea
plachetelor, care sunt
elemente ale sangelui ce
faciliteaza coagularea lui.
Se recomanda folosirea usturoiului pentru:
- profilaxia si tratamentul bolilor infectioase, epidemii de gripe,
difterie;
- afectiuni pulmonare, astm, bronsite cornice, gripa, guturai, tuse;
- diaree, dizenterie;
- paraziti intestinali, ascarizi, oxiuri, tenie;
- atonie digestive, hemoroizi;
- hipertensiune arteriala, ateroscleroza;
- litiaza urinara, oligurie (eliminarea
urinei in cantitati anormal de mici);
- reumatism, guta, artroza,
imbatranirea tesuturilor;
- tulburari de circulatie periferica,
varice, edeme ale membrelor;
- astenie
Consumarea a 2-3 catei de usturoi pe zi, are rezultate deosebite
in tratarea faringitelor, infectiilor intestinale si in prevenirea
unor complicatii gripale. Impotriva surditatii de origine
reumatismala, se introduce infiecare seara in ureche un tampon
imbibat cu suc de usturoi, amestecat cu putin ulei.
Durerile de urechi pot fi
combatute prin
introducerea in ureche a
jumatate de catel de
usturoi maruntit, infasurat
intr-un tifon, in care de
asemenea se picura putin
ulei.
Pentru viermii intestinali,
se macereaza in apa sau
lapte fiert, 3 catei de
usturoi zdrobiti, timp de 6-
8 ore. Se bea apoi acest
amestec, in fiecare
dimineata, cate o cana,
timp de 3 saptamani.
In urma unor cercetari temeinice privind proprietatile terapeutice
ale usturoiului, s-a constatat efectul sau anticancerigen mai ales
in cazul cancerului de stomac si colon si al celui de piele.
Daca aveti insomnii, aflati ca o cantitate mai mare de usturoi va
ajuta sa dormiti bine si profund. Usturoiul curata si regenereaza
sangele, are efecte terapeutice multiple si impreuna cu ceapa,
reprezinta cele mai sanatoase alimente.
Contraindicatii:
- nu se recomanda femeilor care
alapteaza, deoarece usturoiul
schimba gustul laptelui matern si
da colici bebelusului;
- a se evita in sindroamele
congestive pulmonare, tuse
seaca, tuse cu sange, friguri;
- iritatii gastrointestinale.
O intamplare care vine sa confirme calitatile deosebite ale
usturoiului, a avut loc in timpul unei ierni napraznice, cand o
molima a facut ravagii printre vite, in mai toate regiunile
tarii. Vrand sa-si salveze animalele, un taran a dat fuga la
farmacie pentru a face rost de un medicament cat mai eficient.
Insa, spre surprinderea sa, farmacistul il trimise la aprozar
pentru a cumpara usturoi.
Gospodarul il asculta si puse in
ieslea animalelor, amestecat
cu fan, zilnic, usturoi.
Cand febra ajunse si in satul
sau, toate vitele vecinilor se
imbolnavira si murira, doar ale
sale ramasera sanatoase si
scapara nevatamate.
Calitatile terapeutice ale acestei
plante erau cunoscute in
antichitate. Egiptenii, grecii, evreii,
romanii il foloseau pentru
prevenirea si vindecarea
majoritatii bolilor acelor vremuri.
Evreii agatau usturoi la usa pentru
a alunga bolile si influentele
negative. Talmudul promova
consumul regulat de usturoi cu
multe feluri de mancare pentru a
alunga bolile. Aceasta mentalitate
pare invechita, dar stiinta
moderna a demostrat ca usturoiul
contine peste 100 de compusi ai
sulfului, acestia conferindu- i
o putere naturala extraordinara.
In momentul in care usturoiul este zdrobit, macinat sau taiat
devine un adevarat laborator farmaceutic. Aburii sulfurosi
puternici emanati de usturoi ucid bacteriile si virusii. In Israel
cresc 67 de soiuri de usturoi (latina-“Allium sativum”). Orasul
antic Escalom, din Palestina, chiar isi trage numele de la o specie
de usturoi, salot (latina-“Allium ascalonicum”). O masa obisnuita
a evreilor in antichitate, incepea cu un aperitiv format din
andive, laptuci si ridichi muiate intr-un amestec de ulei de
masline, usturoi tocat, sare si otet (mujdei).
Proprietatile usturoiului.
Antibiotic. Substanta care are proprietatea de a impiedica
cresterea si dezvoltarea microorganismelor, dar si distrugerea
acestora. Eficacitatea usturoiului se datoreaza unui compus
numit- sulfura de alil, antibiotic natural foarte activ, eficient si
puternic.
Acesta fortifica celulele corpului
uman, intarindu-l, formand un scut
ofensiv si agresiv in fata oricarei
invazii de microbi si bacili de toate
felurile. Unele studii afirma ca 1
miligram de usturoi are aceeasi
putere cu 25 unitati de penicilina. A
fost folosit ca agent preventiv inca
de acum 6000 de ani impotriva
epidemiilor de ciuma si holera.
Antiseptic.Este o substanta care previne infectiile. Alicina are
principalele merite in multe vindecari considerate miraculoase.
Alicina, substanta hiperactiva distruge enzimele ucigase
prezente in bacterii fara a afecta si celulele sanatoase.
Antiseptic pulmonar. Usturoiul este un expectorant foarte
puternic, lichefiaza mucusul acumulat in bronhii si astfel este
eliminat mult mai usor prin stranut, tuse si nas. Usturoiul
intareste mucoasele si mareste mobilitatea inelelor respiratorii.
Anticancerigen. Usturoiul are un efect foarte puternic asupra
sistemului imunitar. Protejeaza eficient organismul in cazul
cancerului de ficat, de san, de intestin, de stomac si de piele.
Cercetarile sunt la inceput, dar rezultatele realizate pana acum
sunt foarte bune. S-a constatat ca usturoiul are proprietatea de
a scade semnificativ si tumorile maligne. Usturoiul impreuna cu
brocoli si uleiul de peste incetineste si stopeaza dezvoltarea
celulelor canceroase.
Valoarea nutritiva a usturoiului il face sa fie introdus in retele
culinare ale tuturor popoarelor, fiind utilizat la prepararea,
condimentarea sau aromatizarea unui mare numar de preparate
culinare, de la carnati, salamuri, fripturi si pana la supe si salate.
Tipurile de soiuri de usturoi:
1. Usturoiul salbatic (Allium vineale), numit si pur
sau samurasla este o planta larg raspandita in flora spontana
din emisfera nordica. El face parte din aceeasi familie cu ceapa
(Allium cepa), usturoiul (Allium sativum) si leurda (Allium
ursinum).
2. Usturoiul negru este în prezent disponibil din
unele locaţii de vânzare cu amănuntul San
Francisco Bay Area, online, de la Mondo Food
(începând de la circa 4 dolari pe ) şi de pe site-
ul Usturoiul negru din Marea Britanie, care
vinde, de asemenea, pastă neagră şi suc de de
usturoi negru.
3. Usturoiul roșu - adus din Argentina, soiurile timpurii
nu sunt si foarte productive.
4. Soiul de usturoi romanesc – AGER este recomandat pentru
cultura timpurie de primavara, dar si in cultura de toamna
asigurand productii competitive.
Usturoiul Ager are portul semierect, cu frunze de culoare verde cu
pruina medie. Bulbul are marime medie (25-35 g), iar tunicile
uscate de la exterior sunt de culoare alba si aderente, fapt ce
asigura o buna pastrare peste iarna.
5. Usturoi romanesc cu gatul moale - Soiurile alese sunt unele ce
au randament bun si o calitate deosebita a capatanii de usturoi
Bulbul de usturoi are 7-10 catei, este de marime medie spre
mare, alb. Exceptional poate ajunge la 14-16 catei. Pulpa este de
culoare alb-galbuie, cu o aroma puternica si putin iute. Poate fi
pastrat in locuri cu temperatura scazuta pana in lunile aprilie-
mai.
6. Usturoiul (Allium sativum ssp. vulgare)- se cultiva pentru bulbi
si pentru tulpina falsa. Este utilizat atat ca aliment sau
condiment cat si ca medicament.
Planta este originara din Asia Mica, Bazinul Marii Mediterane si din
Muntii Carpati. Este introdusa in cultura de peste 6000 ani. In
prezent, se cultiva peste tot in lume. La noi in tara este cultiva in
toate zonele.
7. Usturoi peren rezistent la inghet. Productivitate mare, capatana
de 40-50 g formata din 6-8 catei de culoare alba. Lastarii
(bulbilii) se folosesc pentru murături, catei pentru condimentare.
Lastarii se butasesc primăvara (martie) sau toamna (septembrie).
7. Usturoi Elephant - este un
usturoi cu o capatana de
dimensiuni mari.
Capatana poate cantari
1kg sau chiar mai
mult.Fiecare capatana are
cate 10 catei de usturoi.
Gustul este usor si este
folosit la gatit in multe
retete.Acest soi de
usturoi poate ajunge cu
usurinta la inaltimea de
4-5 m. Este apropiat la
gust si aspect cu prazul.
8. Usturoiul creol - se cultivă mai ales în zonele calde, uscate,
care nu sunt propice pentru alte soiuri, usturoiul creol a
dovedit că se adaptează relativ ușor și altor condiții
pedoclimatice. Usturoiul creol este apreciat pentru
savoarea sa deosebită, dulceață, cu arome de pământ și
nuanțe de mosc.