UNIVERSITATEA DE ȘTINȚELE VIEȚII

“ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IASI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT LEGUMICULTURĂ
SPECIALĂ

Coordonator: Șef lucrări Teliban Gabriel- Ciprian

Student: Postolache Marius Cristian

1
 Anul IV Grupa 515
TEHNOLOGIILE DE CULTIVARE ALE CEPEI CEACLAMA ȘI PRIN
ARPAGIC

La noi în țară, ceapa comună se cultivă prin următoarele procedee: prin semănat direct în
câmp, prin arpagic, prin răsaduri și pentru stufat. Din aceste patru tipuri de tehnologii de
cultivare vă vom prezenta tehnologiile de cultivare ale cepei ceaclama și arpagic.

Cultura cepei prin semănat direct ( ceaclama) este în prezent de mare actualitate deoarece
necesită cheltuieli mai mici pentru înființarea culturii și pentru că se obțin bulbi pentru consum
încă din primul an, dar prezintă riscuri mai mari față de tehnologia de cultivare a cepei prin
arpagic. Prin acest sistem de cultivare a cepei, riscurile sunt mai puține deoarece sunt eliminate
problemele legate de semănat, germinare și răsărire și cele de atac al agenților patogeni în faza
de răsad sau de asigurare a densității prin rărit. Totodată acest tip de sistem este mult mai scump
de înființat deoarece obținerea cepei din arpagic presupune un ciclu de 3 ani: în anul 1 se obține
sămânța, în anul 2 arpagicul, în anul 3 bulbii de ceapă. Astfel pentru realizarea arpagicului, 1 ha
de arpagic asigură, în medie, materialul de plantat pentru 10 ha de cultură pentru bulbi.

Condițiile optime pentru a obține ceapa prin semănat direct sunt doar prin asigurarea
următoarelor condiții: soluri ușoare ( care nu formează crustă) și cu fertilitate ridicată, sistem de
irigare prin aspersie, dotarea cu semănători de precizie, posibilități tehnice de erbicidare cu 1-2
erbicide eficiente. Pentru plantarea arpagicului pot fi folosite și terenurile cu soluri ușoare dar și
mijlocii, bogate în elemente nutritive asigurate prin fertilizarea de bază, care este realizată
exclusiv prin îngrășăminte minerale.

Lucrările de pregătire a terenului pentru cultura de ceapă arpagic de sunt asemănătoare cu

cele pentru cultura de ceapă ceaclama, în varianta de înființare a culturii primăvara. Astfel, în
toamnă, se desființează cultura premergătoare și se elimină de pe teren toate resturile vegetale
printr-o lucrare cu grapa cu discuri, care asigura o anumită nivelare a terenului. Terenul se lasă în
acest stadiu 2-3 săptămâni, pentru ca eventualele buruieni să răsară în vederea distrugerii prin
lucrarea de arat.

2
 Schema fertilizării de bază pentru înființarea culturii prin ceaclama cuprinde: 20-25 t/ha
mraniță, 150-200kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu sau numai prin îngrășăminte minerale:
250-300 kg/ha superfosfat, 150-200kg/ha azotat de amoniu și 150 kg/ha sare potasică sau sulfat
de potasiu. Pentru înființarea culturii prin arpagic , fertilizarea se realizează exclusiv prin
îngrășăminte minerale: 250-300 kg/ha superfosfat și 150-200 kg/ha sare potasică. Pentru ambele
culturi îngrășămintele se încorporează în sol printr-o arătură la 28-30 cm.

Tehnologiile de înființare ale culturilor prin ceapă ceaclama și prin arpagic sunt
asemănătoare și se realizează astfel:

În cazul înființării culturii în epoca de primăvară, arătura de toamnă se lasă în brazdă

nelucrată, pregătirea terenului urmând a fi continuată în primăvară. În cazul înființării culturii în
epoca de toamnă, arătura de toamnă se grăpează imediat cu grapa cu colți ficși și se
definitivează cu puțin înainte de semănat. În acest sens, terenul se mobilizează la 10-12 cm prin
două treceri cu grapa cu discuri ( G.D.-3,2). Dacă terenul este prea afânat după această lucrare,
acesta se lasă să se așeze sau se tăvălugește. Pregătirea terenului se definitivează prin lucrarea de
modelat, care este obligatorie, chiar dacă nu se va iriga prin brazde. În acest caz, modelarea nu
este nevoie a fi precedată de deschiderea rigolelor de udare. Modelarea se efectuează în straturi
înălțate cu lățimea la coronament de 94 sau 104 cm și rigole de 46 cm lățime.

Acest mod de pregătire a terenului se poate realiza și în cazul înființării culturii

primăvara, căci asigură o intrare mai timpurie în câmp, în vederea semănatului. Dezavantajele
acestui mod de organizare a pregătirii terenului constau în: tasarea stratului înălțat și eventuala
necesitate de afânare a acestuia, precum și în lipsa posibilității de erbicidare sau îngreunarea
efectuării acesteia.

Terenul lăsat în brazdă nelucrată este definitivat în primăvară. Se aplică eventualele

îngrășăminte, care nu au fost administrate în toamnă. Acestea se încorporează prin grăpare cu
grapa cu discuri. După această grapare se aplică un erbicid ppi ( de exemplu, Dual 2-3 l/ha), care
se încorporează imediat printr-o trecere cu grapa cu discuri. Între aplicarea erbicidului și semănat
se lasă un interval de 6-8 zile. Modelarea terenului se executa în următoarele 2-3 zile, astfel ca
terenul să aibă timp să se taseze puțin în vederea semănatului.

În ceea ce privește norma de însămânțare la ceapa ceaclama este de 6-10 kg/ha iar pentru
ceapa din arpagic se folosesc 80-100 kg/ha.

3
 Schema de înființare a culturii de arpagic constă în amplasarea pe fiecare strat a 6-7
rânduri, echidistante la 12,5- 15cm, cu o zonă de protecție la marginea stratului de 6-7cm. Pe
teren nemodelat, cultura se înființează în benzi de câte 10 rânduri și cu intervale între acestea de
40-60 cm. Distanța între semințe pe rând va fi, în medie, de 2-3 cm, sau pe un metru liniar se vor
plasa 30-50 de semințe. În aceste condiții, densitatea inițială a culturii va fi de peste 3 milioane
plante/ha. Această distanță și densitatea corespunzătoare se asigură prin folosirea unei norme de
semănat de 80-100 kg/ha. La densități prea mici arpagicul va fi de dimensiuni prea mari,
necorespunzător calitativ, mai ales pentru producerea cepei uscate, iar la densități prea mari,
arpagicul va avea dimensiuni prea mici, sub, sub 7-8 mm, care va da naștere la plante mai puțin
viguroase. După semănat sau simultan cu aceasta se execută o tăvălugire a semănăturii.

În ceea ce privesc schemele de semănat al culturii de ceapă ceaclama, se realizează pe

straturile înălțate cu lățimea de 94 cm și se pot aplica trei scheme de semănat. În cazul terenurilor
neîmburuienate, se seamănă patru rânduri dispuse în două benzi, distanța fiind de 20 cm între
rânduri și 34 cm între benzi. Pe terenurile cu un oarecare grad de îmburuienare, se seamănă pe un
strat înălțat câte trei rânduri, la distanțe de 37 de cm între ele. În acest caz, se va putea executa
prașila mecanică pe toate intervalele dintre rânduri. O altă schemă de semănat are în vedere
amplasarea a patru rânduri echidistante pe strat.

Uneori, semănatul se efectuează pe teren nemodelat. În acest caz, se seamănă câte patru
rânduri echidistante la 24-30 cm în benzi despărțite între ele cu intervale de 66-70 cm.

Efectuarea semănatului, folosind normele de semințe precizate și schemele de înființare

prezentate, asigură ( după rărit) densități cuprinse între 400 și 700 mii plante/ha. Semințele de
ceapă fiind mici conțin o cantitate redusă de substanțe nutritive. De aceea, se practică
îmbogățirea acestora in mod suplimentar cu macro și microelemente nutritive, prin așa-numite
drajonarea semințelor, adică acoperirea semințelor cu anumite amestecuri organo-minerale Dacă
în amestecul folosit pentru drajare se adaugă și substanțe stimulatoare de creștere, rezultatele
sunt și mai bune: semințele incolțesc mai repedc și tinerele plante își dezvolă un sistem radicular
puternic, în plus, prin drajonarea semințelor de ceapă și semănatul bob cu bob, se asigura
repartizarea precisă și uniformă a semințelor în timpul semănatului, ceea ce poate elimina
lucrarea de rărit a culturii.

Pentru lucrările de îngrijire, culturii de arpagic i se aplică, în general, aceleași lucrări ca la

ceapa ceaclama, de la care se elimină răritul.

4
 Primele lucrări au în vedere asigurarea germinării, răsăririi și obținerea, în final, a unei
culturi uniforme, cu rândurile încheiate. În acest sens, în caz de secetă sau de formare a crustei,
se aplică 1-2 udări ușoare prin aspersie, cu norme de circa de 100 m3/ha. După prima ploaie sau
prima udare se aplică un tratament fitosanitar contra agenților patogeni specifici răsadurilor.
Acest tratament se repetă la circa o săptămână. După începerea răsăririi, cultura se irigă constant
cu norme mici pentru asigurarea unei răsăriri uniforme; în mod practic, pentru ca toate semințele
introduse în sol să germineze și să răsară. În acest fel, cultura va avea o densitate
corespunzătoare și va fi uniformă ca stadiu de dezvoltare. Altfel, ori nu se realizează densitatea
specificată, ori plantele nu vor fi uniforme, prin competiție reciprocă, multe plante vor pieri, iar
altele vor produce un arpagic de dimensiuni prea mari.

În cazul culturii de ceapă ceaclama se acordă o atenție sporită față de formarea crustei, în
sensul în care se realizează prașile mecanice și manuale pentru combaterea acesteia. Se
realizează pentru ca primăvara devreme să sporească încălzirea și aerisirea solului, iar mai târziu
pentru a aerisi solul în vederea refacerii și dezvoltării sistemului radicular. De asemenea, odată
cu aceasta se distrug buruienile. La ceapă, se recomandă 2-3 prașile manuale și 4-5 prașile
mecanice.

Odată cu primele zile mai călduroase este posibil primul zbor al muștelor cepei și
usturoiului, de aceea se va urmări zborul acestora ( prin capcane cu feromoni), pentru efectuarea
tratamentelor chimice contra acestor dăunători. Dacă se scapă momentul de zbor, muștele depun
ouă, din care vor ieși larvele ce pătrund în sol și atacă plantele la nivelul bulbului. În această
situație, controlul acestor dăunători, practic, nu se mai pot realiza, plantele vor fi infestate și, în
final, cultura poate fi respinsă de către inspectoratele pentru producerea semințelor și
materialului săditor.

Celelalte lucrări sunt: prășitul, combaterea buruienilor, udatul și combaterea bolilor și

dăunătorilor în fazele de vegetație și de maturare a arpagicului.

Combaterea buruienilor în cazul celor doua culturi se realizează atât prin prașile
mecanice și manuale sau prin erbicidare. O combatere eficientă a buruienilor nu se poate realiza
în afara folosirii erbicidelor. În afara de erbicidele aplicate ppi, de mare succes sunt și cele
aplicate postemergent. În acest sens, se recomandă erbicidul Afalon 47WP în cantitate de 2kg/ha,
în circa 300l apă.

5
 O lucrare specială pentru ceapa ceaclama este răritul culturii și se realizează în doua
reprize: prima, când plantele au 2-3 frunze și se realizează cu o săpăligă specială, sub forma de
buchete, la o distanță de 6-7 cm, iar a doua, dupa 2-3 săptămâni, cănd dintr-un buchet se lasă o
singură planta sau două, dacă distanța este prea mare. În felul acesta, se asigură o densitate de
400-500 de mii plante/ha. Având în vedere schemele de înființare a culturii prezentate, la 5 cm
între plante pe rând se realizează o densitate de circa 700 mii plante/ha, la 6 cm între plante pe
rând se obține o densitate aproximativ de 500 mii plante/ha , iar dacă distanța dintre plantele pe
rând este de 7 cm, pe un hectar se vor regăsi 420 de mii plante.

Aplicarea irigării se face diferit deoarece în cazul culturii de ceapă ceaclama este
necesară o cantitate ridicată de apă, aplicându-se 4-6 norme de udare a câte 300-400 m3/ha.
Normele de udare mai mari se aplică în perioada formării și creșterii bulbului și cu norme mai
mici se aplică la primele udări pentru a asigura necesarul de apă în fazele de formare a sistemului
radicular și a unui aparat foliar de 5-6 frunze. Înainte de recoltare, cu circa o lună se sistează
irigarea, pentru a asigura o bună maturare a bulbilor și a preveni îmbolnăvirea acestora.

În cazul culturii de arpagic se realizează irigări cu norme de udare mici 200-300 m3/ha și
numai în caz de secetă, pentru a nu stimula formarea de bulbili prea mari. În întreaga perioadă de
vegetație se efectuează, de obicei 2-3 udări.

Combaterea bolilor și dăunătorilor se va realiza la fel pentru ambele culturi, respectând

recomandările următoare:

6
Perioada de recoltare este diferită în cazul celor două culturi, astfel pentru recoltarea arpagicului
se realizează la sfârșitul lunii iulie- începutul lunii august. Astfel, cu o lună înainte de
programarea recoltării se sitează irigările pentru a provoca stagnarea creșterilor. Pentru a spori
acest proces de frânare a vegetației se vor efectua una două tăvălugiri a culturii urmată de un
tratament cu sulfat de cupru în concentrație de 1- 1,5% în care s-a adăugat aracet. De asemenea
se recomandă utilizarea unor retardanți, inhibitori sau chiar desicanți.

În cazul culturii de ceapă ceaclama, se realizează, la sfârșitul lunii august- începutul lunii
septembrie, când frunzele se îngălbenesc, iar gâtul se înmoaie și se lasă pe o parte.

Recoltarea se realizează la fel pentru ambele culturi, realizându-se manual, semi mecanizat cu
dislocatorul sau complet mecanizat cu mașina de recoltat ceapa MRC 1,2. În cazul recoltării
manuale, plantele se smulg sau se dislocă manual din sol. Plantele dislocate se așază în biloane
pe mijlocul stratului sau benzii, unde se lasă până la 2-3 săptămâni pentru zvântare, uscare a
frunzelor și definitivare a maturării. Condiționarea se realizează când bulbii sunt bine îmbrăcați
în tunici pergamentoase, gâtul și frunzele sunt uscate complet, și de asemenea, bulbul este
complet închis în zona gâtului.

7
După condiționare, în cazul arpagicului, se realizează sortarea pe trei categorii de mărime sau
calități. Această lucrare se realizează mecanizat cu o mașină specială pe trei categorii: calitatea I
(7-14mm Ø ), calitatea II (14-20mm Ø), calitatea III (20-25mm Ø). Pentru realizarea culturii de
ceapă uscată se folosește numai arpagic din calitățile I și a II-a. Arpagicul de calitatea a III-a se
folosește la înființarea culturilor de ceapă verde ( stufat), este mai susceptibil la vernalizare și va
forma ușor tulpini florale (fuști).

Arpagicul complet maturat și sortat se păstrează la temperaturi care să nu determine vernalizarea,

adică în afara intervalului de 4-18°C, în condiții de umiditate de maximum 80-85%, pentru a
evita favorizarea îmbolnăvirilor.

În cazul culturii de ceapă ceaclama după condiționare, înainte de introducere în depozitul de

păstrare peste iarnă, bulbii pot fi predepozitați, până la venirea înghețurilor, în patule de 2,5- 3m
înălțime și 80-100 cm lățime.

Producția pentru ceapă ceaclama este de 20-30 t/ha, dar, în condiții de tehnologie avansată, se
pot obține, cu deosebire în anii favorabili, peste 35-40 t/ha. În schimb pentru cultura de arpagic
se obțin între 6-10 t/ha din care 4-7 t/ha, arpagic de calitățile I și a II-a. Așadar, arpagicul de pe
un hectar asigură înființarea a circa 10 ha de cultură prin arpagic. Pentru obținerea bulbilor de
ceapă uscată se folosește ca material biologic de înființare a culturii arpagicul.