7.3.

Enzimele respiraţiei
În procesul de respiraţie există un lanţ de reacţii de oxidoreducere, catalizate de
enzime specifice, din care rezultă eliberarea treptată a energiei. Aceste reacţii se efectuează
prin dehidrogenarea (oxidarea) substratului respirator, ca donor de H+ şi e- (A) şi tranprtul
acestora pe un acceptor care se reduce (B), conform reacţiei:
AH2 + B → A + BH2
Enzimele respiraţiei sunt cunoscute sub numele de dehidrogenaze (dehidraze).
Dehidrazele se împart în două subgrupe :
- reductaze care transportă H+şi e- pe un acceptor specific de tipul NAD+, NADP+,
care trec în forme reduse(NADH2, NADPH2)
- oxidaze care transportă H+ şi e- pe diferiţi compuşi intermediari de tipul
citocromilor până când este acceptat, în final, de O2.
A. Reductazele
Experienţă. Punerea în evidenţă a activităţii reductazei
Principiu. Metoda se bazează pe folosirea ca acceptor a soluţiei de albastru de
metilen, substanţă care în stare oxidată are culoare albastră, iar prin acceptarea H2
trasnsportat de reductază trece într-o formă redusă, incoloră.
Materiale necesare: seminţe germinate de mazăre, 2 eprubete, ulei, soluţie de
albastru de metilen 0,1%.
Modul de lucru. În două eprubete se pun câte 10 seminţe germinate de mazăre peste
care se toarnă 5 ml soluţie de albastru de metilen. Într-o eprubetă se toarnă la suprafaţă un
strat de ulei de aproximativ 1 cm, pentru a izola soluţia de albastru de metilen de contactul
cu atmosfera înconjurătoare. După câteva ore de repaus se constată că în eprubeta în care
s-a adăugat ulei, soluţia se decolorează complet, pe când în eprubeta fără ulei decolorarea
este incompletă, iar la suprafaţa soluţiei se păstrează un inel de culoare albastră.
Interpretarea. În eprubetă cu ulei, reductaza din seminţele germinate a folosit ca
acceptor de H+ soluţia de albastru de metilen, care trece într-o formă redusă, incoloră,
numită leucobaza albastrului de metilen. În eprubeta fără ulei, decolorarea este incompletă.
Păstrarea unui inel de culoare albastră la suprafaţă se explică prin acceptarea de către O2
atmosferic a H+ cedat de soluţia de albastru de metilen redusă, care revine la forma iniţială,
oxidată, colorată în albastru.
Durata experienţei: 2 ore.
B. Oxidazele
Oxidazele sunt enzime aerobe care catalizează reacţiile de oxidoreducere cu ajutorul
oxigenului din atmosferă sau cu oxigenul peroxizilor. Oxidazele transportă H+ şi e- de la
substratul respirator ca donor până la O2 ca acceptor, rezultând apa sau apa oxigenată.
oxidaze
AH2 + 1/2 O2 A + H2 O
oxidaze
AH2 + O2 A + H 2 O2
Din punct de vedere al structurii chimice, oxidazele pot conţine cationii Cu
(fenoloxidaze) sau Fe (citocromi, citocromoxidaza), care pot trece reversibil din valenţe
inferioare în valenţe superioare.
După mecanismul de acţiune, oxidazele mai frecvente sunt:
a - fenolaze sau fenoloxidaze;
b - peroxidaze;
c - catalaza.

Experienţă. Punerea în evidenţă a activităţii fenolazelor

Principiu. Fenolazele (fenoloxidazele) pot fi: monofenolaze care oxidează
monofenolii şi polifenolaze care oxidează polifenolii dând chinone.
Materiale necesare: tubercul de cartof, cuţit, răzătoare, tifon, 2 eprubete, bec de
gaz, soluţie alcoolică 1% de răşină de guaiac.
Modul de lucru. Un tubercul de cartof curăţat, se dă prin răzătoare, se adaugă 10-
15 ml apă, iar după agitare se filtrează sau se trece printr-un tifon. Extractul obţinut se pune
în 2 eprubete dintre care una se încălzeşte la fierbere. În fiecare eprubetă se pun câte 8-10
picături de tinctură de guaiac (1%) şi se constată că la suprafaţa lichidului care nu a fiert
apare o culoare albastră intens.
 Interpretarea. La extractul care nu a fiert, enzima fenolaza a catalizat oxidarea
(dehidrogenarea) acidul guaiaconic, (C22H21O3(OH)3) din răşina de guaiac, folosind
oxigenul molecular din atmosferă, trecând în albastru de guaiac sau tetraguaiac chinonă. În
eprubeta supusă fierberii nu apare coloraţia albastră deoarece prin fierbere au fost distruse
enzimele care ar fi putut cataliza oxidarea acidului guaiaconic.
Această metodă se poate aplica şi la alte materiale vegetale (mere, pere, prune).
Durata experienţei: 15 minute.
Experienţă. Identificarea tirozinazei din tuberculii de cartof
Principiu. Tirozinaza este o monofenolază care catalizează oxidarea tirozinei într-
un pigment de culoare roşie (dioxifenilalanina) care se transformă treptat în melanină (o
substanţă cancerigenă de culoare brună-neagră).
Materiale necesare: tuberculi de cartof, perforator de dopuri, două eprubete, bec de
gaz.
Modul de lucru. Dintr-un tubercul de cartof se scot 3 cilindri cu ajutorul unui
perforator. Primul se lasă la aer, al doilea se scufundă într-o eprubetă cu apă (asigurând
condiţii de anaerobioză) iar al treilea cilindru se lasă la aer după ce a fost fiert timp de 3-4
minute într-o eprubetă. După un timp se constată că numai primul cilindru de cartof se
înnegreşte.
Interpretare. Reacţia de înroşire, brunificare şi înnegrire a primului cilindru de
cartof se datoreşte activităţii tirozinazei din ţesuturile vii care oxidează tirozina
(monofenol) în melanină.
Cilindrul de cartof cufundat în apă nu se brunifică din lipsa oxigenului atmosferic,
iar cilindrul fiert în prealabil nu se brunifică datorită distrugerii enzimei tirozinaza prin
fierbere.
Durata experienţei: 30 minute.
Experienţă. Identificarea activităţii peroxidazei în ţesuturile vegetale
Principiu. Peroxidaza este o enzimă care oxidează (dehidrogenează) diferite
substraturi organice numai cu ajutorul oxigenului peroxidic rezultat din descompunerea
apei oxigenate:
 peroxidaza
AH2+H2O2 2H2O+A
Materiale necesare: rădăcină de hrean, sticlă de ceas, soluţia alcoolică 1% de răşină
de guaiac, soluţie 3% de apă oxigenată.
Modul de lucru. Se taie felii din rădăcina de hrean, se pun într-un vas Petri sau sticlă
de ceas peste care se toarnă câteva picături de tinctură 1% de răşină de guaiac. Nu se
observă colorarea ţesuturilor în albastru deoarece hreanul conţine cantităţi foarte reduse de
fenolaze care pot cataliza oxidarea substratului vegetal cu O2 atmosferic. Dacă se adaugă
câteva picături de soluţie 3% de H2O2 apare imediat culoarea albastră.
Interpretare. Ţesuturile din hrean conţin o mare cantitate de peroxidaze care
catalizează oxidarea acidului guaiaconic cu formarea tetraguaiac chinonei, folosind
oxigenul peroxidic rezultat din descompunerea apei oxigenate:
2H2O2 H2 O + O 2
Durata experienţei: 10 minute.