RECUNOAŞTEREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CU POTASIU

Sortimentul îngrăşămintelor chimice cu potasiu este limitat, fiind reprezentat prin

săruri foarte concentrate de KCl, K2SO4 şi sare potasică.
Principalele însuşiri fizico-chimice care caracterizează îngrăşămintele cu potasiu
sunt:
a) Aspect . cristalizat, cu cristale mici – cubice – KCl
- rombice şi hexagonale – K2SO4
b) Culoare – albă – KCl; K2SO4
- roză sau cenuşie – sarea potasică
- albă-cenuşie-roşcată – săruri potasice brute
c) Gust – sărat – KCl, sarea potasică, săruri potasice brute
- amar - K2SO4
d) Higroscopicitate – slab higroscopice – sarea potasică, săruri potasice
brute
- nehigroscopice – KCl, K2SO4
e) Solubilitate în apă: îngrăşămintele potasice au solubilitate mijlocie în apă

REACŢIILE CHIMICE CALITATIVE DE IDENTIFICARE A

CATIONILOR ŞI A IONILOR DIN ÎNGRĂŞĂMINTELE CU POTASIU

a) Reacţia cu acid percloric (HClO4)

Se iau într-o eprubetă cca. 5 g de îngrăşământ ce se solubilizează în 10 ml de apă
distilată, după care soluţia obţinută se filtrează.
Filtratul este trecut în altă eprubetă, în care se adaugă 2 ml de acid percloric 20%.
Se agită eprubeta.
Formarea unui precipitat alb, fin cristalin de perclorat de potasiu KClO4, indică
prezenţa unui îngrăşământ cu K.

KCl  HClO  KClO 4  HCl

Reacţia cu cobaltnitritul de sodiu
În soluţia limpede concentrată de îngrăşământ se adaugă 0,1 g cobaltnitrit de
sodiu.
Formarea unui precipitat galben cristalin de hexanitrocobaltiat de Na şi K, indică
prezenţa unui îngrăşământ potasic.

2 KCl  Na3CoNO2 6  K 2 NaCoNO2 6  2 NaCl

hexanitrocobaltiatul de
K şi Na
Pentru identificarea tipului de îngrăşământ potasic (KCl, K2SO4) se fac reacţiile
de identificare a anionilor însoţitori Cl- şi SO4-.

1
 KCl  AgNO 3  AgCl  KNO 3
precipitat
alb brânzos
K 2SO 4  BaCl 2  BaSO 4  2 KCl
precipitat
alb fin cristalizat

DETERMINAREA SUBSTANŢEI ACTIVE DIN ÎNGRĂŞĂMINTELE CU

POTASIU (prin fotometrie cu flacără)

Principiul metodei. Soluţia de îngrăşământ este pulverizată în flacăra

fotometrului, unde are loc excitarea K+.
Radiaţiile cu lungime de undă de 766,5 mm, caracteristice K+ sunt selectate de
filtru pentru K+, iar fotocurentul care se formează este înregistrat de un galvanometru, în
mV.
Metoda de lucru. La balanţa analitică se cântăreşte 1 g îngrăşământ din proba
medie. Îngrăşământul este trecut într-un pahar Berzellius de 1oo ml, peste care se adaugă
50 ml apă distilată. După solubilizare soluţia este trecută cantitativ într-un balon cotat de
100 ml. Se spală paharul de mai multe ori cu apă cu apă distilată, care este trecută în
balonul cotat de 100 ml. Se aduce şi acest balon la semn cu apă distilată.
Din proba astfel pregătită se dozează K+.
Întocmirea curbei etalon.
Se pregătesc 5 etaloane care să conţină 50, 100, 150, 200, 250 mg K/ml.
Se fotometrează etaloanele şi pe baza citirilor se întocmeşte curba de etalonare.
După citirea etaloanelor se fotometrează şi probele de îngrăşământ, citirea de pe
galvanometru fiind raportată la curba de etalonare.
Calcularea rezultatelor

% K 2 O  C x  100  6 100  C x  15
5  1  10
100

Conţinutul îngrăşământului în K+ se calculează cu ajutorul relaţiei:

Cx= conţinutul în K+ al probei, citit pe curba de etalonare;
100 = raportarea la 5 ml soluţie îngrăşământ;
5
100 = raportarea la 1 ml soluţie îngrăşământ;
1
10-6 = transformarea miligramelor în grame;
100 = raportarea la 100 g îngrăşământ.