Nume și prenume:Radu Oancea

Clasa: IX F

Test – Logică, argumentare și comunicare

Subiectul I – 55 de puncte
Următorul fragment reprezintă un text argumentativ:

Pentru oamenii care trăiesc în secolul XXI, tehnologiile reprezintă un suport veritabil în acțiunile
desfășurate, dar și o extensie a simțurilor noastre prin care putem să descriem mult mai bine
realitatea. Tehnica ne facilitează rezolvarea multor probleme, ne oferă un cadru care ne-a făcut
viața mult mai ușoară decât cea a strămoșilor noștri și e greu să ne imaginăm cum ar fi existența
noastră fără tehnica de acum. Derivată din cercetări științifice, tehnica e folosită din plin și acesta
e semnul că trăim într-o lume dominată de știință. Am putea crede că lumea noastră e una bazată
pe raționalitate, dar asta este doar o credință: observăm astăzi cum proliferează pseudoștiințele,
iar oamenii se întrec în a le promova. Ceea ce se poate susține cu referire la răspândirea
pseudoștiințelor e faptul că acest fenomen reflectă nevoia acută de cunoaștere a oamenilor, însă
una greșit direcționată.

Primul element care poate fi adus în sprijinul ideii de mai sus ține de mecanismul de răspândire a
pseudoștiințelor: democratizarea informației. Prin această expresie se înțelege accesul lărgit la
informație pentru cât mai multe persoane și transformarea acestor persoane în producătoare de
informație. Primul aspect care susține ideea democratizării este faptul că oricine utilizează
rețelele sociale și internetul devine transmițător de conținut: oricine poate transmite orice.
Conținuturile transmise sunt importante pentru că ele nu sunt neutre, ci generează atitudini,
emoții sau perspective eronate despre realitate. De exemplu, fracturarea hidraulică utilizată în
exploatările petroliere și de gaze este des prezentată împreună cu o listă lungă de pericole
(cutremur, contaminare,etc.), omițându-se faptul că în SUA această tehnologie este utilizată pe
scară largă fără să apară aceste probleme. Al doilea aspect care vizează democratizarea
informației este simplificarea discursului în promovarea pseudoștiințelor. Acest lucru apare
pentru că discursul științific este univoc, precis, riguros, aparent inaccesibil celor nespecializați,
de unde și necesitatea de a transmite cunoaștere cât mai simplu. De exemplu, e mai simplu să
accesezi idei homeopate decât să cauți explicații medicale. În plus, e mai ușor să crezi în
influența astrelor decât să înțelegi elemente de psihologie: astrologia ca un fel de… psihologie
fizică. Al treilea element care poate fi indicat în favoarea democratizării este iluzia cunoașterii:
oamenii se simt importanți când sunt în poziție de surse de cunoaștere. Iluzia apare pentru că a
cunoaște nu este echivalent cu a te informa: informarea este o bază pentru cunoaștere, dar

1
cunoașterea este altceva. Acest lucru se întâmplă deoarece cunoașterea presupune un set de
practici, metode și o comunitate de profesioniști tocmai pentru a se evita cât de mult posibil
apariția erorilor. Așa poate fi explicat, de exemplu, proliferarea ideilor antivacciniste tocmai în
cazul unor persoane cu educație universitară: accesul la informație nu e totuna cu accesul la
cunoaștere.

O altă cauză a proliferării pseudoștiințelor poate fi identificată în sistemele educaționale, în

sensul în care există lacune în formarea persoanelor. Acest lucru se întâmplă pentru că, în primul
rând, se predau științele într-o manieră defectuoasă, care încurajează nu gândirea elevului, ci
memorarea informațiilor. Maniera de predare este relevantă pentru că elevul devine un
reproducător de informații, un bun rezolvitor de probleme, dar el nu preia nimic din ceea ce este
specific științei: atitudinea sceptică, verificarea informațiilor, îndoiala asupra ideilor vehiculate.
Așa ajungem, de exemplu, să se predea biologie fără să se amintească de paradigma din
cercetarea de profil, și anume evoluționismul. Lacunele educaționale apar, în al doilea rând,
pentru că în sistemele educaționale accentul nu cade pe atitudinea critică în raport cu ideile
utilizate sau chiar în relație cu propriile idei. Aspectul este semnificativ pentru că persoanele
formate au dificultăți în formularea unor perspective critice, unor contraexemple, iar acest fapt
duce la expunerea rapidă a persoanelor la falsuri cognitive. Așa apar, de exemplu, persoane care
sunt convinse de idei din parapsihologie (călătorii cu sufletul ieșit din trup, telepatie, etc.) și care
trăiesc într-un univers dominat de spirite și fantome.

Cerințe:

 Menționarea tezei textului argumentativ – 3 puncte;

 Precizarea argumentelor, subargumentelor – 42 de puncte;
 Menționarea a minimum un enunț contextual – 3 puncte;
 Realizarea schemei textului argumentativ – 7 puncte.

Subiectul al II-lea – 35 de puncte

Redactați un text argumentativ, pro/contra, în care să justificați următorul enunț: Școala publică
românească distruge creativitatea elevilor.

Textul trebuie să conțină:

 Două argumente;
 Trei subargumente;
 Patru subsubargumente.

Notă:

Se acordă 10 puncte din oficiu.

2
 Legendă:
1. Enunțuri contextuale
2. Teză
3. Argumente
4. Subargumente
5. Subsubargumente
6. Subsubsubargumente
7. Subsubsubsubargument

1) Teza textului argumentativ este : ,, Am putea crede că lumea noastră

e una bazată pe raționalitate, dar asta este doar o credință: observăm
astăzi cum proliferează pseudoștiințele, iar oamenii se întrec în a le
promova.”
2) Un exemplu de enunț contextual ar fi : ,, Prin această expresie se
înțelege accesul lărgit la informație pentru cât mai multe persoane și
transformarea acestor persoane în producătoare de informație.”

Schema Textului:

Teza

Arg. 1 Arg. 2

SA1 SA2 SA3 SA4 SA5

SSA1 SSA2 SSA3 SSA4 SSA5

SSSA1 SSSA2 SSSA3 SSSA4

SSSSA1

3
Textul argumentativ:

Ce este creativitatea? De ce am avea nevoie de ea? Creativitatea este un proces mental și

social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între
idei sau concepte existente. Putem crede că școala publică românească nu numai că distruge
creativitatea, ci și încurajează respingerea ei.
Un prim argument ar fi că majoritatea instituțiilor școlare predau în aceeași manieră
banală.Profesorul/profesoara stă la catedră și dictează elevilor, care stau cuminți în bănci.Primul
aspect care susține ideea de o manieră banală de predare este chiar cadrul didactic însuși,căruia
nu îi mai arde flacăra pentru materia ce o predă.De exemplu,profesorii care dau note mari pe
niciun efort de mare durată al unui elev nu mai are aceeași pasiune pentru acea materie.
În al doilea rând,sistemul educațional românesc promovează si premiază redarea exactă a
informațiilor, nu prelucrarea lor în așa fel astfel încât fiecare elev să înțeleagă legăturile cauzale
între evenimente.La teste,profesorii oferă note mai mari dacă informațiile scrise de către elev
sunt cât mai apropiate de cele oferite de ei.Încă o modalitate prin care sistemul educațional
românesc neglijează prelucrarea informațiilor de către elevi este că profesorii nu mai oferă
oportunitatea de a face proiecte la anumite materii la fel de des, sau chiar dacă le dau elevilor de
făcut proiecte,acestea sunt pe o temă nesemnificativă.De exemplu, elevii cred că proiectele sunt
șanse de a-și repara media,doar că,profesorii nu mai oferă aceste ,, șanse”,deci creativitatea
studenților se atrofiază.Încă un exemplu în susținerea teoriei că profesorii dau note mai mari
pentru reproducerea exactă a informațiilor este cerința de tipul: ,, Menționați ” și ,,Citați’’.Un
ultim exemplu ce susține teoria în care cadrele didactice oferă note mai mari dacă informațiile
scrise de către elev sunt căt mai apropiate de cele oferite de ei este chiar faptul că dacă nu este
scris pe lucrare cum dorește profesorul,nota este mai mică.