Dimensiunea religioasă a existenței

literatura s-a născut în simbioză cu religia, literatura clerică

Începuturile scrisului, ca și începuturile literaturii române stau sub semnul religiosului
o traduceri din texte sacre
o tipărituri din viețile sfinților
o imnuri de slavă
o versificarea Psalmilor veterotestamentari
o comentarea Evangheliilor

Motive strict istorice:

- în Evul Mediu cei știutori de carte erau aproape în exclusivitate slujitorii bisericii
- se impunea la un moment dat existența textelor de cult în limba națională
sec IX – slava veche (doar varianta vorbită) capătă forma scrisă prin inventarea alfabetului
chirilic de către frații călugări Chiril și Metodiu – folosită până la domnia lui Cuza
până în sec. XVI, limba bisericii române, a culturii și a cancelariei va fi slavona.
sec XVII – slavona începe să fie înlocuită treptat cu limba română.
1860 – alfabetul latin define oficial
1881 – ortografia bazată pe principiul fonetic este reglementată de Academia Română

Evoluția limbii:
1508 – Târgoviște – se tipărește prima carte în Țările Române: „Liturghierul lui Macarie” –
în slavonă
1521 – primul document în limba română, dar în alfabet chirilic – „Scrisoarea lui Neacșu
din Câmpulung” către judele Brașovului
1544 – la Sibiu se tipărește prima carte în limba română „Catehismul luteran”. Cartea nu s-a
mai păstrat până astăzi, deoarece, se pare că variantele originale s-au pierdut într-un incendiu.
Totuși, existența acestei cărți este atestată de niște chitanțe găsite, care menționează plata
sumelor aferente către tipografie pentru cărțile respective.
Catehism = expunere a principiilor religiei creștine sub formă de întrebări și răspunsuri
1559 – Diaconu Coresi înființează o tipografie proprie unde, de-a lungul a circa 20 de ani apar
11 tipărituri în limba slavonă și 9 în limba română
Grek Braiden
Mitropolitul Varlaam
– 1587 -16
- este cel care a introdus tiparul în Moldova, ca stareț al Mănăstirii Secu și apoi
mtropolit al Moldovei
- 1643 – apare cea mai importantă lucrare a sa, „Carte românească de învățătură”,
circulând sub numele de „Cazanie”. Are peste 1000 de pagini și cuprinde comentarii
asupra Evangheliilor, legende hidrografice (despre viețile sfinților) și 74 de predici în
care se dau sfaturi despre îndreptarea păcatelor.
- folosește o limbă curățită de expresiile slave, având la bază limba populară, cu fraze
pline de expresii plastice, dovedind talent literar.
- „Cazania” lui Varlaam conține cele dintâi pagini cu valențe literare din cultura noastră.

Mitropolitul Dosoftei
1624 – 1683
- este considerat primul poet național, primul versificator al „Psaltini” în tot Răsăritul
ortodox
- a fost episcop de Huși și Roman, apoi mitropolit al Moldovei
- face pași importanți pentru introducerea limbii române în oficierea cultului ortodox
- „Psaltirea în versuri” – 1673 – cuprinde peste 500 de pagini și 8634 de versuri
(psalm=odă sacră adresată divinității)
- traducerea Psaltirii a presupus multă muncă, deoarece o prelucrează cu ritmul, metrica
poeziei populare și dă o culoare specific națională temelor biblice
- a folosit modalități de exprimare poetică neexperimentate până atunci

Mitropolitul Antim Ivireanul

1650 – 1719
- orator, traducător, tipograf, gravor și mitropolit al Țării Românești
- se naște în Iviria (veche denumire a Georgiei) și este asasinat la Rumelia de către
ostașii turci s
- autor al „Didahiilor” (predici moralizatoare), în care surprinde slăbiciunile și excesele
contemporanilor, pe care se simte dator să le îndrepte
- structura predicilor: exordiul (enunțarea pe scurt a conținutului), tratarea și încheierea
(structură întâlnită și într-o scrisoare pierdută)