DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ELECTRICĂ

PROIECT DE LICENȚĂ

Sistem wireless pentru controlul corpurilor de

iluminat cu LED-uri

Conducător ştiinţific, Candidat,

Ș.I. Dr. Ing. Alin ARGEȘEANU Laurențiu TODEA

IUNIE
2017
 CUPRINS

Cuprins............................................................................................................................................. 2
1. Introducere ................................................................................................................................... 3
2. Aspecte generale privind sistemele de iluminat interior........................................................... 8
2.1 Tipuri de iluminat...................................................................................................................... 9
2.2.Integrarea luminei zilei cu lumina electrică............................................................................. 10
2.3. Principiile de bază ale iluminării naturale................................................................................11
3. Caracteristici generale ale LED-urilor..................................................................................... 17
3.1. Caracteristicile LED-urilor de putere..................................................................................... 20
3.2. Alimentarea LED-urilor......................................................................................................... 22
4. Sistemul de control wireless al LED-urilor.............................................................................. 26
4.1. Aplicația „Bluetooth Control Panel”...................................................................................... 27
4.2. Circuitul de alimentare al LED-urilor.................................................................................... 33
4.3. Controlul LED-urilor............................................................................................................. 38

5. Concluzii...................................................................................................................................... 43
Bibliografie...................................................................................................................................... 44

2
 1. INTRODUCERE

Lumina este fenomenul care ajută omul să poată observa obiectele și culorile din mediul
înconjurător, altfel spus lumina, prin intermediul ochiului, este responsabilă pentru simțul
văzului[1]. În termeni tehnici lumina reprezintă o undă electromagnetică percepută de către ochiul
uman. Unda electromagnetică are o multitudine de mărimi care o definesc, dar pentru domeniul
tratat de noi amintesc doar intesitatea, modul de propagare, frecvența și lungimea de undă.
Din cele mai vechi timpuri fenomenele electromagnetice au fascinat mintea umana, iar omul
a cautat modalități de a cunoaște și folosi aceste fenomene pentru a-și îmbunătăți modul de viață.
Dupa mult timp de încercări și experimentări astăzi ne bucurăm de aceste fenomene care ne fac
viața mult mai accesibilă și plăcută. Chiar dacă sunt mulți cei care merită să fie amintiți că au
contribuit la decoperirea și folosirea undei electromagnetice în folosul omului, noi dorim să îl
amintim doar pe Thomas Alva Edison cel care a inventat becul cu filament. Edison a fost primul
care a folosit o undă electromagnetică (în curent continuu sau unda electromagnetică de frecvențe
joase) pentru a produce o altă undă electromagnetică de frecvență foarte mare care este percepută de
ochiul uman ca și lumină. O undă electromagnetică propagată de la o sursa printr-um mediu
oarecare către un observator mai poartă denumirea de radiație electromagnetică. Una din mărimile
de bază ce caracterizează o radiație electromagnetică este lungimea de undă definită ca raportul
dintre viteza de propagare printr-un mediu dat și frecvența de oscilație pe unitatea de timp. O
exemplificare a dimensiuni lungimii de undă în raport cu frecvența și dimensiunile cunoscute în
știința este redată în figura de mai jos.

Fig.1. Reprezentarea spectrului vizibil ochiului uman

3
 Conform figurii de mai sus se poate vedea că doar o mică parte a radiației electromagnetice
este sesizată de către ochiul uman și care are lungimea de undă cuprinsă între 380 și 740 nm
(nanometri), cu o gamă de frecvență între 405000 si 790000 GHz.
Încă de la începutul vieții pe pământ ne bucurăm de astrul solar care ne oferă lumină albă și
căldură. Această radiație electromagnetică provenită de la soare (lumina albă) prin fenomenul de
dispersie poate fi descompusă prin refracție în fascicule de lumină de culori diferite și anume roșu,
oranj, galben, verde, albastru și indigo (ROGVAIV) denumite și spectrul lumini albe.

Fig.1.1. Spectrul luminii albe

Detectarea Luminii. Imaginea din mediul înconjurător este percepută la nivelul retinei.
Retina are rolul de a convertii o serie de stimuli luminoși în impulsuri nervoase, care prin nervul
optic sunt transportate la unitatea de procesare, creier.

Interpretarea acestor semnale în creier creează percepția vizuală, adică modul în care noi
oameni percepem culori și mișcări din mediul înconjurător. Retina optică are o structura complexă
de celule vizuale formată din conuri și bastonase.

Celulele cu conuri, circa 7 milioane de celule, răspund pentru sensibilitatea mai

performantă în percepția culorilor și a formelor. Acest mod de percepție este denumit și vedere
SCOTOPICĂ.

Proprietățile celulelor cu conuri: nu sunt așa sensibile, dar sesizează un spectru larg, nu au
saturare, sunt situate mai ales în fovea(depresiune a retinei, situată în centrul petei galbene, care
constituie zona cea mai sensibilă), au rezoluție mare și sunt sensibile la culori.

Celulele cu bastonașe, circa 130 milioane de celule, ca număr sunt mai multe și răspund
pentru vederea nocturnă, denumită vedere FOTOPICĂ.

Proprietățile celulelor cu bastonașe: sesizează intensități mici de lumină, nu sesizează culorile, se

regăsesc pe periferia retinei, la intensități de lumină medie se saturează și au rezoluție mai mică.

În figura următoare este arătat cum este formată imaginea pe retină cu ajutorul celulelor cu
bastonașe și conuri.

4
 Fig.1.2. Modul de formare a imaginii pe retină

Sursele de lumină au la bază fenomene sau reacții chimice care emit o radiație
electromagnetică (lumina) în spectrul vizibil al ochiului uman. Aceste fenomene sau reacții chimice
pot avea loc în mediul înconjurător sau în incinte realizate de către tehnologia umană.

Lumânarea sau lampa cu petrol sunt elemente inventate de om pentru producerea luminii
de la reacția chimică dintre un material imflamabil care arde oxigenul din atmosferă.
Becul cu incandescență (inventat de Edison) este primul generator de lumină electrică care
funcționează pe principiul încălzirii unui element conductor (Wolfram = Tungsten) până aproape de
punctul de topire, moment în care electronii emiși din reacția electrotermică sunt în spectrul vizibil.
Elementul încălzit este introdus într-un balon de sticlă vidat sau cu gaz inert pentru a impiedica
arderea acestuia.

Tubul fluorescent a fost inventat in 1909 și este compus dintr-un tub de sticlă, generator de
electroni (un filament excitat) aflat la capetele tubului, un gaz care amplifică agitația electronilor
emiși și o substanță denumită luminofor depusă în interiorul tubului de sticlă. Bombardarea cu
electroni a stratului de luminofor produce fenomenul de fluorescență, adică proprietatea unei
substanțe de a emite lumina vizibilă atâta vreme cât sunt bombardate. În funcție de substanța
folosită pentru luminofor se pot emite diferite culori ale luminii.

Lampa Compact Fluorescentă (CFL) sau Becul Economic are același principiu de
funcționare ca și tubul fluorescent cu diferența că înglobează și partea electronică de alimentare cu
energie electrică a generatorului de electroni.

Lămpile cu descărcări în gaze la înalta sau joasa presiune. Emit radiația electromagnetică
în spectrul vizibil provenită de la un arc electric, descărcare realizată într-un gaz (ce poate fi la
presiune joasă sau ridicată) ce amplifică numărul de electroni emiși. Aceste lămpi cu descărcare în
gaze au o eficiență ridicată de a transforma electricitatea în lumină.

Halogenuri incandescente au principiul de funcționare identic cu cel al lămpilor cu

incandescență, cu următoarele diferențe: balonul este din cuarț și de dimendiuni mici, iar pe lângă
gazul inert mai este introdus și halogen (Iod sau Brom).

5
 Lămpile auto folosesc aceleași principii de funcționare expuse mai sus, dar având în plus
diferite sisteme de reflexie pentru concentrarea luminii vizibile, respectiv a luminii infraroșii pentru
a prelungi timpul de funcționare.

LED-uri (Light Emitting Diode = Dioda Emițătoare de Lumină) Această nouă sursă de
iluminat își are originea între componentele electronice de bază și anume dioda. Conform teoriilor o
dioda are rolul de a permite trecerea curentului electric într-un singur sens. O diodă este realizată
din două materiale semiconductoare (neexcitate aceste materiale izolează, iar când sunt excitate
devin conductoare de energie electrică) unul dopat cu goluri (semiconductor de tip P), iar celălalt
dopat cu electroni (semiconductor de tip N). Cele două materiale semiconductoare sunt conectate,
iar suprafața de contact dintre cele două materiale poartă denumirea de joncțiune. Practic în această
zonă are loc combinarea electronilor și golurilor ceea ce are ca efect emisia unei radiații
electromagnetice. În funcție de materialele semiconductoare folosite această radiație
electromagnetică poate avea diverse lungimi de undă .

OLED-urile. În urma cercetărilor din ultimii ani s-a scos în evidență și materiale organice cu
proprietăți semiconductoare ceea ce a condus la apariția OLED-urilor, care reprezintă un potențial
foarte mare atât pentru iluminat cât și pentru redarea unor imagini, aceste noi sisteme având ca și
caracteristică și flexibilitatea.

Mărimile fotometrice sunt:

Fluxul luminos Φ [lm] Toată puterea radiantă emisă de o sursă de lumină și percepută de
ochiul uman se numește flux luminos, Φ. Unitatea de măsura este lumen-ul [lm]. Puterea radiată
vizibilă a unei surse de lumină nu este exprimată în Watt, ci în lumeni deoarece sensibilitatea
ochiului uman diferă în funcție de lungimea de undă.

Intensitatea luminoasă I [cd] este măsura fluxului luminos Φ emis în unghiul solid Ω. O
sursă de lumină emite fluxul luminos în diferite direcții (în unghi solid Ω – cu unitatea de măsură
steradian [sr]) și la diferite intensități. Intensitatea radiantă vizibilă într-o anumită direcție se
numește Intensitate Luminoasa, I. Unitatea de măsură a acesteia este candela [cd].

Iluminarea (Nivelul de iluminare) E [lx] indică gradul la care o anumită suprafață este
iluminată. Aceasta reprezintă raportul dintre fluxul luminos și suprafața de iluminat. Unitatea de
masură este lux [lx]. Un nivel de iluminare de 1 [lx] apare atunci când un flux luminos de 1 [lm] se
distribuie uniform pe o suprafață de 1 [m 2]. În practică este puțin probabil că fluxul luminos va fi
atât de uniform distribuit pe toată suprafața de iluminat încât toate punctele de pe acea suprafață să
aibă aceeași valoare a iluminării de 1 [lx].

Luminanța L [cd/m2] a unei surse de lumină sau a unei suprafețe iluminate reprezintă o
măsură a „cât de mult este stimulat ochiul uman și prin urmare cât de mare este impresia de
strălucire creeată în mintea umană”. Să presupunem că privim, dintr-o anumită direcție, spre o
suprafață iluminată. Intensitatea luminoasă a acelei arii raportată la dimensiunea ariei respective va
reprezenta pentru ochiul uman Luminanța, L măsurată în [cd/m2].

Eficacitatea luminoasă η [lm/W] indică eficiența cu care puterea electrică consumată este
convertită în lumină. Exemplu: LED-urile pot avea o eficacitate luminoasă de peste 100 [lm/W].

6
 Temperatura de culoare T c – Kelvin [K] a unei surse luminoase este definită ca temperatura
la care trebuie încălzit corpul negru pentru a emite un spectru luminos cât mai apropiat de cel al
sursei de lumină. Temperatura de culoare a unei surse de lumină se poate defini și în comparație cu
radiația corpului negru (Black Body Radiator) transferată pe curba Planck-iană (Planckian curve).
Odată cu creșterea temperaturii corpului negru radiația acestuia corp negru va crește, respectiv va
crește și componenta albastră a spectrului și scade componenta roșie a spectrului. Are aplicații
importante în iluminat, fotografiere, filmare, industrie, medicină, astrofizică, horticultură și în alte
domenii.

În funcție de temperatura de culoare, culoarea aparentă a surselor de lumină se clasifică în trei

categorii:

a) caldă (alb-roșiatică sau alb cald => Tc < 3300 [K]);

b) intermediară (alb neutru => Tc = 3300 – 5000 [K]);

c) rece (alb-albăstrui sau alb rece => Tc > 5000 [K]).

O sursă de lumină incandescentă având o lumină alb cald, de exemplu, are o temperatură de
culoare de 2700 [K], spre deosebire de o sursă de lumină fluorescentă cu lumina albă (lumina de zi
= daylight) poate avea o temperatură de culoare de 6000 [K].

În figura următoare se poate vedea pentru diferite surse de lumină, diferențele de culoare a
luminii care pornesc de la un galben foarte cald aproape spre portocaliu (având Temperatura de
Culoare a Luminii = 2000oK spre un alb foarte rece cu tentă spre albastru (având Temperatura de
Culoare a Luminii = 6500oK).

Fig.1.3. Diferențele de culoare pentru diferite surse de lumină

Totuși, chiar dacă au aceeași temperatură de culoare a luminii, sursele de lumină pot avea
diferite proprietăți de redare a culorilor, în funcție de compoziția spectrală a fiecărei surse de
lumină.

În general lumina artificială trebuie să permită ochiului uman să perceapă corect culorile, la
fel cum se întâmplă cu lumina naturală de zi (bineînțeles că acest fapt depinde și de locul și scopul
pentru care lumina este necesară). Aici intervine mărimea „Indicele de redare a culorilor – R a”
specific surselor de lumină. Acest indice este o măsură de corespondență între culoarea naturală a
unui obiect și modul în care acesta apare iluminat de o anumită sursă de lumină. Pentru a determina
valorile Ra, se iluminează 8 teste de culoare (conform DIN 6169) cu aceeași sursă de lumină. Cu cât
diferențele între teste sunt mai mici, cu atât este mai bun indicele de redare a culorii a sursei de
lumină testate.

7
O sursă de lumină având un Ra = 100 va reda culorile exact așa cum ele sunt în realitate (sub lumina
naturală). Cu cât valoarea indicelui de redare a culorilor R a este mai mică, cu atât mai rău sunt
redate culorile.

De obicei, producătorii consacrați de surse de lumină, aparate și corpuri de iluminat specifică

cel puțin una din valorile unităților enumerate mai sus, pentru fiecare produs.

2. Aspecte generale privind sistemele de iluminat interior

Conform [2] se știe faptul că fie vorbim de proiecte pentru case sau de instituţii destinate să
devină spaţii de lucru, iluminatul este un aspect important care nu poate fi neglijat în niciunul dintre
aceste cazuri. Pentru oricare dintre aceste situaţii se cuvine să fie avute în vedere două tipuri de
iluminat: iluminatul natural şi cel artificial. Atunci când vorbim despre iluminat natural se are în
vedere, ca sursa de lumină, radiaţia solară şi a bolţii cereşti care pătrunde în încăperi prin golurile
special destinate din elementele de construcţie, ferestre, luminatoare etc. Pentru că lumina naturală
este caracterizată de variaţie permanentă, variaţie ce se datoreză poziţiei soarelui şi gradului de
acoperire cu nori a cerului, în proiectarea iluminatului natural nu se are în vedere o anumită valoare
a iluminării, ci raportul dintre iluminarea interioară şi cea exterioară.

Iluminatul artificial, în comparație cu iluminatul natural, se obţine cu ajutorul surselor de

lumină alimentate din reţeaua de energie electrică de joasă tensiune. Iluminatul artificial este menit
să vină în completarea celui natural. Variaţia iluminării naturale din timpul zilei, dar şi absenţa
acesteia pe perioada nopţii, sunt compensate prin amplasarea şi orientarea corespunzătoare a
corpurilor de iluminat şi prin sectorizarea alimentării cu energie a instalaţiilor de iluminat.

La proiectarea şi realizarea iluminatului artificial trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

destinaţia încăperii (spaţiului); distribuţia în interiorul încăperii a zonelor cu funcţiuni specifice;
nivelul de iluminare necesar funcţiunilor prevăzute pentru anumite spaţii; calitatea ambianţei
luminoase (uniformitatea iluminării, distribuţia luminanţelor, existenţa fenomenului de orbire,
culoarea luminii, redarea culorilor etc.); sistemul de iluminat; corpul sau corpurile de iluminat şi
posibilitatea întreţinerii instalaţiilor de iluminat şi a suprafeţelor vitrate. Iluminatul artificial se
poate realiza prin sisteme diferite: iluminat general uniform; iluminat general localizat sau iluminat
general uniform completat cu iluminat local.

Nivelul de iluminare, calitatea şi alegerea adecvată a acestuia pot influenţa în mare măsură
folosirea eficientă a spaţiilor conform destinaţiilor care le-au fost atribuite. Este important ca
sistemele de iluminat să fie adaptate, după caz, la aspecte fiziologice ale ochiului sau să acorde
importanţă elementelor ce ţin de psihologia umană. Pentru prima categorie am putea folosi ca
exemplu zonele din bucătărie destinate preparării mâncării, zone pentru care ar trebui să se asigure
cu prioritate un iluminat corespunzător sau, dacă este cazul, zonele destinate desfăşurării unor
activități care presupun atenţie sporită şi care solicită în mod special ochii etc. .

În ce priveşte nevoia de a ţine cont de factori psihologici în stabilirea iluminatului adecvat,

am putea argumenta că spaţiile care sunt destinate efectuării exerciţiilor de fitness vor avea nevoie
de o altfel de lumină decât cele gândite să constituie o oază de linişte, un refugiu pentru relaxare, în
care să se asculte muzică ambientală sau să se răsfoiască un album de artă.
Indiferent de distribuţia spaţiilor pe care le permit diferitele modele de case pe care le deţinem sau,

8
de ce nu, proiectele de case pe care plănuim să le dezvoltăm, trebuie să avem în vedere că
iluminatul este un factor important pentru crearea ambientului dorit, dar şi pentru folosirea eficientă
a spaţiului de care dispunem.

Lumina călătorește în linie dreaptă până când atinge o suprafață. Apoi este modificată prin
transmitere, refracție, reflexie sau absorbție. Lumina poate fi, de asemenea, modificată prin
polarizare, difracție sau interferență prin alte raze de lumină, dar acestea joacă un rol foarte mic în
proiectarea iluminatului.

2.1.Tipuri de iluminat :

Iluminatul de zi este procesul complet de proiectare a clădirilor pentru a utiliza lumina naturală
la maxim. Aceasta include toate activitățile următoare :

• Amplasamentul clădirii - adică orientarea pentru o expunere optimă la soare ;

• Masarea clădirii - Care este prezentarea clădirii cat mai mult spre soare ;
• Alegerea fenestrației pentru a permite o cantitate suficientă de lumină în clădire, luând în
considerare anotimpurile, vremea și ciclurile solare zilnice ;
• Umbrirea fațadei și a fenestrației de la radiațiile solare nedorite ;
• Adăugarea dispozitivelor de umbrire funcționale adecvate, cum ar fi jaluzele și perdele, la
care se poate permite controlul asupra luminii din timpul zilei ;
• Proiectarea comenzilor electrice de iluminat care ajută la realizarea completă de economisire de
energie datorită iluminarii naturale.

Deoarece iluminarea de zi implică considerații fundamentale de arhitectură, este dificil să se

realizeze odată ce clădirea a fost proiectată sau în cazul unui proiect de amenajare interioară sau de
îmbunătățire a clădirii, este aprope imposibil să se realizeze.
Iluminarea de zi este o sursă excelentă de lumină pentru aproape toate spațiile interioare. Este
ideal pentru birouri, școli și spații de lucru care necesită multă lumină și pentru spații publice, cum
ar fi mall-uri, aeroporturi și instituții. Ferestrele, lucarnele și alte forme de fenestrare sunt folosite
pentru a aduce lumina zilei în interiorul clădirilor. Lumina de zi este foarte dorită ca sursă de
lumină, deoarece oamenii răspund pozitiv la aceasta.

Cantitatea de lumină naturală disponibilă variază în funcție de ora din zi, de timpul anului, de
vreme, de nivelurile de poluare și așa mai departe. Valoarea maximă a zilei este de aproximativ
10.000 de lumanari pe o zi însorită de vară. Cu toate acestea, pentru eficiența energetică în clădiri,
doar aproximativ 5% din lumina naturală sau un vârf de circa 500 de lumânări ar trebui să fie
permise într-o clădire deoarece mai mult va genera atât de multă căldura că va fi irosită în aer
condiționat. Culoarea luminii de zi variază de asemenea. Temperatura de culoare a luminii este de
numai 2000 K, iar temperatura normală a culorii soarelui și a cerului la dimineața zilei însorite este
de 5500 - 6000K. Lumina rece albastră din cerul nordic de iarnă este de 10.000K. Calitatea culorii
(CRI) este excelentă. Cu toate acestea, lumina zilei are un conținut de lumină ultravioletă (UV) cu
intensitate redusă, care are potențiale efecte adverse negative, cum ar fi arsurile solare și cancerul de
piele. Îngrijirea extremă trebuie să fie exercitată atunci când se utilizează lumina zilei în locuri cum
ar fi muzeele unde deteriorarea, numită fotodegradare, provoacă albirea pigmenților și alte
dăunători artei și antichităților de neînlocuit. În interiorul obișnuit pot apărea degradări foto sub
formă de țesături de estompare. Din perspectiva eficienței energetice, lumina are un avantaj
semnificativ față de lumina electrică. Cel puțin 2,5 ori mai mult aer condiționat este necesar pentru
a răci efectul de încălzire a celei mai eficiente lumini electrice care produce același nivel de
iluminare ca lumina zilei. Astfel, dacă lumina zilei este utilizată la niveluri de iluminare

9
comparabile sau chiar cu 50% mai mari decât lumina electrică și luminile electrice stinse, o clădire
poate fi luminoasă în timp ce economisește toată energia electrică de iluminat și aproximativ
jumătate din energia necesară pentru răcirea încărcăturii clădirii create de lumini electrice.

2.2.Integrarea luminei zilei cu lumina electrică:

Pentru a recupera beneficiile economisirii energiei în timpul zilei, luminile electrice trebuie să fie
oprite sau estompate. Acest lucru poate fi proiectat în mai multe moduri :

 Comutare manuală adecvată sau diminuarea pentru a încuraja utilizatorul să oprească sau să
dimunieze lumina electrică ;
 Un dispozitiv fotoelectric automat în zonele cu lumina naturală care declanșează luminile în
timpul perioadelor de lumină mai puțină sau diminuează luminile în funcție de cantitatea de
lumină naturală ;
 Un sistem fotoelectric automat care diminuează sau oprește sistemele de iluminare unei
clădiri ca răspuns la lumina zilei ;
 Un sistem automat de control al timpului de funcționare, de preferință cu funcții de timp
astronomice care comută sau reduce lumina conform unui program solar fix. Fiecare
abordare are un merit. Se acceptă, în general, ca luminile de comutare sunt cele mai puțin
costisitoare, dar cele cu dimunarea luminii sunt cele mai dorite.

Utilizarea atât a luminii electrice cât și a luminii de zi ridică adesea întrebarea dacă sursa de
lumină electrică ar trebui să se potrivească cu lumina naturală. În cele mai multe cazuri, alegerea
unei surse de lumină electrică adecvată independent de lumina zilei este probabil cea mai bună.
Pentru a se potrivi lumina zilei, este necesară o sursă de lumină cu o temperatură foarte ridicată a
culorii. Această lumină ar părea, probabil, neobișnuit de rece ca o iluminare interioară pe timp de
noapte. Atunci când se integrează lumina electrică și naturală, este obișnuit să se dorească
iluminarea luminatorului să imite lumina zilei pe timp de noapte, dar această abordare ar trebui
urmărită cu atenție. Cu toate acestea, lumina luminatorului și a ferestrelor poate fi eficientă.

Una dintre cele mai comune moduri de a introduce lumina zilei este prin luminatoare și alte
mijloace de iluminare de vârf. Iluminarea de sus se comportă ca o iluminare electrică directă prin
radiația luminii în jos. Principiile utilizate în mod obișnuit pentru proiectarea sistemelor electrice de
iluminat pot fi, de asemenea, utilizate pentru iluminatul de vârf, care este cel mai simplu model de
iluminat de zi și este relativ neafectat de orientarea sitului și de clădirile aflate lângă acesta.
Tipuri de iluminat de sus :

• Lucarnă sau geamul orizontal permite radiația directă a soarelui și a cerului printr-o deschidere
fenestrată.
• Cu o singura deschidere produce iluminare directă și indirectă prin introducerea luminii printr-o
fereastră verticală cu clești. În funcție de acoperișul adiacent, o parte din lumină poate fi reflectată
în jos de tavan în spațiu. Cu toate acestea, în funcție de orientarea sitului, procentajul relativ ridicat
al luminii directe poate să se înrăutățească.
• Cu o singură deschidere, dar mai mare produce atât iluminare directă, cât și indirectă, crescând
cu un procent mai mare lumina reflectată din tavanul înclinat adiacent, acesta mărește cantitatea de
lumină descendentă și mărește cantitatea de lumină directă. Dacă lucarna este la nord, acesta poate
fi o sursă excelentă de lumină naturală pentru o zonă interioară mare.
• Cu doua lucarne, acestea permit o lumină naturală mai abundentă, în special în clădirile în care
orientarea solară sau vremea nu permit depășirea unui anumit nivel de lumină. Cu o alegere

10
 corectă a geamului și a proeminenței, o lucarnă poate produce o lumină naturală excepțional de
echilibrată și confortabilă.

Iluminarea laterală folosește o fenestrare verticală (de obicei ferestre) pentru a introduce lumina
naturală. Spre deosebire de iluminatul de sus, iluminarea laterală tinde să introducă lumină care
poate fi prea puternică în raport cu suprafețele camerei, uneori provocând o strălucire. Cu toate
acestea, viziunea dezirabilă oferită de ferestre face de obicei o strălucire un efect secundar
acceptabil. Multe ferestre comerciale moderne folosesc geamuri joase. Sticlă cu un eșantion sau
două sau mai multe geamuri de sticlă, dintre care unul este acoperit cu un material relativ clar care
reflectă energia infraroșie în timp ce trec porțiuni vizibile ale energiei solare. În orice clădire cu un
sezon de răcire, sticla este esențială pentru minimizarea câștigului de căldură solară. De asemenea,
pot fi utilizate acoperiri reflectorizante, acestea fac clădirea să pară oglindită, în timp ce
diminuează în continuare penetrarea soarelui. Sticla colorată poate reduce și penetrarea soarelui și
strălucirea. Selectarea geamurilor este întotdeauna un compromis între claritate și eficiența
energetică.

O modalitate de a spori eficiența și claritatea este folosirea umbrelor solare, altele decât cele din
sticlă. Umbrirea solară folosește elemente de construcție pentru a împiedica intrarea în spațiu a
radiației solare directe în timpul sezonului de răcire. Suprafețele, copertinele sunt cele mai
comune forme externe de umbrire solare, în timp ce cele mai frecvente pentru umbrirea interioară
sunt jaluzelele, perdelele. Umbrirea soarelui este dificil de conceput pentru fațadele orientate spre
est și spre vest deoarece prevenirea penetrării solare directe foarte devreme sau foarte târziu pe o
zi de vară este imposibilă fără a bloca vederea. Dispozitivele de umbrire interioare trebuie să aibă
o suprafață reflectorizantă pentru a reflecta lumina nedorită în aer liber.

Nuanțele închise la culoare împiedică strălucirea, dar absorb energia solară și devin calde,
încălzind spațiul înconjurător. Dispozitivele de umbrire externe reglabile sunt probabil cele mai
bune elemente de ecranare a ferestrelor, însă limitele costurilor arhitecturale și / sau de construcție
pot împiedica utilizarea acestora.

O problemă suplimentară cauzată de iluminarea laterală este limitele penetrării luminii în

spațiu. În general, efectul de lumină naturală este pierdut la o distanță de la ferestre de aproximativ
2,5 ori înălțimea ferestrei. De exemplu, într-o cameră cu ferestrele având o înălțime maximă de 8 ',
penetrarea maximă utilă a luminii naturale este de aproximativ (8 x 2,5) sau 20' (presupunând,
desigur, că nu există pereți în cale). Ferestrele mari cresc suprafața utilizabilă a luminii de zi, dar
pot aduce lumină puternică.

Multe clădiri moderne folosesc un etajare ușoară pentru a umbla la partea inferioară a ferestrei
sau pentru a pune geamurile, permițând o sticlă mai clară. Partea superioară a raftului este reflexivă,
destinată să retrimită lumina spre interior și pe tavan, ceea ce asigură o penetrare mai profundă a
luminii și o calitate îmbunătățită a luminii interioare. Geamurile luminoase de zi sunt, în general,
mai întunecate sau mai reflexive decât geamurile pentru prevenirea radiațiilor solare directe și
strălucirea de pe un cer luminos.

Un etajare ușoară este proiectată pentru a scoate radiația solară directă în cameră și pe tavan, unde
devine lumina indirectă difuză, una dintre cele mai bune tipuri de lumină atât pentru muncă, cât și
pentru confort. Un etajare ușoară poate crește adâncimea de penetrare a luminii de zi cu 100% sau
mai mult, dar numai atunci când capturează și redirecționează razele directe ale soarelui. O raftă
ușoară are beneficii limitate prin difuzare, de la cer fără soare și în zilele înnorate. În general,
etajările ușoare funcționează cel mai bine în partea de sud a clădirii.

11
2.3. Principiile de bază ale iluminării naturale sunt:

1. Se începe prin a planifica clădirea, astfel încât orice lucrare ocupată în mod obișnuit sau
spațiu de locuit să aibă acces la o fereastră, luminator sau altă sursă de lumină naturală.
Acordați prioritate la ferestrele care oferă o vedere. Se amintește că zona de zi efectivă
luminată se extinde în clădire doar de aproximativ 2 ori lățimea unei ferestre și de
aproximativ 2 până la 2,5 ori mai mare decât înălțimea acesteia.

2. Se minimizează mărimea laturilor de est și de vest ale clădirii și se maximizează laturile

sudice și nordice ale clădirii. Din cauza căilor variate sezoniere ale soarelui pe cer, este
dificil de a proiecta ferestre orientate spre est și spre vest. Ferestrele orientate spre nord în
emisfera nordică nu prezintă probleme de încălzire solară, iar ferestrele orientate spre sud
sunt cele mai ușor de protejat cu elemente pasive cum ar fi consolele, copertinele și rafturile
ușoare.

3. Dacă o zonă mare a clădirii nu se află lângă o fereastră, investighează lucarnele de lumină
de vârf în clădiri cu o singură etapă sau la ultimul etaj al clădirilor cu mai multe etaje.
Luminatoarele simple de lumină de vârf ar trebui să ocupe 3% până la 5% din suprafața
totală a acoperișului pentru a asigura un nivel adecvat de iluminare interioară.

4. Protejarea interiorului de prea multă lumină naturală de 2,5 ori sau mai mult nivelul de
lumină electrică obișnuită prin utilizarea geamului de sticlă adecvat, a dispozitivelor de
umbrire exterioară, a dispozitivelor de umbrire interioară sau a unei combinații a acestora.

5. Furnizarea unui sistem de iluminare electrică și / sau controale automate de iluminare pentru
a realiza economii de energie. Cea mai bună cale este de a diminua lumina artificiale mai
degrabă decât să le pornească și să se oprească. Sistemele moderne de lumină fluorescentă
permit iluminarea zilnică și iluminarea fluorescentă compactă, în mod fundamental
eficientă din punct de vedere energetic.

Lumina articială:

Spectrul de lumină este văzut într-un curcubeu sau printr-o prismă și include toate culorile
vizibile. Tindem să organizăm culorile în trei primare (roșu, verde și albastru) și trei secundare
(galben, cyan și magenta). Atunci când primarele luminii sunt combinate, ochiul uman vede o
lumină albă, folosind un filtru pentru a elimina culorile de lumina albă generată de lumina
colorată. Lumina albastră, de exemplu, este albă cu verde și puțin roșu . Lumina filtrată este încă
comună în iluminatul teatral și arhitectural. Cu toate acestea, majoritatea surselor de lumină
incandescentă nu au tendința de a crea culori specifice de lumină. Lămpile fluorescente moderne,
de exemplu, creează culori prime de lumină (roșu, verde și albastru) care apar la ochiul uman sub
formă de lumină albă. Alte lămpi, cum ar fi lămpile de sodiu de joasă presiune, creează lumină
galbenă monocromatică. În timp ce majoritatea lămpilor sunt destinate să apară cât se poate de
alb, în unele cazuri lămpile sunt proiectate pentru a crea culori specifice, cum ar fi verde sau
albastru. Cu toate acestea, intenția majorității surselor de lumină este de a produce lumină albă, a
cărui apariție are două măsuri :

12
- temperatura de culoare, care descrie dacă lumina apare caldă (roșu), neutră sau rece (albăstrui).
Termenul de temperatură se referă la lumina emisă de un obiect metalic încălzit până la punctul
de incandescență. De exemplu, temperatura de culoare a unei lămpi cu incandescență este de
aproximativ 2700 K, apărând ca un obiect metalic încălzit la 2700 ° Kelvin (2427 ° C sau 4400
° Fahrenheit) ;

- indicele de redare a culorii (CRI- Color Rendering Index ),descrie calitatea luminii la scara de
la 0 (oribil) la 100 (perfect). Toate sursele de lumină albă pot fi evaluate prin temperatura culorii
și CRI. Temperatura de culoare este măsura mai evidentă; Două surse de lumină de aceeași
temperatură de culoare, dar diferite CRI apar mult mai asemănătoare decât două surse de lumină
de CRI similare, dar diferite de temperatură de culoare. Lumina naturală este în general definită
ca având un CRI de 100 (perfect). Temperatura de culoare, cu toate acestea, variază mult în
funcție de vreme, sezon, poluarea aerului și unghiul de vizualizare. De exemplu, combinația de
soare și luminator albastru într-o zi de vară la prânz este de aproximativ 5500K, dar dacă soarele
este ecranat, culoarea luminatorului albastru este de peste 10.000K. Folosirea luminii solare în
vreme clară poate fi și la circa 1800 K (foarte roșiatice). Zăpada luminată de dimineață este în
jur de 6500K.

Atunci când se alege sursele de lumină electrică, este, în general, cel mai bine să se selecteze în
funcție de temperatura sursei de culoare și CRI. Rețineți că, chiar dacă lumina zilei intră în spațiu,
de obicei nu este o idee bună să se încerce să se potrivească lumina naturală cu lumină electrică,
deoarece lumina zilei variază considerabil.

Folosirea temperaturii de culoare potrivită în funcție de aplicație:

- 2500 K sistemul industrial de iluminat de înaltă presiune (HPS) industrial și de securitate ;

- 2700- 3000 K niveluri scăzute de lumină în majoritatea spațiilor,iluminatul general rezidențial,
hoteluri, mese rafinate și restaurante de familie, parcuri tematice ;
- 2950 – 3500 K iluminat de afișaj, iluminat în magazine și galerii ;
- 3500 – 4100 K iluminat general în birouri, școli, magazine, industrie, medicină, iluminat
sportiv ;
- 4100 – 5000 K iluminatul cu aplicație specială, în cazul în care discriminarea pe bază de culoare
este foarte importantă, folosită mai puțin pentru iluminatul general ;
- 5000 – 7500 K iluminat cu aplicație specială, în cazul în care discriminarea pe bază de culoare
este critică.

Valori ale CRI în funcție de scopul corpurilor de iluminat :

- 50 iluminatul industrial, de depozitare și de securitate ;
- 50 – 70 iluminare industrială și generală în care culoarea nu este importantă ;
- 70 – 79 cele mai multe spații de birouri, de vânzare cu amănuntul, de școală, medicale și alte
locuri de muncă și de agrement ;
- 80 – 89 spațiile de vânzare cu amănuntul, de lucru și spații rezidențiale, unde este importantă
calitatea culorii ;
- 90 – 100 spațiile de retail și de lucru în care redarea culorilor este critică.

Sursele de lumină variază în formă. Cele trei tipuri de forme de bază sunt sursele punctuale,
sursele de linie și sursele de zonă. Fiecare radiază lumina diferit, provocând astfel efecte distinctive.

Dimensiunea fizică a lămpii afectează dimensiunea corpului de iluminat și, la rândul său,
determină modul în care pot fi utilizate anumite surse. Lămpile cu lămpi mici, cu putere redusă,
permit corpurilor de iluminat mici, cum ar fi luminile cabinetului și lămpile de citit să lumineze.
Lămpile mari, de mare putere, cum ar fi lămpile de stadiu cu halogenuri metalice, necesită un corp

13
de iluminat mare, atât pentru căldură, cât și pentru reflectorul necesar pentru orientarea corectă a
luminii.

Becul unei lămpi poate fi destul de fierbinte. Temperatura bulbului lămpilor cu incandescență și a
halogenurilor și a luminilor cu descărcare de înaltă intensitate (HID) cu emisii ridicate pot provoca
arsuri și, în cazul lămpilor cu halogen, arsuri dar și chiar luând foc. Lămpile fluorescente, în timp ce
sunt calde, nu sunt în general prea fierbinți pentru a fi atinse atunci când operează la ele.

Clasificarea de culoare a surselor de lumină. Mai întâi se încălzesc treptat, stralucind slab și apoi,
după o perioadă modestă, dând lumină totală. În cazul stingerii, lămpile fluorescente pot fi reluate
imediat, dar majoritatea lămpilor HID, cum ar fi lămpile cu halogenuri metalice, trebuie să se
răcească considerabil înainte de a reporni, provocând câteva minute de întuneric nedorit.

Corpurile de iluminat interior :

Un corp de iluminat este orice dispozitiv care include un suport pentru lămpi și mijloacele de
electrificare și suport pentru dispozitivul respectiv. Corpurile de luminat încastrate sunt corpuri de
iluminat care sunt atașate permanent unei clădiri. Cu alte cuvinte, o lampă de birou/masă este un
corp de iluminat, dar nu sunt încastrate. Luminatoarele sunt caracterizate de modul în care lumina
este distribuită:

 Lumina directă emite lumina în jos. Acestea includ majoritatea tipurilor de iluminat
încastrat;

 Corpurile de iluminat indirecte emit lumină în sus și luminează din tavan

un spațiu. Acestea includ multe stiluri de corpuri de iluminat suspendate, sconturi și alte
lămpi portabile;

 Corpurile de iluminat care difuzează lumină în toate direcțiile în mod uniform. Acestea
includ cele mai multe tipuri de lămpi goale, globuri, candelabre și unele lămpi de masă și de
podea ;

 Luminatoarele directe / indirecte emit lumina în sus și în jos, dar nu în laturi. Acestea includ
multe tipuri de corpuri de iluminat suspendate, precum și lămpi de asamblare și podea.
Corpurile de iluminat directe / indirecte pot fi semidirecte sau semi-indirecte în funcție de
proporțiile luminii în sus și în jos ;

 Luminatoarele asimetrice sunt de obicei concepute pentru aplicații speciale. Blocurile

asimetrice, de exemplu, au corpuri de iluminat indirecte cu o distribuție mai puternică într-o
direcție, cum ar fi îndepărtarea de perete. Șaibele de perete sunt o formă de corp de iluminat
direct, cu o distribuție mai puternică pe o parte, pentru a ilumina un perete ;

 Corpurile de iluminat reglabile sunt, în general, corpuri de iluminat directe, care pot fi
ajustate pentru a arunca lumină în altă direcție decât în jos. Acestea includ luminile de cale,
luminile de proiecție și luminile de accent.

14
 Cum să alegi corpurile de iluminat

Alegerea corpurilor de iluminat este esențială pentru creearea stării necesare pentru fiecre tip de
ambianță.

Luminatoarele directe tind să fie mai eficiente prin distribuirea directă a luminii pe zona de
lucru. În general, acestea creează plafoane întunecate, care pot fi dramatice, dar și inconfortabile
datorită contrastului ridicat. Iluminarea directă este folosită în mod obișnuit pentru a construi
lobby-uri, birouri executive, restaurante și alte spații unde designerul dorește să transmită o
aventură a dramei. Spațiile dramatice pot fi obositoare, totuși, iluminarea directă nu este, în
general, recomandată pentru spațiile de lucru.

Corpurile de iluminat indirecte au tendința de a crea lumină confortabilă, cu contrast scăzut,

care lărgește spațiul psihologic. Cele mai multe tipuri de iluminare indirectă iluminează tavanul,
dar fără lumină directă suplimentară, mulți oameni experimentează iluminarea indirectă totală ca
fiind neclară și senzația de zi norosă. Iluminatul indirect este preferat în general pentru spațiile în
care oamenii petrec mult timp de lucru, o mulțime de timp de lucru, deși unele lumini de sarcină
sau alte lumini direcționale sunt în general recomandate pentru a elimina caracterul bland.

Dispozitivele de iluminat difuze tind să creeze o lumină generală largă, care este adesea
considerată a fi strălucitoare din cauza lipsei de ecranare laterală. Cele mai multe candelabre și
sconturi sunt corpuri de iluminat difuze și ele sunt de obicei alese pentru motive ornamentale sau
pentru aplicații utilitare. Atunci când este folosit cu grijă, un păhărel cu candelabru de cristal, pot
crea strălucire și interes, dar trebuie să existe și alte iluminări. Fără corpuri de iluminat, corpurile de
iluminat difuze tind să creeze o lumină plată, neinteresantă, care este adesea incomodă.

Aparatele de iluminat directe / indirecte reprezintă adesea un bun compromis între eficiența
iluminării directe și confortul iluminatului indirect. Componenta indirectă creează o lumină
confortabilă, echilibrată, în timp ce componenta directă creează o lumină dramatică în lumina
directă a corpului de iluminat, rezultând un spațiu confortabil și interesant.

Sistemele de iluminat asimetrice sunt alese atunci când se dorește iluminarea accentuată a
obiectelor sau suprafețelor. De exemplu, se alege un corp de iluminat de perete pentru a ilumina
accentuând o pictură sau sculptură .

Forma corpurilor de iluminat poate fi:

Luminile de fond ale căror corpuri de iluminat sunt adesea numite cutii sau pălării de top. Un tip
de corp de iluminat direct, de obicei rotund și încastrat în tavan. Utilizarea lor principală este
iluminarea generală într-o gamă largă de aplicații rezidențiale și comerciale, în special în holuri,
coridoare, magazine și alte spații finisate. Luminile de josa pot fi echipate cu becuri incandescente,
cu halogen, cu lămpi incandescente de joasă tensiune, fluorescente compacte sau cu lămpi HID.
Luminile de fond constau în mod obișnuit din două părți: recipientul de deasupra tavanului și
plafonul instalat de sub tavan. Cutia trebuie să fie potrivită pentru aplicație.

15
Acestea se împart în :
- Protejate termic (T) sunt utilizate în majoritatea aplicațiilor comerciale cu un tavan căzut și fără
izolație în apropiere ;
- Cu plafon izolat apar în cazul în care corpul de iluminat este destinat să fie în contact cu
izolația. Sunt utilizate în mod obișnuit în case, în special în tavane cu mansarde deasupra;
- Iluminarea în zonele de iluminat umede pot fi expuse la aerul umed, dar nu la stropirea cu apă
sau la ploaie. Cele mai multe recipiente sunt evaluate în condiții de umiditate ;
- Dispozitivele de amplasare umedă care pot fi expuse direct la apă sau la ploaie, inclusiv în
condiții extreme în aer liber ;
- Dispozitivele de urgență sunt echipate cu o baterie de rezervă pentru a produce lumină timp de
cel puțin 90 de minute în timpul unei întreruperi de alimentare (în general, numai corpurile de
iluminat fluorescente compacte sunt echipate astfel).

Iluminatul cu corpuri de iluminat încastrările sunt utilizate pe scară largă în birouri, magazine,
școli și alte facilități comerciale și instituționale pentru iluminatul general în zonele de lucru și de
vânzare.Corpurile de iluminat încastrate sunt cel mai frecvent tip de aparat de iluminat fluorescent.

Amortizoarele de culori folosesc o lentilă din plastic pentru a reflecta luminile și a le distribui cu o
zonă delimitată mai jos. Obiectivul servește la tăierea distribuției luminii pentru a minimiza efectul
de orbire. De asemenea, obiectivul poate proteja lămpile împotriva spargerii în zonele de preparare
și de servire a alimentelor. Lentilele pot conține scuturi interne RFI pentru a fi utilizate în sălile de
operații și laboratoare din spitale. Amortizoarele pot fi echipate cu reflectori interiori foarte lustruiți
pentru a obține o eficiență foarte ridicată.

Corpurile de iluminat parabolice folosesc jaluzele din aluminiu sau plastic din formă parabolică
pentru a proteja lampa pentru un confort vizual îmbunătățit. Este obținută o tăietură profundă,
permițând unor parabolice să fie utilizate în spații de lucru. Parabolic se referă, în general, la o lamă
de celulă adâncă de 6 "sau mai mare în paracub și la celule mai mici mai mici. Celulele mai mari
sunt mai eficiente, celulele mai mici ascund lămpile mai bine.

16
 3. Caracteristici generale ale LED-urilor

Light Emitting Diode(LED) sau dioda emițătoare de lumină este un semiconductor,care fiind
alimentat va produce o lumină și căldură. [4] O diodă este conducție doar într-un singură direcție,
același principiu se aplică și LED-urilor. Dar dioda emițătoare de lumină va conduce un curent
mai mare decât dioda simplă. LED-urile sunt optimizate în așa fel încât cantitatea de lumină
produsă să fie cât mai mare la o putere cât mai mică.

LED-urile au cunoscut o mare o popularitate încă din anii 1970 datorită dezvoltării masive a
industriei iluminatului. Acestea se pot fabrica într-o multitudine de culori(roșii, verzi, albastre
etc.) și în diverse forme.
Tocmai datorită faptului că LED-urile sunt foarte eficiente acestea se produc si utilizează la
ora actuală miliarde de acest tip de dispozitive. LED-urile mici albe au o cădere de tensiune mai
mare, de 3.6 [V] cu o putere de până la 72 [mW], în comparație cu un LED colorat care are o
cădere de tensiune mai mică de aproximativ 2.2 [V] și cu o putere de până la 44 [mW].

Fig. 3. LED-uri colorate, care în combinație pot produce mai multe culori

Eficiența luminoasă

Principala caracteristică a unei surse de lumină o reprezintă eficiența luminoasă (lm/W): eficiența
conversiei din putere electrică în putere optică, combinată cu eficiența conversiei din putere optică
în flux luminos (lumen = lm) perceput de ochiul omenesc în cadrul curbei de răspuns spectral.
Eficiența luminoasă a radiației monocromatice K(λ) la o anume lungime de unda λ , se definește ca
K(λ) = Km x V(λ), unde Km = 683 lm/W, și V(λ) reprezintă CIE – numită și dependența de
lungime de unda eficientă luminoasă spectrală. K(λ) reprezintă maximul teoretic al eficienței sursei
de lumină la o lungime de undă dată. Lumina monocromatică la 555 [nm], la care își are maximul
sensibilitatea vederii omeneaști are o eficiență luminoasă până la 683 lm/W. Lumina
monocromatică la 450 nm are e eficiența kuminoasă maximă de numai 26 lm/W. Eficiența
luminoasă a radiației policromatice reprezintă o convoluție dintre distribuția sa spectrală S(λ) și
eficiența luminoasă a radiației K(λ):

17
 K m∫ S (λ)V (λ)dλ
K[lm/W] = (3)
∫ S(λ )dλ
Dezavantajul major a unui emițător de lumină cu corp negru de bandă largă, este faptul că emite
lumina la anumite lungimi de undă la care eficiența luminoasă a viziunii fotopice este aproape zero.
Marele avantaj al unui emițător de lumină de bandă îngustă este faptul că poate fi setat astfel încât
să emită lumină la anumite lungimi de undă unde eficiența luminoasă a vederii fotopice
maximizată. Firmele LumiLeds și Philips au ajuns la dezvoltarea unui LED de 610 nm (orange/red)
cu o eficiență luminoasă de 100lm/W, de asemenea a fost dezvoltat și un LED bazat pe InGaN ce
are eficiența luminoasă aproximativ 50 lm/W. Aceste tip de progrese nu pot continua la nesfârșit,
pentru că eficiențele luminoase sunt limitate de către K(λ) în cazul luminii monocromatice și de
ecuația de mai sus în cazul luminii albe. Totuși s-a ajuns la un progres mare în ceea ce privește acest
lucru. După ajungerea la progresul de 150 lm/W în jurul anului 2012, conform [5] s-a ajuns la
progresul de 200 lm/W pentru luminatul industrial.

În comparație cu un tub fluorescent, un LED de 200 lm/W consumă doar jumătate din energie,
făcând varianta cu LED cea mai rentabilă alegere pentru iluminatul industrial, ajungându-se la
scăderea evidentă a facturii la energie și absența disipatoarelor termice permite lămpilor LED să
aibă un design mai eficient și mai elegant. De aceea se preconizează ca până în anul 2020 folosirea
acestora să fie de până la 80%.

Vederea fotopică

În introducere am discutat despre detectarea luminii și de accea a venit momentul să aduc în

dicuție și amănunte depre vederea fotopică. Aceasta este tipul de vedere al ochiului în condiții de
iluminare foarte bună, la om și la multe animale. Vederea fotopică permite percepția culorilor.
Aceasta este mediată de celulele cu conuri. Ochiul omenesc utilizează trei tipuri de conuri pentru a
percepe lumina în trei benzi de culori. Pigmenții naturali ai conurilor au valori maxime de absorbție
la lungimi de undă de aproximativ 420 nm (albastru), 534 nm (verde-albastrui), și 564 nm (verde-
gălbui). Zonele lor de sensibilitate se suprapun încât să se asigure vederea întregului spectru de
culori. Eficiența maximă este de 683 de lumeni per Watt la o lungime de unda de 555 nm(verde).
Ca și fapt divers, ochiul omenesc utilizează vederea scotopică în condiții de iluminare slabă (se
folosesc în principal celulele cu bastonașe) și vederea mezoptică în condiții intermediare, care este
combinație între cea fotopică și cea scotopică.

Fig.3.1. Luminozitatea fotopică

18
 Perioada de folosire

Un aspect primar și foarte important al unei surse de iluminat este, fără alte precizări, durata de
folosire a acesteia. Aceasta poate fi definită în mai multe feluri,fiind dependentă de sursa de lumină.
În perioada lui Edison, durata de funcționare era definită ca fiind momentul în care 50% din becuri
cedează. În cazul LED- urilor, perioada de funcționare este considerată uneori durata medie dinainte
de cedare, dar este considerată ca fiind 50% din nivelul de depreciere a lumenului. Indiferent de
cum se măsoară perioadele de folosire pentru LED-urile sunt lungi, ceea ce reprezintă un factor
important în ceea ce privește penetrarea LED-urilor în cadrul aplicațiilor de semnalizare(semafoare,
afișaje, automatizări), care au costuri mari pentru munca de înlocuire(manopera) și consecințe
majore în ceea ce privește siguranța în cazul în care cedează.

Prețul siguranței și cel de înlocuire variază mult cu aplicația în care sunt folosite LED-urile, iar
acest fapt determină un spectru de nevoi pentru durate de funcționare variate. Pentru utilizarea
dominantă a luminii albe, în cazul iluminatului industrial și de birou, o durată de funcționare de
20.000 de ore poate fi considerată foarte lungă. Într - un birou obișnuit, unde un bec poate fi utilizat
și 60 de ore pe săptămână, 50 de săptămâni pe an, 20.000 de ore corespund unei durate de viață de 7
ani. Cu toate astea, într-o fabrică ce funcționează în regim 24/7, 20.000 de ore corespund unei
durate de folosință de aproximativ 2-3 ani. 20.000 de ore însa era durata de folosire a LED-urilor,
dar s-a ajuns și la o perioadp de folosire de peste 100.000 de ore.

Ceea ce insemna practic ca nu veti mai inlocui becurile sau neoanele de cate ori acestea se
ard.Coroborat cu consumul extrem de redus de electricitate, nu numai ca se va amortiza cheltuiala,
dar se va iesi si in castig. Aceasta cifra, de 100.000 de ore ca durata de viata, va satisface pana si
cele mai solicitante aplicatii, insa o durata de viata de peste 20.000 de ore este mai mult decat
suficienta pentru marea majoritate a aplicatiilor.

Fluxul Luminos

Un alt atribut al unei surse de lumină este reprezentat de lumina totală produsă per bec sau lumeni
per lampă. Led-urile monocromatice de culoare rosie, lămpile indicatoare tipice cu LED - uri
convenționale au aria de (0.25mm x 0.25mm) și sunt montate în grupuri, pentru a se putea utiliza
aproximativ 0.1 Watt, și pentru a emite între 1 -2 lumeni. Chipurile mai mari, de până la 1 mm 2 în
suprafață, erau cuplate pentru a se putea funcționa la câțiva Watt, dar acum sunt disponibile cu
ieșire de zeci de lumeni, și sute de miliwatt ca putere optică Grupări de genul ăsta sunt utilizate
pentru lumini de semnalizare roșii sau verzi, în special la semaforizări. Până și chipurile mai mari,
care emit sute sau chiar mii de lumeni la o putere de intrare de zeci de Watt, vor concura cu
tehnologiile tradiționale incandescente și flourescente.

Un bec incandescent tradițional de 75W, cu o eficienta luminoasa de 16 lm/W, emite 1.2 klm. Un
neon tradițional de 40 W, cu o eficiență luminoasă de 85 lm/W, emite aproximativ 3.4 klm.
Lumileds a făcut un LED de 5 W care a cunoscut eficiența luminoasă de 18-22 lm/W.

19
 3.1. Caracteristicile LED-urilor de putere:

LED-urile de putere se aseamănă cu LED-urile de putere mică, având același principiu. Ceea ce
le deosebește este că cele de putere mare operează cu curenți și puteri mai mari. Puterea acestora
variind între 1- 100 W.
LED-urile de putere în principal au aceleași caracteristici obișnuite ale unei surse de lumină (flux
luminos, intensitatea luminii, eficacitate, temperatura de culoare corelată și indice de redare al
culorii). Pentru LED-urile performante indicele de redare a culorii(CRI) poate ajunge chiar și peste
90, iar temperatura de culoare corelată (CCT) este undeva între 3000-4000 K. În privința modului
de proiectare, acestea sunt construite pe un modul sau suport. Acesta are rolul de a menține fix
LED-ul, dar și de a ajuta la disiparea căldurii generate de către LED, datorate curențiilor mari care îl
străbat. Producătorii de LED-uri le clasifică în funcție de aplicația acestora: lămpi, locuințe, birouri,
magazine sau spitale, în aer liber, arhitecturale, pentru iluminat industrial sau echipamente
portabile.

Caracteristicile mecanice ale LED-ului: conform[6] se arată faptul că un LED de putere mare este
compus din mai multe componente. Are în componență un chip care emite lumina albastră, se mai
află și un fosfor care convertește lumina albastră în lumină albă. Aceste elemente sunt încapsulte în
silicon, pentru a fi protejate de acțiunile mecanice, în plus se mai poate atașa și un reflector de
lumină. Chip-ul LED-ului este confecționat din diverse materiale, care au diferite proprietăți,
acestea sunt expuse în datele de catalog date de către firmele producătoare.
Calitatea luminii este influențată de către fosfor, pentru a se crea o lumină albă de calitate
superioară, se suprapune fosfor peste chip-ul LED-ului acesta emițând lumină albastră. Acestă
lumină este absorbită și va rezulta o altă culoare în funcție de elementele chimice din componența
fosforului folosit. În jur de 95% din lumina care este percepută de către om, este provenită din
fosfor.

În [6] este expus faptul că materialul din care este confecționată capsula, care trebuie să fie
rezistentă mecanic și transparentă din punct de vedere optic, din silicon, dar în trecut siliconul era
înlocuit cu materiale epoxidice, fiind mai ieftine, dar acestea cu trecerea timpului de folosință își
schimbau culoarea în galben datorită căldurii.

Fig.3.2. LED de putere

20
 Caracteristici termice : Temperatura joacă un rol foarte important deoarece există un raport direct
între temperatură și căderea de tensiune ce trece prin LED. Când temperatura crește, în special pe
chip, căderea de tensiune se micșorează. Căderea de tensiune, denumită și „Forward Voltage” este
căderea de tensiune cu ajutorul căruia LED-ul va fi străbătut de curentul electric în direcția normală
de conducție. Așa cum a fost precizat anterior, dacă temperatura va crește, aceasta va scădea
căderea de tensiune, lucru care va conduce la scăderea puterii, inclusiv și luminozitatea LED-ului.
De exemplu pentru o tensiune directă de 3.6 V la o temperatură de 25 ̊ C, iar variația tensiunii
directe raportată la temperatura, dVf / dT, s-a ales din catalog cu o valoare de -3.6 mV/ ̊ C. În cazul
acesta dacă temperatura va crește cu 100 ̊ C, cădere de tensiune scade cu -3.6 mV *100 ̊ C=360 mV
se ajunge la o cădere de tensiune de 3.24 V, undeva la 10% scădere a tensiunii.

O metodă de menține lumina LED-ului constantă, ar fi menținerea puterii constante prin ajustarea
curentului prin LED. Se imaginează că un curent de 700 mA care trece prin LED la temperatura
camerei și rezultă o putere de 3.6 x 700mA = 2.52 W. Mai înainte la temperatura de 125 ̊ C
tensiunea a scăzut la 3.24 V, în cazul ăsta curentul va trebui crecut cu 11%(2.52/3.24 = 778 mA).
Toate aceste efecte datorate variației temperaturii după cum s-a putut obsera vor afecta mai mult
chip-ul LED-ului, efectele optice aduse de creșterea temperaturii sunt influențate și de restul
componentelor. De exemplu este afectat și fosforul de temperatura crescută acesta influențând
culoarea luminii reproduse.

Temperatura aproximativă la care un LED poate funcționa poate ajunge și la 150 ̊ C, dar sunt
producători de LED-uri care admit doar o creștere de până la 85 ̊ C.

Puterea disipată de LED (Pd) se poate obține din înmulțirea căderii de tensiune (Vf) la care începe
să conducă LED-ul și curentul care îl străbate LED-ul de la anod la catod(If). Astfel se poate scrie
formula joncțiunii unui LED :

Tj = Ta + (Rthj-a * Pd) (3.01)

Pentru a putea reduce rezistența unei căi termice de conducție se poate folosi radiatorul sau un
ventilator. Radiatorul este o piesă metalică care este atașată direct sau indirect LED-urilor(Fig.3.3.)

Fig. 3.3. Tip de radiator pentru LED

21
 Pentru a putea atașa radiatorul de LED în așa fel încât conducția termică dintre ele să fie
maximizată, radiatorul se va atașa de LED printr-o pastă termoconductoare, pentru a se putea
determina conductivitatea termică dintre LED și radiator, se înmulțește suprafața acoperită cu pastă
și se împarte la grosimea acesteia. Cu cât este mai subțire pasta cu atât mai bună va fi
termoconducția.

Răcirea cu ventilatoare poate fi eficientă datorită faptului că pot aduce aer rece într-o zonă
încălzită. Capacitatea de ventilare a unui ventilator se măsoară în litri/minut. Un ventilator, pentru
a-i fi maximimizate capacitățile, la proiectarea lui se va ține cont de dimensiune și forma acestuia,
dimensiunile și tipul formei obiectului care trebuie răcit, dar și posibilele obiecte care sunt în calea
ventilatorului. Debitul volumetric de aer se notează cu G și se măsoară în m3/secundă. În cazul în
care ventilatorul nu are o intrare și o ieșire unde să conducă aerul cald, de exemplu într-un mediu
capsulat ventilatorul doar va menține constantă temperatură ajutând la circulația aerului din interior.

Caracteristici electrice, în privința părților electrice ale LED-ului se are în vedere conexiunea
acestuia cu sursa de alimentare, nivelul de siguranță, dar și metodele de control al acestuia.

Printre metodele de control al LED-urilor se numără și dimming-ul care poate fi analog sau cu
PWM(Pulse Width Modulation) . Această modulare se face prin alimentarea în curent constant și
alternând periodic starea de pornit-oprit. Când LED-ul funcționează pe starea ON, este alimentat la
curentul nominal, acesta de obicei fiind de durată mai mare decât starea OFF, tocmai pentru a evita
fenomenul de flicker, de aceea se realizează la frecvențe mai mari de 60 Hz. Cealaltă metodă de
dimming este cea prin care se reduce curentul de alimentare, asta ducând la reducerea intensității
luminoase a LED-ului.

3.2. Alimentarea LED-urilor [7] printr-o sursă de curent constant(CC) sau de tensiune
constantă(CV), se folosesc amândouă metode deoarece companiile producătoare doresc să
ofere proiectanțiilor mai multe posibilități pentru a optimiza sistemul de iluminat. De
exemplu în cazul alimentării în serie a mai multor LED-uri este esențial să se alimenteze
în curent constant, dar în cazul conectării în paralel, poate apărea o problemă de distribuție
a curentului pe fiecare LED, de aceea se va alege alimentarea printr-o sursă cu tensiune
constantă.
În figura 3.4. sunt prezentate caracteristicile celor trei moduri de funcționare ale surselor de
alimentare ale LED-urilor:
a) Reprezintă alimentarea în tensiune constantă, așa cum este sugerat și de denumire sursa redă
la ieșire o tensiune constantă(linia albastră din grafice) pe măsură ce crește curentul de
sarcină, care în scopul evitării deteriorării circuitului se va limita;
b) Este reprezentată caracteristica unei surse de curent constant, la acesta în cazul variației ale
tensiunii, curentul la ieșire va rămâne constant;
c) În modul CC-CV, se va combina modurile prezentate anterior pentru a se putea ajunge la o
eficiență sporită a sursei de alimentare,datorită acetui fapt s-au creat o mulțime de circuite
integrate care se folosesc de acest mod de alimentare.

22
 Fig. 3.4. Funcțiile de control al LED-urilor în funcție de strategia de comandă:
a)voltaj constant(CV); b)curent constant(CC); c) Mod CC-CV

Exemple de surse de alimentare a LED-urilor pot fi:

- Alimentarea LED-urilor prin generator de curent constant cu tranzistoare;

- Alimenatare LED-urilor cu ajutorul diferitelor tipuri de drivere de curent constant LM317 sau
de reglare a tensiunii LM2941, LT3021, TLE4242G;

- Alimenatarea LED-urilor cu drivere în comutație, acestea permit menținerea unui curent

constant la orice cădere de tensiune pe LED atâta timp cât protecția la supratensiune și termică
să fie funcțională. Câteva surse de alimenare în comutație pot fi:

1. Buck: sau coborâtor de tensiune, tensiunea de ieșire a acestuia este mai mică decât cea
de la intrare; Exemple de drivere : L6902, L4973 etc.

Fig.3.5. Schema convertorului BUCK

23
2. Boost: ridică tensiunea, tensiunea de intrare este mai mică decât cea de ieșire;

Fig.3.6. Circuitul convertorului BOOST

3. Buck-Boost : acesta coboară/ridică tensiunea de ieșire;

Fig.3.7. Schema circuitului convertorului BUCK-BOOST

4. Sepic(single-ended primary-inductor converter) : acest convertor este asemănător cu

convertorul Buck-Boost, dar strategia de comandă a acestui convertor aduce un nivel mai
scăzut de zgomot;

Fig.3.7. Schema circuitului convertorului SEPIC

24
 5. Flyback: are la bază funcțiile convertoarelor buck și boost, dar în loc de inductoare are un
transformator care izolează galvanic intrarea de ieșire. Exemplu: LTC3783.

Fig.3.8. Circuitul convertorului FLYBACK

Conectarea în serie a LED-urilor:

Acest tip de alimentare a LED-urilor prin conectarea în serie este avantajoasă pentru se evită
luminozitatea inegală a LED-urilor, complexitatea acestuia este scăzută, dar are și dezavantaje datorită
faptului că numărul LED-urilor poate fi mare, rezultă o tensiune mai mare de ieșire, iar dacă un LED
se defectează va afecta și celelalte LED-uri.

Conectarea în paralel a LED-urilor:

Sistemul de conectare în paralel a LED-urilor este avantajos pentru că se pot alimenta un număr mare
de LED-uri, dar curentul de ieșire crește cu cât numărul de șiruri de LED-uri crește, plus faptul că este
nevoie de câte un rezistor de balast pentru fiecare șir de LED-uri pentru a se evita căderea întregului
circuit în cazul apariției unor probleme pe anumite șiruri de LED-uri, acestea ducând la creșterea
complexității circuitului.

Conexiunea în matrice a LED-urilor, se folosește pentru a se ajunge la îmbunătățirii fiabilității

conexiunilor în paralel, unde LED-urile sunt conectate pe laturi de alimentare orizontale sau verticale.
În literatura de specialitate acest tip de conectare se numește conexiunea cruce. La acest tip de
conexiune tensiunea și curentul de ieșire necesar sunt asemănătoare cu conexiunea în paralel, dar
putându-se alimenta, în limita tensiunii maxime admise, un număr mai mare de LED-uri în comparație
cu conxiunea în serie. Având o toleranță mare la erori, conexiunea cruce, nu folosește rezitențe de
echilibrare acestea ducând la eficiența crescută a conexiunii. Totuși, o distribuție inegală de curent
poate duce la diferențe de luminozitate.

Toate LED-urile funcționează cel mai bine printr-o sursă de curent constant, de aceea majoritatea
producătorilor menționează în caracteristicile LED-urilor, la un anumit curent și tensiune de
funcționare, cum ar fi: eficiență luminoasă, culoare etc. De cele mai multe ori, circuitele integrate care
„pilotează” LED-urile sunt concepute pentru a oferi rezultatele cele mai bune în ceea ce privește
stablitatea tensiunii de ieșire pentru o variație de curenți. De aceea este destul de greu de ales cea mai
bună metodă de alimenatare a LED-urilor, dar depinde totuși de aplicația acestora.

25
 4. Sistemul de control wireless al LED-urilor

Încă de la apariția telefoanele inteligente(smartphone-uri) a existat tendința acestora de putea fi

folosite pentru cât mai multe lucruri, dacă la început puteai să vorbești cu persoanele de interes, să
citești articole, să te conectezi la internet, să verifici email-uri, să joci jocuri, să asculți muzică, să
faci poze/filmezi etc. , mai nou îl poți folosi, cu ajutorul aplicațiilor mobile în plină expansiune și
dezvoltare și a caracteristilor smartphone-urilor tot mai avansate, să joci jocuri mai avansate, să îl
folosești pentru cumpărături înlocuind cardurile bancare, să îl folosești pentru a călători, să îți
controlezi/verifici business-ul, să controlezi autovehiculul personal, să îți supraveghezi organismul,
și multe alte aplicații care de care mai avantajoase sau revoluționare.

Ce ne interesează pe noi din toată această varietate de aplicații care pot face o viață mai bună,
confortabilă și economică este acela de controla corpurile de iluminat artificial prezente în viața
tutoror.

Pentru că aplicațiile mobile a ajuns la o așa de mare diversitate și modul lor de a fi create a
ajuns să fie din ce în ce mai ușor de către cei interesați. De aceea, în acest proiect s-a folosit o
platformă online de creare de aplicații „MIT App Invetor”.

„MIT App Invetor” [8]este un mediu intuitiv de programare vizuală care permite tuturor, chiar și
elevilor să construiască aplicații complet funcționale pentru telefoane inteligente și tablete. Pentru
persoanele noi pentru aplicația „MIT App Invetor” pot avea o primă aplicație simplă în desfășurare
în mai puțin de 30 de minute. Mai mult, instrumentul bazat pe blocuri permite oricui să programeze
aplicații mai complexe și mai puternice în mult mai puțin timp decât cu medii de programare mai
tradiționale. Acest proiectul „MIT App Invetor” urmărește să democratizeze dezvoltarea software-
ului prin împuternicirea tuturor oamenilor, în special a tinerilor, să treacă de la a fi consumatori de
tehnologie la a deveni creatori ai acestora.

Această platformă online a fost creat de o mică echipă de personal și studenți ai CSAIL(Computer
Science and Artificial Intelligence Laboratory) din cadrul MIT(Massachussetts Institute of
Tehnology), condusă de profesorul Hal Abelson, aceștia formează nucleul unei mișcări
internaționale a inventatorilor. În plus față de inițiativa educațională de lider în jurul aplicației „MIT
App Invetor” și efectuarea de cercetări asupra impactului acesteia, această echipă centrală menține
mediul de dezvoltare gratuită a aplicațiilor online care deservește mai mult de 6 milioane de
utilizatori înregistrați momentan.

Spre deosebire de alte programe de codare bazate pe blocuri, care inspiră abilități intelectuale și
creative, „MIT App Invetor” permite, de asemenea, împuternicirea reală a copiilor și tinerilor să
facă diferența pentru a obține un impact social de o valoare nemăsurată asupra comunităților lor.
De fapt, App Inventors, în școală și în afara setărilor educaționale tradiționale, s-au alăturat și au
făcut exact așa. Cu ajutorul acestei platforme au fost create aplicațiile :

- Echipa Hello Navi, șase fete din școala de mijloc din orașul de frontieră din Resaca, Texas, au
construit o aplicație pentru a ajuta colegii lor orbi să navigheze în sălile școlii lor, au fost invitați
să-și prezinte activitatea la Casa Albă;

26
- Datorită ratei ridicate de hepatită A din țara lor și anume Republica Moldova, un grup de
adolescente au construit o aplicație de aprovizionare pentru a ajuta locuitorii din țara lor să aibă
acces la surse sigure de apă potabilă .

Toate astea, plus multe alte aplicații, au fost concepute mult mai ușor datorită acestei platforme de
creere de aplicații.

4.1. Aplicația „Bluetooth Control Panel”

Aplicația folosită în acest proiect este creată pe platforma , „MIT App Invetor”, acesta se
numește[9] „Bluetooth Control Panel” și cu ajutorul acestei aplicații se poate folosi pentru diverse
lucruri(controlul luminilor, motoarelor etc.). Această aplicație poate fi folosită cu o gamă largă de
microprocesoare, ca și Arduino. Aplicația folosește modulele Bluetooth 2.1 SSP, ca de exemplu HC-
05 sau HC-06. Inițializarea se face pe partea microprocesorului, acesta trimite comenzi pentru a
configura comenzile și odată ce comenzile sunt active, datele pot fi trimise de la microprocesor
către aplicație și invers.

Fig.4. Reprezentarea aplicației folosind toate

posibilitățile de control

Panoul de control are un aspect fix, în partea de sus sunt 4 comutatoare mici, mai jos sunt cele 4
elemente principale, fiecare dintre acestea poate conține mai multe tipuri diferite de control. Apoi,
există 2 cadrane, 2 comenzi de viteză / direcție și, în final, o casetă de text. Elementele vor fi
vizibile numai după ce au fost inițializate, adică nu va trebui să ai controale neutilizate pe ecran.

27
 În grila principală, dacă este inițializat un singur control pe un rând, comanda se va extinde pentru
a umple întregul rând. Fiecare element din grupul său are un număr de poziție. Poziția este utilizată
atât în comanda de inițializare, cât și în comanda de date.
Aplicația are 10 tipuri de elemente de control:
- Comutatorul mic este un comutator simplu pornit / oprit. Starea comutatorului se comută la
apăsare, din roșu în verde și mai apoi în roșu. Sunt 4 comutatoare mici în partea superioară a
panoului de control. Titlul comutatorului poate fi setat de utilizator. Culoarea fundalului de
control poate fi setată de utilizator (opțional). Poziția elementului poate fi de la 1 la 4.
Comanda de inițiere: <I, SS, poziție element, descriere, (culoare)>
<I, SS, 1, LED 1,245245255>
Această comandă inițiază un mic întrerupător în poziția 1 cu titlul de LED 1 și o culoare de
fundal va fi albastru deschis.
Comanda de date trimisă la microprocesor: <SS [position] [1/0]>
<SS11> = Poziția comutatorului 1, pornit
<SS10> = Schimbă poziția 1, opriți
Comanda de date primite de la microprocesor: <D, SS, [poziție], [1/0]>
<D, SS, 1,1> = Comutatorul mic în poziția 1, pornit
<D, SS, 1,0> = Comutatorul mic în poziția 1, oprit

Fig.4.1. Comutatorul mic

- Comutatorul mare este similar cu comutatorul mic, dar este mai mare. Starea comutatorului se
schimbă la apăsare, roșu, verde, roșu etc. În grila principală sunt 4 elemente de comandă mari
ale comutatorului, câte unul în fiecare poziție. Titlul elementului poate fi setat de utilizator.
Culoarea fundalului de control poate fi setată de utilizator (opțional). Poziția elementului poate
fi de la 1 la 4. Comenzile de inițiere, și de transmitere și primire date sunt asemănătoare, cu
excepția faptului că în loc de SS se va folosi SW.

Fig.4.2. Comutatorul Mare

- Valorea numerică, cu controlul valorii se poate afișa orice valoare alfanumerică. Lungimea
maximă a valorii depinde de ecranul dispozitivului, mic este de 10 caractere, mare este de 20 de
caractere. Valorile mai lungi vor fi trunchiate.Nu s-au făcut verificări pentru caractere care nu
pot fi tipărite, aplicația va încerca să afișeze ceea ce îi trimiteți. Controlul valorii va afișa o
valoare primită de la microprocesor. Există 4 elemente de control al valorii în grila principală,
câte una în fiecare poziție. Titlul elementului poate fi setat de utilizator. Culoarea fundalului de
control poate fi setată de utilizator (opțional). Poziția elementului poate fi de la 1 la 4. Se
folosește aceeși comandă de inițiere și același tip de primire date de la microprocesor, dar se va
folosi VL în loc de SS/SW.

28
 Fig.4.3. Afișarea valorii numerice

- Butonul. Acesta este un buton obișnuit. Butonul va trimite doar comenzi către microprocesor
nu va putea și primi comenzi. Sunt 4 elemente de control ale butoanelor în grila principală, una
în fiecare poziție. Titlul elementului poate fi setat de utilizator. Textul butonului poate fi setat de
utilizator. Culoarea fundalului de control poate fi setată de utilizator (opțional).Poziția
elementului poate fi de la 1 la 4. Inițializarea se face folosind BT, în locul folosit pentru
specificarea tipului de comandă.

Comanda de date trimisă la microprocesor: <BT [position] 1>

<BT31> = Poziția butonului 3 a făcut clic

Fig.4.4. Imaginea butonului

- Butonul cu susținere este un buton de 2 stări, iar butoanele vor comuta cu fiecare apăsare,
culoarea butonului de data asta nu se va schimba. Etichetele de butoane pot fi setate de
utilizator. Există 4 elemente de comandă ale butonului comutator în grila principală, câte unul în
fiecare poziție. Titlul elementului poate fi setat de utilizator. Culoarea fundalului de control
poate fi setată de utilizator (opțional). Poziția elementului poate fi de la 1 la 4. La inițializare se
folosește TB, iar pentru comenzile de primire și transmisie date de la microprocesor se folosește
aceleași comenzi ca în cazul comutatoarelor

Fig.4.5. Butonul cu susținere

- Cursorul, comanda acesta este un cursor standard. Utilizatorul poate seta valoarea minimă
(începând cu 0) și valoarea maximă (până la 9999). Notă: un cursor cu o valoare maximă mare
are o rezoluție mai mică și va crește în pași, de exemplu un cursor cu un minim de 1 și un
maxim de 1024 incrementează în pași de 10 (sau 5 dacă se utilizează doar un cursor în acel
rând) . Din acest motiv, setarea poziției degetului mare cu comenzile de date poate să nu fie
exactă. Numărul de elemente este același, setările sunt asemănătoare cu excepția faptului că se

29
 poate seta valoare minimă și maximă, și faptul că se va folosi SL (Slider). Cursoarele pot trimite
și primi date.Ele trimit date de îndată ce sunt mutate.

Comanda de date de la microprocesor: <D, SL, [element position], [value]>

<D, SL, 4,100> = Glisor la poziția elementului 4, poziția
glisorului la 100.
Valoarea maximă a valorii datelor este de 9999, cu excepția cazului în care utilizatorul stabilește
o valoare mai mică.

Comanda de date trimisă din aplicație: <SL [poziție element] [valoare]>

<SL40100> = Glisați la poziția elementului 4, setați
poziția degetului la 100.Valoarea datelor este de 4 cifre.

Fig.4.6. Cursorul

- Bara de progres este o bară de progres obișnuită. Utilizatorul poate seta valoarea minimă
(începând cu 0) și valoarea maximă (până la 9999), sunt 4 elemente de control ale barei de
progres în grila principală, una în fiecare poziție. Setările sunt asemănătoare se va folosi PB la
tipul de control în inițializare.

Comanda de date de la microprocesor: <D, PB, [element position], [value]>

<D, PB, 4,10> = Bara progresivă la poziția elementului
4, setați poziția la 10

Fig.4.7. Bare de progres

- Cadranul este direct sub grila elementului principal sunt 2 cadrane, cel care folosește aplicația
poate seta valoarea minimă (începând cu 0) și valoarea maximă (până la 9999), titlul
elementului poate fi setat de acesta. Culoarea fundalului de control poate fi setată de utilizator
(opțional). Poziția elementului poate fi de la 1 la 2. Cadranele pot primi numai date de la
microprocesoare, dar nu pot și trimite date. La inițilizare se folosește DI.
Comanda de date de la microprocesor: <D, DI, [element position], [value]>
<D, DI, 1,25> = cadranul 1, poziția 25

30
 Fig.4.8. Cadranul

- Controlul în două moduri Acest control a fost conceput pentru a permite un control ușor
asupra motoarelor, dar poate fi folosit și pentru alte lucruri. Se comportă ca un cursor obișnuit,
cu excepția faptului că valoarea merge de la stânga 100 la dreapta 100, în comparație cu de la 0
la 200. Există o poziție OFF în centru. Valorile sunt fixe. Există 2 controlere de motor : 1 și 2.
Titlul elementului poate fi setat de utilizator. Culoarea fundalului de control poate fi setată de
utilizator (opțional). Poziția elementului poate fi 1 sau 2. Controlerele pentru motoare pot
trimite doar date către microprocesoare, pe care nu le pot primi. Ei încep să trimită date de
îndată ce sunt mutate și pot genera o mulțime de date.
Comanda de inițiere: <I, MT, element element, descriere,( culoare)>
<I, MT, 1, Direcție, 255255255>
Inițializează controlerul cu 2 căi în poziția 1 cu un titlu de direcție și o culoare de fundal de
255255255 (alb).
Comanda de date trimisă către microprocesor: <DMT [element position] [value]>
<DMT1L025> = Controler motor 1, poziția la
stânga 25.

Fig.4.9. Controlul în două moduri

- Caseta Text permite utilizatorului să trimită orice text pe care îl dorește microprocesorului.
Textul este introdus în caseta de text și trimis atunci când se face clic pe butonul SEND. Textul
este înfășurat în <și> marcajele de început și sfârșit. Titlul elementului poate fi setat de
utilizator.
Culoarea de fundal poate fi setată de utilizator (opțional). Poziția elementului poate fi numai 1.

Când este bifată caseta de selectare CLR după trimitere, conținutul casetei de text va fi șters
când se face clic pe butonul SEND. Când eticheta Add TX este bifată, "TX1" este adăugată la
începutul datelor înainte de a le trimite la microprocesor. Rețineți că toate datele sunt conținute
în marcajele de început și de sfârșit ( „<” și „>”) , indiferent dacă eticheta TX1 este inclusă sau
nu.
Comanda de inițiere: <I, TX, numărul elementului, descrierea, ( culoarea)>
<I, TX, 1, Text Box, 255255255>
Inițializează caseta de text cu un titlu de text și o culoare de fundal de 255255255(alb).

Comanda de date către microprocesor, se adăugă caseta de selectare a etichetei TX bifată

<DTX [position] [text]>
<DTX1HELLO> - Text = "HELLO"

31
Comanda de date către microprocesor caseta de selectare TX nu este bifată
<[text]>
<HELLO> - Text = "HELLO" .

Fig. 4.10. Caseta text

Alte posibile comenzi de inițializare :

- Titlul <T, titlul principal> se va seta titlul principal pentru panoul de control ;

- Rata de împrospătare a aplicației <R, value> Setează rata de reîmprospătare a aplicației.

Trebuie să fie o valoare de la 1 la 10. 1 este rapidă, 10 este lentă. 1 = 10ms. 10 = 100ms.
Valoarea implicită este 2 ;

- Terminarea inițializării (End Of Initilization) <EOI> Spune aplicației să termine inițializarea

și să afișeze comenzile. Ar trebui să fie întotdeauna comanda finală de inițializare.

Următoarele comenzi sunt opționale:

- Mesaj, această comanda de mesaj este utilizată pentru a crea o casetă de mesaje pop-up pe
dispozitivul Android. Comanda este trimisă de la microprocesor la aplicația Android.
Comanda Mesaj poate fi utilizată în orice moment; În timpul inițializării sau ca și comandă de
date. Nu există verificări și aplicația va încerca să afișeze ceea ce îi trimiteți.

<M, textul mesajului> Afișează o casetă de mesaje pop-up în aplicație.

- Conectează. Când aplicația stabilește o conexiune, trimite un mesaj <CONNECT>

microprocesorului, se poate folosi acest lucru pentru a confirma o conexiune înainte de a trimite
comenzile de inițializare.
- Resetează. Aplicația poate fi resetată fie făcând clic pe butonul RESET în aplicație, fie prin
trimiterea unei comenzi RESET de la microprocesor. În ambele cazuri, comenzile de inițializare
trebuie să fie respinse. Când se face clic pe butonul RESET din aplicație, un mesaj <RESET>
este transmis către microprocesor.

<RESET> Resetează de la distanță aplicația. Când aplicația primește o comandă <RESET>,

aplicația este returnată într-o stare neinițializată.

- Deconectează. Dacă utilizatorul închide conexiunea din aplicație, aplicația trimite un mesaj
<DISCONNECT>.

Aplicația poate fi descărcată de pe Google Play.

32
 4.2. Circuitul pentru alimentarea LED-urilor :

Am ales să fac pentru proiectul de diplomă un sistem de control wireless a corpurilor de iluminat
cu LED-uri cu ajutorul smartphone-urilor sau tabletelor prin conexiunea Bluetooth. Circuitul ales
este în conexiune paralel, tocmai pentru a se putea face exemplificarea metodei de dimming
folosită, dar și pornirea și oprirea LED-urilor, wireless. Aceasta aduce următoarele avantaje:

- Comfortul crescut al utilizatorului folosindu-se de către telefonul mobil pentru a controla

corpurile de iluminat;

- Costuri relativ scăzute;

- Poate fi considerat un mod de a reduce costurile aferente consumului de energie electrică,

utilizatorul folosindu-se de această metodă de îmbina cât mai eficient lumina naturală cu cea
artificială prin controlul luminozității.

Dezavantajele ar fi:

- În cazul în care nu există smartphone, sau în cazul în care din diferite motive(baterie scăzută,
imposibiliatea obținerii aplicației folosite) iluminarea nu va putea fi controlată, dar se pot adăga
și întrerupătoarea normale sau potențiometre în circuit;

- Necesitatea cunoștiințelor de programare a microprocesorului, pot crea un impediment.

Pentru proiectul ales s-a realizat circuitul pentru alimentarea modulului Bluetooth și a LED-
urilor .

Piesele folosite în acest proiect sunt:

- Modul Bluetooth HC-06;

- Două rezistențe de 1 kΩ și 2 k Ω pentru divizorul de tensiune pentru alimentarea modulului

Bluetooth;

- Trei rezistențe de 220 Ω pentru limitarea curentului prin LED-uri;

- 3 LED-uri albe de 3 mm cu tensiunea de lucru între 2.8 ÷ 3.8 V .

Funcționarea circuitului:

Se alimentează microprocesorul de la o sursă de tensiune de 5V și curent de 1A, se

conectează cu ajutorul smartphone-ului la modulul Bluetooth, care ajută la comunicarea dintre
microcontroler și smartphone . LED-uril, după ce a fost făcută conexiunea Bluetooh, vor putea
fi controlate, LED1 si LED2 vor putea fi pornite sau oprite și LED3 se va putea regla
intensitatea luminoasă a acestuia .

33
 Calculele necesare făcute:

- Pentru divizorul de tensiune pentru comunicarea digitală dintre microcontroler și modulul

bluetooth. Pentru că modul bluetooth nu suportă o tensiune mai mare de 3.3 V pe pinul de
comunicare digitală s-a făcut un divizor de tensiune cu rezistențele de 1 kΩ și 2 kΩ :

R2 2000 Ω
 Vout = Vin ∙ =5V∙ = 3.3 V
R 2+ R 1 2000 Ω+1000 Ω

5V
- Curentul de pe un LED este de: I = = 22 mA;
220 Ω

Deci curentul de ieșire va fi : If = 3 ∙ 22 mA = 66 mA.

Fig.4.11. Montajul practic al sistemului wireless cu toate cele 3 LED-uri pornite

34
 Fig.4.12. Montajul practic cu LED1 pornit

Fig.4.13. Montajul practic cu LED1 și LED2 pornite

35
 Fig.4.14. Montajul practic cu LED3 la intensitate minimă

Fig.4.15. Montajul practic cu LED3 pornit la 50% din intensitatea luminoasă

36
 Fig.4.16. Montajul practic cu LED3 pornit la intansitate maximă

Modulul Bluetooth HC-06 :

Conform [10] cele mai recente module bluetooth zs-040 HC-06 au un firmware actualizat,
hc01.comV2.0. Acest firmware are următoarele valori prestabilite:
- rata baud = 9600
- parola = 1234
- nu sunt necesare terminații de linie nl / cr.
- Comenzile AT trebuie să fie în majuscule
- versiunea firmware = hc01.comV2.0
- Numele = HC-06
- Nici o paritate
- modul SLAVE

Dat fiind că hardware-ul Bluetooth este identic cu cel precedent zs-040 HC-06, specificațiile
Bluetooth sunt, de asemenea, aceleași. Bluetooth 2.0 EDR, SSP. Acestea folosesc un modul BT
ușor diferit de celelalte plăci zs-040.
Modulul bluetooth are un LED roșu pe el. La alimentare LED-ul pâlpâie rapid (cred că rata este
de 10 ori pe secundă) și rata de pâlpâire nu se schimbă atunci când modulele sunt pereche. Când
există o conexiune, LED-ul nu mai pâlpâie.

37
 Fig.4.17. Conexiunea alimentări modulului BT HC-06

4.3. Controlul LED-urilor

Pentru a controla LED-urile am ales un microcontroler cu care se poate regla intensitatea

luminoasă prin PWM. Microcontrolerul este numit ATMega 328P, folosit pe o platformă de
procesare, bazată atât hardware cât și software, Arduino Uno. Procesorul poate lua date din mediul
încnjurător prin senzori și poate efectua acțiuni asupra mediului cu ajutorul luminilor, motoarelor
etc. Acesta poate rula programe scrise într-un limbaj de programare asemănător cu limbajul C++.
Placa de achiziție Arduino Uno ARE 14 intrări digitale/pini de ieșire (6 dintre ei pot fi utilizați
ca ieșiri PWM), 6 intrări analogice, un oscilator cu qartz de 16 MHz, o conexiune USB, o mufă de
alimentare, o mufă ICSP și un buton de resetare. Arduino Uno poate fi alimentată prin intermediul
conexiunii USB sau cu o sursă de alimentare externă. Sursa de alimentare va fi selectată automat,
sursa externă suportă 5- 20 V. Deși dacă este alimentată la mai puțin de 7V, placa va putea deveni
instabilă nefurnizând 5V , iar dacă este alimentată de la o sursă de tensiune mai mare de 12 V,
regulatorul de tensiune se poate supraîncălzi.

Placa de achiziție am conectat-o la o sursă externă de 5 V și 1 A prin intermediul USB,

breadboard-ul a fost alimentat prin pinul de 5V al plăcuței Arduino, pinii 8 și 9 sau folosit pentru
comunicarea dintre modulul BT și plăcuța de achiziție, iar pinii 10,11 și 12 au fost folosiți ca și
ieșiri pentru LED-uri.

38
Codul folosit pentru Arduino

#include <AltSoftSerial.h> // include biblioteca AltSoftSerial

AltSoftSerial BTserial; // AltSoftSerial utilizează pinul 9 pentru TX și pinul 8 pentru RX. În
//timp ce utilizați AltSoftSerial pinul10 nu poate fi folosit pentru PWM.

boolean DEBUG = true; // Schimbă DEBUG la adevărat(true) pentru a afișa informații pe monitorul
// serial

// Variabilele utilizate pentru datele primite

const byte maxDataLength = 20;
char receivedChars[21] ;
boolean newData = false;

//Variabilele generale folosite

const byte LED_PIN1 = 12;
const byte LED_PIN2 = 10;
const byte LED_PIN3 = 11;

void setup()
{
/ / Setează pinurile folosite pentru LED-uri

pinMode(13, OUTPUT); //setează pinul 13 ca și ieșire

digitalWrite(13,LOW); //setează pinul ca și oprit(LED-ul nu luminează)

pinMode(LED_PIN1, OUTPUT);
digitalWrite(LED_PIN1,LOW);
pinMode(LED_PIN2, OUTPUT);
digitalWrite(LED_PIN2,LOW);
pinMode(LED_PIN3, OUTPUT);
digitalWrite(LED_PIN3,LOW);

if (DEBUG)
{
// Deschide comunicarea dintre modulul BT și Arduino
Serial.begin(9600); //setează comunicarea la 9600 biți pe secundă
Serial.print("Sketch: "); Serial.println(__FILE__);
Serial.print("Uploaded: "); Serial.println(__DATE__);
Serial.println(" ");
}

// Deschide comunicarea dintre BT și smartphone.

BTserial.begin(9600);
if (DEBUG) { Serial.println("AltSoftSerial started at 9600"); Serial.println(" "); }

newData = false;

39
// se va aștepta comanda CONNECT
boolean connected = false;
while(!connected)
{
recvWithStartEndMarkers();
if (strcmp ("CONNECT",receivedChars) == 0)
{
connected = true;
if (DEBUG) { Serial.println("Connected"); } //dacă conectarea este deschisă se va
afișa //CONNECTED
}
}

receivedChars[0] = '\0';
newData = false;

BTserial.print("<T,LEDs Control>"); // Controlează titlul aplicației

BTserial.print("<I,SW,1,LED1>"); // Inițializează comutatorul LED1
BTserial.print("<I,SW,2,LED2>"); // Inițializează comutatorul LED2
BTserial.print("<I,SL,3,LED3,0,255,128255255>"); // Inițializează comutatorul LED3
BTserial.print("<R,5>"); // Setează rata de reîmprospătare a datelor la 50 ms
BTserial.print("<EOI>"); // Setează terminarea comenzilor de inițializare

if (DEBUG) { Serial.println("Init commands sent"); }

digitalWrite(13,HIGH); // Se va porni LED-ul 13 dacă sunt trimise comenzi de
//inițializare

delay(100); //Setează o întârziere pentru a aștepta setarea aplicației

void loop()
{
recvWithStartEndMarkers(); // Se verifică dacă au fost trimise comenzi
if (newData) { processCommand(); } // dacă se primește date, se verifică dacă sunt comenzi
}

void processCommand() // se setează controlul comenzilor

{
if (DEBUG)
{
Serial.print("receivedChars = ");
Serial.println(receivedChars);
}

if (strcmp ("SW10",receivedChars) == 0) //dacă datele primite sunt SW10

{
digitalWrite(LED_PIN1,LOW); //se va seta LED1 oprit
if (DEBUG) { Serial.println("LED1 LOW"); }

40
 }

if (strcmp ("SW11",receivedChars) == 0) //dacă datele primite sunt SW11

{
digitalWrite(LED_PIN1,HIGH); //se va seta LED1 pornit
if (DEBUG) { Serial.println("LED HIGH"); }
}

if (strcmp ("SW20",receivedChars) == 0) //dacă datele primite sunt SW20

{
digitalWrite(LED_PIN2,LOW); //se va seta LED2 oprit
if (DEBUG) { Serial.println("LED2 LOW"); }
}

if (strcmp ("SW21",receivedChars) == 0) //dacă datele primite sunt SW21

{
digitalWrite(LED_PIN2,HIGH); //se va seta LED2 pornit
if (DEBUG) { Serial.println("LED2 HIGH"); }
}
if (receivedChars[0]== 'S' && receivedChars[1]== 'L') //dacă datele primite sunt SL
{
byte val = (receivedChars[3]-48) *1000; //se setează variabila val calculându-se valoarea
val = val + (receivedChars[4]-48) * 100; // acestuia pentru a trimite valoarea asemănătoare cu
val = val + (receivedChars[5]-48) * 10; //cea setată la inițializare
val = val + (receivedChars[6]-48); //0 =minim și 255=maxim.

analogWrite(LED_PIN3, val); //setează valoarea lui LED3 în funcție de datele lui val
}

receivedChars[0] = '\0';
newData = false; //dacă nu se primesc date , se va seta pe false.
}

void recvWithStartEndMarkers() //se setează programul pentru citirea datelor dintre < și >
{
static boolean recvInProgress = false; //dacă comanda este falsă nu va afecta programul
static byte ndx = 0; //setează ndx ca variabilă
char startMarker = '<'; //setează < ca și startMarker
char endMarker = '>'; //setează > ca și endMarker
char rc; //se setează rc ca și variabilă caracter
if (BTserial.available() > 0)
{
rc = BTserial.read();
if (recvInProgress == true) //dacă datele sunt corecte
{
if (rc != endMarker) // și rc este diferită de endMarker
{
receivedChars[ndx] = rc;
ndx++; // atunci ndx se va incrementa, adică vor trimise mai multe date

41
 if (ndx > maxDataLength) { ndx = maxDataLength; } //până când se ajunge la mărimea
//maximă setată(20)
}
else
{
receivedChars[ndx] = '\0'; // dacă datele trimise sunt \0 atunci ndx râmane constant=0
recvInProgress = false;
ndx = 0;
newData = true;
}
}
else if (rc == startMarker) { recvInProgress = true; }// altfel daca rc = startMarker atunci
se //va incrementa, datele primite sunt adevărate
} }

42
 5. Concluzii

Lumina atât artificială cât și naturală, reprezintă un element foarte important în viața de zi cu zi
a fiecăruia dintre noi, fiind niște ființe care se bazează foarte mult pe simțul văzului, de aceea în
acest proiect am adus la cunoștiință o metodă, mai puțin sau mai mult, inovatore, aceea de control al
luminii artificiale cu ajutorul nelipsitului, în majoritatea cazurilor, smartphone-urilor din viața
noastră.

De aceea în introducere am discutat despre lumina și caracteristicile sale, despre felul cum
oamenii percep lumina și despre unități de măsură și ce fel de lumină este optimă pentru ochiul
uman.

Lumina naturală fiind la ora actuală una dintre cele mai dorite forme de lumină pentru iluminatul
interior, în capitolul al doilea am vorbit despre cum se poate face ca să se profite la maxim de
lumina naturală chiar și în combinație cu cea artificială.

Deoarece corpurile de iluminat cu LED-uri sunt foarte eficiente energetic și produc o lumină mult
mai plăcută decât celelalte tipuri de corpuri de iluminat, faptul că devin mult mai accesibile și
datorită faptului că se dorește integrarea lor peste tot într-o perioadă cât mai scurtă de timp, am ales
să discut în capitolul al treilea despre caracteristicile acestora, dar și despre metode de alimentare
optime pentru acestea.

În ultimii ani, conexiunea wireless ne-a acaparat din ce în ce mai mult, practic în majoritatea
locurilor există o conexiune wireless și datorită faptului că un smartphone sau o tabletă au devenit
din ce în ce mai accesibile ca preț, am ales ca și temă pentru proiectul de diplomă controlul wireless
al corpurilor de iluminat. Așadar în ultimul capitol am prezentat partea practică, aplicația mobilă
folosită pentru control, circuitul pentru exemplificarea tipurilor de control și microprocesorul,
incluzând și codul scris al acestuia.

43
 BIBLIOGRAFIE

[1] http://www.luminotehnica.ro/

[2] http://aov.smallbeaks.com/iluminatul-considerente-generale/

[3]http://.academia.edu/1746322/lighting_principles_in_interior_design_of_managment_spaces

[4] http://www.iluminare-led.ro/specificatii-tehnice/

[5] https://www.elba.ro/elba-depaseste-pragul-de-200-lmw-pentru-iluminatul-industrial/

[6] LENK, Ron,LENK, Carol, Practical Lighting Design with LEDs, New Jersey, Published by
John Wiley & Sons, 2011.

[7] http://www.tehnium-azi.ro/page/articole_articles/_/articles/notiuni-teoretice-din-electronica/led-
uri-si-montaje-cu-led-uri-r39

[8] http://appinventor.mit.edu/explore/

[9] http://www.martyncurrey.com

[10] http://www.martyncurrey.com/hc-06-hc01-comv2-0/

44