9. PIERDERILE DE ENERGIE ÎN MATERILE DIELECTRICE.

9.1 Dielectric în cîmpul electric staţionar sau variabil se stabileşte din interiorul
materialuli, atunci se produc dezvoltări de căldură, deci pierderi prin efect Joule-Lenz,
deoarece conductivitatea materialului este nenulă. În cîmpul electric variabil se mai
produc pierderi şi datorită faptului că polarizaţia electrică nu variază faţă de intensitatea
cîmpului electric:

 Pierderi prin histerezis dielectric (fieroelectrice).

 Pierderi prin polarizaţie electrică.

εr εr Ps

εr
o E Ps
Ec

εrîn

o
E Tk
a) b) c)

fig.9.1 Proprietăţile ce caracterizează segnetoelectrice.

a) buclă de histerezis a dielectricului.
b) Dependenţa εr de intensitatea cîmpului electric.
c) Dependenţa εr şi P de temperatură.
Tk-temperatura Kinri (cînd T>Tk segmentul se preface în liniar-dielectric
obişnuit).

9.2 Pierderile specifice în dielectric şi unghiul de pierdere în dielectric.

Prin cuplare a unui condensator la tensiunea continuă, între electrozii unde se află
dielectricul prin care se scurge un curent în timp, reprezintă:
I  I c  I abs.  I d
Unde Ic-curent capacitativ a condensatorului (deplasar), curent de polarizaţie
temporară 10-19...10-15s se petrece fără de perderi.
Iabs-curent de absorbţie ai deplasării sarcinilor legate prin petrecerea
polarizaţiei lente (încetezate) se petrececu pierderile de energie.
Id-curent direct, care treceprin dielectric (transparent, străveziu) cu sarcinile
libere (permanent nu se schimbă în timp) este analogic cu legea Joul-Lenz.
Deci, la tensiunea continuă pierderi, care aparţin curentului de absorbţie Iabs. Prin
dielectric unde are loc polarizarea lentă, sau numai la cuplare „C”.

1
 La tensiunea alternativă, Iabs. are loc, cînd timpul de relacsare este mai mic (egal)
cu fluxurile tensiunii (η≤T/2). Aici are loc curenţii Iabs. Şi Id-direct în parcurs de tot
timpul, ce acţionează tensiunea.
Pe fig.9.3 este reprezentată diagrama curenţilor care trece prin condensator cu
dielectric cuplat la tensiunea alternativă. Curent capacitativ Ic întrece tensiunea U pe
faza la 90o şi de aceea nu are pierderi în dielectric. Curentul de absorbţie Iabs. are
componenta reactivă Ip.a. şi activă Ia.a..

Ia.a. Id
I

Ip.a. Iabs.
I
I
Iabs. Ic
δ
θ

η o U
a) b)

Fig..9.3. Dependenţa scurgerilor ai curentului prin dielectric în timp η, la tensiunea continuă

„a”, şi diagrama vectorială la tensiunea alternativă „b”.

Curentul direct Id are direcţia tensiunii-U. Curentul total are componenta reactivă
I p  I c  I p .a .
şi activă (Ip şi Ia) : , a întrece tensiunea U cu < de θ <90º .
I a  I a .a .  I d
Unghiul δ, care se îndeplineşte la 90o, în circuitul electric capacitativ este numit
unghiul pierderilor dielectrice.
Ia
Din fig. 9.3.b. urmează: tg  . , unde tgδ - tangenta unghiului de pierderi
Ip
dielectrice. Pentru izolatoare cu frecvenţă înaltă avem:
f  50 Hz tg  10 3...10 4
w  2f tg  10 3
Pentru condensatoare cu capacitatea C (F) avem:
Curent reactiv Ip=Uwc
Curent activ Ia=Iptgδ=Uwctgδ P= U2 wc tgδ
Puterea P=UIa
Includem capacitatea geometrică c=ε0εrS/h, unde ε0=8,84∙10-12 F/m-constanta
electrică ε0εr=ε-permitivitatea absolută a dielectricului S=1m2; h=1m. Rezultă
Pabs.=5,56∙10-11εr tgδ f ∙ E2, unde E-intensitatea cîmpului electric, v/m. εrtgδ=εrn-
coeficientul pierderilor dielectrice;
ζa=5,56∙10-11∙εr ∙f∙tgδ-conductivitatea dielectricului la tensiunea alternativă cu
frecvenţa f, Sm∙m-1. Unghiul tgδ. f = 50 Hz (vezi §5.3. pag.149).

2
 9.3 Constanta dielctrică sau permitivitatea dielectrică este o proprietatea a
materialului legată de fenomenul de polarizare electrică.
În figura 9.5 se consideră un dielectric având grosimea d şi aşezat între armături,
fiecare având suprafaţa S. S-a obţinut astfel un condensator electric.
Dacă acestui condensator i se aplică o tensiune continuă U, armăturile
condensatorului se încarcă cu sarcini egale şi de semn contrar +Q şi –Q, iar dacă
condensatorului i se aplică tensiune alternativă, semnul sarcinilor pe armături se
inversează în permanenţă.
Această sarcină Q este proporţională cu tensiunea U aplicată (cu cât tensiunea U
este mai mare cu atât şi sarcina Q este mai mare), deci: Q = CU, (9.8)
unde: C – este factor de proporţionalitate şi poartă numele de capacitate electrică a
condensatorului.
Capacitatea condensatorului este cu atât mai mare cu cât suprafaţa S a
armăturilor este mai mare şi cu cât distanţa “d” dintre armături este mai mică.
Se înţelege că capacitatea mai depinde şi de natura dielectricului care există între
cele două armături. Mărimea care caracterizează fiecare dielectric din acest punct de
vedere se numeşte constantă dielectrică absolută sau permitivitate absolută şi se
notează cu  (se citeşte epsilon).
Prin urmare, se poate scrie expresia capacităţii sub forma:
S
C ; (9.9)
d

+Q
U
d
–Q

Fig. 9.4 Condensator electric.

Permitivitatea absolută este dată de relaţia:  = 0 × r; (9.10)

în care: 0 – este permitivitatea vidului având, în sistemul internaţional de unităţi,
valoarea 4 şi unitatea de măsură farad pe metru (F / m);
4 109
r – permitivitatea relativă a dielectricului reprezentând raportul dintre
capacitatea condensatorului având între armături dielectricul considerat şi capacitatea
aceluiaşi condensator (cu aceiaşi suprafaţă a armăturilor şi cu aceeaşi distanţă între
C
armătură) având ca dielectric vidul: r  ; (9.11)
C0
în care: C – este capacitatea condensatorului cu dielectricul considerat;
C0 – capacitatea condensatorului cu dielectricul vid.
Pentru determinarea capacităţilor C şi C0 încercările se fac la tensiune
alternativă, deoarece permitivitatea relativă fiind legată de fenomenul de polarizare,

3
curentul de polarizare trebuie să se menţină pe toată durata încercării (la tensiune
continuă curentul de polarizare dispare după 10-13 … 10-15s).
Permitivitatea relativă nu are unitate de măsură, întrucât reprezintă raportul
dintre două mărimi de aceiaşi natură.
Permitivitatea r are valoare 1 pentru vid, se consideră 1 pentru toţi dielectricii
gazoşi şi poate ajunge la valori până la 10.000 pentru compuşi ai bariulu.

9.4 Rigiditatea dielectrică este o proprietate a materialului legată de fenomenul

de străpungere (pierderea proprietăţilor de izolant) sub influenţa câmpului electric.
Există o anumită valoare a câmpului electric pentru care dielectricul îşi pierde
proprietatea de izolant, rezistenţa de izolare Riz scade brusc şi părţile conducătoare de
curent, care erau izolate prin dielectric, se scurcircuitează.
Tensiunea la care are loc străpungerea se numeşte tensiune de străpungere Ust iar
câmpul electric corespunzător acestei tensiuni se numeşte câmp de străpungere sau
U st
rigiditate electrică, definit prin relaţia: E st  ,
d
În care: d – este grosimea dielectricului.
Rigiditatea dielectrică are unitatea de măsură kV / cm sau kV / mm.
Este clar că dielectricii nu se vor utiliza la tensiuni la care să determină
străpungerea lor.
dielectricii gazoşi şi lichizi îşi refac proprietăţile izolante după străpungere îndată
ce câmpul electric dispare, în timpul ce dielectricii solzi se distrug prin străpungere.
9.5 Tangenta unghiului de pierderi este o proprietate a materialului legată atât de
proprietatea materialului legată atât de fenomenul de conducţie, cât şi de fenomenul de
polarizare, fenomenul care determină pierderile electrice în dielectrici.
În cazul care dielectricul este supus unei tensiuni continue, pierderile de energie
electrică se datorează doar curentului de conducţie, care fiind foarte mic şi pierderile
corespunzătoare sunt foarte mici.
În cazul tensiunii alternative, aceste pierderi (determinate, pe lângă curentul de
conducţie şi de curentul de polarizare) sunt mult mai mari şi, transformându-se în
căldură, îmbătrânesc materialul sau în cel mai rău caz îl distrug.
În figura 9.6 a se consideră un condensator electric alimentat cu tensiune
alternativă.
Dacă dielectricul condensatorului ar fi ideal (nestrăbătut de curenţi), curentul care
se stabileşte în circuit, între cele două armături, prin sursă ar fi defazat înaintea tensiunii

cu un unghi   (fig. 9.5, b).
2

Pierderile în dielectric reprezintă putere: P = UI cos, (9.13)


şi cum   , deci cos  = 0, rezultă că P = 0 la dielectricul iedal.
2
Pentru dielectricul real curentul I este difazat faţă de tensiune cu un unghi

 ; (fig. 9.5,c)
2

4
 I I



U


0 U 0 U
a b c
Fig. 9.5 Unghiul de pierderi în dielectric:
a – condensator alimentar cu tensiune alternativă;
b – Defazaj dintre tensiune şi curent în cazul izolatorului ideal;
c – defazaj dintre tensiune şi curent în cazul dielectricului real.

Complementul unghiului de defazaj se notează cu      şi se numesc unghi de
2
pierderi. El este cu atât mai mare cu cât curentul care prin dielectric este mai mare. S-a stabilit că
pierderile în dielectricii supuşi la tensiuni alternative sunt proporţionale cu tangenta acestui unghi.
Pentru diverşi dielectrici tg  variază între 10-1 şi 10-4. Un bun izolant trebuie să aibă tg  cât mai mică.

9.6 Pierderi dielectrice în dielectrici gazoase :

În cămpuri electrice slabe, pierderi dielectrice în gaze sunt determinate de
conductivitate. Curentul direct Id prin condensare cu gaze destul de mic şi tgδ=10-7 la
f=50Hz. În cazul cănd între electrozi ai condensatorului se află dielectricul în mediu de
gaze, atunci cu creşterea U în mediile gazoase se începe ionizaţia. Energia, care se
degajă şi se cheltue la ionizaţie se numeşte pierderi la ionizare:
Pai= A·f·(U-Ui)3,
unde A-coeficient, care depinde de gabarituri, forma şi presiunea în acest mediu, f -
frecvenţa, Hz; U, Ui - tensiunile de leucru şi de ionizare, V.

tgδ aici (fig.9.6.), punctul c, se numeşte

punctul de ionizare. Cu creşterea U
de obicei se măreşte şi tgδ.

U
Ui Um
Fig.9.6. variaţia tg δ de U
pentru dielectric cu mediul gazos.
Um≈2UI, în acest punct se efectuează străpungerea mediilor gazoase.
În acest punct toate domeniile cu gaz sunt ionizate şi creştere U se petrece cu scăderea tgδ.
nu au formă proprie
Corpuri ocupă tot spaţiul în care se află
gazoase sunt fluide
pot fi comprimate

5
 9.7 Pierderi dielectrice în dielectrici lichide :

-au forma proprie (preiau forma vasului în care sunt turnate).

Corpuri lichide -curg, de aceea şi se numesc fluide.
-nu pot fi comprimate (presate).
În dielectrici nepolari, pierderile sunt determinate după conductivitate:

n  q 2   2    kTw
 e ,unde n-numărul de sarcini în volum.
6  k T
q-sarcina ionului;
δ-distanţa dintre moleculule;
ζ  -frecvenţa, Hz;
w-energia de activitate, J/k.

ρ = 1/ζ
ρ deoarece tgδ se determină cu Id ,
conductivitatea dielectricului se măreşte cu
ζ temperatura, tot aşa este variaţia tgδ pentru
T dielectrici lichide la încălzirea lor.
Fig.9.7 dependenţa ζ=f(I); ρ=f(T).

tgδ tgδ

1
2 2

Tm T fm f
a) b)
fig.9.9. Variaţia tgδ nepolarizate (1) şi polarizate (2) a dielectricului la o anumită temperatură
şi frecvenţă.
Cu creşterea frecvenţei (f) se măreşte curentul capacitativ (Ic), care se scurge prin dielectric, iar
curentul activ (Id) rămîne neschimbat-continu. În consecinţă tgδ ai dielectricului nepolar cu creşterea
frecvenţei (f)-se miclorează. Pentru dielectricii polarizaţi pierderile se confirmă Q şi Pi cu curenţii Id şi
Iabs.. La temperaturi joase, viscozitatea este mare şi dipolurile sunt îngheţate, deci nu se orientează în
cîmpul electric, tgδ este mic (linie punctată pe fig.7.).
Pentru efectuarea lucrului contra forţelor de frecare se cheltuie energia cîmpului electric, care
pătrunde în dielectric: Ia.a.-curenţii activi. Iabs.-curenţii de absorbţie.
Deci tgδ (fig.7.), la temperatura Tm, viscozitatea scade, aşadar timpul de relacsare T/2=1/2f
este egal cu f (frecvenţa). Dipolele se mişcă cu unghiul maximal (tgδ=max). În urmare , creşterea T
acţionează la creşterea mişcărilor ale moleculelor termice, tgδ - scade.