Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion Creangă”

Lucrarea practică Nr. 2

Tema: „Determinarea inductanței bobinei”

Elaborat de elevul/a clasei a XII "A"

B Verificat de prof de fizică,
Lungu Valentina

Chișinău, 2023

1
Scopul lucrării: Să determinăm înductanła unei bobine.
Utilaj necesar:
1. O bobină de inductanță etalon de 1H.
2. Avometru școlar
3. Miliampermetru de current
alternativ pentru 100 mA,
4. Redresor VS-4-12 modernizat
cu borne de tensiune alternativă
de 6-20 V.
5. Transformatorul demontabil.
6. Cheie de laborator
7. Fire de conexiune cu nișe.

Considerații teoretice:
Bobina de inductanță etalon de 1H tip K1-1 reprezintă o carcasă cilindrică de
masă plastică cu diametrul de 120 mm și înălțime de 40 mm, pe care e așezata
înfășurarea din sârma de cupru izolată, protejată la exterior printr-un de
preșpan și țesătură lăcuită. Înfășurarea de 1400 spire e executată din fir cu
diametrul de 0.3mm. Rezistența ohmică a bobinei de 216Ω, iar curentul
admisibil e de 0.4A. Deasupra bobina are două borne pentru introducere în
circuit.
În conditii școlare inductanța bobinei poate fi determinată prin două metode:
1) Prima metodă
Cel mai simplu și accesibil inductanța bobinei se determină cu ajutorul
ampermetrului și voltmetrului. Totodată, rezistența Z a bobinei pentru curentul
alternativ se exprimă prin formula

Unde R este rezistența bobinei la curent continuu, L-inductanța ei, iar 𝜔 =

2𝜋𝑣mărime proporțională cu v, adică frecvența curentului alternativ
industrial(50V). Determinând rezistenta R cu ajutorul Ohmmetrului. apoi
măsurând intensitatea curentului I în circuitul de curent alternativ și tensiunea
eficace la bobină U, se află Z-rezistența bobinei la curent alternativ:

2
 𝑈𝑒𝑓
𝑍=
𝐼𝑒𝑓
După aceasta se calculează inductanța bobinei în Henry după
formula:

Utilizarea în această lucrare mai întâi a bobinei etalon permite să ne convingem

de justețea metodei descrise. apoi să ne folosim de ea pentru determinarea
inductanței necunoscute de exemplu a bobinei cu miez de fier.
Efectuarea lucrării.
După schema din figura alăturată se montează circuitul din bobina legată în
serie, inductanta căreia trebuie determinată, miliampermetrul, cheie și sursa de
T.E.M. alternativă- bornele de curent alternativ de pe redresorul BC-4-12. În
paralel cu bobina se leagă avometrul-voltmetrul de curent alternativ cu limita de
măsurare de până la 50V

Schema circuitului pentru determinarea rezistenței totale a bobinei

Închizând cheia, se măsoară intensitatea curentului I și tensiunea U la bobină.
De exemplu, pentru bobina K1-1 se obține I=45 mA. iar U=18 V,
18
Atunci: 𝑧 = 0,045 Ω = 400Ω

Se substituie valoarea găsită a rezistenței Z și rezistenta cunoscută R=216Ω și

În formula și se află inductanța bobinei:

3
 1
𝐿= √4002 − 2162 ≈ 1,07(𝐻)
314
Măsurările se repetă de câteva ori la alte valori de tensiune și intensității
curentului și se din inductanța bobinei. Comparând valorile obținute cu
inductanța, indicată pe bobină, ne convingem că ele sunt apropiate de mărimea
căutată, adică in limitele erorii admisibile (5-7)%. După aceasta se determină
inductanța bobinei, introducând în ea miezul de fier de la transformatorul
demontabil și ne convingem că inductanța în cazul acesteia crește considerabil.
Apoi prin aceeași metodă se determină inductanța bobinei transformatorului,
când miezul este închis. Rezistenta R Se determină eu ajutorul avometrului.
De exemplu, pentru bobina de 127V se obțin următoarele date:
18
R=12Ω, U=18V, I=34mA, 𝑧 = ≈ 530Ω și inductanța 𝐿 =
0,034
1
√5302 − 122 ≈ 1,7𝐻
314

2. A doua metodă
Inductanța bobinei poate fi determinată și prin altă metodă, folosind fenomenul
rezonantei electrice. În cazul acesta ta utilajul indicat mai sus va trebui să adăugăm
un complect de condensatoare de 0,5; 1; 2; 4 și 6𝜇𝐹 Drept masurător de curent se
poate folosi un milimetru sau un avometru (milimetru de curent alternativ).
Dacă bobina de inductanță se leagă în serie cu condensatorul C și în acest
circuit se introduce un generator de curent alternativ, în circuit apar oscilatii
electrice.

Frecventa acestor oscilații forțate in caz general nu coincide cu frecvența

oscilațiilor proprii ale circuitului ce se determină prin ecuația:

1
𝑣=
2𝜋 √𝐿𝐶
unde v este frecventa oscilatiilor in Hertz. L-inductanța, exprimată în Henri(H).
C – capacitatea exprimată în farazi.
Când frecvența oscilațiilor proprii a circuitului diferă mult de frecvența
generatorului. rezistența totală a circuitului e mare și curentul în ele neînsemnat.

4
 Când frecventa oscilatiilor proprii a circuitului se aproprie de frecventa
generatorului se observă o creștere a curentului și când frecventele coincid. Iar
curentul devine maxim, are loc fenomenul rezonanței. Totodată, cu cât e mai
mică rezistența omică a circuitului, cu atât e mai mare intensitatea curentului la
rezonanță și cu atât mai tare se manifestă fenomenul rezonanței.
Pentru a obține rezonanța, se poate varia fie frecvența acțiunii exterioare, fie
frecvența proprie a circuitului prin variația inductanței sau a capacității.
În lucrarea de față se aplică metoda a 2-a, adică frecvența generatorului rămâne
constantă (frecvența rețelei e de 50 Hz), dar se schimbă capacitatea circuitului la
o inductanță invariabilă și o tensiune de intrare stabilă. Capacitatea se schimbă
prin introducerea în circuit a diferitelor condensatoare etalon, de valoare bine
determinată.
Tot odată, măsurând de fiecare dată intensitatea curentului în circuit, se obține
un șir de valori corespunzătoare ale curentului și capacitării condensatoarelor.
Construind după rezultatele măsurărilor obținute curba de rezonanță, ce
exprimă dependența intensității curentului de capacitate, se determină după
acest grafic capacitatea C, care corespunde rezonanței în circuit. Valoarea găsită
a capacității împreună cu frecvența cunoscută de 50 Hz se introduc în formula
de mai sus și se determină inductanța necunoscută L. Iar formula trebuie scrisă
în această formă:

1
𝐿=
4𝜋 2 𝑣 2 𝐶

În lucrarea de față nu este nevoie

să folosim indicațiile și să
construim toată curba de
rezonanță. E important doar să
luam catena dată pentru punctele
situate în vârf precum și până și
după poziția maximului. După
cum se vede din cele efectuate mai
sus, capacitatea și circuitul nu
variază linia prin trepte. La
apropierea de rezonanță e de dorit
ca să facem treptele cât mai mici, să micșorăm capacitatea condensatorului ce
se conectează, de exemplu până la 1 sau 0.5 𝜇𝐹.

5
Schema circuitului pentru obținerea rezonanței electrice
Efectuarea lucrării:

În corespundere cu figura de mai sus se montează circuitul din bobina de

inducție L, valoarea căreia trebuie determinate, condensatorul 𝐶 = 4𝜇𝐹, cheia
K și milimetrul de curent alternativ, legate în serie, se conectează circuitul la
bobine de curent alternativ de 18 v de pe redresor. Se închide cheia ce măsoară
intensitatea curentului în circuit. Apoi în loc de condensator de 4 μF se
conectează condensatorul de 6 μF și din nou se determină intensitatea
curentului în circuit. După aceasta se leagă în paralel cu condensatorul de 6 μF
încă cu un condensator de 2 μF. Se obtine capacitatea de 8 μF și se determină
din nou intensitatea curentului în circuit.

Se continuă măsurarea curentului la 9, 10, 11,12, 14 μF legând condensatoarele

în paralel între ele(de exemplu 6+2+1=9). Rezultatele se înscriu în tabel.
Nr. experimentului Capacitatea C, μF Intensitatea
curentului Ief, mA
1. 4 15
2. 6 30
3. 8 55
4. 9 62
5. 10 65
6. 11 63
7. 12 62
8. 14 57

Din datele obținute se construiește un grafic din care se află că intensitatea

maximă a curentului în (rezonanța) se obsevă la o capacitate de 10 μF. Această
valoare a capacității C se introduce în formulă și se află inductanța bobinei:

1
𝐿=
4x 3,142 x 50 2 x 10 x 10 −6

6
Comparând rezultatul obținut cu inductanța, notată de bobină, ne convingem de
justețea măsurărilor și a calculelor. Apoi în bobină se introduce un miez defier de
la un transformator demontabil (ojumătate) și se repetă, ca și în prima experiență,
măsurările intensității curentului în circuit la variația capacității. În acest caz,
măsurările începute cu condensatorul de 2 μF, apoi se conectează 2,5; 3; 3,5; 4; 4,5;
5 și 6 μF.
Constrind curba de rezonanta și determinand capacitatea C, corespunzătoare
rezonanței, se află din formula inductanța bobinei cu miez de fier. Ne convigem
astfel că miezul de fier mărește considerabil inductanța.