Sunteți pe pagina 1din 5

Dimensionarea tronsoanelor, funcție de criteriul căderilor

admisibile de tensiune în rețelele electrice radiale

Să se dimensioneze conductoarele linii electrice radiale de joasă tensiune din reţeaua din
figură, folosind criteriul căderilor admisibile de tensiune (ΔVadm).

Fig. 7. Schema monofilară a reţelei.


Se cunosc următoarele caracteristici ale reţelei:
Parametrii reţelei Parametrii tronsoanelor Date consumatori
Un = 400 V x0 = 0,3 Ω/km⸱fază i1 = (10 – j 6) A
ε = 4% ρAl = 1/34 Ω⸱mm2/m i2 = (15 – j 7) A
l1 = 100 m i3 = (12 – j 6) A
l2 = 150 m i4 = (7 – j 5) A
l3 = 200 m
l4 = 50 m
Dimensionarea reţelei se va realiza în două ipoteze:
− s – constant
− j – constant
Pentru a îndeplini criteriul căderii admisibile de tensiune este necesară determinarea
circulaţiei de curenţi prin tronsoane (prin aplicarea teoremei I a lui Kirchhoff):
I 4 = i 4 = ( 7 − j  5) A
I 3 = I 4 + i 3 = (19 − j  11) A
I 2 = I 3 + i 2 = ( 34 − j  18 ) A
I 1 = I 2 + i1 = ( 44 − j  24 ) A
Căderea admisibilă de tensiune:
 4 400
Vadm = Vn = = 9,2 V
100 100 3
Din expresia căderii de tensiune de poate determina partea activă a acesteia:
Va, adm = Vadm − Vr
În care, componenta reactivă a căderii de tensiune este:
4 4
Vr =  xk I rk = x0  lk I rk = 0,3  (100  24 + 150  18 + 200  11 + 50  5 ) = 2,265 V
1 1

Astfel:
Va , adm = Vadm − Vr = 9,2 − 2,265 = 6,935 V
a) Dimensionare în ipoteza secţiunii constante
4 4
 Al  lk  Al 4
Va , adm =  rk I ak =  I ak = l k  I ak
1 1 sk sk 1
 Al
s=
Va , adm
(l I 1 a1 + l2 I a 2 + l3 I a 3 + l4 I a , )

1
s = 34 (100  44 + 150  34 + 200  19 + 50  7 ) = 57,9 mm 2
6,935
Secţiunea conductoarelor se va alege din mărimile standardizate, astfel încât în ipoteza s
– constant:
s1 = s2 = s3 = s4 = sSTAS = 70 mm2
b) Dimensionarea în ipoteza densităţii economice de curent constante
 Al
sk =  L  I a,k
Va , adm
în care L este lungimea totală a liniei:
4
L =  lk = 500 m
k =1

1
 Al 34  500  44 = 93,3 mm 2 → s
s1 =  L  I a ,1 = 1, STAS = 95 mm
2

Va , adm 6,935


1
 Al 34  500  34 = 72,1 mm 2 → s
s2 =  L  I a ,2 = 2, STAS = 95 mm
2

Va , adm 6,935


1
 Al 34  500  19 = 40,3 mm 2 → s
s3 =  L  I a ,3 = 3, STAS = 50 mm
2

Va , adm 6,935


1
 Al 34  500  7 = 14,84 mm 2 → s
s4 =  L  I a ,4 = 4, STAS = 16 mm
2

Va , adm 6,935


Determinarea numărului optim de transformatoare în paralel

Se consideră o stație de transformare 110/20 kV echipată cu două transformatoare în


paralel, destinată alimentării unei zone de consum. Se cunosc puterile solicitate pentru regimul
de funcționare maxim P1 = 80 MW, respectiv pentru cel minim P2 = 0,4P1, precum și factorul de
putere al zonei de consum  = cos  = 0,85 . Fiind cunoscuți parametrii nominali ai
transformatorului de Sn = 63 MVA : U nf = 22 kV , U nr = 121 kV , usc = 12% , i0 = 0,9% ,
P0,nom = 60 kW și Psc,nom = 260 kW să se determine:

a) Numărul optim de transformatoare în funcțiune ținând cont de regimul de sarcină;


b) Să se calculeze pierderile de putere în stația de transformare.

Fig. 1. Schema stației electrice.


Numărul optim de transformatoare în funcțiune ținând cont de regimul de sarcină:
Determinarea coeficientului critic de încărcare, din pierderile de putere activă prin stația
de transformare:
s
=
Sn

2
PST ,n = Pmiez + Pînf = n  P0 +  Psc
n
2
PST ,n−1 = Pmiez + Pînf = ( n − 1)  P0 +  Psc
n −1
P0 60
PST ,n = PST ,n−1 →  critic = n  ( n − 1) = 2  ( 2 − 1) = 0, 679
Psc 260
Din Fig. 2, numărul transformatoare aferente funcționării economice din punct de vedere
al pierderilor de putere, se determină pentru:
-  critic   - două transformatoare în funcțiune;
-  critic   - un transformator în funcțiune.
Fig. 2. Variația pierderilor de putere în funcție de numărul transformatoarelor
a) Regimul maxim P1 = 80 MW:

s1 = p12 + q12 = 802 + 49,62 = 94,1 MVA

q1 = tan ( arccos (  ) )  p1 = tan ( arccos ( 0,85 ) )  80 = 49, 6 MVAr

s1 94,1
1 = = = 1, 494
Sn 63
critic = 0,679  1 = 1, 494 → n = 2
b) Regimul minim P2 = 0,4P1 = 32 MW:

s2 = p22 + q22 = 322 + 19,82 = 37,7 MVA

q2 = tan ( arccos (  ) )  p2 = tan ( arccos ( 0,85) )  32 = 19,8 MVAr

s2 37, 7
2 = = = 0,598
Sn 63
critic = 0,679   2 = 0,598 → n = 1
Pierderilor de putere prin stația de transformare:
a) Regimul maxim P1 = 80 MW:
12 1, 4942
PST = n  P0 +  Psc = 2  60 +  260 = 410,1 kW
n 2
i0 2 u 0,9 1, 4942 12
QST = n   Sn + 1  sc  Sn = 2   63 +   63 = 9,57 kVAr
100 n 100 100 2 100
 S ST = PST + jQST = ( 410,1 + j9,57 ) kVA

b) Regimul minim P2 = 0,4P1 = 32 MW:


 22 0,5982
PST = n  P0 +  Psc = 1 60 +  260 = 153 kW
n 1
i0 2 u 0,9 0,5982 12
QST = n   Sn + 2  sc  Sn = 1  63 +   63 = 3,3 kVAr
100 n 100 100 1 100
 S ST = PST + jQST = (153 + j 3,3) kVA

S-ar putea să vă placă și