CAP.

1 - PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE

1.1 GENERALITĂŢI

Prelucrarea prin electroeroziune este o tehnologie

neconvenţională care are la bază procesele de eroziune. Procesele de
eroziune sunt procese de distrugere a integrităţii straturilor de
suprafaţă ale obiectului supus eroziunii, cu ajutorul energiei unui agent
eroziv. Energia agentului eroziv, de natură mecanică, electrică,
electromagnetică, electrochimică, chimică, termică sau mecanică,
acţionează în zona de interacţiune sau spaţiul de lucru eroziv şi se
transformă în energie de distrugere a integrităţii straturilor de suprafaţă
a piesei supusă prelucrării, având ca efect prelevarea de material.

Neacă Mitică Iustinian 1 / 26

Prelevarea de material are loc sub formă de particule care trebuie
îndepărtate din spaţiul de lucru, întrucât ele pot frâna continuarea
eroziunii.
Descărcările electrice în general reprezintă o sursă concentrată
de energie care în prezent s-au afirmat într-un domeniu larg aplicativ în
tehnologiile de prelucrare a materialelor. Astfel putem constata că,
descărcările electrice sub formă de arc se aplică pe larg în tehnologiile
de sudare şi debitare a materialelor, de formare a depunerilor, de
microoxidare a suprafeţelor pieselor aplicate în diferite construcţii
industriale, etc.
Odată cu inventarea de către soţii B.R. Lazarenko şi N.I.
Lazarenko a metodei de prelucrare a materialelor prin electroeroziune,
aceştia au introdus în uz un nou termen „descărcare electrică prin
scânteie” sau „scânteie electrică”. Acest tip de descărcări electrice a
fost aplicat la început pentru prelucrarea dimensională, iar apoi şi la

Neacă Mitică Iustinian 2 / 26

formarea superficială a straturilor de depunere din materiale compacte
şi pulberi. Dezvoltarea de mai departe a acestei metode de prelucrare
a făcut posibilă şi rectificarea suprafeţelor până la clase superioare de
rugozitate. Însă în literatura de specialitate ce ţine de acest domeniu
de aplicare a descărcărilor electrice se întâlnesc diferiţi termeni cum ar
fi: descărcare electrică în impuls, „microspark” etc. Utilizarea de către
diferiţi autori a diferitor terminologii pot duce în eroare cercetătorii
creând senzaţia că se vorbeşte de diferite metode de prelucrare. Din
acest motiv pentru început vom determina ce au în vedere acestea şi
dacă în fond este o deosebire esenţială între aceşti termeni.
Astfel pentru „scânteia electrică”, „micro-electro discharge” şi
„descărcarea electrică în impuls” este caracteristică: prezenţa a doi
electrozi, între electrozi se formează un joc, numit interstiţiu, cuprins în
limitele de la 2•10-6...10-3m, o durată a impulsului de curent din
interstiţiu de 10-8...10-4s, căderea sumară de tensiune pe electrozi
constituie cca 20V, iar între electrozi se formează un nor de plasmă şi

Neacă Mitică Iustinian 3 / 26

toate acestea decurg în medii dielectrice. Din cele menţionate mai sus
rezultă că, de fapt, aceste noţiuni reflectă aceeaşi esenţă, adică pot fi
considerate ca sinonime. Ele pot fi considerate ca fiind faza incipientă
a descărcării electrice prin arc.
Prelucrarea prin electroeroziune se bazează pe efectul eroziv
polarizat al unor descărcări electrice prin impuls, amorsate în mod
repetat între un electrod (electrodul sculă) şi obiectul prelucrării.
Agentul eroziv este descărcarea electrică prin impuls. In spaţiul
dielectric dintre piesă şi electrodul - sculă, numit interstiţiu eroziv au loc
fenomene fizico-mecanice şi chimice, ca urmare a microdescărcărilor
electrice amorsate. Aceste microdescărcări străpung spaţiul dielectric
simultan în foarte multe puncte. Energia de descărcare este localizată
pe vârfurile microneregularităţilor suprafeţei piesei şi are ca efect
topirea şi vaporizarea metalului, urmată de răcirea şi condensarea
rapidă a metalului topit, rezultând produsele electroerozive.
Microdescărcarea energiei electrice În interstiţiu sub formă de impuls

Neacă Mitică Iustinian 4 / 26

duce la formarea unor microcanale cilindrice pe vârful
microneregularităţilor, acolo unde stratul dielectric este străpuns.
Aceste canale au diametrul de sute de microni, şi lungimea de
100...600µm. Ca urmare a ionizării intense, în aceste canale apare
descărcarea electrică, care topeşte şi vaporizează rapid
microneregularităţile. Deşi spaţiul dintre electrozi este redus şi
microcanalele au secţiuni mici, 2/3 din căderea de tensiune de lucru
are loc în această zonă.
Procesul electroeroziv este caracterizat de:
• durata şi energia impulsului aplicat între cei doi electrozi ;
• mărimea coeficientului de umplere al impulsului;
• circulaţia dielectricului.
Descărcarea electrică ce apare la o anumită tensiune şi putere a
sursei evoluează în patru etape succesive: descărcare luminiscentă,
scânteie, scânteie - arc, arc electric.

Neacă Mitică Iustinian 5 / 26

 Fig. 1.1. Descărcarea între electrozi
Descărcarea în arc nestaţionar începe la o cădere de tensiune
dependentă de materialul electrozilor şi se caracterizează printr-o
stabilizare a diametrului canalului de descărcare şi a intensităţii
curentului de descărcare. Dacă descărcarea are loc în stadiul de
scânteie, efectul termic se repartizează preponderent la anod,
deoarece acestuia i se cedează energia electronilor frânaţi, în timp ce

Neacă Mitică Iustinian 6 / 26

în stadiul de arc nestaţionar, efectul termic este preponderent la catod,
datorită componentei ionice a curentului de descărcare.
Prelucrarea prin electroeroziune necesită asigurarea următoarelor
condiţii:
• introducerea directă a energiei electrice la suprafaţa obiectului
de prelucrat;
• dozarea temporară în impuls a energiei electrice în spaţiul de
lucru eroziv;
• asigurarea unui caracter polarizat al descărcării electrice;
• restabilirea continuă a rigidităţii dielectrice iniţiale a spaţiului de
lucru eroziv.
Energia este transmisă obiectului de prelucrat în mod discontinuu,
sub formă de impulsuri electrice. Pentru ca descărcările să aibă loc
separat este necesar ca pauza dintre două impulsuri să fie mai mare
decât timpul necesar refacerii rigidităţii dielectrice a interstiţiului şi

Neacă Mitică Iustinian 7 / 26

decât durata proceselor tranzitorii determinate de caracterul capacitiv
sau inductiv al circuitului de alimentare.
Prelevarea de material este însoţită de fenomene termice,
mecanice, electrodinamice şi electrochimice.
❖ Fenomene termice
Descărcarea energiei, prin canalele de ionizare, pe vârful
microneregularităţilor electrozilor, are ca efect topirea, vaporizarea şi
condensarea materialului de la suprafaţa piesei şi mai puţin de pe
suprafaţa electrodului-scuIă. Starea de agregare a materialului prelevat
depinde de parametrii impulsurilor de tensiune aplicate - energie,
durată, coeficient de umplere. O parte din materialul prelevat este
evacuat din spaţiul de lucru sub forma produselor de eroziune. Energia
impulsurilor de descărcare condiţionează mărimea particulelor şi tipul
operaţiei - degroşare sau finisare .
Evacuarea produselor de eroziune are loc datorită:
• undelor de şoc care apar în momentul descărcării energiei ;

Neacă Mitică Iustinian 8 / 26

 • fenomenelor de microexplozie a bulelor de gaz ce se formează;
• circulaţiei dielectricului din spaţiul de lucru eroziv.
❖ Fenomene mecanice
Fenomenele mecanice sunt determinate de existenţa în piesa de
prelucrat a bulelor de gaz care, datorită dilatării termice, expulzează
particule de material. Totodată, sub acţiunea forţelor care însoţesc
descărcările în impuls, materialul prelevat, sub formă de vapori sau
picături, este expulzat în interstiţiu, unde se solidifică sub forma
produselor de eroziune care trebuie evacuate.
❖ Fenomene electrodinamice
Câmpul electromagnetic, care apare în timpul descărcării între cei
doi electrozi, creează forţe electrodinamice care acţionează asupra
sarcinilor electrice în mişcare şi a celor aflate pe suprafaţa electrozilor,
având ca efect prelevarea de material.

Neacă Mitică Iustinian 9 / 26

 ❖ Fenomene electrochimice
Temperatura ridicată din canalele de descărcare favorizează
apariţia fenomenului de piroliză şi a fenomenului de dizolvare anodică,
dacă dielectricul este apa. Fenomenul de piroliză consumă aproximativ
4...16% din energia impulsului, funcţie de distanţa dintre electrozi.
Efectele pirolizei sunt:
• formarea unui amestec de gaze (60-70% H2, acetilenă 15-
20%), parafină, olefine şi oxigen;
• formarea unei pelicule subţiri de grafit pe suprafaţa electrodului
sculă, datorită oxigenului care este absorbit de metal, reducând
astfel uzura sculei. Grosimea peliculei depuse depinde de
energia impulsului. Pe durata prelucrării poate avea loc
simultan sau decalat, formarea sau distrugerea peliculei, ca
urmare a proceselor statice şi dinamice din spaţiul de lucru.
• influenţarea directă a iniţierii canalelor de descărcare .

Neacă Mitică Iustinian 10 / 26

1.2 MATERIALE POSIBIL DE PRELUCRAT PRIN ELECTROEROZIUNE

• Prin electroeroziune se poate prelucra orice material care

conduce curentul electric, indiferent de duritatea lui.
• Se utilizează în special pentru oțeluri aliate şi înalt aliate, în
special pentru prelucrarea cavităților matrițelor.
• Temperatura de topire a materialului prelucrat și căldura latentă
de topire sunt proprietăți importante care determină viteza de
îndepărtate a materialului (material removal rate – MRR), care
dă productivitatea procedeului.

Neacă Mitică Iustinian 11 / 26

1.3 FENOMENE FIZICO–CHIMICE SPECIFICE PRELUCRĂRII
DIMENSIONALE PRIN ELECTROEROZIUNE ÎN MEDII DIELECTRICE
LICHIDE

Fenomenele fizico-
chimice care apar sub
acţiunea descărcării
electrice în impuls

La suprafaţa piesei În dielectric La suprafaţa

semifabricat electrodului sculă

Modificările locale Străpungerea Modificări locale

ale stării de dielectrică ale stării de
agregare şi agregare şi
structurii structurii

Deformările şi Formarea undei Deformările şi

ruperile micro- şi mecanice de şoc ruperile micro- şi
macroscopice macroscopice
cauzate de cauzate de
variaţia variaţia
temperaturii temperaturii
Expulzările de Circulaţia Expulzările de
material cu produselor material cu
formări de cratere eroziunii formări de cratere

Formarea şi
menţinerea unor
pelicule
protectoare

Eroziunea suprafeţei Modificarea Uzarea prin eroziune a

de prelucrat şi trecerea proprietăţilor lichidului suprafeţelor active cu
particulelor metalice dielectric. Evacuarea trecerea particulelor
prelucrate în lichidul produselor eroziunii prelevate în lichidul
dielectric. de pe suprafeţele dielectric. Modificarea
Modificarea active ale piesei – proprietăţilor
proprietăţilor semifabricat şi materialului din
materialului din electrodului sculă şi straturile de suprafaţă.
straturile de suprafaţă din spaţiul de lucru.

Fig.1.2. Fenomene fizico-chimice

Neacă Mitică Iustinian 12 / 26

1.4 INTERSTIŢIUL DINTRE ELECTROZI

lnterstiţiul dintre electrozi este un element al circuitului electric şi

influenţează direct fenomenele care au loc la prelevarea de material
prin electroeroziune. În funcţie de interstiţiu se alege tipul generatorului
de impulsuri. Variaţia unor parametri electrici de prelevare depinde
direct de generator, care trebuie să funcţioneze independent de
mărimea şi calitatea interstiţiului . Reglajul interstiţiului se face
automat, urmărindu- se menţinerea constantă a valorii acestuia, pentru
a se evita scurtcircuitarea electrozilor.
Scurtcircuitarea electrozilor conduce la apariţia unor cratere mari
în piesă ceea ce are ca efect depăşirea toleranţelor admise şi
rebutarea piesei.

Neacă Mitică Iustinian 13 / 26

 Mărimea interstiţiului este corelată cu tipul operaţiei, de exemplu:
la operaţia de degroşare e necesar un interstiţiu mare, pentru a asigura
evacuarea produselor electroerozive în timp ce la operaţia de finisare e
necesar un interstiţiu mic.
Principalele efecte ale descărcărilor electrice în interstiţiu sunt:
• îndepărtarea (expulzarea) materialului de pe suprafaţa
electrozilor;
• fenomene specifice în lichidul dielectric.
La sfârşitul unei perioade a impulsului de tensiune, în spaţiul
elementar de eroziune s-a format:
• crater de eroziune la electrodul-anod, numit crater de
prelevare;
• crater de eroziune la electrodul-catod, numit crater de uzare;
• deşeu tehnologic format din mulţimea particulelor solide din
interstiţiu

Neacă Mitică Iustinian 14 / 26

 Fig.1.3. Efectele proceselor fizice din interstiţiu

Neacă Mitică Iustinian 15 / 26

1.5 INSTALAŢIA TEHNOLOGICĂ DE PRELUCRARE

Schema de principiu a instalaţiei de prelucrare prin

electroeroziune este prezentată în fig.1.4. Principalele elemente
componente ale instalaţiei sunt: generatorul de impulsuri, sistemul de
reglaj automat al electrodului sculă , ansamblul de electrozi –
electrodul sculă şi piesa de prelucrat, dispus în cuva de prelucrare
unde se află dielectricul.

Neacă Mitică Iustinian 16 / 26

Fig. 1.4. Schema de principiu a unei instalaţii de prelucrare prin electroeroziune

Neacă Mitică Iustinian 17 / 26

1.6 MEDIUL DIELECTRIC

Dielectricul este lichidul în care are loc descărcarea. Tipul

dielectricului şi metoda de circulaţie a acestuia determină valoarea
productivităţii prelucrării prin electroeroziune, măsurată în volumul de
material prelevat în unitatea de timp.
Circulaţia dielectricului are ca scop înlăturarea produselor de
eroziune pentru:
• a se restabili starea iniţială a interstiţiului, după fiecare
descărcare;
• a reduce fenomenele de scurtcircuitare a electrozilor.
Condiţii impuse dielectricului:
• stabilitate chimică mare faţă de acţiunea arcului electric;
• să-şi păstreze vâscozitatea în timp;
• să aibă conductivitate termică şi electrică;
• să aibă punct de inflamabilitate peste 40°C;
Neacă Mitică Iustinian 18 / 26
 • să aibă o evaporare cât mai redusă, iar vaporii să nu fie nocivi;
• să aibă capacitatea de ionizare rapidă ;
• să posede pasivitate chimică în raport cu electrodul sculă sau
piesă ;
• să fie uşor de recuperat prin recirculare şi să aibă preţ de cost
redus;
Principalele fenomene din dielectric sunt:
• străpungerea electrică şi piroliza;
• formarea undei mecanice de şoc şi explozia bulelor de gaz;
• circulaţia produselor de eroziune.
Stabilitatea prelucrării se obţine prin menţinerea dielectricului la
temperatură constantă şi cu un anumit grad de impurificare. La
temperaturi mari dielectricul se evaporă şi apar degajări de gaze care
au ca efect instabilitatea procesului electroeroziv.
Există patru metode de circulaţie a dielectricului:

Neacă Mitică Iustinian 19 / 26

 • circulaţia prin injecţie prin interiorul piesei, când aceasta este
găurită sau prin interiorul electrodului sculă. Se evită apariţia
descărcărilor laterale, întrucât particulele prelevate nu mai
circulă de-a lungul pereţilor laterali ai piesei, ceea ce ar facilita
apariţia fenomenelor de scurtcircuitare;
• circulaţia prin aspiraţie prin interiorul electrodului sculă,
obţinându-se viteze mai mari de prelucrare în comparaţie cu
aspiraţia prin piesă;
• circulaţia combinată, folosită la prelucrarea cu debite mari de
erodare sau prelevare de material, de exemplu la operaţia de
degroşare, caz în care este necesară o spălare a suprafeţei pre
lucrate prin combinarea circulaţiei prin aspiraţie cu circulaţia
prin injecţie; piesa va fi pregăurită.
• circulaţia tangenţială, folosită în cazul când nu este posibilă
pregăurirea piesei şi circulaţia dielectricului se face tangenţial
la suprafaţa prelucrată.

Neacă Mitică Iustinian 20 / 26

 Alegerea uneia din metode se face în funcţie de tipul operaţiei de
prelucrare, materialul piesei, caracteristicile regimului electric, faza de
prelucrare.
Dielectricii utilizaţi în mod frecvent sunt:
• Apa deionizată se foloseşte pentru prelucrarea materialelor
semiconductoare. Asigură o rugozitate fină (2...3µm) de
prelucrare, nu carburează şi nu murdăreşte suprafaţa
prelucrată. În timpul prelucrării favorizează apariţia
fenomenelor de electroliză şi oxidarea suprafeţelor. Are preţ de
cost redus.
• Petrolul şi uleiul de transformator asigură o prelucrare cu uzură
redusă a electrodului datorită peliculei de grafit formată pe
suprafaţa acestuia. Murdăreşte însă suprafeţele cu cenuşă fin
dispersată. Se recomandă, în special, pentru degroşare şi
finisare. Uleiul de transformator permite o evacuare bună a
produselor de eroziune, fiind însă inflamabil .

Neacă Mitică Iustinian 21 / 26

 • Apa industrială este folosită pentru degroşare. Se
caracterizează prin fenomene de îmbătrânire rapidă şi
corodare datorată proceselor electrochimice
• Suspensiile apoase au preţ de cost redus şi aceleaşi
dezavantaje ca şi apa.
• Alcoolul etilic şi metilic se folosesc pentru prelucrări de precizie,
asigurându-se o rugozitate foarte fină a suprafeţelor prelucrate.

Indicatorii economici ai prelucrării prin electroeroziune sunt:

❖ Productivitatea prelevării de material Vp se exprimă prin
volumul de material prelevat în unitatea de timp [mm3/min].
Cercetările experimentale au evidenţiat că productivitatea
depinde direct proporţional cu energia şi frecvenţa descărcărilor.
V p = k p  W  f [mm3/min] (1.1)

Neacă Mitică Iustinian 22 / 26

 unde W - energia impulsului de descărcare [J], f - frecvenţa
impulsurilor, k p - coeficient de prelucrare subunitar. Energia
descărcării depinde de tensiunea arcului electric, curentul de
descărcare şi durata acestuia şi se exprimă cu formula
W = C  U 2 2 , unde C - capacitatea spaţiului de descărcare, U -
tensiunea aplicată.
Creşterea productivităţii procesului de prelucrare se poate face
prin:
• mărirea energiei impulsului de descărcare prin creşterea
amplitudinii curentului şi în mod limitat, prin creşterea duratei
descărcării;
• creşterea frecvenţei descărcărilor care se aplică în mod limitat,
prin reducerea timpului de pauză t p dintre impulsurile de
tensiune aplicate spaţiului de descărcare; timpul de pauză

Neacă Mitică Iustinian 23 / 26

 trebuie să asigure durata necesară restabilirii dielectrice a
spaţiului de descărcare;
• creşterea factorului de prelucrare k p prin:
o modificarea distanţei de descărcare (spaţiul dintre
electrozi);
o creşterea rigidităţii dielectrice a dielectricului ;
o intensificarea circulaţiei dielectricului.
❖ Precizia prelucrării depinde de:
• modul de amorsare al descărcării (contact închis sau deschis
între electrozi) şi caracterul acesteia (scânteie sau arc electric);
• precizia maşinii de prelucrat, a dispozitivului de fixare a
electrozilor;
• precizia sistemului de avans automat al electrodului sculă ;
• modul de alimentare şi calitatea dielectricului.
❖ Calitatea suprafeţei prelucrate Rz este funcţie de parametrii
electrici ai descărcării, respectiv curentul şi tensiunea pe canalul
Neacă Mitică Iustinian 24 / 26
 de descărcare, materialul electrodului sculă şi materialul piesei.
Experimental s-au stabilit relaţiile:
Rz = f (C , U , i ) m


V
 p = k  R 
z  f 
mm3
min
(1.2)

Reducerea rugozităţii înseamnă reducerea debitului de

material erodat. În ceea ce priveşte materialul electrodului sculă,
trebuie subliniat că acesta se erodează o dată cu piesa. Pentru a
evita uzura mare a electrodului sculă, este importantă alegerea
materialului pentru electrod. Aptitudinea unui metal de a fi
prelucrat plin electroeroziune sau prelucrabilitatea poate fi
caracterizată de proprietăţile sale termofizice, întrucât procesele
termice sunt preponderente în prelevarea de material.
Prelucrabilitatea materialelor se apreciază pe baza criteriului
lui Palatnik, care se evaluează cu relaţia:
( ) =   c    t2 (1.3)

Neacă Mitică Iustinian 25 / 26

 unde:  - rezistivitatea materialului [Ωm],  t - temperatura de
topire [ºC],  - conductivitatea termică [W/m/K], c - căldura
specifică masică [J/kg/K ].
Pe baza parametrilor termofizici ai materialului se calculează
valoarea criteriului de prelucrabilitate (  ), prelucrabilitatea fiind
invers proporţională cu valoarea criteriului (  ). Materialul pentru
electrozi trebuie să aibă valori mari ale criteriului (  ). Vom
prezenta câteva din valorile criteriului (  ) pentru cele mai uzuale
materiale:
 Al =228·1012,  Cu =1590·1012,  Fe =512·1012,
Wf =4971·1012,  grafit =2592·1012,  Ag =939·1012.
Se constată că pentru construcţia electrodului se recomandă
cupru, wolfram sau grafit, care au valori ridicate ale criteriului (  ).

Neacă Mitică Iustinian 26 / 26