7.

ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE

APARATELOR ELECTRICE
Un aparat electromecanic are in constructie cai de curent cu contacte ,
mecanism de actionare si/sau camera de stingere a arcului electric .
7.1. CONTACTE ELECTRICE
In sensul cel mai general, legtura electrica de contact constituie
ansamblul constructiv cu ajutorul cruia se realizeaz o legtura electrica intr-un
nod comun a doua sau mai multe conductoare pentru a se permite trecerea
curentului de conducie de la unele conductoare la altele. Locul de atingere a
acestor conductoare se numete contact electric, iar suprafaa de atingere care
realizeaz contactul constituie suprafaa de contact.
In mod riguros, prin termenul contact se nelege fenomenul de atingere
a doua conductoare, atingere ce permite trecerea curentului. In tehnica,
contactele se mai numesc si pari conductoare prin intermediul crora se
realizeaz acest fenomen.
Contactul tratat din punct de vedere electric este un element de circuit
caracterizat printr-o rezistenta electrica care are doua valori:
in stare nchisa, rezistenta contactului trebuie sa aib o valoare foarte
mica.
in stare deschisa, rezistenta trebuie sa fie foarte mare.
Pentru a satisface aceste cerine, contactele in stare nchisa trebuie sa fie
apsate cu o fora care trebuie sa depeasc o anumita valoare minima, iar in
stare deschisa ele trebuie sa fie ndeprtate la o distanta care sa fie mai mare ca
un anumit interval minim.
Contactele sunt prile cele mai solicitate ale aparatelor electrice. Ele sunt
supuse in timpul funcionrii la o puternica nclzire, apoi la o mare uzura

203

datorita ciocnirilor si frecrilor n timpul ciclurilor de nchidere-deschidere si

mai ales la aciunea distrugtoare a arcului electric produs in momentul
ntreruperii curentului in circuit.
Orice legtur buna de contact trebuie sa aib urmtoarele nsuiri:

sa realizeze o legtura sigura;

sa aib rezistenta mecanica;

sa nu se nclzeasc peste valoarea admisibila cnd este parcursa de un

curent nominal(de durata);

sa se posede stabilitate termica si electromagnetica la trecerea curenilor

de scurtcircuit;

sa reziste la aciunea agenilor externi;

n consecin un contact electric este supus urmtoarelor solicitri :electrice ,
mecanice si termice
7.1.1 Clasificarea i forma contactelor
In funcie de condiiile de exploatare, de caracterul uzuri i aspectul
constructiv, contactele se pot grupa in doua tipuri principale:

staionare -cnd piesele conductoare in atingere se afla in repaus;

mobile -cand piesele se afla in micare una fata de alta;

Contactele staionare pot fi la rndul lor :
fixe (neamovibile, permanente) - se realizeaz prin mbinare mecanica a
conductoarelor cu ajutorul uruburilor, niturilor, sudrii etc., si nu se desfac in
timpul trecerii curentului prin ele.
intermitente (nepermanente) - pot sa fie inchise sau deschise la nevoie,
dupa necesitatile exploatari, avand aracter neparmanent.
Din categoria contactelor fixe mai fac parte si legaturile aparatelor cu circuite
exterioare, numite contacte de racordare sau borne.
Contacte mobile (amovibile) pot fi :

de intrerupere permit deschiderea pieselor de contact, intrerupand

complet circuitul si de asemenea,inchiderea pieselor de contact, restabilind
circuitul(se utilizeaza la intrerupatoare,contactoare,relee);

alunecatoare (glisante)-permit delasarea unei piese de contact fata de

cealalta fara a se intrerupe circuitul (legatura de contact la reostate).
La toate tipurile de contacte piesele care vin in atingere sunt apasate cu o forta,
care la contactele fixe se realizeaza suruburile, niturile etc.,iar la cele
alunecatoare cu ajutorul arcurilor . In fig.1 sunt prezentate doua tipuri de
contacte : fix si amovibil .
Dupa aspectul geometric al suprafetelor de atingere se deosebesc :
contacte punctiforme : intre doua sfere, intre sfera si plan, intre cilindri
incrucisati.
contacte lineice :drepte sau curbe, intre cilindrul si plan, muchie de prisma si
plan;
contacte de suprafata :plane sau curbe, intre doua plane;

204

7.1.2 Strictiunea liniilor de curent. Pelicula disturbatoare

Pentru a putea cuprinde solicitarile contactelor in relatii cantitative, este
necesar sa se cunoasca principalele procese fizice si chimice ce au loc la
formarea unui contact electric.
Daca consideram doua bare metalice, drepte, de aceasi sectiune una contra alteia
cu o forta F, putem face doua operatii:

sa masuram, cu o punte dubla, rezistenta pe lungimea l, care cuprinde

jonctiunea elementelor; vom obtine valoarea Rm;
l

sa calculam rezistenta electrica pe lungimea l, cu relatia Rc=

A
Din compararea celor doua valori, se constata ca: Rc<<Rm. Explicatia acestui
fapt consta, pe de o parte in strictiunea liniilor de curent, iar pe de alta parte in
formarea unei pelicule disturbatoare pe suprafetele prelucrate.
Suprafata materialelor pieselor care realizeaza contactul chiar lustruta
foarte fin, prezinta neregularitati, in care cu ajutorul microscopului electronic se
pune in evidenta aspectul rugos al acestei suprafete imposibil de observat cu
ochiul liber. Acest aspect nedorit al suprafetei de contact face ca atingerea celor
doua piese conductoare sa se realizeze pe intreaga suprafata aparenta de contact,
ci numai in cateva puncte, prin intermediul varfurilor (proeminentelor) cu
suprafete extrem de mici, care constituie punti conductoare detrecere a
curentului cu conductivitati diferite. In aceste puncte de contact, liniile de curent
sufera o stringere, o strictiune, Suprafetele pieselor in contact reactioneaza cu
atmosfera inconjuratoare. Astfel pe suprafetele de cupru se formeaza Cu 2 O, iar
pe cele de argint se formeaza Ag 2 O, pelicule care maresc rezistenta
de
contact.
a.Strictiunea liniilor de curent
Contactul intre doua piese conductoare nu se face pe toata suprafata de
acoperire a pieselor suprafata aparenta de contact ci prin virfuri- micropuncte
de contact, in care materialul este deformat. Micropunctele de contact sunt
grupate in zone de contact, care se mai numesc puncte de
contact
Daca aria punctelor de contact A F ,pe care se exercita
forta de apasare F(suprafata reala de contact care preia
solicitarea mecanica)este o fractiune infinita (0,010,05)
din aria aparenta A a , se realizeaza un contact de suprafata
Contactul realizat se face in mai multe zone de contact cu
suprafetele A F1 ,A F 2 , si A F 3 . Fiecare zona de contact este
formata din microarii in care materialul este deformat fie
plastic,fie elastic, fie la limita intre plastic si elastic.
Dependenta intre forta de apasare F si aria reala de contact

205

AF , pe care se exercita acesta forta, este data de Holm in conditii de deformare

plastica:
F
AF =
= na 2
(7.1)
H
unde: a-raza cercului ehivalent;

n-zone de contacte(suprafete reale): AF =

-coeficientul lui Prandtl (subunitar)

A.

K =1

H-duritatea masurata microscopic, prin apasarea unei sfere pe o suprafata

plana [ H ] = Pa
Coeficientul arata ca duritatea varfurilor de contact este mai mica decat H.
Valorile coeficientului sunt prezentate in fig. 7.2 unde observm c dac
baza varfurilor este mai mica, deformatia este mai mare.

Fig 7.2. Coeficientul (Prandtl)

La modul cel mai general , aria reala a suprafetelor de contact se

calculeaza cu relatia:
n
F F
(7.2)
AF = ArK = =
p
K =1
unde: F- forta de apasare care se poate masura;
p = -rezistenta de deformare (strivire) a materialului pieselor
conductoare de contact ( p = in ipoteza p=uniforma).
In tabela 7.1 sunt date valori ale lui H si ale lui , care pot fi utilizate in calculul
contactelor electrice.
Tabela 7.1
Materialul
Duritatea
Rezistenta de deformare
[H] Pa
( ) N / mm 2
Cositor
44.2
0.5 108
Argint
304
5 108
Cupru
380
5.5 108
Aluminiu
883
8
3

10
-Cu W
28 108

206

Din punct de vedere practic , AF nu depinde de gradul de prelucrare in cazul

prelucrari manuale frezarea, rabotare, strunjirea.
In cazul in care atingerea intre cele doua elemente se realizeaza printr-o
singura zona de contact, se obtine un contact punctiform.In executia tehnica
aceasta se realizeaza cu ajutorul unui element ce include o calota sferica si a
unui element ce include o suprafata plana, Dependenta intre aria de contact
a 2 si forta de apasare este:
F
AF = a 2 =
(7.3)
H
b.Pelicula disturbatoare
Suprafetele metalice sunt sediul unor transformari care depind de natura
metalului si a mediului ambiant. Fazele formarii peliculei disturbatoare sunt:
absortia: moleculele de gaz din atmosfera sunt absorbite de suprafata curata
(eventual degazata in vid) si se formeaza un strat monomolecular de agenti
oxidanti ca oxigen, azot, vapori sulfurosi de grosime 2 L 3 A 0 .Aceste
molecule sunt retinute de fortele Van der Waals, cu energia de legatura de
ordinul 0.5 eV.
chimisorbtia: moleculele sunt disociate in atomi si apoi in ioni prin captarea
electronilor electronilor liberi ce apar la suprafata metalului. Grosimea
stratului format este de ordinul 10 L 20 A 0 si se formeaza in decurs de cateva
minute.
reactia chimica: ionii de metal intra in reactie cu ionii de gaz. In pelicula
migreza, continuu, atat ionii de gaz cat si cei metalici. Reactia chimica se
desfasoara oarecum lent, rezistenta electrica a stratului fiind de 10 6 .
Mecanismul descris este urmat de metale nenobile (Cu) in intregime si
metale nobile doar partial (fazele a si b). Conductia electrica in fazele a si b
este realizata prin efectul de tunelare. Dupa acest proces, electronii nu sunt
retinuti de pelicula ci o strabat aproape liber.
Conducerea curentului prin pelicula disturbatoare (care include si faza c) are loc
prin doua procese:
-deformare plastica: se ajunge prin exercitare unei forte puternice de apasare.
Metalul curge, apar fisuri in pelicula disturbatoare si ca urmare, metalul se
infiltreaza in fisuri si formeaza contacte pur metalice.
-fritare: daca forta de apasare a contactelor este relativ mica, are loc o
deformare elastica a varfurilor de contact, la care pelicula disturbatoare se
mentine. In acest caz conducerea curentului se face prin fritare caz n care
daca unei pelicule disturbatoare i se aplica progresiv o tensiune electrica,
rezistenta peliculei scade, intrucat pelicula este un semiconductor. La un
contact la care conductia s-a stabilit prin strapungerea peliculei, aria prin care
se efectueaza conductia este 0.1 0.0001 din aria pe care se exercita forta de
apasare.

207

La contactele aparatelor de comutatie, pelicula disturbatoare este distrusa mai

ales prin fisuri in microsuprafata de contact.
La aparatele cu contacte din metale nenobile si cu forta de apasare redusa (cum
ar fi releele) stabilirea cai de curent se realizeaza prin fritrare. Tot prin fritare se
asigura conductia la colectoarele de cupru ale masinilor electrice, care sunt
acoperite cu un strat de oxid.
Din punct de vedere al formarii peliculei disturbatoare, contactele se pot
clasifica in urmatoarele categorii:
contacte metalice : sunt realizate din metale (Au, Ag, Pt) in vid sau metale
nenobile in vid si care nu au suferit in prealabil actiunea unui mediu agresiv.
contacte cu atingerea cvasimetalica : sunt realizate din metale nobile si se
utilizeza in atmosfera normala. Pelicula disturbatoare are in acest caz
0

grosimea de cca 20 A . Conductia curentului electric se realizeaza prin efect

tunel.
contactele cu pelicula disturbatoare : tipice sunt contactele realizate din
cupru in atmosfera normala (cand se formeaza strat de Cu 2 O ) si cele din Ag
in atmosfera de vapori sulfurosi (cand se formeaza strat de Ag 2 S ).
Imbatranirea contactelor se constata in decursul timpului prin faptul c
rezistenta unui contact creste fata de valoare sa in stare nou In pozitia inchis a
contactului, cresterea rezistentei se explica prin diminuarea ariilor varfurilor de
material prin care se stabileste contactul, ca urmare a cresterii peliculei
disturbatoare. In pozitia inchis cu vribatii, aria de conductie intre varfuri este si
mai redusa ca urmare a faptului ca prin deplasare o parte din suprafata de contact
este expusa atmosferei. In pozitia deschis, pelicula disturbatoare acopera in
intregime suprafata de contact.
7.1.3 Rezistenta electrica a contactelor
Din cele prezentate rezult c rezistena de contact este funcie de
rezistivitatea a metalului pieselor de contact , de fora de apsare a pieselor
(solicitare mecanic) , i de temperatur ( solicitri ale arcului electric) deci o
funcie multivariabil
definit prin relaia R c = f (, F, ) . Determinarea
rezistenei de contact funcie de solicitri este posibil prin determinarea
rezistenei functie de o solicitare celelalte considerndu-se constante .
a. Dependena rezistenei de contact de rezistivitatea pieselor de contact
Considernd doua corpuri omogene si izotrope care fac contact pe o
singura suprafata microscopica de conductie de arie Ac. Rezistenta de strictiune
produsa de contractia linilor de curent depinde de rezistivitatea a metalului
pieselor de contact; pentru simplificarea calculelor vom considera ca in intreg

208

domeniu de strictiune temperatura este aceeasi si deci =ct in orice punct al

acestui domeniu.
Pentru calculul rezistentei de strictiune apelam la modelul sferei de
conductivitate infinita
Intre doua semispatii, 1 si 2, de conductivitate finita, care modeleaza
piesele de contact, conductia electrica se stabileste prin intermediul unor sfere de
raza a si de conductivitate infinita, situata in centrul suprafetei aparente de
contact. Datorita simetriei, suprafetele echipotentiale vor fi suprafete sferice de
raza r, iar liniile de curent vor fi radiale. Densitatea de curent este constanta pe
suprafata unei sfere de raza r.
Pentru a calcula rezistenta electrica intre suprafata echipotentiala a sferei
de conductivitate infinita (ca loc de contact) si suprafata altei sfere concentric ,
se foloseste analogia formala care exista intre relatiile care caracterizeaza
campul electric stationar a curentului continuu intr-un mediu conductor si
relatiile care caracterizeaza campul electric intr-un dielectic neincarcat. Cu alte
cuvinte, daca se respecta aceleasi conditii de frontiera atat pentru mediul
conductor de conductivitate cat si pentrur mediul dielectri de permitivitate deci anumite conditii pentru vectorul J = E si D = E , spectrul campului
electric al curentilor in conector trebuie sa coicida cu spectrul campului in
dielectric.

Fig 7.3 Modelul sferei de conductivitate infinita

In acest caz de analogie avem: CG 1 = 1 , in baza careia se decide

rezistenta activa pentru domeniul de strictiune
Capacitatea ntre dou suprafee echipoteniale este:
s r 2
q
(7.4)
dC =
=
V1 V2
Edr
cu intensitatea cmpului exprimat din legea fluxului electric
E = s
Daca este rezistivitatea materialului pieselor de contact (respectiv al
celor doua semispatii) rezistenta electica elementara intr-un semispatiu este:

209

dr
(7.5)
2r 2
unde: 2r 2 - suprafata semisferei de raza r, ca sectiune a conductorului de
lungime dr .
Rezistenta electrica a unui semispatiu este:
dr

=
RS =
(7.6)

2 a r 2 2a
Rezistenta de contact a celor doua semispatii aflate n contact cu sfera de
conductie infinita si diametrul 2a este dublul relatiei de mai sus adica:
dRS =

R=

(7.7)

Observatie: Experimental se verifica relatia :

RS =

(7.8)
2a
Pentru contactul punctiform rezistenta total de contact se poate calcula
nsumnd rezistenta peliculara de strictiune cu cea a contactului metalic pur.
Practic se lucreza cu:
R
Rt = R s + R p = R s + ss2
(7.9)
a
unde : R ss -rezistenta specifica superficiala, data de tabelul 7.2, in functie
de grosimea peliculei, in mm.
Tabela 7.2
Metalul
Combinatie
Rss [m 2 ] ; [m]
chimica
Cu
Cu2O-oxid cupros
315 1010 2.08
Sn
SnO-oxid de staniu 8.85 10 2 1.2
Ag
Ag2S-sulfura
de 1.12 108 2.2
argint
b.Dependenta rezistentei de contact de forta de apasare
Deformatia elastica

In cazul in care deformatia pieselor de contact este elastica si suprafetele

initiale de contact sunt determinate numai de doua proeminente (contact
punctiform), dependenta dintre raza cercului de contact si forta de apasare este
data de relatia :

ae = k 3

rF
E

unde k are valoarea:

210

(7.10)

k = (0,845 0,89 ) sfera / sfera , k = (1,065 1,12 ) sfera / plan

r- este raza sferei F forta de apasare ; E modulul de eleasticitate .
Dependenta intre rezistenta de contact si forta de apasare rezulta de forma:

Rc =

2a

F 1 / 3

(7.11)

Deformatie plastica
La cresterea fortei F gradul de deformatie eterogena creste si dupa ce
atinge limita de elasticitate incepe deformatia remanenta in forma curgerii
plastice sau a distrugerii. In cazul deformatiei plastice raza cercului de contact
F
este a =
H
iar dependenta cautata este :
H
Rc =
=
F 1/ 2
(7.12)
2a 2 F
Dependena rezistenei totale a contactului plan de fora de apsare e de forma :
H 1 / 2
(7.13)
R=
F
+ Rss HF 1
2
n
sau mai prescurtat:
(7.14)
R = cF m + eF 1
c-coeficient ce depinde de ,H, , Ac si de prelucrarea si starea suprafetei de
contact
m- coeficientul ce depinde de forma contactelor si numarul punctelor de contact
e-coeficientul ce depinde de grosimea si natura peliculei disturbatoare
Factorul prin care care influieneaza substantial rezistenta de striciune
este forta de apasare. Dependenta acestei rezistente de forta de apasare nu-i
reversibila dupa cum reiese din figura 7.4

Figura 7.4 Dependenta rezistentei de forta de apasare

211

La aceasi suprafata aparenta de contact, cu cat forta este mai mare cu att
rezistenta de contact este mai mica.
Forta maxima de apasare in contactele mobile de intrerupere este indicat
pentru fiecare aparat de fabrica constructoare astfel:
pentru curenti slabi, forta de apasare variaza intre 0.05(N) si
5001500(N),
iar intre contactele de curenti tari de la 10(N) la cateva mii de (N).
Densitatea de curent n punctele de contact este relativ mare .Caracteristic unui
contact electric este cderea de tensiune pe contact U,care n realizrile practice
este de 2-10mV .Dac i este intensitatea curentului , iar J densitatea de curent n
aria unui punct de contact , se poate scrie :
2U

(7.15)
U=Ri= a 2 J sau J =
2a
a
n tabelul 7.3 sunt calculate densitile de curent pentru piese de cupru argintat
la fore de 10,100,1000N si dependentele intre raza sferei de contact si
densitatile de curent
F[N]
10

n
317

a=

[m] J =

nH
(1.054,22)104

2U
[A/m2]
a

(3,368,0)109

(2,881,19) (1,222,74)109
10-4
1000
944
(6,082,75) (0,581,28)109
10-4
H=5108 Pa =0.6 =1,810-8 m U=10mV
Pentru cderea de tensiune de 10mV trece prin micropunctul de contact
un curent i=U/R=1,16 A. Forta specifica pe micropunctul de contact este Fp=
0,1 N/A. Forta total pe n puncte de contact se obine prin amplificarea forei
specifice si valoarea curentului nominal vehiculat prin contact i cu numrul
micropunctelor de contact Fc=nFpIn
100

420

c. Dependenta rezistenei de contact de temperatur.

La trecerea curentului electric prin rezistenta de contact, cea mai mare
parte din cldura dezvoltata prin efect Joule este concentrata intr-un volum redus
din vecintatea suprafeelor de conducie. Temperatura msurat pe suprafaa
exterioara a pieselor de contact va fi mult mai mica dect temperatura existenta
in domeniul limitrof suprafeelor de contact. Prin temperatura de nclzire a
contactului se va nelege temperatura celui mai cald loc al legaturilor de
contact. La trasarea fenomenelor se considera contactul nchis.

212

c.1 Supratemperatura contactului in regim termic permanent

In cele ce urmeaza vom studia procesul de incalzire stationar al
contactului punctiform realizat intre partile frontale a doua bare conductoare
rotunde masive, prin abstractie extinse axial la infinit. Suprafata de conductie se
considera circulara, cu diametrul neglijabil fata de diametrul pieselor de contact.
Pentru aceasta se vor dezvolta ecuatii pentru calculul temperaturii suprafetei
de conductie si pentru determinarea fluxului termic care se propaga de la locul de
contact mai cald spre locurile mai reci din masa conductorului.
In fig.7.5 este prezentat un punct de contact in a carui arie de atingere
converg n tuburi de curent I, astfel curentul total in aria de atingere este I=ni. La
trecerea curentului electric, prin efect Joule, in acest tub se dezvolta caldura.

Figura 7.5 Regim termic permanent

Considerand suprafata o cu parametri de referinta in ceea ce

priveste potentialul electric V=0, supratemperatura = si temperatura
absoluta T = T , o arie n situata foarte departe, teoreitc la infinit, este
caractetrizata de V=U/2, unde U este tensiunea pe contact, =0,T=To.

fluxul termic dezvoltat in fiecare tub este transmis spre exterior

numai prin tubul de curent propriu;
Supratemperatura cea mai mare cea mai mare se afla pe aria o care
defineste si o suprafata izoterma, ca urmare a faptului ca in zona de
contact se afla strictiunea cea mai mare.
Elementele de contact sunt realizate din acelasi material omogene si
izotrope.
Suprafetele echipotentiale V=ct sunt si suprafete izoterme T=ct.
In baza analogiei campului termic cu cel electric putem determina
expresia rezistentelor electrice R si termice Rt, pentru un segment de tub de
curent

213

dn
A01
dR
(7.16)
dRt = dR =
dn

dRt =
A01
unde: A01 -valoarea medie a ariei pe distanta dn
Energia dezvoltata in volumul elementar transmisa prin conductie termica
Vi=-gradTo =-o dT/dn
(7.17)
nmulind si mprind membrul drept cu rezistivitatea materialului rezulta
dR =

Vi =-o dT/dn =-dT/dR

(7.18)
dR=dn/01 = dV/i rezistenta electrica a portiunii dn .
Dependenta intre temperatura absoluta a contactului si potentialului
electric:
T

dT = VdV

(7.19)

Se disting doua cazuri:

Supratemperatura este moderata, adica =15 grad. In acest caz se ia
valoarea medie a produsului si prin integrarea ecuatiei obtinem:
V2
(7.20)
T T = =
2
iar daca zona este departata de locul de contact (V=U/2), rezulta:
U2
(7.21)
T T0 = =
8
Supratemperatura este excesiva, in sensul ca materialul tinde catre topire. In
acest caz se utilizeaza legea lui Wiedenann-Franz-Lorenz:
=LT
iar prin integrare intre limitele T ,T0 si 0, U/2, se obtine:

U2
L(T T0 ) =
(7.22)
4
Pentru metale cifra Lorentz: L = 2.4 10 8 (V / K ) 2
Observatii:
U2
2
2
poate fi utilizata, fie pentru determinarea
1 Relatia L(T T0 ) =
4
tensiunii maxime U pe contact astfel incat contactul sa nu se topeasca, fie ca,
pentru o tensiune de contact data, sa se detrmine supratemperatura contactului.
2. Dependenta intre forta de apasare si temperatura se poate stabili in
cazul contactului punctiform prin integrarea ecuaiei cldurii
2

214

dT = VdV

cu =LT se obtine:
2

V = L1 / 2 T T 2

(7.23)

iar prin diferentierea:

dV =

L1 / 2 TdT
2

(7.24)

T T
Pentru deformatia plastica se introduce:
F
in dV= dRi=i dn/a2
a=
H
si rezulta o relatie de dependenta intre forta F si temperatura T :

unde:

1
i 2 LH
F=
16 2
T
arccos 0
T

T0 = 273 + ma + max [ 0K ]

(7.25)

(7.26)

T = T0 + [ 0K ]
3. Rezistenta contactului rece (neparcurs de curent) difera de rezistenta
contactului in stare calda(parcurs de curent).
Variatia de potential in stare calda este data de relatia :
dn
(7.27)
dV =
An
si in stare rece se poate exprima prin relatia :
dn
dV0 = 0
(7.28)
An
Iar variatia rezistivitatii = 0 (1 + R )
Variatia de potential este :
(7.29)
dV = dV0 (1 + R )
sau
(7.30)
dV0 = dV (1 R )
in care supratemperatura este functie de potential
Relatia de dependenta dintre supratemperatura si potential

d = VdV
prin integrare pentru supratemperaturi moderate conduce la

215

(7.31)

V2
=
2

(7.32)

U2
in care =
.
8
Inlocuind supratemperatura in relatia dV0 = dV (1 R ) si integrand
U0 / 2

V2
dV0 = dV (1 R ( 2 )
0
0
U /2

se obtine

RU 3
2
U 0 = U R U +
= U (1 R )
24
3

(7.33)

Raportul
U
R
2
=
= 1 + R
U 0 R0
3

(7.34)

implica :
2
R = R0 (1 + R )
(7.35)
3
c.2 Regimul injectiei frontale de putere
Pastilele (elementele) de contact sunt fixate pe cai de curent care au o
extindere preferentiala si anume, dupa lungimea conductorului.
Punand ipotezele simplificatoare:
caldura se propaga in lungul cai de curent
sursa de caldura este concentrata pe suprafata frontala a contactului si
provine din efectul Joule al rezistentei de strictiune.
Ecuatia caldurii se mai numeste si a difuziei si are forma :
2
=
(7.36)
t c1 x 2
Rezolvarea ecuatiei nu se poate face decat in cazuri particulare, intrucat
aflarea constantelor de integrare se face punand conditiile la limita si ca urmare
este necesara aflarea tipului excitatiei in contact.
curentul continuu, rezistenta de contact constanta
curent continuu, rezistenta de contact variabila cu incalzirea
curent alternativ simetric, rezistenta de contact constanta
curent alternativ simetric, rezistenta de contact variabila cu incalzirea
curent alternativ asimetric, rezistenta de contact constanta
curent alternativ asimetric, rezistenta de contact variabila cu incalzirea
Solutiile exacte ale acestor tipuri de excitatii sunt date in [1], In fig.7 6 s-au
prezentat grafic curbele incalzirii suprafetelor frontale ale contactului la trecerea
curentului continuu si alternativ prin contact, tinandu-se cont de variatia
rezistentei de contact cu temperatura, dupa cum urmeaza:

216

a- curent continuu i=I

b- curent alternativ simetric i = 2 I sin t
c- curent alternativ asimetric i = 2 I (1 cos t )
Observatie:Pentru cazurile b si c valoarea efectiva a curentului alternativ
este egala cu intensitatea curentului continuu.

Fig.7.6 Supratemperatura la trecerea curentului continuu si a curentului alternativ

Concluzii:
incazirea, la trecerea curentului alternativ simetric, oscileaza amortizat
in jurul incalzirii la trecerea curentului continuu si urmareste oscilatiile
curentului;
incalzirea produsa de curentul alternativ asimetric este sensibil mai mare
decat incalzirile obtinute la trecerea curentilor a si b.
Apare, deci, necesitatea verificrii stabilitii termice a aparatelor electrice la
trecerea curentului de scurtcircuit alternativ asimetric, care exista in reteaua
in care este instalat aparatul.
7.1.4 Comportarea contactelor electrice la comutaia sub sarcina
Comutaia sub sarcina determina o solicitare termica a carei natura
depinde de parametrii sarcinii (tensiune, curent) si de materialele de contact.
Criteriul de baza in ceea ce privete natura solicitrii il constituie
domeniul de funcionare al contactului in ceea ce privete apariia arcului
electric. Daca tensiunea si curentul sunt relativ mari, la separarea contactelor
apare un arc electric. Daca, dimpotriv, cele doua mrimi se menin la valori
relativ reduse, apare in mod pregnant efecte de tipul Peltier si Thompson.
Ca valori limita sub care arcul electric nu se poate dezvolta se poate
considera: I=0.2A si U=12V.

217

a. Migraia bruta
Cldura dezvoltata in calea arcului electric este cedata mediului exterior
prin radiaie (aproape integral daca arcul electric este lung) sau prin conducie
in masa contactului (daca arcul electric are o lungime mica sub 5mm).
Purttorii de sarcina (electronii, ionii) cedeaz energia lor, total sau parial
electrozilor pe care ii ating. Cea mai mare parte a acestei energii este
transformat in cldura, la electrod, si o parte redusa este consumata in
procesul de emisie secundara, care, care prin efectul lucrului de ieire, are
drept rezultat rcirea electrodului.
Sub aciunea temperaturii ridicate a electrozilor, metalul se evapora si deci
dispare din masa solida a contactului. Acest proces se numete migratia bruta
sau arderea contactului.
La contactele folosite in curentul continuu, pentru a mpiedica arderea
contactului, se folosesc metale cu punct de fierbere ridicat.
La contactele folosite in curentul alternativ, folosirea acestor metale are
neajunsul de a menine , in pauza de curent, o temperatura ridicata a
electrodului si ca urmare favorizeaz reaprinderea arcului in semiperioada
urmatoare .
Observatie: Din aceasta cauza, folosirea wolframului, ca material de
preluare a arcului electric in ntreruptoarele de curent alternativ este indicata
numai daca este nsoita de o viteza mare de deplasare a contactelor, astfel ca
rcirea coloanei arcului sa se acioneze prin lungimea sa.
O parte din materialul evaporat va fi regsit pe contact sau suportul
contactului prin condensarea vaporilor metalici.
b. Migratia fina
In afara domeniului de existenta a arcului electric, la efectuarea unui numr
mare de comutaii sub sarcina, se constanta un transport de material de anod
la catod.
Efectul Peltier: daca contactul intre doua metale, diferite in ceea ce privete
potenialul de ieire, este parcurs de un curent electric, puterea dezvoltata in
contact are expresia
Pp = Ri 2 E p i
(7.37)
unde : Ri 2 -puterea dezvoltata in rezistenta de strictiune
E p : 10 3...10 2 V, tensiunea Peltier la metale
Semnul depinde de sensul curentului ce traverseaz contactul in raport cu
poziia relativa a celor doua metale: daca curentul trece de la elementul cu Ep
mai mare ctre elementul cu Ep mai mic are loc procesul de nclzire (semnul
+) si invers. Cum cele doua metale au si conductiviti diferite, unul din
elementele de contact va fi mai cald dect celalalt. In consecina, nu se
recomanda realizarea de contacte din materiale diferite.
Observatie: efectul Peltier este inversul efectului Seebeck pe care se
bazeaza termoelementele utilizate la traductoarele de temperatura.

218

Efectul Thomson: daca un curent electric de intensitate I parcurge un

conductor in lugul caruia exista un gradient de temperatura, in conductor se
dezvolta o putere suplimentara. PT = K T Ti
unde: K T -coeficientul lui
Thomson T -diferenta de temperatura pe conductor
Semnul depinde de sensul curentului in raport cu sensul
gradientului de temperatura: sensul + se ia pentru sensuri identice si invers.
Curentul parcurge un element de contact odat in acelai sens cu gradientul
si in celalalt invers. Ca urmare un element de contact se nclzete
suplimentar, iar celalalt se rcete. Fenomenul este sensibil simit in zona de
atingere (contact)unde temperatura este mai mare.
In consecinta anodul va fi mai cald dect catodul si migrata de material se
efectueaz de la anod la catod.
c. Vaporizarea lenta
La nchiderea unui contact, atingerea are loc intr-un singur micropunct de
contact, apoi, pe msura ce elementele de contact se apropie unul de altul,
contactul se stabilete si in alte micropuncte de contact
deci aria
micropunctelor creste, chiar daca numrul lor nu creste. In aceasta etapa un
rol decisiv, privind nchiderea contactului, l joaca viteza de nchidere.
Daca aceasta viteza este relativ mica (V<0.01m/s) vrfurile de metal se
topesc, nainte ca rezistenta de contact sa ajung la valoarea redusa, materialul
se vaporizeaz si se creeaz o presiune locala de vapori care mpiedica
stabilirea unui contact ferm.
In final, la nchideri repetate se observa arderea contactului si deci o
migratei de material.
d. Vibraia contactelor
nchiderea contactelor are drept consecina apariia unui proces de
ciocnire, mai mult sau mai puin elastica, intre cele doua elemente de contact.
Ciocnirea elastica poate conduce la respingerea si separarea elementelor de
contact dup ce, in prealabil, ele s-au atins; de asemeni respingerea si
separarea elementelor de contact se produce datorita forelor electrodinamice
la scurtcircuit.Acest proces, care se poate relua de cteva ori, se numete
vibraia contactelor.Este evident ca, in construciile tehnice de aparate
electrice, durata vibraiilor contactelor electrice trebuie redusa, in scopul
diminurii uzurii electrice a contactelor.
d1.Vibratia contactelor provocata de forele electrodinamice
Rezultat al interaciunii curentului electric de scurtcircuit (10100KA)
cmp magnetic in zona de contact apare o forta Fm de atractie sau respingere
(de ordinul 10100N) in functie de forma constructiva a contactelor(figura
7.7). Urmrind direcia curenilor in sistemul de contacte, figura 7.7 a se
observa ca direcia curenilor elementari din contactul superior este in mare
parte paralela cu a curenilor din piesa inferioara, insa sensul curenilor in cele
doua piese este opus. Din aceasta cauza iau natere forte electrodinamice care
tind sa resping cele doua piese de contact, ndeprtndu-le una de alta.

219

Figura 7.7 Contacte cu tendinta de desprindere

Se poate calcula fora de respingere cu relaia :

A
f = 2.04 I 2 ln 10 8 [Kgf]
a
unde: I-curentul in [A] A-raza suprafeei aparente de contact(raza piesei
cilindrice de contact) [ cm 2 ] a-raza suprafeei reale de contact [ cm ]
Insa, determinarea suprafeei de contact AC = a 2 nu poate fi fcuta dect
cu aproximaie, de aceea, aceasta for a fost determinata prin msurtori in
laboratoare de ncercri.
Sub aciunea curenilor, forele electrodinamice se opun forelor de apsare
pe contacte si pot provoca deschiderea contactelor. In acest caz, presiunea pe
contacte micorndu-se, rezistenta de contact creste, curentul scade si , o data
cu scderea curentului scad si forele electrodinamice. Sub aciunea
mecanismelor si reostatelor, contactele se nchid din nou si curentul va creste
provocnd o noua desprindere. In felul acesta se produc nchideri si deschideri
ale contactelor, cu formari repetate de arcuri electrice, urmate de topirea si
sudarea contactelor.
Se poate evita vibraia daca fora de apsare pe contacte este superioara
forei de respingere electrodinamica.
d2.Vibratia contactelor prin ciocnire (Aspect global)
Acest aspect se poate urmri prin intermediul figurilor 7.8 unde s-a
reprezentat circuitul electric in care sunt introduse elementul de contact de
masa m1, mobil sub aciunea forei F si elementul de contact m2 aezat pe
resortul de constanta C.
In figura 7.8 s-au reprezentat grafic, calitativ, diagramele distantei X, intre
elementele de contact si diagrama curentului i care se stabilete in circuit.

220

Fifura 7.8 Relativ la vibratia contactelor

In figura 7.8 s-a notat

xo : distanta iniiala intre elementele de contact
t 0 : timpul necesar parcurgerii distantei xo
t1 si t2 : durata de separare a elementelor de contact
t v - durata totala a vibraiilor contactului, care se limiteaz
construciile uzuale la cteva ns
Micarea elementului de contact 1, dupa prima ciocnire, este
relatia:
F t2
x1 =
v12t
m1 2
Micarea elementului de contact 2, dup prima ciocnire, este
dx22
+ c2 ( x2 + a) = 0 cu solutia
ecuaia difereniala: m2
dt
v2'
x2 = sin t a(1 cos t )

la
data de
(7.38)
data de

(7.39)

unde a-deformaia de precomprimare a resortului

si c2 / m2 = 2
Elementele de contact se ntlnesc dup timpul t1, daca satisface
egalitatea x1=x2, adic:
F t12
v2'
'
v1t1 = sin t a(1 cos t )
(7.40)
m1 2

Solutia grafica a ciocnirii celor doua corpuri este redata in figura 7.9

221

Fig.7.9 a Solutia grafica cu reluarea ciocnirii b Soluia grafica fara reluarea ciocnirii

7.1.5 Materiale pentru contacte

In principiu, pentru realizarea unui contact ideal dintr-un singur metal, se cer
acestuia caliti antagoniste, care nu pot coexista simultan. Aceste proprieti
sunt:
conductibilitate termica mare pentru a realiza o nclzire redusa
conductibilitate electrica mare pentru a se realiza o rezistenta de contact
redusa
densitate mare pentru a rezista la solicitri mecanice
rezistenta mare la eroziune si uzura
pelicula formata din oxizii metalului sa fie conductoare
temperatura de topire si de vaporizare nalte
rezistenta mare la coroziune
sa fie ieftin si uor prelucrabil
sa aib ntreinere simpla si uoar
Rezulta, deci, ca obinerea unui contact convenabil tehnic si acceptabil si din
punct de vedere economic, este posibila printr-un studiu amnunit al exploatrii
lui si prin utilizarea unor materiale care sa asigure un compromis intre cerinele
antagoniste.In figura 7.10 a se prezint un extras din tabelul periodic al
elementelorin scopul stabilirii unui criteriu de alegere a metalelor folosite la
uzinarea contactelor. Elementele care se afla pe aceeai coloana au aproximativ
aceleai proprietari (un exemplu concludent il constituie coloana care cuprinde
Cu, Ag, Au, metale bune conductoare din punct de vedere electric si termic).

222

Figura 7.10 Relativ la alegerea materialelor de contact

Domeniile care sunt interesante in construcia contactelor electrice sunt

ncadrate.
A Cuprul si aliajele cuprului
Cuprul are o conductivitate termica si electrica mare si rezistenta de
contact mica atunci cnd suprafaa de contact este curata. De asemeni cuprul
este rezistent la aciunea arcului electric.
Cuprul oxideaz in aer, oxidarea sporind mult la temperaturi de peste
0
70 C , insa peliculele de oxid de ordinul 25.10 6 (mm) pot fi uor nlturate
prin frecare. Contactele din cupru in ulei sau in vid nu oxideaz.Rezistenta
mecanica este satisfctoare, dar uzura este mult mai mare dect la contactele
din Ag.
Piesele de contact din Cu pot fi protejate mpotriva oxidrii sau a agenilor
chimici, prin acoperire cu straturi protectoare din nichel, argint, zinc, cadmiu .
B. Argintul si aliajele argintului
Argintul are conductivitate electrica si coeficientul de conducie termica
cele mai mari. Argintul oxideaz, dar oxidul de argint este bun conductor se
ndeprteaz uor si se reduce la temperaturi de 200 0 C , deci curirea nu este
neaprat necesara si deci contactele se pot construi cu mecanisme foarte
simple cu nchidere sau deschidere far frecare.
Se pot realiza valori mici ale rezistentei de contact cu apsrii mici si, de
aceea, contactele din argint sunt folosite frecvent in construcia releelor.
Argintul, in deosebi cel pur 99.95%, este foarte bun pentru contacte in aer.
Argintul prezint, insa, si dezavantaje:
- este moale, se trateaz uor si se uzeaz uor
- este scump, ionizeaz puternic arcul electric si cum nu poate fi folosit
dect pentru ntreruperea curenilor de mica intensitate

223

- in medii cu gaze sulfuroase formeaz un strat de sulfat de argint cu

rezistivitate foarte mare (dezavantajul care poate fi eliminat prin aliere
cu paladiu)
- contactele de argint sudeaz la nchiderea pe scurtcircuit si in curent
continuu are o tendina marcanta de migraie
Aliajul argint cadmiu (Ag-Cd) poate avea un coninut de Cd de pana la
37%, cnd temperatura de fuziune a aliajului scade la 73 0 C .Prezenta
cadmiului in material contactului conduce la reducerea sensibila a scanteilor,
adic la crearea unor condiii mai bune de stingere a arcului electric, prin
aceea ca energia de disociere a oxidului de cadmiu, se extrage din energia
arcului electric. De asemenea, formarea oxidului de cadmiu la suprafaa
contactului, micoreaz tendina de lipire a contactelor. Dezavantajul acestor
contacte din alierea Ag-Cd consta in faptul ca nu se poate lipi pe un suport
(tocmai datorita formarii peliculei de CdO ). Pentru eliminarea acestui neajuns
este necesar sa fie eliminat prin prelucrare mecanica sau, in cazul contactului
realizat prin sintetizare, baza contactului sa conin numai pulbere de argint.
ntruct pentru cureni slabi sunt necesare contacte de platina, iar pentru
fore mici de apsare contacte de aur, din motive economice se folosesc aliaje
de argint cu aur sau platina sau contacte de cupru placate cu argint.
C.Platina
Este cel mai stabil material pentru construcia contactelor si este folosita in
cazurile cnd nu este permisa oxidarea contactelor. Platina este folosita pura
sau aliata cu cadmiu, iridiu, argint, nichel sau wolfram.
D. Paladiu
Fiind mult mai ieftin decat platina este folosit uneori pentru a nlocui platina.
E. Aurul
Are aceleai caliti ca si platina, dar cu duritate si punct de topire mult mai
sczut. Este folosit cnd se impune ca fora de apsare pe contacte sa fie
foarte mica, cum este in cazul contactelor releelor sensibile.
F. Wolframul
Este foarte dur ,are rezistivitate mare, este casant si nu poate fi prelucrat. Se
acoper cu un strat de oxid de mare rezistivitate , dar este foarte rezistent la
aciunea arcului electric, deoarece are punctul de topire la 3410 0 C .
Este materialul cel mai indicat pentru contacte de rupere; nu sudeaz si
aciunea ionizanta este foarte redusa.Contactele de wolfram se obin folosind
o serie de procese tehnologice metalurgice dificile. Materia de baza este
pulberea de W, care este presata sub forma de bare si apoi presintetizata la
1500 0 C in atmosfera de hidrogen. In acest mod se obine o oarecare
rezistenta mecanica, iar bornele pot fi prelucrate cu uurina . In continuare
barele sufer procesul de sintetizare la 3000 C in atmosfera de hidrogen,
nclzindu-se prin trecerea curentului electric. Prelucrarea ulterioara consta in
forjare la 900 1200 0 C in cuptoare speciale. Apoi, cu freze disc se taie
0

224

plcutele de diametru de 2-10mm, care sunt lipite pe supori de fier cu

ajutorul cuplului fluid.
G. Contacte sintetizate
Un contact sintetizat realizeaz un compromis intre rezistenta ridicata la
ardere (punct de topire ridicat) si conductivitate electrica mare (rezistenta de
contact redusa). Procesul sintetizrii poate avea urmtoarele faze si variante:
- sintetizare fara faza lichida metalele sunt amestecate sub forma de
pulbere, presate si apoi nclzite la o temperatura mai mica dect
temperatura de topire a fiecruia din metalele componente.
- Sintetizare cu faza lichida amestecul de pulberi, dup presare, este adus
la o temperatura superioara temperaturii de topire a componentelor, care se
afla in cantiti mici. Acest procedeu are neajunsul deformrii si zbrcirii
piesei finite.
- Sinterizare cu strecurare la acest proces exista doi componeni.
Componentul cu temperatura sa de topire ridicata este presat si nclzit la
temperatura sa de topire, formnd un schelet poros. Acest schelet este
nmuiat in componentul cu temperatura redusa de topire, adus in stare
lichida. Aceasta ptrundere prin capilarizare in porii scheletului. Produsul
finit nu se deformeaz si nu prezint zbrcituri.
Contacte sinterizate Cu-W ambele componente ale pseudoaliajului sunt
oxidabile si ca urmare contactele realizate nu pot servi drept contacte de
durata, ci precontacte (la inchidere) sau contacte cu arc (la deschidere).
Ele pot fi folosite drept contacte de durata in ulei si aer dar numai daca
elementele de contact se lovesc puternic , se freac unul de altul cu
frecventa mare (deci stratul de oxid este nlturat in permanenta ).
Wolframul imprima contactului rezistenta mare la arc electric, iar cuprul ii
imprima conductivitate electrica.
Contacte sintetizate argint-oxizi metalici adaosurile de oxizi la pulberea
de argint sunt S n O2 , Pb O2 si mai ales CdO. Prin adaosuri, contactul pierde
tendina de lipire, iar scnteile electrice se reduc.
Contacte sintetizate argint-metal greu fuzibil pseudoaliajul argintului cu
nichel, cu punct de topire la 1455 0 C , imprimata contactului rezistenta
mare la ardere; chiar cu un coninut redus de Ni, piesele se pot prelucra
mai uor prin laminare, placare cu ajutorul sudurii si lipirii.

225

7.2 ELECTROMAGNEI
Comisia Internaional de Electrotehnic (C.E.I) definete electromagneii
astfel: Electromagnetul este un magnet excitat de un curent. Dezvoltnd
aceast definiie, putem spune c electromagnetul este un magnet temporar, a
crui aciune de atragere sau eliberare a unei armturi feromagnetice este
determinat de prezena curentului electric ntr-un circuit de excitaie.
Forele de interaciune ntre electromagnei i corpurile din materiale
feromagnetice sau conductoarele parcurse de cureni, situate n cmpul magnetic
al acestora sunt denumite fore electromagnetice (pentru a face o distincie ntre
conductoarele parcurse de curent i aflate n cmp magnetic asupra crora se
manifest tot fore mecanice de natur electromagnetic denumite ns fore
electrodinamice).
Mecanismul format din nfurri (bobine) de excitaie i corpuri
feromagnetice acionate prin fore electromagnetice este denumit mecanism
electromagnetic. Partea fix a mecanismului, din material feromagnetic, supus
polarizrii magnetice produse de cmpul magnetic al bobinei de excitaie este
denumit armtur fix, iar partea mobil, armtur mobil .
Fora electromagnetic corespunztoare distanei maxime (ntrefier
maxim) ntre armtura mobil i cea fix este denumit for de atracie iniial
iar fora corespunztoare distanei minime ntre armatura mobil i cea fix este
denumit for de atracie final sau for portant.
Drumul strbtut de armtura mobil, din poziia deschis pn la poziia
nchis a electromagnetului, este denumit cursa electromagnetului.
Pe baza acestor definiii putem face o analogie ntre electromagnei i
mainile electrice, dei electromagneii sunt considerai aparate electrice. Astfel:
- funcionarea lor const n transformarea energiei electromagnetice n
energie mecanic;
- la mainile electrice acest proces este continuu, pe cnd la
electromagnei procesul este intermitent;
- la mainile electrice rotative armtura mobil (rotorul) are cursa
nelimitat (rotaii continue), pe cnd la electromagnei cursa armturii mobile
este limitat (de ordinul un zeci de un).
- la electromagnei consumul de energie nu nceteaz la sfritul cursei
armturii mobile, dac este necesar meninerea unei fore electromagnetice sau
a unui cuplu electromagnetic, deoarece pentru meninerea strii existente rezult
anumite pierderi de energie (n conductoare i n fierul armturilor) care se
transform n cldur i trebuiesc acoperite de sursa de alimentare a
electromagnetului.
Pentru calculul electromagneilor se folosete noiunea de circuit
magnetic.

226

7.2.1 Circuit magnetic. Flux de dispersie

Practic, circuitul magnetic este o schematizare necesar calculului
cmpurilor i fluxurilor magnetice. Prin circuit magnetic ar trebui s se neleag
spaiul strbtut de totalitatea liniilor de cmp magnetic; n acest caz calculul
circuitului magnetic ar deveni practic imposibil (poate cu excepia unor cazuri
particulare) deoarece ecuaiilor lui Maxwell ar trebui s li se gseasc soluiile
pentru condiii la limit i iniiale extrem de variate.
Pe baza anumitor aproximri, care duc la rezultate cu precizie acceptabil tehnic,
noiunea de circuit magnetic a cptat o noiune mai puin riguroas: poriunea
de spaiu strbtut de majoritatea liniilor de cmp magnetic. n general,
circuitele magnetice conin miezuri (armturi) feromagnetice, n care se
concentreaz majoritatea liniilor de cmp magnetic; ca urmare, prin circuite
magnetice se neleg corpurile feromagnetice strbtute de liniile de cmp
magnetic mpreun cu corpurile neferomagnetice care le separ (ntrefierurile) i
prin care trec majoritatea liniilor de cmp magnetic.

Concret, deoarece noiunea de circuit magnetic se refer numai la spaiul

strbtut de majoritatea i nu totalitatea liniilor de cmp, n calculul circuitelor
magnetice va trebui inut cont i de acele linii de cmp care nu strbat circuitul
magnetic n totalitatea lui, linii care constituie fluxul de dispersie.
Fluxul de dispersie, fig.1.1, este format din fluxul de dispersie (de scpri,
de pierderi) ntre coloane sc i fluxul de scpri n ntrefier sf . Aceste
fluxuri nu strbat ntrefierul i nu contribuie la exercitarea forelor de atracie
utile, constituind de fapt pierderi ce duc la mrirea tensiunii magnetice pe
parcursul lor.

Figura 7.11 Fluxuri magnetice

Liniile de cmp ale fluxului activ a ocup n ntrefier o seciune mai

mare cu aria suprafeei polare (efectul de bombare a liniilor de cmp la trecerea
dintr-un mediu n altul, medii cu proprieti magnetice diferite). Fluxul a care
depete n ntrefier seciunea piesei polare, este denumit flux de umflri i este

227

un flux activ, deoarece contribuie la exercitarea forelor electromagnetice de

atracie.
Se pot defini urmtorii factorii de dispersie ai circuitului magnetic:
+ SC
C =
(7.41)
- ntre coloane:

+ S
- n ntrefier:
= a
(7.22)
a
+ S
- n total:
(7.43)
d = a
a
(7.44)
P = + SC = a + S + SC
(7.45)
d = + C
Calculul fluxului de scpri contribuie la precizarea noiunii de circuit
magnetic, fiind necesar a se preciza fa de care poriune de circuit se consider
dispersia.
7.2.2 Tensiuni magnetice n fier i ntrefier
Pentru o poriune de circuit magnetic A-B, tensiunea magnetic este:
B

U mAB = H d s . Dac poriunea de circuit magnetic este cu seciune constant A

A

i de lungime l i este strbtut de fluxul magnetic , inducia magnetic va fi

B= .
A
Observaie:
- Dac miezul magnetic este lamelat se va ine cont de izolaia dintre tole
i seciunea real a fierului va fi: AFe = K Fe A unde: - K Fe este factorul de
umplere.
Valoarea cmpului H se determin din curba de magnetizare a
materialului de seciune A i pe poriunea 1: B=B(H). Pentru ntreg circuitul
magnetic format din n poriuni de fier tensiunea magnetic
n

este: U mFe = H k lk
k =1

ntrefierul este spaiul util strbtut de majoritatea liniilor de cmp

magnetic i este situat ntre corpurile feromagnetice.
ntrefier util este acea parte a ntrefierului n care se excit forele
electromagnetice utile. Cunoscnd fluxul activ n ntrefier, tensiunea
magnetic din ntrefier activ (util) se determin pe baza legii lui Ohm pentru
circuite magnetice:

U M = a R = a
g

228

Pentru ntrefier minim (armtura mobila atras), reluctana se calculeaz

cu expresia cunoscut din electrotehnic:
R =

0 A

Corespunztor tehnologiei de fabricaie, ntrefierul minim variaz ntre:

= 0,05 mm i = 0,1mm
ntrefierul parazitar este ntrefierul rezultat din construcia i mbinarea
corpurilor feromagnetice din circuitul magnetic i care introduce o reluctan
suplimentar. Forele care se exercit n ntrefierurile parazitare nu contribuie la
efectul util al electromagnetului.
Corespunztor tehnologiei de fabricaie, ntrefierurile parazitare pot lua
urmtoarele valori:
- p = 0,05 mm - suprafee cap la cap, execuie normal
- p = 0,01 mm - Miezuri executate din tole mbinate, suprapuse la
mbinri
- p 0
- suprafee cap la cap, cu apsare > 200 kg/cm2
Pentru ntregul circuit magnetic, tensiunea magnetomotoare va fi:
n

k =1

j =1

i =1

U mm = U MFe + U M + U Mp

(7.46)

Evident, ipoteza de calcul cea mai simplificatoare este cea potrivit creia
se neglijeaz cderile de tensiune magnetic n fier i ntrefieruri parazitare i
fluxurile de dispersie n ntrefier i ntre coloane:
m

j =1

j =1

U mm = U m = H j j

(7.47)

Pentru antecalculaii, pentru armturi mobile n poziie iniial (deschis)

se poate aprecia c tensiunile magnetice n Fe i ntrefieruri parazitare reprezint
un procentaj din tensiunea magnetomotoare; cu neglijarea dispersiilor,
rezult:
m

U MM = U m + U MM
j =1

Bj

j =1

j =1

U m =

j = (1 ) U MM

(7.48)

Pentru cazuri concrete: = (15...30)%

Un calcul exact este acela n care se calculeaz efectiv, cu ajutorul
curbelor de magnetizare, tensiunile magnetice n fier i se tine cont de flux de
dispersie prin calculul permeanelor cilor de flux de dispersie (este necesar
ntocmirea schemei magnetice echivalente a circuitului magnetic.

229

Dac se neglijeaz fluxurile de dispersie transversale i se apreciaz din

punct de vedere al permeanelor ,un ntrefier echivalent i o lungime echivalent
a miezului feromagnetic ,se poate scrie legea circuitului magnetic de forma:
B
NI =
e + H Fe l Fe
(7.49)

Pentru solenaie constant ,ecuaia reprezint o dreapt n sistemul de

coordonate n fig 7.12 Pentru diferite valori ale intrefierului e , se obin drepte
cu nclinaii diferite. Intersecia dreptelor de solenaie constant determin
valorile induciilor magnetice n ntrefier pentru valori diferite ale acestora.

Figura 7.12 Repartizarea a-tensiunii magnetice b solenaiei

7.2.3 Electromagneii de curent continuu.

7.2.3.1 Caracteristicile de funcionare ale electromagneilor
La electromagneii de curent continuu nfurarea de excitaie este
parcurs de curent continuu ,a crui intensitate este limitat - pentru poziii fixe
ale armturii mobile sau deplasri discrete ale acesteia - doar de tensiunea de
U
. Ca urmare, n regim staionar ,
alimentare i rezistenta bobinei I =
Rb
electromagneii de curent continuu lucreaz la curent constant, respectiv
solenaie constant.
Miezul magnetic se realizeaz din otel carbon. Numai n regim dinamic se
iau n discuie pierderile n fier i reacia curenilor turbionari de aceea ,n acele
situaii n care se cere un timp redus de acionare, miezul magnetic este lamelat.
Caracteristicile de funcionare ale electromagneilor sunt prezentate n
forma unor curbe reprezentnd variaia forei de atracie funcie de ntrefier
F = F ( ) sau de unghiul de rotaie F = F() (la electromagnei cu armtur
rotativ) si variaia fluxului fascicular sau total funcie de curentul de excitaie
= (i ) .
Caracteristicile pot fi statice sau dinamice.

230

A. Caracteristici statice
Caracteristicile statice corespund la micri foarte lente ale armturilor
mobile astfel nct forele mecanice datorate frecrilor sau acceleraiei maselor
n micare si tensiunile electromotoare rezultate prin variaia fluxului s fie cu
totul neglijabile.
A1 Tipuri constructive de electromagnei
In figura 7.13 sunt schiate principalele tipuri constructive de
electromagnei de curent continuu si caracteristicile statice ale acestora. Se
consider c o categorie special o constituie electromagneii cu armtura
culisant ( plonjor) la care fora rezultant din interaciunea dintre curentul
nfurrii de excitaie si componenta radial a induciei din armtura mobil fig
. Datorit aspectului lor si micrii armaturii mobile aceti electromagnei sunt
denumii electromagnei solenoidali sau electromagnei cu plonjor.
Circuitul de magnetizare poate fi deschis cazul a) sau nchis, cazul b);
armturile se execut din material feromagnetic avnd de cele mai multe ori
forma unui corp de revoluie (n curent alternativ armtura se execut de regul,
din tole). Acest tip de electromagnet este folosit in cazul cnd sunt necesare
curse lungi (uneori pn la 200 mm) sau pentru curse mici cu fore portante
mari,(cu att mai mari cu ct curentul din bobina de excitaie este mai mare).
a)electromagnetul cu armtura culisant, cu circuit magnetic deschis.
Armtura mobil din material feromagnetic execut o micare de translaie n
interiorul bobinei 2 ,cmpul magnetic fiind maxim n centrul bobinei ,armtura
mobila este supus unei forte care tinde s o aduc in poziia simetric n
1
raport cu bobina : fora are valoarea maxim pentru x = l b .Dup depirea
2
l
cursei x > b ,fluxul de scpri S ia sensuri diferite ntre armtura mobil si
2
bobin ,iar fluxul longitudinal din armtur ptrunde simetric n ambele fee
frontale din care cauz fora scade si ajunge la zero cnd armtura mobil este
plasat simetric fat de mijlocul bobinei.
b) electromagnet cu armtura culisant si circuit magnetic nchis
La acest tip de electromagnet,a fora are valori relativ reduse ,dar practic
constant pe toat cursa ((care este relativ mare de ordinul sutelor de mm
);datorit formei de trunchi de con a corpului armturii mobile ,la = 0 fora nu
este nul.
Electromagnetii cu armatura culisant se pot executa si n variante cu
opritor ,care limiteaz cursa armturii mobile ,cazurile c) electromagnetul cu
arntur culisant dreapt
d) electromagnerul cu armtur culisant conic
; n acest caz armtura mobil lovete n cea fix cnd a parcurs ntreaga curs
liber. Fora portant depinde de nlimea opritorului.

231

Pentru a mri forele de atracie si portante ale acestui tip de

electromagnet ,suprafetele frontale ale armaturii mobile si plonjonului se execut
nclinate cu un unghi - conice sau tronconice

Figura 7.13 Tipuri constructive de electromagnei i caracteristicile lor

e) electromagnetul n manta este caracterizat de curs redus si for de

atracie mare .Circuitul magnetic este foarte scurt iar suprafeele polare active
foarte mari ,armtura mobil o constituie chiar din piesa (din material
feromagnetic)care trebuie ridicat si transportat. La acest tip de electromagnet
,fora portant este de ordinul 10 4 N
f) electromagnei de tip U sunt folosii pentru curse mici si variaii lente ale
forei
g) electromagnet cu clapet este utilizat n construcia releelor i
contactoarelor ,avnd curse relativ mici. Caracteristic acestei variante este forma

232

armturii mobile ,care determin o for de atracie relativ mare pentru un

ntrefier mare (n momentul iniial deplasrii armturii mobile )
A2 Calculul forei dezvoltate de electromagneii de cc.
La modul general pentru a stabili fora i lucrul mecanic dezvoltat de
electromagnei ,este necesar s se cunoasc energia cmpului electromagnetic,
sau inductivitatea electromagnetului.
Din studiul forelor generalizate n cmp magnetic se cunoate expresia
energiei magnetice:
BH
Wm =
dV
(7.50)
V 2
In cazul electromagnetului ,care are un singur circuit de excitaie energia
magnetic se poate exprima astfel :
i 1 2
Wm =
= Li
(7.51)
2 2
Pentru calculul forei dezvoltate de electromagneii de curent continuu se
utilizeaz teorema forelor generalizate n cmp magnetic .n calculul
componentei forei generalizate pe direcia creterii coordonatei generalizate xi
nu este necesar a se explicita energia magnetic Wm n funcie de fluxuri i de
coordonate generale ,variaia energiei Wm se consider la curent constant.
Wm
)i = c t
(7.52)
X i = lim (
X i 0 X
i
Pentru o deplasare liniar , X i este o fort F :
W
F = ( m ) i = ct
(7.53)

iar dac coordonata generalizat este un unghi atunci X i este un cuplu M:

M n
M=(
)i = ct
(7.54)

Relaiile (7.53) i (7.54) pot fi folosite numai pentru electromagnei cu

fierul nesaturat - cazul cel mai ntlnit la electromagneii de curent continuu.
Dac circuitul magnetic este liniar sau neliniar i cu saturatie neglijabil
,relatia absolut general pentru calculul forei este:
W
W
F = ( n ) = ct - respectiv pentru cuplu : M = ( n ) = ct
(7.55)

unde se tine cont i de energia mecanic absorbit n fier

Astfel, n cazul unui ntrefier existent ntre dou piese polare delimitate de
dou suprafee plane de arie A n ipoteza unui cmp magnetic orientat dup
direcia intrefierului ,putem scrie:
BH
Wm =
A
(7.56)
2

233

d BH
(
A ) =ct
(7.57)
d 2
r r B2 A r 2
=n
F =n
(7.58)
2 0
2 0 A
Notnd cu U m tensiunea magnetic n ntrefier ,fluxul util n ntrefier
i cu permeana intrefierului activ ,rezult c :
1
1
Wm = U m = U 2 m
(7.59)
2
2
Pentru U m =ct, cazul concret al electromagneilor de cc la micarea armturii n
direcia xi = fora devine:
d
1
F = U 2 m
(7.60)
2
d
Observaie
Fora electromagnetului este dependenta la U m =ct, de
d
variaia permeanei
, acesta fiind motivul pentru care se obin fore diferite
d
funcie de forma intrefierului i totodat de aici rezid necesitatea cunoaterii
permeanei funcie de forma intrefierului.
Fora electromagnetului calculat cu relaia de mai sus este minim
ntruct este calculat pentru un ntrefier maximal max , in care tensiunea
magnetic se determin cu relaia U m =H max ,
Considernd permeana intrefierului de forma = 0 A / expresia forei
funcie de ntrefier devine :
B2 A 2max
(7.61)
F=
2 0 2
relaie ce poate fi particularizat funcie de ntrefier astfel:
B 2 A 2max
ntrefier
maximal
=
(7.62)
F
=

= C e2 2max

max
min
2
2 0 max
F =

ntrefier minimal =min Fmax

B 2 A 2max
=
2 0 2min

(7.63)

A3. Relaii pentru dimensionarea unui electromagnet de cc

Pentru dimensionarea unui electromagnet datele impuse sunt :fora
minim dezvoltat de electromagnet la intrefier maxim Fmin i max tensiunea de
alimentare U, proprietile magnetice ale circuitului magnetic utilizat (inductia)
i clasa de izolaie ( temperatura limit admis) .Dimensionarea presupune
determinarea seciunii miezului de fier al circuitului magnetic A, solenaia
necesar, diametrul conductoarelor bobinei de excitaie, i dimensiunile
acesteia. Relaiile pentru dimensiomare sunt:

234

 legea circuitului magnetic i curba de magnetizare a materialului circuitului

magnetic conform datelor prezentate n figura 7. 13
B
max = (1 ) NI
(7.64)
0
cu =0.15-0.3 relaie din care se determin inducia dac se impune solenaia
sau solenaia dac se impune inducia.
Din relaia forei minime impuse se determin constanta electromagnetului
ce implic forma constructiv a electromagnetului
F
(7.65)
C e = min
max
Din relaia forei la ntrefier maximal la o inducie impus sau calculat i la
o form impus de circuit magnetic se determin seciunea circuitului
magnetic
2 F
A = 0 2min
(7.66)
B
Dimensiunile geometrice ale bobinei rezult din ecuaia nclzirii bobinei
conform relaiilor :
d2
2
2
2
= f lg
(7.67)
RI = A r = N 4 L m / d cu N
4
unde f factor de umplere , l lungimea bobinei g grosimea acesteia .Impunerea
factorului de suplee al bobinei l/g = 4-5 in corelare cu relaiile prezentate se
poate determina lungimea bobinei respectiv grosimea acesteia
Din relaia U=RI cu R dat de relaia de mai sus rezult diametrul
conductorului
B) Caracteristici dinamice - regimul dinamic al electromagneilor de cc
Datorit domeniului foarte vast de aplicare a electromagneilor
,caracterizarea performantelor numai prin caracteristica static , for maxim
dezvoltat la ntrefier minim si curs devine insuficient .
Pentru o corect utilizare a unui electromagnet - pentru calculul duratei
sau frecventei de acionare a ntregii instalaii ,verificarea rezistentei mecanice a
electromagnetului ,trebuie cunoscute vitezele si timpii de nchidere si
deschidere; determinarea acestor timpi fcndu-se prin studierea regimului
dinamic.
Prin regimul dinamic al unui electromagnet se nelege comportarea n
regim tranzitoriu a electromagnetului. la conectarea sursei de energie care
alimenteaz bobina de excitaie. n considerarea regimului dinamic intervin att
mrimi electrice si magnetice ,ct si mrimi mecanice.
Comportarea dinamic a unui electromagnet se consider determinat
atunci cnd se cunoate variaia n timp a urmtoarelor mrimi:

235

fluxul fascicular mediat n zona intrefierului n (t)

curentul prin bobin I(t)
fora electromagnetului Fe (t)
cursa , respectiv viteza si acceleraia armturii mobile x(t),v(t),a(t)
Variaia fluxului ,curentului si forei este constant de modificarea
intrefierului ,deci sunt funcii de timp indirect ,prin intermediul lui x(t)
In figura 7.14 este prezentat modul de variaie n timp al acestor mrimi.
Alura fluxului ,forei ,cursei ,vitezei si acceleraiei nu necesit comentarii, si
doar alura curentului:

Figura 7.14 Variaie n timp a mrimilor

236

 pn la momentul t = t pi curentul creste exponenial ca n orice circuit RL1,

cu inductivitatea corespunztoare intrefierului maxim L1=Lfe+Lmax.
la momentul t = t pi fora electromagnetului egaleaz fora rezistent iniial
Fr0 si armtura mobil ncepe s se deplaseze.

n intervalul t di = t ai t pi are loc fenomenul denumit reactia armturii care

const din creterea uoar ,urmat de o scdere a curentului si care se
ncheie o dat cu ncetarea micrii .Acest fenomen este cauzat de creterea
inductivitii odat cu scderea intrefierului fapt ce se suprapune peste legea
induciei electromagnetice ;iniial creterea inductivitii este mai lent si
curentul variaz n acelai sens cu fluxul ,deci creste ; la ntrefieruri mici
,creterea inductivitii este pronunat si determin scderea curentului ,dei
fluxul continu s creasc.
din momentul t = t 0 electromagnetul redevine un circuit RL2 cu inductivitatea
corespunztoare intrefierului minim L2=Lfe+Lmin. ,curentul creste
exponenial cu o nou constant de timp ,mai mare.
Mrimile caracteristice regimului dinamic satisfac un sistem simultan de
ecuaii electrice si mecanice.
Dup nchiderea ntreruptorului din figura 7.15 a n circuitul bobinei este
valabil relaia:
dt ( t )
U = Ri( t ) +
(7.68)
dt
unde : U - tensiune de alimentare tip semnal treapt, R - rezistenta bobinei , t fluxul total
t = N n (t ) ,
N - numr de spire al bobinei
Ecuaia mecanic de echilibru a forelor este:
d 2x
Fe (t ) = m (t ) 2 + F (t )
(7.69)
dt
unde m - masa mecanismului acionat ,redus la direcia de deplasare a
armturii mobile.
F - fora rezistent total redus la direcia de deplasare a armturii mobile
Sistemul de ecuaii de mai sus se rezolv n ipotezele simplificatoare:
tensiunea aplicat bobinei de acionare se consider ,la conectare, ca fiind o
treapt (dei n mod real este o ramp ,dar timpul de atingere a valorii U este
= 0,1 10ns ,cu mult inferior intervalelor de timp semnificative de ordinul
10 6 s pentru fenomenele studiate)
rezistenta bobinei electromagnetului este considerat pe durata procesului
tranzitoriu si egal cu valoarea ei iniial (constanta de timp de nclzire fiind
de ordinul 10 3 102 s )

237

La scrierea acestor ecuaii nu s-a inut cont de existenta si influenta

curenilor turbionari asupra parametrilor regimului dinamic ;efectul acestora este
de ncetinire a procesului tranzitoriu ,fapt ce se pune n evident experimental:
B1. Determinarea timpului de pornire t pi
ntruct miezul magnetic este nesaturat din ecuaia tensiunilor ,scris pentru
intervalul 0.... t pi
di( t )
U = Ri( t ) + L1
(7.70)
dt
rezult
t

U
i = (1 e T )
R
L
T1 = 1
R

(7.71)

Timpul de pornire este :

t p = T1 ln

U
R

U
Ip
R

(7.72)

Figura 7.15 Explicativ pentru regimul dinamic al electromagnetului de cc

Concluzii:
1.Timpul de pornire al armturii mobile a electromagnetului de cc este
dependent de caracteristica materialului feromagnetic ce impune obinerea
induciei (fluxului) necesare dezvoltrii forei electromagnetice minime ce
nvinge fora resortului.
2. Modificarea timpului de pornire este posibil prin modificarea energiei
acumulate n miezul feromagnetic ( lamelare a circuitului magnetic i utilizarea
materialelor cu caracteristici superioare curbe de magnetizare cu pante de
cretere mari)

238

B2 Determinarea timpului de micare ta- t pi =tm

Ecuaia tensiunilor pe acest interval
di
dL dx
U = Ri + L + i
(7.73)
dt
dx dt
evideniaz pe lng componenta de pulsaie i componenta de micare a
tensiunii induse .componenta de micare este funcie de viteza de deplasare a
armturii mobile dar i de variaia inductivitii intrefierului . Inductivitatea
total la ntrefier maximal L1=Lfe+Lmax. trece pe durata micrii de la valoarea
minim la valoarea maxim L2=Lfe+Lmin. ce din punct de vedere al
caracteristicii flux curent echivaleaz cu o cretere la flux constant a pantei
caracteristicii =Li (figura 7.16) deci o reducere a curentului i.

Figura 7.16 Evoluia curentului la cuplarea electromagnetului

Observaii
1. Timpul de micare al armturii electromagnetului de cc se poate
modifica prin forma constructiv a ntrefierului ( modificarea permeanei)
dL/dx=N2d/dx
2. nmulind ecuaia tensiunilor prin curentul I se obine ecuaia de bilan
energetic unde puterea absorbit din reea o regsim ca putere disipat joule pe
rezistena bobinei i putere mecanic (valoare medie pe o perioada a integralei
d Li 2

este nula )
relatiei
dt 2
(7.74)
P = PJ + Fe v

239

B3 Determinarea timpului de comprimare a resoartelor

Miezul circuitului magnetic dac-i saturat ecuaia tensiunilor devine:
d n (t )
U = Ri (t ) + N
(7.74)
dt
Prin separarea variabilelor se obine:
t pi
N 2 pi d m
N2
=
P
t p i = dt =
(7.75)

R 0 NIs Ni R
0
unde pi este fluxul ce determin fora electromagnetului, egal cu fora
rezistent. In figura 7.15 integrantului P i corespunde aria haurat din diagrama
b
Timpul de eliberare al armturii la decuplarea electromagnetului se
determin din ecuaia tensiunilor cu impunerea U=0. Acest timp poate fi
modificat prin conectarea unui condensator n paralel cu bobina dimensionat
astfel nct s se obin regim oscilant amortizat timpul de rspuns fiind
proporional cu suma algebric ariilor delimitate de curba curentului cu axa
timpului.
7.2.4 Electromagnei de curent alternativ
Spre deosebire de calculul electromagneilor de curent continuu la
calculul electromagneilor de curent alternativ trebuie luat n considerare
modificarea periodic n timp a parametrilor, pierderile de energie prin cureni
turbionari si histerezis n fier.Ca urmare a acestor pierderi fluxurile magnetice
din diversele poriuni ale circuitului magnetic sunt defazate unele fat de altele
:este deci necesar utilizarea calculului cu mrimi vectoriale ,folosind
reprezentarea acestora ca fazori n planul complex.

Figura 7.17 Electromagnet de curent alternativ

Reprezentarea n complex este posibil numai cnd fluxul magnetic si

solenaia sunt sinusoidale, adic atunci cnd punctul de funcionare este n zona

240

liniar a curbei de magnetizare. In cele ce urmeaz, semnalele se presupun

liniare ,iar mrimile electromagnetice alternative se admit sinusoidale.
In calculele electromagneilor de curent alternativ ,fluxul si inducia
magnetic trebuiesc exprimate prin valorile lor maxime si B .
Din lucrarea (9) rezult c schema echivalent a unei bobine cu miez de
fier este cea din figura 1.8 ,n care:
Rb - rezistenta ohmic a nfurrii
L - inductivitatea corespunztoare fluxului de scpri (liniar)
iar nfurarea aezat pe miezul magnetic se consider ca avnd
= 0 producnd n miezul magnetic doar fluxul fascicular util fn . Aplicnd
teorema II Kirchhoff pe acest circuit ,rezult :
di d u
+
(7.76 )
u = Rb i + L
dt
dt
1
Multiplicnd cu `i` relaia (1.31),integrnd pe o perioad T= a tensiunii de
f
alimentare si mprind cu T va rezulta puterea medie absorbit de circuit ntr-o
perioad ,deci puterea activ:
1T
1T
P = uidt = [ Rb i 2 dt + d (idi) L + id u ]
(7.77)
T0
T0
sau
T

P = Rb I 2 + f id u = Rb I 2 + f id u
0
24
1
4
3

(7.78)

1
[d (idi) L ] este nul, deoarece reprezint integrala pe un
T0
contur nchis (pe o perioad ) a unei difereniale totale exacte - cmpul magnetic
de dispersie schimb periodic energie cu sursa, dar n medie puterea activ
absorbit este zero ,deci absoarbe doar putere reactiv .
Termenul f id u reprezint pierderile totale din fierul circuitului
24
1
4
3
Termenul

magnetic - pierderile prin histerezis magnetic si cureni turbionari.

Conturul pe care se efectueaz integrala reprezint ciclul de
magnetizare = (i) ridicat pentru frecventa f si pentru circuitul magnetic
respectiv.
Curentul din nfurarea electromagnetului va fi :
(7.79)
I = I r + jI a
unde I r - componenta reactiv (de magnetizare ) a circuitului ,corespunztoare
puterii reactive ,care este in faz cu fluxul util prin miez.

241

I a - componenta activ a curentului ,care determin pierderile active ,

N
respectiv p H si p Fe Multiplicnd relaia (7.79 )cu
,rezult:
f

N I NI r
NI
=
+j a
f
f

sau
Z m = Rm + jX m = Z me j
(7.80)
care reprezint impedana magnetic complex a circuitului ce are
componentele:
NI
I
NI
NI
Zm =
Rm = r
X m = a = arctg a
(7.81)
f
f
f
Ir

Not: Numai datorit analogiei cu circuitele electrice de curent alternativ ,se

spune c R m este componenta activ si X m este component reactiv,n realitate
este invers, ca si n cazul curenilor I r si I a si toate acestea deoarece s-a ales
fu .
drept origine a fazelor fluxul fascicular util prin miezul de fier :

Reactana magnetic X m ia n considerare influenta pierderilor prin

histerezis a curenilor turbionari si a pierderilor din spira ecran .In cazul
electromagneilor de curent continuu ct si al celor de curent alternativ ,
impedana magnetic a spatiilor de aer (indiferent c sunt parcurse de flux util
sau de dispersie ) este o rezistent magnetic activ (reluctan);
(7.82)
Z m = R m = 1 n
A Expresia forei dezvoltate de electromagneii de ca
In practic ,rezistenta ohmic a bobinei este Rb << Lb : considernd si
pierderile de flux neglijabile , din ecuaia tensiunilor rezult :
d fu
d u
u=
=N
(7.83)
dt
dt
Tensiunea de alimentare a electromagnetului de curent alternativ fiind
)
sinusoidal ,de forma : u = U cos t rezult fluxul fascicular util prin miezul de
fier :
)
U
fu =
sin t
(7.84)
N
)
deci electromagnetul de curent alternativ lucreaz la fu = ct

Conform celor exspuse fora instantanee ntr-un singur ntrefier se va

calcula cu relaia lui Maxwell:
Wn
2
B2 A
)
=
=
F = (
(7.85)
x =ct 2 0 2 0 A

242

innd cont de faptul c n seciunea miezului de permeabilitate fe fluxul

) )
= BAFe ,rezult :
)
)
)
AB 2 sin 2 t AB 2 AB 2
F=
=

cos 2t
(7.86)
2 0
4 0 4 0
Se constat c fora de atracie a electromagnetului are, pe lng o
component continu o component cosinusoidal de pulsaie dubl fat de
pulsaia induciei (deci a tensiunii de alimentare a bobinei );ca urmare , fora
instantanee atinge valoarea zero. Din aceast cauz armtura electromagnetului
are tendina de ndeprtare sub aciunea forei antagoniste (n general a unui
resort), vibraia caracteristic avnd frecventa 2 f (100Hz, dac frecventa reelei
este de 50Hz). Pe lng un zgomot adesea foarte puternic ,vibraiile pot provoca
n scurt timp distrugerea nfurrii,a conexiunilor si scoaterea din funciune a
electromagnetului.
B Spira n scurcircuit la electromagneii monofazai
Pentru a elimina aceste neajunsuri, la electromagneii monofazai se
practic urmtorul principiu: suprapunerea a dou fluxuri, defazate astfel ca la
anularea unuia din fluxuri, cellalt s aib o valoare care s asigure o for
minim de atracie ,superioare celei antagoniste.
Metoda practic folosit , care va fi expus n detaliu n continuare , const
n plasarea n piesa polar , n zona intrefierului , a unei nfurri n scurcircuit,
care s mbrieze numai o parte din seciunea miezului magnetic si s
provoace, prin reacia ei defazarea fluxului care o strbate ; n felul acesta
inducia (deci fora ) n ntrefier nu mai atinge valoarea zero.
Pentru a studia , calitativ si cantitativ , efectul spirei n scurtcircuit ,ne
vom ocupa doar de fenomenele ce se produc ntr-un singur ntrefier ; evident
dac electromagnetul are mai multe ntrefieruri ,unde se plaseaz spire ecran ,
fenomenele ce se produc n aceste nfurri sunt identice.
Ideal pentru un asemenea studiu este un electromagnet de curent alternativ
monofazat cu armtura fix n forma literei U denumit electromagnet tip
U1(fig.7.18)

Figura 7.18 Electromagnet de ca U1

243

In conformitate cu figura 7.18 se fac urmatoarele notatii: A1 - aria polului n

p - flux magnetic total
A1 afara spirei A2 - aria polului n interiorul spirei
A 2 - flux magnetic n interiorul
flux magnetic n ntrefier n exteriorul spirei
spirei B A1 , B A2 - Induciile corespunztoare n = - grosimea intrefierului i2 -

curentul nchis n spira ecran r2 - rezistenta spirei ecran

La un asemenea electromagnet ,momentul util este dat numai de fora
dezvoltat n ntrefierul util prevzut cu spira n scurtcircuit ,deoarece cuplul
forei dezvoltate n ntrefier fr spir in scurtcircuit este nul.
Calculele se efectueaz pentru electromagnei cu ntrefierul minimal
(armtura mobil atras) ntrefier care n practic are valorile [10] (0,030,05)mm , pentru <0,8 T, respectiv (0,05-0,10)mm , pentru B = (0,8-1,3)T
La ntrefier maximal (armtura mobil deprtat ),din cauza intrefierului
mare reacia spirei n scurtcircuit este nensemnat (fluxurile nu pot fi meninute
decalate ) chiar dac curentul prin nfurarea de excitaie este mai mare dect
pentru poziia atras.
Pentru determinarea rezistentei spirei ecran se consider fenomenul global
care are loc n ntrefierul polului [1]. Fluxul total p ,considerat mrime
sinusoidal si care parcurge circuitul magnetic al electromagnetului n zonele
neecranate rezult din adunarea a dou fluxuri A1 si A 2 ,respectiv din
exteriorul si interiorul spirei ecran ,ambele mrimi sinusoidale.
Din considerate tehnologice ,se alege valoarea maxim a induciei n
exteriorul spirei ecran : B A1 ,valoarea induciei B A 2 ,n interiorul spirei ecran ,se
exprim cu ajutorul unui factor subunitar:
B A 2
(7.87)
=k
B A1
Fluxul n interiorul spirei se poate scrie:
A2 cos t
A2 =
(7.88)
Variaia n timp a acestui flux produce,prin fenomenul de inducie
electromagnetic , o tensiune indus n spira ecran (conductoare):
d A2 f
d A2
= N2
= u 2
e2 =
(7.89)
dt
dt
unde N 2 - numrul de spire al nfurrii ecran ; n practic nfurarea se
realizeaz dintr-o singur spir N 2 =1 . Scriind n complex relaia (7.89), rezult:
(7.90)
U 2 = j A 2
Considernd impedana spirei Z 2 = r2 + jx 2 , curentul indus n spira ecran
va fi :

244

U2
j A 2
=
(7.91)
Z 2 r2 + jx2
Pentru o singur spir ( N 2 = 1 ), cu dimensiuni reduse si cu frecventa
industrial de 50Hz ,reactana x2 = L2 a spirei ecran este practic neglijabil ,ca
urmare spira ecran este un element pur rezistiv ,din punct de vedere electric. In
acest caz curentul I 2 va avea valoarea:
A2 U 2
=
(7.92)
I2 = j
r2
r2
I2 =

iar tensiunea electromotoare dat se poate scrie:

d A2
e2 =
= r2i2 = r2 I2 sin t
(7.93)
dt
Din care se obtine valoarea de varf a curentului

I2 = A2
(7.94)
r2
Not : din punct de vedere magnetic ,spira ecran echivaleaz cu o impedan
magnetic : Z m = rm + jx m ;valoarea componentelor impedanei poate fi dedus
din relaiile:
Zm =

I2
= rm + jxm
A2

(7.95)

j A 2
I2 =
r2 + jx2
Prin identificare rezult:
rm = x2

xm = r2

(7.96)
+ x22
Cum am considerat x2 << r2 ,rezult c practic spira din punct de vedere
magnetic se comport ca un element pur reactiv:
r22

+ x22

Z m = xm =

r22

(7.97)
r2
Fluxul magnetic datorat curentului I 2 din relaia (7.93) se va opune
variaiei fluxului principal prin aria ecranat de spira ecran, si n aceast
suprafa A2` va rezulta un flux ,denumit flux ecranat ,defazat fat de fluxul
neecranat A1 care trece prin suprafaa A1 .
Practic rolul spirei n scurtcircuit la electromagneii de ca poate fi
explicat n baza fenomenului de reacie al mainilor de curent alternativ,(figura
7.19 ) astfel : considernd valoarea induciei n aria ecranat BA2 (sau fluxul A 2
origine de faza) origine de faz variaia acesteia n raport cu timpul induce n

245

spira ecran t.e.m E2 defazat cu 900 n urm, ce produce la randul ei ,n circuitul

rezistiv al spirei , curentul I2 n faz cu t.e.m. dar defazat cu 90o fata de fluxul
A2
. La rndul su acest curent produce cmpul
A 2 , conform relatiei I 2 = j
r2
magnetic de reacie B2 . Cmpul magnetic n aria neecranat va fi suma celor
dou cmpuri inductor BA2 i indus B2 conform figurii 7.19.

Figura 7.19 Reactia spirei in scurtcircuit

Tangenta unghiului dintre cmpul din aria neecranat i aria ecranat este
raportul cmp reacie si cmp inductor (aplicat) din care rezult:
(7.98)
BA2=BA1 cos. =k BA1
Rezistenta spirei n scurtcircuit este dat de raportul valorii efective a tem
E 2 = B A 2 A2 i valoarea efectiv a curentului de reacie . Aceasta valoare se
determin din legea circuitului magnetic :
r
(7.99)
H 2 ds = I 2 sau H2=I2 cu H2=B2/0
Din combinarea relaiilor se determina :
A
r2 = 0 2
(7.100)
tg
Dac vom calcula forele instantanee dezvoltate n cele dou arii din
interiorul electromagnetului studiat ,rezult:
B A1 A1 B A21 A1 B A21 A1
FA1 =
=

cos(2t + 2 )
2 0
4 0
4 0
(7.101)
B A2 A2 B A2 2 A2 B A2 2 A2
FA2 =
=

cos 2t
2 0
4 0
4 0
si componenta variabil va fi:
1 2
F~ =
[ B A2 A2 cos t + B A21 A1 cos(2t + 2 )]
(7.102)
4 0

246

Este evident c pentru eliminarea vibraiilor este necesar ca fora variabil s fie
teoretic zero ,ceea ce impune condiiile:
B A21 A1 = B A2 2 A2 ;
k 2m = 1
(7.103)

= ;
cos = k = 1
2
Pentru ndeplinirea acestor condiii este necesar ca n relaia (7.100),
tg ,deci r2 si s fie zero ;condiia nu este practic realizabil ,dar poate fi
realizat satisfctor pentru r2 si de valori ct mai mici:
- ntrefierul ,prin polizare special ,poate fi adus la 0,025mm;n cazul
prelucrrilor uzuale
- rezistenta r2 poate fi aleas mic ,dar totui nu foarte mult deoarece
curentul I 2 va tinde spre valori foarte mari ;valorile exagerate ale curentului I 2 ar
produce pe de o parte ,o anulare a fluxului n zona ecranat (deci lipsind al
doilea flux nu se va realiza eliminarea vibraiilor) iar pe de alt parte ,nclzirea
exagerat a spirei ecran prin efect Joule-Lenz.
Puterea consumat de spira ecran este :
A2 / r2
U 22

2
P2 = r2 I 2 =
) [W ]
(7.104)
=(
r2
r2
Rezistenta spirei ecran este determinat de condiia ,iniial impus ,ca s
aib o anumit valoare ,conform relaiei (7.100). Cu dimensiunile constructive
ale electromagnetului proiectat ,se calculeaz valoarea componentei constante si
valoarea componentei variabile a forei rezultante dezvoltat n ntrefier si se
deduce valoarea minim a forei de atracie. Dac aceasta nu corespunde temei
de proiectare ,se modific valoarea lui ,respectiv r2 .
Dup obinerea rezultatului dorit se verific ,cu relaia (1.64), puterea
consumat de spira ecran astfel nct ,s nu fie prea mare cu puterea absorbit de
nfurarea de excitaie a electromagnetului ; de asemenea innd cont c spira
ecran transfer cldura prin radiaie si convecie n mediul exterior se calculeaz
nclzirea spirei:
P
(7.105)
= [ oC ]
A
unde: A - fetele spirei care iau parte la emisia cldurii (practic ,nu se iau n
calcul zonele de contact spir miez)
- coeficient global de transmisie a cldurii ( 10W 2 oC[3]) .
m
Temperatura de funcionare admis este de 150 - 250 grade [1];dac
temperatura spirei depete aceast limit admis, se adopt (cazul cel mai
frecvent n practic) o spir de seciune dreptunghiular cu laturile ct mai
diferite , (pentru a obine o suprafa ct mai mare de emisie a cldurii ).Dac si
astfel temperatura spirei depete temperatura permis se va alege un material
de rezistent mai mare ,alam ,constantan ,etc

247

B1. Calculul de optimizare al forelor la electromagneii de curent

alternativ monofazai
a) Electromagnetul de forma U 1
Forele instantanee dezvoltate n ntrefierul util pentru zona ecranat si
neecranat ale suprafeei polului ,calculate cu relaiile prezentate se
caracterizeaz prin:
B 2 A
FmedA1 = A1 1 = F~ A1 ;
Fmax A1 = 2 Fmed A1
4 0
B 2 A
(7.106)
FmedA2 = A2 2 = F~ A2 ; Fmax A 2 = 2 Fmed A 2
4 0
)
)
( FA1~ , FA~ ) = 2
Dac se stabilete o relaie ntre ariile ecranat si neecranat ,de forma :
(7.107)
A2 = mA1
se poate calcula fora medie n ntrefier ca o sum a forelor medii n cele dou
arii
B A21 A1 + B A2 2 A2
Fmed = FmedA1 + FmedA2 =
(7.108)
40
innd cont de relaiile 7.103 rezult:
(7.109)
Fmed = FmedA1 (1 + k 2 m)
In figura 7.20a s-a reprezentat diagrama forei instantanee n ntrefierul
electromagnetului rezultnd din compunerea forelor instantanee ce acioneaz
n cele dou arii A1siA2 . Se observ c pulsaia forei n ntrefier este dubl fat
de pulsaia induciei ,iar defazajul ntre forele corespunztoare induciilor
B A1siB A2 este 2 .
Fora oscilant total rezult din adunarea forelor oscilante componente.
F~ = F~ A1 + F ~ A2
(7.110)
(7.111)
F~2 = F~2A1 + F~2A2 + 2 F F~ A 2 cos 2
A1~

sau
F~ = FmedA1 1 + k 4 m 2 + 2k 2 m cos 2
(7.112)
In figura 7.20 b s-a reprezentat diagrama fazorial a forelor oscilante ,pe baza
observaiilor din diagrama 7.20 a pentru forte.

248

Figura 7.20 Relativ la calculul forei electromagnetului U1

Alegerea parametrilor k si m se face din impunerea a doua condiii

La alegerea parametrilor k si m , n vederea optimizrii construciei
electromagnetului ,este necesar s se tin cont de pulsaia fortei totale
dezvoltate n ntrefierul util ,definit de raportul:
F
p = ~ 100 0 0
(7.113)
Fmed
Evident se caut ca valoarea acestei pulsaii s fie limitat sub o valoare minim.
conducnd la rezultatul:
1 + k 4m 2 + 2k 2 m cos 2
1 + k 4 m 2 + 4k 4 m 2k 2 m
=
(7.114)
(1 + k 2m) 2
(1 k 2m) 2
dp
= 0 ,adic:
Valoarea optim a lui m rezult din relaia
dm
1
m= 2
(7.115)
k
din care rezult valoarea pulsaiei minime:
(7.116)
p min = k = cos
Alegerea defazajului optim (care permite apoi alegerea valorii optime a lui
m, si calculul rezistentei spirei ecran) este dictat ns nu numai de
obinerea unei forte oscilante minime (deci a unei pulsaii minime )dar si
de obinerea unei forte medii ct mai mari si a unei forte minime ct mai
mari. De aceea se propune calcularea a nc dou rapoarte de forte [1]:
p=

249

Fmed
1 + k 2m
=
( Fmed ) max
1+ m
2

(7.117)

Fmin
1 + k m 1 + k m + 4 k m 2k m
=
( Fmed ) max
1+ m

,functie de
si reprezentarea lor grafic, mpreun cu raportul F~
Fmed
k = cos ,avnd ca parametru m. Valoarea lui m se va alege ntotdeauna mai
mare ca 1 - n general ntre 1 si 2,uneori mai mare ca 2,avnd n vedere cerina
temei si criteriul economic.
Curbele de optimizare ale electromagnetului U1,reproduse dup [1] sunt
prezentate n figura 7.21.

Figura 7.21 Alegerea lui m si k pentru electromagnetul U1

Analiznd curbele se pot desprinde urmtoarele concluzii:

pulsatia minim a fortei rezultante nu corespunde cu maximul raportului
Fmin
:de exemplu,pentru A2
= 2 ,maximul fortei minime se
( Fmed ) max
A1
obtine la k=0,6 ,pe cnd minimul pulsatiei fortei se obtine la k=0,5.
valoarea maxim a fortei minime penreu m=2 este mai mare ca pentru m=1 ;
n schimb forta medie este mai mic.
pierderile n spira ecran snt mai mari pentru m=2 ( P2 ~ r2 ~ A2 ) si deci
cheltuielile n exploatare snt mai mari.
In practic,valoarea lui k se va alege, pentru ambele valuri ale lui m ,n
jurul valorii 0,7 adic 45 o n scopul obinerii unei forte minim si medie de
valori ct mai mari.

250

b) electromagnetul de forma U2
Schia acestui electromagnet este prezentat n figura 7.22 unde se
observ c acest electromagnet are spir ecran pe ambele coloane ,iar armtura
mobil execut o micare de translaie ,sau o micare de rotaie cu axul de rotaie
n afara axului coloanei electromagnetului.
Relaiile de calcul privind fora oscilant ,medie ,maxim ,minim rmn
cele deduse pentru electromagnetul U 1 ,pentru fiecare din cele 2 coloane ,dac
armtura mobil efectueaz o micare de translaie ,la electromagnetul de tip
U 2 , fora total este de dou ori fora dezvoltat ntr-un ntrefier (fat de U )
1

Figura 7.22 Electromagnetul U2

c) electromagnetul de form E
Schia acestui electromagnet este dat n figura 7.23 unde se observ c spirele
ecran sunt plasate pe coloanele externe ,iar bobina de excitaie ,se dispune pe
coloana central. ntrefierul coloanelor laterale este minimal ,ns ntrefierul
coloanei centrale este ceva mai mare (~0,5mm) astfel nct n poziia atras s se
asigure o poziie stabil a armturii mobile.
Notaiile pentru arii si fluxuri rmn cele utilizate la electromagnetul tip
U 1 ;de observat c aceste notaii ,n cazul electromagnetului E se refer la o
jumtate de electromagnet ,acesta avnd un plan de simetrie , n plus aria
coloanei centrale ,notat cu A0 ,este definit cu relaia:

251

A0 = n( A1 + A2 ) = nA1 (1 m)
unde n are valori practice ntre 1,4 si 2

(7.118)

Figura 7.23 Electromagnet E

Din schia reprezentat n fig 7.23 se observ c fluxul principal (rezultat)

2 p este o mrime sinusoidal (ipotezele de lucru se pstreaz )si strbate
ntrefierul central ;acest flux se divide ,teoretic ,n armtura mobil n dou si
n plus ,va determina existenta unei forte medii si a unei forte alternative n
ntrefierul coloanei centrale.
innd cont de aceasta ,s determinm fora medie total n
electromagnet.
- fora medie n aria neecranat :
B A21 A1
(7.119)
2 FmedA1 = 2
4 0
- fora medie n ariile ecranate :
B A2 2 A2
2 FmedA2 = 2
= 2 FmedA1k 2 n
(7.120)
4 0
- fora medie n aria central:
02
B 02 A0

2 FmedA0 / 2 = 2
=
(7.121)
4 0 2 4 0 A0

252

Figura 7.24 Diagrame de optimizare a electromagnetului E

Din diagrama fazorial prezentat n figura 7.24 ,rezult fluxul n jumtatea

ariei centrale:
p =
2A1 +
2A2 + 2
A1
A2 cos

(7.122)

sau
p =
A1 1 + k 2 m 2 + 2k 2 m = B A1 A1 1 + k 2 m 2 + 2k 2 m

nlocuiri simple conduc la :

2 FmedA0 / 2

B A21 A12

= 2 F~ A0 / 2 =
(1 + k 2 m 2 + 2k 2 m)
2 0 A0

(7.123)

sau
2 FmedA0 / 2

2(1 + k 2 m 2 + 2k 2 m)
= 2 FmedA1
= 2 FmedA1q
n(1 + m)

unde

253

q=

2(1 + k 2 m 2 + 2k 2 m)
n(1 + m)

(7.124)

Forta medie total n electromagnet este:

Fmed = 2 FmedA1 + 2 FmedA 2 + 2 FmedA0 / 2 = 2 FmedA1 (1 + k 2 m + q )
(7.125)
Valoarea maxim a acestei forte medii se obine pentru k=1 ( =0):
2
( Fmed ) max = 2 FmedA1 (1 + m)(1 + )
(7.126)
n
pentru calculul forei oscilante totale n electromagnetul de tip E s-a reprezentat
diagrama fazorial a forelor oscilante 2 F~ A1 ,2 FA 2~ siF~ A0 / 2 - figura 7.24.
S-a inut cont c defazajul ntre forele 2 F ~ A1 = 2 F medA1 si
2 F ~ A 2 = 2 F medA 2 este dublu fat de defazajul induciilor B A1 si B A2 ,iar defazajul
ntre fora 2 F ~ A0 / 2 = 2 F medA 0 / 2 si fora 2 F ~ A1 este dubl fat de defazajul ntre

induciile B A1si B 0 .
Alegerea parametrilor k,m,n. privind optimizarea construciei
electromagnetului necesit :
pulsaie minim ,
for medie si for minim ct mai mare.
S-au calculat aceleai rapoarte de forte pentru optimizare:
Fmed
F
Fmin
; ~ ;
2( Fmed ) max Fmed
2( Fmed ) max
si s-au reprezentat grafic funciile de parametrul k = cos avnd drept parametri
m si n.
Din [1] am reprodus diagrame corespunztoare pentru
- m=1 , m=2 , n=1,4 respectiv
- m=1 , m=2 , n=2
Din studiul diagramelor rezult c:
1) dac s-ar urmri obinerea numai unei pulsaii minime ,parametrul k ar
trebui s fie cuprins ntre 0,4 - 0,45 (deci [66,4o ,63,2 o ] )
2) pentru obinerea unor forte medii si minime ct mai mari ,se observ c
este necesar ca parametrul k s fie cuprins ntre 0,55 - 0,6 (deci
[56o30 53o ] )
3) pulsaia forei scade cu creterea lui n = A2 A1 ,atingnd valori minime
la valori foarte mari ale lui m (m=1...3)
4) pulsaia forei scade cnd n creste , ceea ce rezult si din analiza
expresiei n = A0 A1 + A2 ,deoarece la valori mici ale lui A1 siA2 , va creste att n
ct si fora de atracie.

254

5) pentru obinerea valorii optime a defazajului corespunztoare

pulsaiei minime se pune condiia:
F
df
d
=
( ~ )=0
(7.127)
dtg dtg Fmed
rezultnd ntre 50 si 70 o care trebuie respectat avnd o deosebit important
asupra pulsaiei forei. n construciile uzuale valoarea defazajului optim este
cuprins ntre = 50 o....70 o
( m = 1....3);
6) pentru a se evita ca inducia s ia valori exagerat de mari n jug si
coloane ,departe de spirele n scurtcircuit se recomand ca seciunea acestuia s
fie luat suficient de mare, readucnd-o n apropierea intrefierului , dar
respectnd valoarea adoptat pentru n.
1
7) se va respecta condiia k 2 n care caz fora medie are valorile cele
m
mai mari.
B2.Curentul n bobina de excitaie
Schema electric echivalent a electromagnetului de curent alternativ
monofazat difer n poziia atras a electromagnetului, fat de poziia de repaus.
a) armtura mobil atras
Considernd fluxul fascicular (mediu) util n miez drept fazor origine ,curentul
din nfurarea electromagnetului de curent alternativ ,dup cum s-a mai precizat
anterior ,va fi:
I = I r + jI a
cu: I r - curentul de magnetizare - component reactiv I a - componenta activ
Puterea medie absorbit de electromagnet ntr-o perioad a tensiunii de
alimentare - puterea activ - este suma dintre pierderile Joule pe rezistenta
bobinei la care trebuie adugat - pentru electromagnetul cu spir ecran puterea activ consumat n spira ecran:
(7.128)
P = Rb I 2 + PFe + P2
Componenta activ a curentului din bobina electromagnetului ,care
determin pierderi active PFe = PH + PCT ,se poate calcula cu relaia
aproximativ
P + P2 Pa
=
I a Fe
(7.129)
E
E
Deoarece tensiunea aplicat nfurrii de excitaie ,avnd rezistenta Rb si
inductana L n poziia nchis este :
(7.130)
U = Rb I E
E = jN fu = jL I r
(7.131)
este tensiunea electromotoare de autoinducie n bobin n cazul regimului
sinusoidal ,deci departe de starea de saturaie (cci la saturaie datorit regimului

255

deformant nu mai este posibil reprezentarea fazorial ) se obine diagrama de

fazori ce corespunde schemei electrice echivalente a bobinei pentru poziia
atras a armturii mobile.
Deoarece ,practic Rb << L , se poate considera (cu bun aproximaie ) c
U E ;n acest caz , se obine:
P + P2
I a = Fe
P + P2
U
(7.132)
I a = r2 Fe
Fe A fe

N
B
fm = NB Fe AFe
U = N
Componenta reactiv a curentului din bobina electromagnetului corespunztoare
puterii reactive ,se poate determina global aplicnd legea circuitului magnetic.
n
m
)
)
) l
NIr = H KFelk + H J J = NI rfe + NI r = i
(7.133)

A
K =1
J =1
cu alte cuvinte numai o fracie din solenaia NI a bobinei de excitaie contribuie
la magnetizarea circuitului magnetic , influena fluxurilor n ntrefier asupra
funcionrii electromagnetului se poate neglija (defazajul ntre fluxurile A1 si
A2 este de ordinul gradelor).
Schema echivalent asociat electromagnetului pentru poziia atras este a unei
bobine cu miez de fier(fig.7.25).

Figura 7.25 Schema echivalent a electromagnetului pentru poziia atras

Creterea intrefierului ,prin creterea reluctanei intrefierului ,face ca

inductia magnetic si fluxul s fie mult reduse ,ca urmare ,componenta activ
I a a curentului n bobina de excitaie devine neglijabil n raport cu componenta
reactiv I r a acestuia ( practic pierderile de putere activ n miez si spira ecran
snt neglijabile n raport cu pierderile Joule-Lenz n bobina electromagnetului )
I a 0; I = I r

I=

U
Rb2 + (L) 2

; tg =

L
Rb

256

(7.134)

Intensitatea curentului prin bobina de excitaie pentru poziia neatras a

armturii mobile este de 10 - 20 de ori mai mare dect valoarea corespunztoare
poziiei atrase a armturii mobile.
Schema echivalent si diagrama fazorial corespunztoare sunt prezentate
n figura 7.26

Figura 7.26 Schema echivalent a electromagnetului pentru poziia deschis

C. Electromagnetul de curent alternativ trifazat

Dac fora necesar la ntrefier minim este relativ mare - 10 2.....10 4 N se

renun la electromagnetul monofazat cu spira ecran si se folosete
electromagnetul trifazat. Din schia prezentat electromagnetului E prin
dispunerea pe fiecare coloan a unei bobine se obine un electromagnet trifazat .
Se consider c ,n principiu , ntrefierul este egal pe cele trei coloane iar
bobinele 1,2,3 conectate n stea sau triunghi ,se racordeaz la reeaua de curent
alternativ trifazat. Curenii (respectiv induciile ) sunt defazai cu 120 grade,
i1 = I sin t ;
B1 = B sin t
(7.135)
i 2 = I sin(t 2 3);
B 2 = B sin(t 2 3)
i3 = I sin(t 4 3)

B3 = B sin(t 4 3)

fora rezultant dezvoltat ntre armtura fix si cea mobil rezult ca o sum a
forelor dezvoltate pe cele trei coloane:
A
F3 =
( B12 + B 22 + B32 )
(7.136)
2 0
Dup efectuarea calculelor rezult:
B 2 A
(7.137)
F3 = 3Fmed1 = 3
4 0
suma componentelor variabile fiind nul ,aceste forte fiind defazate cu 240 grade
ntre ele.
Se constat c fora rezultant este o mrime constant ,iar punctul de
aplicaie se deplaseaz n mod egal cele 2 ferestre ale miezului feromagnetic ,din

257

aceast cauz va apare o uoar vibraie a armturii mobile.In practic ntrefierul

coloanei centrale este mai mare dect ntrefierul coloanelor exterioare

258