CAPITOLUL 3 ELEMENTE FOLOSITE IN CONSTRUCTIA APARATELOR ELECTRICE 3.1. Contacte electrice Metode de imbinare a contactelor electrice.

. Imbinarea intre doua contacte are ca scop realizarea continuitatii circuitului. Imbinarea contactelor se poate realiza in mai multe moduri: Prin sudare adica incalzind piesele care trebuie imbinate, in zona lor de imbinare, peste punctul lor de topire; Prin lipire folosind un metal( sau aliaj), care are punctul de topire sub cel al pieselor de imbinat, si care, in stare topita, adera bine la aceste piese; Prin stangere cu suruburi- imbinare mecanica; Prin simpla apasare .

Fig. 1 Metode de imbinare a contactelor electrice: a)- imbinare prin sudura; b) imbinare prin lipire; c) imbinare prin strangere cu surub; d) imbinare prin simpla apasare

Imbinarea prin sudare si cea prin lipire sunt, din punctul de vedere al trecerii curentului electric, cele mai bune, dar pot fi folosite numai acolo unde imbinarea are caracter definitiv. Strangerea cu suruburi se foloseste acolo unde este necesara o legatura de lunga durata, dar demontabila, a conductoarelor. Imbinarea conductoarelor prin simpla apasare este folosita: - acolo unde este necesara stabilirea si desfacerea frecventa a legaturii electrice dintre cele doua conductoare( aparate de comutatie); - acolo unde, in conditii normale de serviciu, circuitul electric trebuie mentinut inchis de catre doua organe aflate in miscare unul fata de celalalt(colector si perii, inele de contact si perii). Imbinarea prin strangere cu suruburi si cea prin simpla apasare a conductoarelor se numesc imbinari prin contact. Suprafata de contact este suprafata comuna a doua conductoare, prin care se realizeaza imbinarea intre ele in scopul trecerii curentului de la un conductor la altul. 1

Piese de contact( contacte)- elementele de conductor special destinate sa realizeze aceasta imbinare. Rezistenta de contact. Considerand o bara de metal cu sectiune uniforma S si lungimea l, rezistenta acestei bare se poate calcula cu relatia R =
l in care este rezistivitatea materialului. s

Daca se taie aceasta bara, se slefuiesc plan suprafetele taiate ,se reface bara punand cap la cap cele doua bucati si se apasa intre ele, se constata ca rezistenta barei, masurata pe aceeasi lungime l, este mai mare decat s-a constatat la bara netaiata.La rezistenta R a barei s-a adugat o rezistenta Rc, numita rezistenta de contact, produsa de faptul ca bara este alcatuita din doua portiuni distincte, separate intre ele printr-o suprafata de contact. Rezistenta de contact este o manifestare nedorita si daunatoare deoarece: - produce caderi de tensiune suplimentare in circuit; - datorita densitatii mult mai mari a curentului, in zonele de trecere au loc incalziri locale care limiteaza posibilitatile de folosire a aparatelor. Pentru aceste motive, in constructia aparatelor electrice se urmareste intotdeauna obtinerea unor contacte bune, cu rezistenta de contact mai redusa. Factorii care influenteaza marimea rezistentei de conact: Presiunea de contact- o presiune mare are ca efect o scadere a rezistentei de contact; Marimea suprafetei de contact- cu cat suprafata reala de contact este mai mare cu atat rezistenta de contact se micsoreaza; Starea suprafetei de contact- murdariile, stratul de oxizi impiedica trecerea curentului electric si duc la marirea rezistentei de contact; Materialul din care este confectionat contactul cel mai bun material pentru contacte este considerat argintul deroarece oxizii de argint sunt buni conducatori de electricitate si se pot usor indeparta; Temperatura contactului- pentru a obtine rezistente de contact mici trebuie folosite metale dure care sa nu se oxideze usor, sau ai caror oxizi sunt buni conducatori de elctricitate, sau se pot indeparta usor.Trebuie sa se evite o incalzire prea mare a contactelor.

Fig.2. Rezistenta de contact

Tipuri de contacte. Dupa modul de realizare a imbinarii de contact se deosebesc trei tipuri de contacte: Contacte permanente( fixe); Contacte de intrerupere; Contacte de alunecare( glisare) Contacte permanente raman totdeuna inchise avand rolul de a realize continuitatea circuitului, se pot realize usor presiuni mari de contact( sudare, lipire, strangere prin suruburi). Contacte de intrerupere utilizate pentru stabilirea si intreruperea circuitelor. Legatura dintre conductoare se realizeza practic prin apasarea contactelor cu arcuri sau prin arcuirea materialului din care sunt executate contactele. Se impart in doua categorii: - contacte de lucru( contacte principalea)- asigura un contact cat mai bun atunci cand sunt inchise, au rezistenta mica de contact si conditii bune de racire; - contacte de rupere( de stingere) protejeaza contactele de lucru impotriva uzurii prin arc electric. Rezistenta de contact poate sa fie mult mai mare. La aparatele care intrerup curenti mari( sute de amperi) contactele de lucru si cele de rupere se executa ca piese distincte.La aparatele care intrerup curenti mijlocii, piesa de contact este folosita atat contact de lucru cat si contact de rupere. Contacte de alunecare stabilesc un circuit electric intre doua piese care se misca una fata de alta( perii si inele colectoare s.a.)

Fig.3. Tipuri de contacte: a)- contact permanent; b) contact de rupere; c) contact de alunecare.

Forma contactelor. Din punct de vedere al aspectului geometric al suprafetei de contact contactele se impart in: contacte plane( de suprafata); contacte liniare; contacte punctiforme. 3

Contacte plane necesita presiune de contact cu mult mai mare decat contactele liniare sau punctiforme. Sunt folosite de obicei drept contacte permanente, ofera solutii constructive simple si mai sigure. Se folosesc de obicei la imbinarea barelor, la legaturi de conducte prin papuci, contacte de lucru la unele separatoare si sigutante.

Fig.4. Contacte de suprafata( plane): a) legatura intre bare plate; b) furci de contact pentru separatoare si sigurante.

Contacte liniare- contactul electric se obtine prin presiune si frecare, constituie forma de contact cea mai des intalnita la aparatele de curenti tari.( contacte deget, lalea, perie) -contacte deget sunt contacte de presiune si frecare folosite cel mai frecvent in constructia intrerupatoarelor de joasa tensiune in aer si a unor intrerupatoare de inalta tensiune in ulei.Servesc atat drept contact de lucru cat si contact de rupere, deoarece in momentul inchiderii circuitului, contactul deget executa simultan o frecare si o rostogolire pe piesa de contact opusa.Contactele deget se executa intotdeauna din cupru tare prin presare la cald in matrite sau prin tairere din profile laminate, in forma dorita.

Fig.5. Contacte deget: a) degete de contact; b) si c) ansamble pentru contacte de joasa tensiune; d) ansamblu de degete pentru intrerupatoarele de inalta tensiune.

- contacte lalea ( tulipa) sunt contacte de lucru folosite indeosebi in constructia aparatajului de inalta tensiune.Sunt formate de obicei din 6-8 contacte din Cu, asezate circular, ca petalele unei lalele, in jurul contactului fix.

Fig. 6. Profiluri ale contactelor ,, lalea a) cu contacte deget; b) cu contacte lamelare; c) cu contacte in ,,z.

contacte perie se obtin prin inmanuchierea unui pachet de foi de material conductor avand o elasticitate foarte buna.Contactul se realizeaza prin frecare pe o placa de cupru sau alama.

Fig. 7. Contacte tip perie: a) si b) doua forme diferite de contacte perie.

Contacte punctiforme- contacte de presiune fara frecare la inchidere. Sunt folosite drept contacte de intrerupere la curenti de pana la 15 A si tensiuni mici. Se realizeaza sub forma unor nituri de contact.

Fig.8. Contacte punctiforme( nituri de contact)

Materiale pentru contacte. Pentru a fi bun ca material pentru contact, un metal sau aliaj trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: - sa aiba conductivitata electrica si conductibilitatea termica foarte bune, pentru a reduce cat mai mult incalzirea pieselor in contact; - sa aiba duritate suficienta, pentru a suporta solicitarile mecanice care intervin in functionare si sa permita inlaturarea usoara a impuritatilor de pe suprafata de contact; - sa nu oxideze si sa nu fie atacat de agenti termici; - temperatura sa de topire sa fie inalta, pentru a rezista arcului electric de intrerupere; - sa fie usor de prelucrat si sa aiba pret redus. Se constata, insa ca nici unul dintre materialele de contact folosite in present nu satisface toate aceste conditii si, de aceea, in practica se folosesc diferite materiale de contact. - Cuprul alaturi de argint este unul dintre materialele de contact mai folosite avand urmatoarele proprietati: Conductivitate electrica si conductibilitate termica foarte buna; Rezistenta de contact redusa, cat si suprafata curate; Rezistenta la arc, la sudare si la uzura mai mare decat argintul. Marele dezavantaj este acela de a oxida in aer, formand compusi care sunt rau conducatori de electricitate si foarte rezistenti mecanic. -Argintul are cea mai mica rezistenta de contact sic ea mai mare conductivitate electrica si conductibilitate termica.Cel mai folosit material de contact - Aluminiul se comporta foarte bine in contacte permanente de suprafata daca au fost luate masuri impotriva oxidarii si coroziunii, si daca presiunea pe contact este asigurata prin elemente elastice, Nu este indicat pentru contacte de intrerupere fiind puternic atacat de arcul electric de intrerupere. - Metale nobile ( platina sau aur) se utilizeza in circuitele de curenti slabi, la contactele aparatelor utilizate in telefonie si ale releelor. - Metale dure ( Wofram) folosite numai pentru contacte de rupere acolo unde se cere rezistenta mare la uzura prin arc electric Pentru a se obtine contacte care sa intrunesca cat mai multe dintre calitatile diferitelor metale de contact so sa elimine defectele acestora se combina intre lele metalele de contact prin unul din urmatoarele procedee: - Aliaje de contact [ alama, tombacul ( alama cu continut mare de cupru), bronzul( cupru si staniu), bronz cu beriliu,argint tare( contine 2-4% Cu), argint- nichel( contine 10-40% Ni )]; - Contacte sinterizate[ cupru- wolfram,argint-wolfram(30-90%W),argint-oxid de cadmiu]; - Contacte bimetalice- obtinute prin cobinarea unui aliaj sau a unui metal clasic si a unui metal nobil din motive de economie de material. - Suprafete de contact obtinute prin depunere galvanica se pot obtine contacte de foarte buna calitate, cu un consum foarte mic de metal pretios.Sunt folosite de regula acolounde nu se produc uzuri mecanice si nici prin arc electric ( contacte permanente ).

Intretinerea contactelor. Supravegherea si intretinerea periodica a contactelor este o conditie strict necesara pentru asigurarea unei bune functionari a instalatiei, deoarece , in timpul functionarii, se produce totdeauna o inrautatire a starii contactelor. Verificarea si intretinerea periodica a contactelor se efectueaza in felul urmator: La contactele fixe( permanente): - dupa culoarea si aspectul contactului se verifica daca s-au produs incalziri exagerate sau coroziuni; - se verifica daca nu s-a produs o slabire a strangerii suruburilor - in cazul contactelor din aluminiu protejate prin pelicule de lac, impotriva patrunderii umiditatii, se verifica si la nevoie se reface pelicula protectoare. La contacte de alunecare din Cu sau alama: - se curata cu o perie de otel sau cu o pila pelicula de oxizi si eventuale perlari. Este intrezis sa se folosesca la aceste operatii smirghelul deoarece pulberea acestuia se incrusteaza in metalul de contact; - dupa curatire, contactele se sterg cu o carpa curata inmuiata in benzina si se ung apoi cu un strat subtire de ulei sau vaselina neutra; - se verifica presiunea de contact si se inlocuiesc contactele uzate. La contactele perie: este necesar ca suprafata acestor contacte sa fie usor unsa cu vaselina in timpul functionarii, pentru a reduce la minimum oxidarea si uzarea prin frecare; schimbarea oricat de slaba a culorii lamelelor indica o incalzire nepermisa si oxidare; eventualele pelicule de oxid de pe contactul fix se indeparteaza cu hartie sticlata, iar cele de pe perie se indeparteaza prin pilire usoara in asa fel incat sa nu modifice unghiul sub care calca aceasta; dupa curatire se indeparteaza atent pilitura si se unge peria. Contactele de intrerupere nu se ung cu vaselina sau cu ulei si nu e curate decat daca au perlari importante. Presiunea de contact se verifica cu dinamometrul. Contactele de argint sau din alte metale nobile nu necesita intretinere si nu se ung. Pilirea acestora este inutila si daunatoare, deoarece aceste contacte isi pastreaza calitatile chiar daca si-au schimbat culoarea sau par uzate. La aceste contacte este premisa numai curatarea cu o carpa sau perie inmuiata in benzina. Contactele bimetalice, contactele sinterizate, contacte cu acoperiri galvanice - nu necesita intretinere si in nici un caz nu se vor pili sin u se vor curati cu smirghelul.Este suficient sa fie curatite cu o carpa sau perie moale inmuiata in benzina si sa se verifice presiunea de contact precum si daca nu sau produs schimbari de culoare sau coroziuni.

3.2. Izolatoare electrice. In constructia oricarei instalatii electrice si a oricarui aparat electric se deosebesc doua elemente fundamentale: - caile conducatoare de curent, formate din metale bune conducatoare de electricitate si avand rolul de a transporta, cu pierderi cat mai mici, curentul electric in lungul circuitului; - elementele izolatoare, realizate in special, din materiale electroizolante, avand rolul de a sustine mecanic si de a asigura izolarea cailor de current intre ele si fata de pamant. In functie de rolul pe care il au izolatoarele in instalatie si in functie de natura solicitarilor la care sunt supuse, au fost standardizate anumite tipuri indicate mai jos: Solicitarea electrica a izolatorului poate determina fie strapungerea, fie conturnarea acestuia. Strapungerea este cea mai grava, deoarece izolatorul odata strapuns devine neutilizabil. Conturnarea solicita cel mult suprafata izolatorului dar nu provoaca scoaterea lui din serviciu. Cea mai mare parte a izolatoarelor folosite in constructia aparatajului electric sunt realizate din portelan. Pe langa acesta la fabricarea izolatoarelor se mai folosesc sticla si rasinile de turnare. Tabel 1 Izolatoare ceramice pentru instalatii electrice de curenti tari

3.3.Termobimetale. In constructia aparatelor automate de joasa tensiune se folosesc frecvent relee termice cu bimetal, sau termobimetale, al caror rol este acela de a proteja motoarele electrice impotriva incalzirii exagerate prin suprasarcini de lunga durata. Termobimetalele sunt formate din doua metale; acestea sunt sudate intre ele si apoi laminate la rece pana la obtinerea unor foi, la care cele doua componente sunt legate intre ele pe toata suprafata. Din cele doua componente ale bimetalului, una numita componenta activa este formata de obicei dintr-un aliaj cu coeficient foarte mare de dilatare( aliaj de fier cu 15-20% Ni si 6-7% Mn)Cealalta componenta pasiva, este formata de obicei din alt aliaj de fier, cu 36% Ni, avand un coeficient de dilatare aproape nul. Daca o foaie dintr-un astfel de bimetal este incalzita atunci stratul cu coeficient de dilatare mare tinde sa se dilate mai mult decat stratul cu coeficient de dilatare foarte mic. Drept urmare bimetalul se inconvoaie, partea cu coeficientul de dilatare mare ( componenta activa) fiind pe exteriorul curburii, iar componenta pasiva spre interiorul acesteia.

10

Fig. 9. Modul de functionare al unui bimetal: a) bimetal rece; b) bimetal deformat dupa incalzire; 1) strat cu coefficient de dilatare mare; 2) strat cu coefficient de dilatare mic; 3) infasurare de incalzire; x sageata

Termobimetalele folosite in constructia aparatajului electric au partea activa marcata cu inscriptii sau semne geometrice, care indica totodata si sortimentul Conditii impuse de standarde. La releele cu bimetale este important sa se cunoasca timpul in care bimetalul actioneaza cand este strabatut de un curent dat. Pentru un anumit releu, acest timp este cu atat mai mic cu cat curentul care strabate bimetalul este mai mare. Standardele in vigoare impun urmatoarele conditii releelor termice cu bimetal, destinate protectiei motoarelor electrice: - releul trebuie sa nu declanseze timp de doua ore la un curent egal cu 1,05In; - releul trebuie sa declanseze in timp de doua ore la un curent egal cu 1,2 In; - releul trebuie sa declanseze in doua minute la un curent egal cu 1,5 In.

Fig. 10. Releu termic cu bimetal

Intretinerea si exploatarea termobimetalelor.

11

Termobimetalele nu necesita intretinere speciala daca sunt ferrite de actiunea umezelii excesive sau a unui mediu chimic coroziv.In exploatarea lor se iau urmatoarele masuri: - se verifica periodic starea bimetalului, pentru a ne convinge ca nu au aparut coroziuni sau deformari permanente ale bimetalului. Cu aceasta ocazie se sterge sau alte depuneri, cu ajutorul unei pensule, operatia executandu-se numai cu aparatul scos de sub tensiune; - se verifica culoarea bimetalului in zona de fixare, pentru a ne convinge ca nu se produc incalziri locale ca urmare a unui contact imperfect; - dupa scurtcircuite in instalatie, se verifica daca reglajul releelor termice nu s-a modificat, ca urmare a deformarii bimetalului prin curentii de scurtcircuit. 3.4.Electromagneti. Daca se infasoara in jurul unei bare de otel moale sau din alt material magnetic mai multe spire din conductor izolat si se lasa sa treaca un curent electric prin aceasta infasurare, se constata ca bara( miezul) capata proprietati magnetice, adica atrage alte bucati de fier aflate in vecinatatea sa. Un astfel de dispozitiv format din miez magnetic si bobina se numeste electromagnet. Electromagnetii transforma energia electrica in energie mecanica. Ei sunt folositi in constructia diferitelor aparate electrice pentru a realiza miscarea anumitor organe ale acestora ca de exemplu: - actionarea echipajului mobil al contactoarelor de joasa si inalta tensiune; - comanda de la distanta a inchiderii intrerupatoarelor automate de joasa tensiune; - dispozitiv de declansare voita sau automata a unor mecanisme( releu de declansare) ; - dispozitiv de protectie la variatii de tensiune in circuit ( releu de tensiune); - dispozitiv de siguranta( releu de blocare). Se folosesc atat electromagneti de curent continuu cat si electromagneti de curent alternativ. Electromagnetii de actionare se caracterizeaza prin urmatoarele marimi: - felul curentului( continuu, alternativ monofazat, alternativ trifazat ); - tensiunea nominala de actionare a bobinei; - forta protanta ( kgf) ; - cursa armaturii mobile ( cm); - regimul de functionare( numarul de conectari pe ora si durata active de conectare) Electromagneti de curent continuu Sunt in general de constructie mai simpla avand circuitul magnetic din otel masiv; armatura mobile si bobina sunt cilindrice.Au o forta de atractie mai mare decat cei de curent alternativ . Dezavantaje: - necesita sursa de curent continuu; - in pozitia inchis absorb un curent mare in raport cu cel necesar pentru a asigura forta de mentinere in stare inchis a electromagnetului.De aceea este necesar sa se prevada posibilitate inserierii unei rezistente in momentul inchiderii pentru a limita valoarea curentului absorbit. 12

Fig. 11 . Electromagneti de current continuu: a) solenoid cu circuit magnetic deschis; b) electromagnet tip clapeta.

Electromagneti de current alternativ Dezavantaje in raport cu cei de curent continuu: - au forta portanta mai mica( la aceleasi dimensiuni ale miezului) , pentru a evita acest lucru,tolele din tabla silicoasa ale armaturilor se izolaleaza intre ele cu lac sau hartie. - deoarece forta portanta variaza cu patratul curentului ce parcurge bobina, la magneti de curent alternativ acesta forta variaza in timp, osciland de 100 de ori pe secunda, intre valoarea maxima si zero, ceea ce face ca electromagnetul sa vibreze puternic, producand zgomot puternic si existand riscul de desprindere a armaturii la scaderi accidentale ale tensiunii. Pentru a evita acest lucru se introduce in armaturile magnetilor monofazati de curent alternativ, in apropierea planului de lipire a armaturilor spire de scurtcircuit cu rolul de a reduce zgomotul si pericolul de desprindere. Electromagnetii monofazati de curent alternativ sunt folositi pentru actonarea contactoarelor si pentru realizarea diferitelor actionari la distanta sau in scheme de comanda automata.

13

Fig. 12. Circuit magnetic pentru electromagnet de curent alternativ: I- in forma de E, executat din tole; II in forma de U executat din benzi; a) vedere; b) sectiune prin pachetul de tole; c) vedere din perspectiva a tipurilor I si II.

Fig. 13. Diferite forme de electomagneti de curent alternativ: I electromagneti monofazati; a) in forma de U cu o bobina; b) in forma de U cu doua bobine; c)- in dublu E integral; d) in L; e) in manta; II electromagnet trifazat

Intretinerea si exploatarea electromagnetilor. Se varifica indeosebi: - daca tensiunea de serviciu nu este mai mare decat cea nominala a electromagnetului; - daca sarcina pe care o are de ridicat nu este prea mare; - daca intrefierul ( cursa armaturii mobile) nu a fost marit peste valoarea normala; - daca regimul de functionare( numarul de conectari pe ora si durata activa de conectare) corespunde celui nominal; - daca armatura mobila se deplaseaza usor, fara blocari pe parcurs. Se verifica, deasemenea imediat dupa scoaterea de sub tensiune, daca miezul magnetic nu prezinta incalziri locale exagerate, lucru care indica deteriorarea izolatiei dintre tole sau crearea unor spire parazite in scurtcircuit. Se verifica daca, in exploatare, electromagnetul nu vibreaza prea tare ceea ce se poate datora: - intreruperii spirei de scurtcircuit; - unei tensiuni de alimentare prea coborate; - unor resoarte antagoniste prea puternice; 14

ghidarii incorecte a armaturii mobile; slabirii din nituri a pachetului de tole.

15