Universitatea „Ovidius” Constanța

Facultatea de Inginerie Mecanică, Industrială și Maritimă

Specializarea Autovehicule Rutiere

PROIECT
INTELIGENTA ARTIFICIALA

STUDENT : Orășanu Silviu

ANUL : III, IFR

COORDONATOR :

Sl. Dr. Ing Ilie Constantin

Anul Universitar

2018-2019

1
 CUPRINS

I. Definitia inteligentei artificiala......................................3

II. Tipuri de inteligenta artificiala.......................................4
III. Inteligenta artificiala in industria auto............................5

2
 INTELIGENTA ARTIFICIALA

În informatică, inteligența artificială (IA) este inteligența expusă de mașini, spre

deosebire de inteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. Informatica
definește cercetarea IA ca studiu al „agenților inteligenți⁠(d)”: orice dispozitiv care își percepe
mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa de a-și atinge cu succes
obiectivele.[1] Mai exact, Kaplan și Haenlein definesc IA ca fiind „capacitatea unui sistem de a
interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat
pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”.[2] Termenul
„inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care imită funcțiile
„cognitive” pe care le asociază oamenii cu alte minți umane, cum ar fi „învățarea” și
„rezolvarea problemelor”.[3]
Întrucât mașinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita
„inteligență” sunt deseori eliminate din definiția IA, un fenomen cunoscut sub numele
de efectul IA⁠(d). O observație în teorema lui Tesler spune că „IA este ceea ce nu a fost încă
făcut”.[4] De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor este adesea exclusă din domeniul
AI, după ce a devenit o tehnologie de rutină.[5] Capacitățile moderne ale mașinilor clasificate
în general ca IA includ înțelegerea vorbirii umane⁠(d),[6] concurarea la cel mai înalt nivel a
unor sisteme de jocuri de strategie (cum ar fi șah și go),[7] autovehiculele autonome⁠(d) și
rutarea inteligentă în rețelele de distribuție a conținutului, și simulările militare⁠(d).

I.Definitia inteligentei artificiala

Inteligența Artificială (AI) este capacitatea mașinilor sau a computerelor de a îndeplini
atribuții și sarcini asociate în mod obișnuit cu inteligența umană. Definiția cea mai des
acceptată a Inteligenței Artificiale a fost dată în 1955, de omul de știință John McCarthy:
„Este vorba despre inteligență artificială atunci când o mașină se comportă într-un
mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om.”
Principalele abilități inteligente umane pe care trebuie să le dovedească un sistem AI
– un computer sau un robot coordonat de un computer – sunt:
o capacitatea de a raționa,
o abilitatea de a descoperi sensul într-o situație dată,
o abilitatea de a generaliza, plecând de la un caz particular,
o capacitatea de a învăța din experiențe anterioare.
Pe lângă cele de mai sus, iată alte câteva comportamente asociate cu inteligența
umană: planificarea, rezolvarea problemelor, percepția, manipularea și – poate una dintre
direcțiile cele mai evidente spre care se îndreaptă Inteligența Artificială – inteligența socială
și creativitatea.
În cel mai larg sens, Inteligenţa Artificială este orice tehnologie proiectată să imite,
într-un fel sau altul, modul în care funcţionează un om. Tehnologia AI disponibilă astăzi nu

3
poate să copieze mintea umană şi să o transforme într-un cip de computer. În schimb, partea
aşa-zis „umană” se referă la experiența pe care o percepe utilizatorul: aceasta trebuie să fie
cât mai asemănătoare cu interacțiunea dintre doi oameni.
În acest sens, sistemele de Inteligență Artificială funcționează, în mare parte, așa cum
funcționează și un om. Trebuie să învețe, să se adapteze la condițiile din jur. Asta se face la
fel ca în cazul oamenilor: prin asimilarea de informații, procesarea lor și păstrarea lor pentru
a fi folosite în alte situații similare.

II. Tipuri de inteligenta artificiala

În funcție de modul în care acționează sau reacționează la factori externi, Inteligența
Artificială se împarte în două tipuri principale. Primul este deja implementat în tehnologia
care ne înconjoară, în timp ce al doilea tip de AI este structurat doar teoretic.
1. Inteligență Artificială îngustă (narrow) sau slabă (weak)
Este acea AI care există deja în viața noastră: computere inteligente care au fost
învățate sau au învățat cum să ducă la îndeplinire anumite sarcini fără să fie programate în
mod specific.
Asistenții virtuali cum ar fi Siri de la Apple sau Alexa de la Amazon intră în această
categorie, la fel și sistemele automate de șofat sau programele care fac recomandări de
produse în funcție de căutările tale online sau de ultimele achiziții pe care le-ai făcut. Toate
aceste sisteme pot să învețe cum să ducă la îndeplinire doar anumite sarcini – este motivul
pentru care tipul de AI este „îngust”.
Pentru a înțelege mai ușor modul în care funcționează acest tip de inteligență
artificială, iată câteva dintre modurile în care este folosită:
o interpretarea imaginilor video filmate de drone
o organizarea și păstrarea la zi a agendei de lucru
o să răspundă la întrebări de bază ale potențialilor clienți
o să facă rezervări online
o să descopere și să marcheze conținut explicit în mediul online (fie că e
vorba despre fotografii, video sau text)
Lista este mult mai lungă, însă un lucru este comun în toate cazurile: taskurile pe care
trebuie să le îndeplinească acest sistem de AI au o rază restrânsă de acțiune.
2. Inteligență Artificială generală sau puternică (strong)
Este un tip de AI mult mai flexibil decât cel „îngust”, caracterizat prin adaptabilitate și
abilitatea de a învăța din experiență cum să ducă la îndeplinire o paletă mult mai vastă de
sarcini, unele fără nicio legătură între ele. Pe scurt, este vorba despre un intelect flexibil care
este caracteristic oamenilor, iar un exemplu concret este computerul Skynet din seria The
Terminator.

4
 Tehnologia care poate crea Inteligența Artificială generală nu există în acest moment,
iar părerea generală a experților din acest domeniu este că vor mai trece câteva zeci de ani
până la apariția acestui tip de AI.
În funcție de modul în care se raportează la stimulii exteriori și la lumea din jur,
Inteligența Artificială este de patru tipuri:
Tipul I: Mașini reactive
Acesta este modelul de bază al Inteligenței Artificiale. Sistemul AI reacționează la
stimuli externi și nu are nici abilitatea de a memora lucruri, nici posibilitatea de a se folosi de
experiențe anterioare pentru a rezolva probleme actuale sau ca să ia decizii noi. Un exemplu
este supercomputerul Deep Blue, cel care l-a învins pentru prima oară pe maestrul
internațional de șah Garry Kasparov la sfârșitul anilor ’90.
Tipul II: Memoria limitată
În această categorie de AI intră sistemele care pot să arunce o privire în trecut,
sisteme care pot să aibă o memorie pe termen scurt. Un exemplu în acest caz sunt mașinile
autonome. Sistemul AI cu care sunt dotate poate să urmărească alte autoturisme în trafic și
să țină cont de viteza și de direcția lor. Acest lucru se poate face de-a lungul timpului, nu
doar la un anumit moment dat.
Dacă primele două tipuri de AI sunt deja utilizate la scară largă și au nenumărate
aplicații în tehnologia de astăzi, următoarele două sunt încă într-un stadiu teoretic, iar
implicațiile și modul în care ar putea fi aplicate sunt încă în faza de speculație.
Tipul III: Teoria minții
În psihologie, teoria minții se referă la capacitatea oamenilor de a deduce gândurile,
intențiile și dorințele altor oameni și la abilitatea de a folosi aceste informații pentru a
interpreta și a înțelege comportamentul lor. În cazul AI, acest tip de Inteligență Artificială
face același lucru: nu vor crea doar modele ale lumii înconjurătoare, ci și despre entitățile
care o populează. În cazul nostru, oamenii.
Tipul IV: Conștiința de sine
Tipul IV de model AI este și ultimul pe scara evoluționară, cel puțin până în acest
moment. Spre deosebire de Inteligența Artificială aflată în stadiul III, sistemele de tip IV vor
putea să-și formeze o imagine despre ele însele, nu doar despre lumea înconjurătoare sau
despre oameni. Cuvântul-cheie este conștiința de sine: abilitatea sistemului AI de a se
recunoaște ca individualitate, separat de lume și de celelalte entități care fac parte din ea.

III. Inteligenta artificiala in industria auto

Progresele din IA au contribuit la creșterea industriei de automobile prin crearea și
evoluția autovehiculelor cu autovehicule. În 2016, existau peste 30 de companii care utilizau
IA la crearea mașinilor fără șofer⁠(d). Câteva companii implicate în IA
sunt Tesla, Google și Apple.[287]

5
 Multe componente contribuie la funcționarea autoturismelor. Aceste vehicule
incorporează sisteme cum ar fi frânarea, schimbarea benzii de rulare, prevenirea coliziunilor,
navigarea și cartografierea. Împreună, aceste sisteme, precum și computerele de înaltă
performanță, sunt integrate într-un singur vehicul complex.[288]
Evoluțiile recente în domeniul autovehiculelor autonome au făcut posibilă inovația
autoturismelor conduse automat, deși acestea se află încă în faza de testare. Guvernul
britanic a adoptat legislație pentru începerea testării unor mici flote de autoturisme fără
șofer în 2018.[289] Plutoanele de camioane automate sunt o flotă de autocamioane care
conduc în urma unui camion condus de un om, deci plutonul de camioane nu este în
întregime autonom. Între timp, Daimler, o companie germană de automobile, testează
Freightliner Inspiration, o mașină semi-autonomă de fi folosit numai pe șosele
interurbane.[290]
Un factor principal care influențează abilitatea unui automobil de a funcționa fără
conducător auto este cartografierea. În general, vehiculul ar putea fi pre-programat cu o
hartă a zonei prin care conduce. Această hartă ar include date privind aproximarea luminii
stradale și a înălțimii bordurilor pentru ca vehiculul să fie conștient de împrejurimile sale. Cu
toate acestea, Google a lucrat la un algoritm al cărui scop este de a elimina nevoia de hărți
preprogramate și a creat, în schimb, un dispozitiv care să se poată adapta la o varietate de
împrejurimi noi.[291] Unele autovehicule automate nu sunt echipate cu volane sau pedale de
frână, așa că s-au concentrat pe cercetări asupra creării unui algoritm capabil să mențină un
mediu sigur pentru pasagerii vehiculului prin conștientizarea condițiilor de condus și de
viteză.[292]
Un alt factor care influențează capacitatea unui automobil fără șofer este siguranța
pasagerului. Pentru a face un automobil fără șofer, inginerii trebuie să-l programeze pentru a
gestiona situațiile cu risc ridicat. Aceste situații ar putea include o ciocnire frontală cu
pietoni. Scopul principal al mașinii trebuie să fie acela de a lua o decizie care să evite lovirea
pietonilor și salvarea pasagerilor în mașină. Dar există o posibilitate ca mașina să aibă nevoie
de o decizie care ar pune pe cineva în pericol. Cu alte cuvinte, mașina ar trebui să decidă să
salveze pietonii sau pasagerii.[293] Programarea mașinii în aceste situații este esențială pentru
un automobil fără conducător auto.