CURS 8

TEHNOLOGIA SUDĂRII ÎN MEDII DE GAZE PROTECTOARE

Sudarea cu arc electric în mediu protector de gaz este din ce în ce mai aplicată la scară
industrială.
În funcţie de natura sârmei electrod şi a gazelor utilizate, se întâlnesc următoarele
variante ale sudării în mediu protector de gaze:
- sudarea cu electrod fuzibil de sârmă:
- sudarea în mediu activ de gaze – procedeul MAG (Metal – Activ – Gaz)
- sudarea în mediu inert de gaze – procedeul MIG (Metal – Inert – Gaz)
- sudarea cu electrod nefuzibil de wolfram – procedeul WIG (Wolfram – Inert – Gaz)
sau TIG (Tungsten – Inert – Gaz).

8.1. SUDAREA MIG/MAG

Sudarea MIG/MAG este un procedeu de sudare prin topire cu arc electric, cu electrod
fuzibil, iar pentru protecţia arcului şi a băii de metal topit se foloseşte un gaz de protecţie
(inert – la sudarea MIG; activ – la sudarea MAG).
Procedeul este întâlnit cel mai frecvent în varianta semimecanizată (viteza de sudare
manuală, viteza de avans a sârmei electrod mecanizată), dar procedeul se pretează cu uşurinţă
la mecanizare, automatizare şi chiar robotizare.
Schema de principiu a procedeului de sudare MIG/MAG se prezintă în figura 8.1.
Arcul electric 1 amorsat între sârma electrod 2 şi materialul de bază 3 produce topirea
acestora formând baia de metal 4. Protecţia arcului electric şi a băii de metal topit se
realizează cu ajutorul gazului de protecţie 5, adus în zona arcului prin duza de gaz 6 din
butelia 7.

Fig. 8.1. Schema de principiu a procedeului de sudare MIG/MAG

1
 Sârma electrod este antrenată prin tubul de ghidare 13 cu viteză de avans constantă, v a,
de către sistemul de avans 8 prin derularea de pe bobina 9. Alimentarea arcului cu energie
electrică se face de la sursa de curent continuu 10, prin duza de contact 11 şi prin cablul de
masă 12. Tubul de ghidare a sârmei electrod 13, cablul de alimentare cu curent 14 şi furtunul
de gaz 15 sunt montate într-un tub flexibil de cauciuc 16 care împreună cu capul de sudare 17
formează pistoletul de sudare.
Avantajele procedeului MIG/MAG:
- productivitate ridicată (pătrundere mare la sudare, posibilitatea sudării cu viteze de
sudare mari, eliminarea operaţiilor auxiliare);
- facilitatea mecanizării, automatizării sau robotizării;
- grad înalt de universalitate a procedeului;
- posibilitatea sudării în orice poziţie;
- eliminarea operaţiei de curăţire a zgurii;
- grad înalt de utilizare a materialului de adaos (90-95%);
- cantitate redusă de fum;
- conducerea şi supravegherea uşoară a procesului de sudare, arcul fiind vizibil;
- tensiuni şi deformaţii mici la sudare (energie liniară mică).
Dezavantajele procedeului MIG/MAG:
- echipamente de sudare sunt mai scumpe şi mai complicate;
- flexibilitatea mai redusă decât la sudarea manuală (pistoletul de sudare este mai greu
şi cu manevrabilitate mai scăzută);
- pierderi de material de adaos (în anumite condiţii) prin stropi (5 –10%);
- sensibilitate la curenţi de aer (evitarea sudării în locuri deschise, cu vânt etc.);
- limitare la grosimi, în general, mai mari de 1 mm;
- riscul unei protecţii necorespunzătoare a arcului electric şi a băii de metal;
- probabilitatea relativ mare de apariţie a defectelor în îmbinarea sudată, în principal
pori şi lipsă de topire.
Parametrii tehnologici de sudare sunt:
- diametrul sârmei electrod, d e = 0,6 – 2,4 mm;
- intensitatea curentului de sudare, I s = 60 – 500 A;
- tensiunea arcului, U a = 15 – 35 V;
- viteza de sudare, v s = 15 – 150 cm/min;
- debitul gazului de protecţie, Q = 8 – 20 l/min.
Materialele de sudare utilizate la sudarea MIG/MAG sunt sârma electrod şi gazul de
protecţie.
La sudarea MAG se foloseşte ca gaz de protecţie CO 2 care trebuie să îndeplinească
anumite condiţii:
- puritate. CO2 prezintă o puritate de peste 99,9%;
- umiditate. Umiditatea CO 2 este de 300 mg/1000 l CO 2 (umiditatea optimă este de
70 mg/1000 l CO2). O umiditate ridicată cum o are CO 2 este foarte periculoasă deoarece apare
o împroşcare intensă la sudare şi conduce la formarea porilor în cusătură;
- să fie încălzit înainte de a ajunge la arcul electric, pentru a nu favoriza întreruperea
arcului şi împroşcare.
La sudarea MAG se mai pot utiliza următoarele amestecuri de gaze: CO 2 + O2; CO 2 +
Ar; CO2 + N2.
Gazele de protecţie utilizate la sudarea MIG sunt gazele inerte şi amestecuri ale
acestora. Se utilizează cu precădere ca şi gaz de protecţie, argonul. Se recomandă adaosul de
oxigen în argon. Astfel la sudarea oţelurilor cu un conţinut redus de carbon sau a oţelurilor
slab aliate, amestecul protector poate conţine între 2 – 25% O2 (amestecul protector devine
activ), iar la sudarea oţelurilor înalt aliate amestecul poate conţine până la 1 – 2% O2.
2
 8.1.1. Sudarea MIG

Simbolul MIG (Metal Inert Gaz) facilitează exprimarea în abordarea problemelor

tehnologice. Operaţia de sudare se poate realiza semiautomat sau automat. Metalul de adaos
este sub formă de sârmă electrod antrenată mecanic cu role de avans spre zona de îmbinare.
Trecerea metalului de adaos prin coloana arcului se face prin următoarele moduri:
transfer în zbor liber (spray – arc), transfer prin formarea unei punţi (short – arc) şi transf er
intermediar.
Parametrii regimului la sudarea MIG
1. Sârma electrod. Diametrul sârmei electrod se alege în funcţie de grosimea pieselor,
modul de pregătire a rostului şi poziţia de sudare. Compoziţia chimică este ap ropiată de a
metalului de bază ţinând cont că protecţia arcului electric se face în mediu inert de gaze.
2. Intensitatea curentului de sudare. Se adoptă în funcţie de diametrul sârmei electrod
şi poziţia de sudare. Modificarea curentului de sudare influenţează forma de transfer a
metalului de adaos prin arcul electric. Utilizarea procedeelor automate de sudare permite
sudarea cu intensităţi mari de curent.
3. Lungimea liberă a sârmei. Se adoptă în funcţie de curentul de sudare.
4. Gazul de protecţie. La folosirea argonului este necesară o puritate ridicată. Debitele
de gaz uzuale variază între 0,7 şi 2,84 m 3/h. Debitul de gaz depinde de materialul de bază,
diametrul sârmei electrod, gazul de protecţie, modul de transfer al metalului de adaos prin arc.
El este influenţat de curenţii de aer, în special la lucrul în spaţii deschise.
Stabilitatea arcului este asigurată folosind un amestec de argon cu 1 -5% oxigen.

Tehnica de lucru la sudarea prin procedeul MIG

Procesul de lucru se poate realiza semiautomat folosind diametre ale sârmei de
1,2...1,6 mm sau automat. Parametrii regimului de sudare se pot regla uşor intervenind în
procesul de autoreglare a lungimii arcului. Folosirea procedeului semiautomat se face în
contextul particularităţii diferitelor structuri sudate din materiale diverse (aluminiu, oţeluri
inoxidabile, criogenice, cupru) legate de comportarea la sudare, modul de asamblare, spaţiul
de lucru, condiţiile impuse în exploatare. Sudarea automată implică stabilirea unui ciclu optim
de lucru care, cuprinde în funcţie de timp, fazele procesului de lucru: amorsarea arcului,
creşterea curentului de sudare, sudarea propriu-zisă, scăderea curentului de sudare şi stingerea
arcului. Folosirea unor echipamente de lucru cu motoare de antrenare conectate chiar la capul
de sudare, inclusiv cu elemente de pendulare, asigură stabilitatea procesului şi realizarea
îmbinărilor de calitate.

8.1.2. Sudarea MAG

Transferul de metal de adaos prin coloana arcului se poate face: în regim de

scurtcircuit (în arc scurt – short arc); în regim de pulverizare (transfer fin – spray arc).
Parametrii regimului la sudarea prin procedeul MAG
1. Sârma electrod. Diametrul sârmei electrod se alege în funcţie de intensitatea
curentului de sudare, puterea de topire şi considerente economice.
2. Intensitatea curentului de sudare. Se alege în funcţie de grosimea piesei de sudat şi
poziţia de sudare. Ea determină puterea de topire şi adâncimea de pătrundere, fiind
proporţională cu viteza de avans a sârmei.
3
 3. Tensiunea arcului. Este în funcţie de intensitatea curentului de sudare. Pentru
fiecare diametru al sârmei electrod, la fiecare intensitate a curentului există o singură tensiune
optimă a arcului electric. Creşterea tensiunii arcului duce la mărirea lăţimii cusăturii, scăderea
pătrunderii, majorarea pierderilor prin stropi, scăderea coeficientului de depunere. Valorile
uzuale ale tensiunii sunt între 18 – 30 V.
4. Viteza de sudare. Este limitată de posibilităţile de protecţie ale arcului. Pentru viteze
mici de sudare, cantitatea de metal depus este mare, iar la table subţiri pot apare perforări. La
viteze mari de sudare, scade adâncimea de pătrundere, se micşorează lăţimea cusăturii, apar
crestături şi stropiri. Gazul rămâne în urma arcului, eficienţa protecţiei scăzând.
5. Lungimea liberă a sârmei electrod. Se recomandă menţinerea ei la valori cât mai
constante.
Valori mari ale lungimii libere ale sârmei electrod înrăutăţesc amorsarea şi stabilitatea
arcului mai ales la sudarea cu diametre mici.
6. Debitul gazului de protecţie. Este influenţat de forma constructivă a îmbinării,
intensitatea curentului de sudare, tensiunea arcului, viteza de sudare, mediul de lucru.
8. Polaritatea curentului de sudare. Sudarea se face în curent continuu. Utilizând
polaritatea directă (c.c -), coeficientul de depunere şi participarea metalului de bază la
formarea cusăturii cresc, dar pătrunderea este mai mică. Sudarea cu polaritate inversă (c.c +) se
caracterizează prin pierderi prin stropi mai reduse, arc mai stabil, un transfer prin coloana
arcului tip spray (picături fine) şi o participare a metalului de adaos la formarea cusăturii mai
redusă.
Polaritatea inversă se utilizează la sudare, iar polaritatea directă la operaţia de
încărcare.

Tehnica de lucru prin procedeul MAG influenţează calitatea îmbinării deoarece

pistoletul de sudare şi, respectiv, arcul electric este condus manual în lungul îmbinării.
Pistoletul se va înclina cu 75 - 80 faţă de piesa de sudat. Deplasarea pistoletului se poate face
în direcţia sensului de sudare a sau în sens invers acesteia b (fig. 8.2).

 
vs vs

75-80 75-80

a b
Fig. 8.2. Înclinarea capului de sudare

În primul caz, presiunea arcului electric împinge metalul lichid spre cusătura formată,
pătrunderea este mai bună, cordonul este îngust şi înalt. Îmbinarea în sens invers direcţiei de
sudare (sudarea spre stânga) conduce la împingerea în faţa arcului a unei cantităţi de metal
topit. Pătrunderea scade, iar cusătura este plată şi cu lăţime mai mare. Prin această metodă se
poate controla pătrunderea, metoda fiind utilă în operaţii de încărcare.

Procedee speciale de sudare MAG

1. Sudarea automată vertical ascendentă
Se foloseşte pentru sudarea tablelor de oţel cu grosimi între 10 şi 40 mm grosime.
Protecţia băii este realizată cu CO 2, dar rezultate mai bune se obţin folosind sârme cu
miez de pulbere. Se folosesc sârme electrod cu diametrul de 2; 2,4 şi 3 mm. Tensiunea arcului
4
este de 32...40 V, iar densitatea de curent 100...120 A/mm 2. Pentru o bună aliere cu metalul de
bază capul de sudare execută mişcări de pendulare (la grosimi de peste 25 mm). Procedeul se
aplică pentru sudarea construcţiilor metalice (rezervoare, carcase de furnale, nave etc.).
2. Sudarea cu material de adaos suplimentar
Faţă de procedeul obişnuit se introduce în zona de topire o sârmă suplimentară, d e
aceeaşi calitate, obţinându-se o sporire a coeficientului de depunere. Productivitatea este cu
circa 50 % mai mare. Pentru a realiza însă şi o pătrundere adecvată curenţii de sudare sunt
peste 350 A. Se aplică la sudarea componentelor de maşini agricole.
3. Sudarea cu material de adaos aliat
S-au realizat sârme pe suprafaţa cărora s-a depus un strat de 0,01...0,02 mm de
aluminiu. Unele sârme au o compoziţie chimică fără mangan şi siliciu, dar stratul depus
conţine şi mangan, siliciu, cupru, magneziu. Metoda se caracterizează printr-o bună stabilitate
a arcului, transferul metalului de adaos prin spray – arc, pierderi prin stropi reduse, cusătura
este lipsită de pori sau fisuri. Sârmele acoperite sunt cu până la 30 % mai ieftine.
4. Sudarea cu transfer modulat
Reprezintă o variantă de sudare la care transferul metalului topit de la electrod la baia
de sudură se face prin alternarea celor două moduri de transfer (short arc, spray arc) în timpul
pendulării arcului electric. Procedeul este denumit SS-ARC (Japonia). Iniţial s-au dezvoltat
pentru realizarea sudurilor de poziţie (vertical şi peste cap) unde sunt probleme deosebite
pentru menţinerea băii de metal topit şi asigurarea pătrunderii.
5. Sudarea cu electrod tubular
Permite datorită avantajelor sale (comportare tehnologică la sudare bună, obţinerea
unor cusături aspectuoase, posibilitatea sudării în curent alternativ, posibilitatea sudării f ără
protecţie auxiliară, fabricarea economică), reducerea costurilor de până la 2,5 ori în raport cu
sudarea folosind sârmă tubulară plină. Procedeul are un consum de energie electrică pe
kilogramul de metal depus mai mic faţă de orice procedeu de sudare cu arc electric.

8.2. SUDAREA WIG

Este un procedeu de sudare cu arc electric în mediu de gaz protector inert (a rgon,
heliu, amestecuri) la care arcul arde liber între un electrod de wolfram sau aliaje de wolfram şi
piesă (fig. 8.3).

1
7
4
5
3
Ar 2 6

Fig. 8.3. Schema procedeului WIG

1 – electrod de W; 2 – material de bază; 3 – ajutaj;
4 – vergea de metal de adaos; 5 – butelie de gaz;
6 – sursa de curent; 7 – panou de comandă

5
 În practică se foloseşte curent simbolul WIG (Wolfram Inert Gas). Pentru realizarea
cusăturii în spaţiul arcului se introduce din lateral, manual sau automat, metal de adaos sub
formă de sârmă. La sudurile pe muchie şi cu margini răsfrânte procedeul se aplică fără metal
de adaos, realizând viteze de sudare de peste 200 m/h. Pentru sudarea oţelurilor se f olosesc
surse de curent continuu, polaritate directă (c.c -), iar pentru sudarea aluminiului şi aliajelor
uşoare, curent alternativ. Utilizarea wolframului pentru fabricarea electrozilor este justif icată
prin temperatura ridicată a acestuia 3410C, iar consumarea în procesul de sudare este extrem
de redusă. Nu se recomandă sudarea în curent continuu, polaritate inversă (c.c +) deoarece
electrodul se deteriorează rapid. Dacă însă este necesar acest lucru, se limitează intensitatea
curentului de sudare la valori care să afecteze într-o măsură mai mică durabilitatea
electrodului. Pentru un electrod de wolfram cu diametrul de 4 mm, curentul admis pentru
sudarea în curent continuu, cu polaritate inversă este de 40 - 55 A, în timp ce în polaritate
directă este de aproape 10 ori mai mare, 300 - 400 A.
Avantajele procedeului WIG:
- se sudează orice metal şi aliaj metalic, obţinându-se cusături cu grad ridicat de
puritate;
- după sudare nu este necesară curăţirea zonei;
- arcul electric şi baia de sudură sunt vizibile, deci procesul se poate controla;
- nu se produc stropiri şi împroşcări de material;
- se poate suda în orice poziţie;
- se poate controla uşor cantitatea de căldură introdusă în zona de sudare;
- mediul inert de gaz preîntâmpină modificările chimice în metalele şi aliajele sudate;
- se realizează suduri de mare fineţe.
Dezavantajele procedeului WIG:
- este un procedeu manual şi ca urmare depinde mult de sudor;
- productivitatea este mică;
- echipamentele de sudare sunt scumpe;
- sudarea componentelor cu grosimi de peste 10 mm decurge lent din cauza
productivităţii scăzute.

Parametrii regimului la sudarea WIG

1. Diametrul sârmei electrod. Se adoptă în funcţie de grosimea pieselor.
2. Intensitatea curentului de sudare. Valoarea curentului de sudare se alege în funcţie
de densitatea de curent admisă de electrozii de wolfram. Se va suda cu un curent suficient de
mare pentru a realiza un arc stabil şi o concentraţie maximă de căldură.
3. Tensiunea arcului. Creşte la creşterea curentului de sudare, dar nu depăşeşte
valoarea de 44 V.
4. Gazul de protecţie. Pentru sudarea WIG se folosesc gaze de protecţie, tipurile A
(99,996% Ar) sau B (99,99% Ar). În general, argonul pur se recomandă la sudarea metalelor
şi aliajelor care oxidează uşor.

Tehnica de lucru prin procedeul WIG

Amorsarea arcului se face pentru o poziţie perpendiculară a pistolet ului în raport cu
piesa (fig. 8.4).
Se efectuează mişcări circulare pe loc, pentru formarea băii de sudare urmate de înclinarea
pistoletului la 75. Materialul de adaos se introduce intermitent în arc sub un unghi de 15 -
25. El se retrage astfel încât să se menţină în zona de scurgere a gazului de protecţie
împiedicând oxidarea capătului cald. După retragere, pistoletul rămâne pe loc apoi înaintează

6
repetându-se operaţia de introducere a materialului de adaos. La terminarea operaţiei de
sudare, pistoletul se aduce din nou în poziţie verticală. Pentru a realiza o bună depunere,
sârma de sudare poate executa uşoare mişcări în arc de cerc, în raport cu formarea picăturilor.
Arcul electric trebuie menţinut scurt pentru a realiza o bună protecţie a băii. La sud area fără
material de adaos fazele de lucru sunt aceleaşi, pistoletul realizând însă mişcări de oscilaţie.

a 90

b 75
15

75
c 15

vs
Fig. 8.4. Desfăşurarea procesului la sudarea WIG