Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

Unitatea de învăţare nr.13

7. Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr.13 131

7.4 Arcuri elicoidale 132
7.4.1 Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune 132
7.4.2 Calculul deformaţiilor arcuri elicoidale cilindrice de compresiune 134
7.4.3 Arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune 136
7.5 Arcuri elicoidale cilindrice de torsiune 138

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.13 139

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 140
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 13 141

131
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II - Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr.13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr.13 sunt:

●Studierea si calculul arcurilor cilindrice de compresiune,
tracţiune,torsiune.
● Calculul deformaţiilor arcurilor.

7.4 Arcuri elicoidale

Arcurile elicoidale se obţin din sârme sau bare de diverse profile, înfăşurate pe o
suprafaţă directoare.
Arcurile elicoidale se clasifică după o serie de criterii, prezentate în continuare.
ƒ După forma secţiunii spirei, arcurile elicoidale pot fi cu secţiune rotundă, cu secţiune
pătrată sau dreptunghiulară, cu secţiune profilată;
ƒ După forma suprafeţei directoare, arcurile elicoidale se împart în arcuri cilindrice,
arcuri conice, arcuri dublu conice, paraboloidale, hiperboloidale, prismatice etc.
ƒ După modul de acţionare a sarcinii, se deosebesc arcuri elicoidale de compresiune,
de tracţiune şi de torsiune.
Standardele reglementează, pentru arcuri elicoidale, clasificarea, terminologia şi
reprezentarea în desenul tehnic
7.4.1 Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune

În fig.7.4 sunt prezentate câteva soluţii de arcuri elicoidale de compresiune, iar în

fig.7.4 sunt prezentate elementele geometrice ale arcurilor cilindrice elicoidale de
compresiune cu secţiunea spirei rotundă (fig.7.4, a) şi dreptunghiulară (fig.7.4, b).
Terminologia utilizată pentru arcurile elicoidale cilindrice de compresiune cu secţiunea
spirei rotundă (aplicabilă şi la secţiune dreptunghiulară a spirei) este:
o d - diametrul spirei;
o Di - diametrul interior de înfăşurare;
o Dm - diametrul mediu de înfăşurare;
o D - diametrul exterior de înfăşurare;
o t - pasul spirei;
o H0 - lungimea arcului în stare liberă;
o α0 - unghiul de înclinare al spirei în stare liberă.
Suprafeţele de aşezare ale arcurilor elicoidale de compresiune se prelucrează plan,
perpendicular pe axa arcului. Spirele de capăt, prelucrate astfel, nu se deformează
elastic.
132
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II- Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

Numărul total de spire, nt , ale unui arc elicoidal de compresiune se determină cu

relaţia nt = n + nr , în care n reprezintă numărul de spire active (care participă la
deformaţia elastică a arcului), iar nr este numărul de spire de reazem (de capăt),
reglementat în standarde în funcţie de numărul de spire active: nr = 1,5, dacă n ≤ 7; nr =
1,5...3,5, dacă n > 7.

Fig.7.4- Arcuri elicoidale de compresiune.

a b c
Fig.7.5- Elementele geometrice ale arcurilor cilindrice elicoidale de compresiune.

Calculul de rezistenţă al arcului elicoidal cilindric de compresiune

Schema de calcul a arcului elicoidal cilindric de compresiune cu secţiunea spirei rotundă
este prezentată în fig.7.6. Forţa F, care acţionează în axa arcului, se descompune în două
componente:

b
a
Fig.7.6- Schema de calcul a arcului elicoidal cilindric de compresiune.

133
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II - Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

ƒ Fcosα - perpendiculară pe planul spirei - determină solicitările de torsiune (dată de

momentul de torsiune M t = (F cos α ) Dm 2 ) şi de forfecare (dată de forţa tăietoare T =
Fcosα);
ƒ Fsinα - aflată în planul spirei - determină solicitările de încovoiere (dată de momentul
de încovoiere M i = (F sin α ) Dm 2 ) şi de compresiune (dată de forţa normală N=Fcosα).
Deoarece unghiul de înclinare a spirei are valori mici (α = 6…9 o), deci cosα ≅ 1 şi
sinα ≅ 0, iar tensiunea de forfecare este neglijabilă, în calcule se consideră doar solicitarea
de torsiune, cu momentul M t = F Dm 2 .
Tensiunea de torsiune care apare în spira arcului – considerată de forma unei bare drepte
– este:
Dm
F
M
τt = t = 2 = 8FDm .
Wp πd 3 πd 3 (7.4)
16

Notând cu i = Dm indicele arcului, relaţia tensiunii de torsiune poate fi scrisă sub forma:
d
8 Fi
τt = . (7.5)
πd 2
Deoarece distribuţia tensiunii de torsiune nu este uniformă pe circumferinţa spirei,
având valori mai mari pe partea de la interiorul curburii (fig.7.6, b), verificarea arcului la
solicitarea de torsiune se efectuează cu una din relaţiile:
8FDm 8Fi
τ t max = kτ t = k ≤ τ at şi τ t max = kτ t = k ≤ τ at , (7.6)
πd 3
πd 2
în care k reprezintă coeficientul de formă al arcului, dependent de indicele i al arcului şi se
poate determina cu relaţia:
1,6
k = 1+ . (7.7)
i
Pentru dimensionarea spirei arcului rezultă:
8kFDm 8kFi
d =3 sau d= . (7.8)
πτ at πτ at

Rezistenţele admisibile la torsiune τat se aleg în funcţie de materialul arcului,

tratamentul termic aplicat, caracterul sarcinii (statică sau oscilantă), condiţiile de funcţionare,
importanţa arcului în cadrul ansamblului din care face parte, luând valori în intervalul τat =
500…800 MPa.
7.4.2 Calculul deformaţiilor arcurilor cilindrice elicoidale de
compresiune
Calculul la deformaţii (denumit şi calcul de rigiditate) este un calcul specific arcurilor şi
constă in determinarea deformaţiei arcului corespunzătoare unei anumite încărcări.

134
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II- Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

Deformaţia arcului elicoidal cilindric de compresiune (săgeata) este reprezentată de

deplasarea punctului de aplicaţie al forţei care îl încarcă, pe direcţia acesteia. Prin
desfăşurarea spirei arcului sub forma unei bare (fig.7.7)

a
Fig.7.7- Deformaţia arcului elicoidal cilindric de compresiune.

de lungime l = πDmn, deformaţia este dată de lungimea arcului de cerc de-a lungul căruia se
deplasează forţa F. Răsucirea totală a spirei arcului este :
Dm
M l
F πnDm 16nFD 2
θ= t = 2 = m
,
πd 4 4 (7.9)
GI p Gd
G
32
iar deformaţia arcului este:
Dm 8FnDm3 8 Fni 3 D
δ =θ = 4
, sau δ = ,i= m (7.10)
2 Gd Gd d
unde: n reprezintă numărul de spire active, G – modulul de elasticitate transversal şi Ip –
momentul de inerţie polar al secţiunii spirei arcului.
Relaţia de determinare a săgeţii demonstrează rolul determinant al indicelui arcului
asupra elasticităţii acestuia. Arcurile cu indice mare sunt elastice (uşor deformabile), iar cele
cu indice mic sunt rigide.

Caracteristica elastică
În fig.7.8 este prezentată caracteristica elastică a unui arc elicoidal cilindric de compresiune.
Notaţiile folosite în definirea acesteia sunt:

135
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II - Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

• H 0 – lungimea arcului în stare liberă;

• F1 – sarcina iniţială, de precomprimare (de montaj);
• δ1, H1 – săgeata, respectiv lungimea arcului montat,
pretensionat cu forţa F1;
• Fmax – sarcina maximă de funcţionare;
• δmax, Hmax – săgeata, respectiv lungimea arcului sub
acţiunea forţei Fmax;
• h – cursa de lucru a arcului;
• Fb – sarcina limită de blocare a arcului;
• δb, Hb – săgeata, respectiv lungimea arcului blocat
(comprimat spiră pe spiră). Fig.7.8- Caracteristica elastică
Datorită neuniformităţii pasului spirelor, la încărcare, a unui arc elicoidal cilindric de
unele spire intră în contact mai repede decât altele şi, în compresiune.
consecinţă, porţiunea finală a caracteristicii devine
progresivă. Pentru evitarea funcţionării pe această porţiune neliniară a caracteristicii se
recomandă limitarea sarcinii maxime de funcţionare Fmax ≤ (0,8…0,9) Fb.

Algoritmul de proiectare:
Dimensionarea unui arc elicoidal cilindric de compresiune se efectuează atât prin
adoptarea unor parametri geometrici şi funcţionali ai acestuia, din considerente tehnologice şi
funcţionale, cât şi în urma calculelor de rezistenţă şi la deformaţii.
Datele de intrare generale sunt: forma secţiunii spirei, sarcina maximă care încarcă
arcul, săgeata maximă sau numărul de spire active sau rigiditatea impusă şi condiţiile de
funcţionare.
Etapele de proiectare ale unui arc elicoidal cilindric de compresiune sunt prezentate în
continuare.:
1. Se alege materialul arcului în funcţie de condiţiile de funcţionare şi se stabileşte
rezistenţa admisibilă la torsiune.
2. Se efectuează calculul de rezistenţă, în urma căruia se determină diametrul d al
spirei, care trebuie să corespundă unei sârme standardizate.
3. Se efectuează calculul la deformaţii – alegându-se sau adoptându-se numărul de
spire active – astfel încât arcul să asigure condiţiile de rigiditate şi de gabarit impuse.
4. Se stabilesc dimensiunile geometrice ale arcului şi parametrii corespunzători
caracteristicii elastice.
5. Se întocmeşte desenul de execuţie, în conformitate cu rezultatele etapelor anterioare
şi cu prescripţiile cuprinse în standarde

7.4.3 Arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune

Arcul elicoidal de tracţiune preia o sarcină axială care tinde să îl întindă. Sarcina se
aplică prin intermediul unor ochiuri de prindere, de forma unor cârlige realizate prin

136
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II- Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

deformarea spirelor de capăt ale arcului (fig.7.9, a, b, c şi d) sau prin intermediul unor piese
separate (fig.7.9, e şi f).

Spira arcului elicoidal de

tracţiune este solicitată, în
principal, la torsiune la fel ca
spira arcului elicoidal de a b
compresiune. Calculul de
rezistenţă al arcului elicoidal de
tracţiune se efectuează pe baza
relaţiilor prezentate mai sus. c d
În calculul arcurilor
elicoidale de tracţiune se
recomandă să se lucreze cu
rezistenţe admisibile micşorate
e f
cu 12% faţă de cele utilizate la
calculul arcurilor elicoidale de Fig.7.9- Arcul elicoidal de tracţiune.
compresiune.
Calculul la deformaţii se bazează pe relaţiile stabilite în subcap. 7.4.2, pentru arcul
elicoidal cilindric de compresiune.
Teoretic, arcurile elicoidale cilindrice de tracţiune au caracteristica elastică liniară, identică
cu a arcurilor elicoidale cilindrice de compresiune (v. fig.7.8). Practic, arcurile elicoidale de
tracţiune se realizează, de regulă, cu spirele înfăşurate strâns. Prin aceasta, spirele nu numai
că sunt în contact în stare liberă, dar sunt şi apăsate reciproc, datorită unei forţe iniţiale de
pretensionare. Caracteristica elastică a acestor arcuri şi parametrii care o definesc sunt
prezentate în fig.7.10. Notaţiile utilizate sunt:
● HC – înălţimile ochiurilor de prindere;
● H – lungimea activă a arcului în stare liberă;
● H0 – lungimea arcului în stare liberă;
● F1 – forţa de montaj;
●δ1, H1 – săgeata, respectiv lungimea arcului montat,
încărcat cu forţa F1;
● Fmax – sarcina maximă de funcţionare.
● Flim − sarcina limită de încărcare, sub acţiunea căreia
tensiunile din arc se apropie de limita de curgere a
materialului;

Fig.7.10- Caracteristica elastică.

137
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II - Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

• Hlim – lungimea arcului sub acţiunea forţei Flim, deformaţiile ulterioare impunându-
se a fi limitate prin limitatoare speciale.
Datorită imperfecţiunilor de montaj, apăsarea iniţială dintre spire nu este uniformă. Ca
urmare, la începutul încărcării, caracteristica elastică nu este liniară.

7.5 Arcuri elicoidale cilindrice de torsiune

Arcurile elicoidale cilindrice de torsiune preiau un moment de torsiune aplicat pe
direcţia axei arcului. Forma acestor arcuri este asemănătoare cu a arcurilor elicoidale
cilindrice de compresiune, diferenţa fiind dată de construcţia spirelor de capăt, îndoite astfel
încât să permită fixarea la un capăt şi aplicarea momentului de torsiune la celălalt capăt.

Calculul de rezistenţă
Asupra spirei arcului
acţionează momentul de torsiune Mt,
care se descompune în două
componente (v. fig.7.11.a):
• Mtcosα - perpendiculară pe
planul spirei - determină
solicitarea de încovoiere a spirei;
• Mtsinα - aflată în planul
spirei determină solicitarea de
torsiune.
Fig.7.11 a-Schema arcului Fig.7.11-b.
elicoidal cilindric de torsiune.În fig.7.11.b este prezentată o
schemă a arcului elicoidal cilindric
de torsiune, din care se observă încărcarea realizată
prin aplicarea unei forţe F la braţul R. În urma încărcării cu momentul de torsiune Mt = FR,
capătul activ al arcului se roteşte cu unghiul θ..
Deoarece unghiul de înclinare α a spirei arcului are valori mici (cosα ≅ 1 şi sinα ≅ 0), în
calculul de rezistenţă se ia în considerare doar solicitarea de încovoiere.
Calculul de verificare a spirei la încovoiere se efectuează cu relaţia:
Mi Mt
σ i max = k i = 32k i ≤ σ ai , (7.11)
Wz πd 3
în care: ki este coeficientul de corecţie a tensiunii de încovoiere, se alege în funcţie de
Dm
indicele arcului i = şi ţine seama de faptul că distribuţia tensiunii de încovoiere este
d
influenţată de curbura spirei, tensiunea maximă de încovoiere apărând în partea interioară a
spirei; σai – rezistenţa admisibilă la încovoiere, se stabileşte în funcţie de rezistenţa
admisibilă la torsiune σai = 1,25τat.

138
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II- Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

Prin prelucrarea relaţiei, rezultă relaţia de

dimensionare a spirei arcului elicoidal cilindric de
torsiune:

32k i M t
Fig.7.12- Deformaţia arcului. d =3 .
πσ ai (7.12)
Calculul la deformaţii
Deformaţia arcului se determină corespunzător barei drepte - de lungime l = nπDm -
obţinută prin desfăşurarea spirei arcului, încastrată la un capăt şi încărcată cu un moment de
încovoiere Mi = Mt = FR (fig.7.12). Relaţia de calcul a unghiului de rotire a arcului este:
M i l M t πnDm 64nDm M t
θ= = =E , (7.13)
EI z πd 4 Gd 4
E
64
unde: n reprezintă numărul de spire active, E – modulul de elasticitate longitudinal al
materialului arcului şi Iz – momentul de inerţie axial al secţiunii spirei arcului.

De reţinut!
- Solicitarile la care sunt supus arcurile şi trnsiunile mecanice care
iau naştere;
- Relaţiile de calcul pentru verificarea şi dimensionarea arcurilor;
- Calculul deformaţiilor arcului.

Test de autoevaluare 13.

1) Discurile unui cuplaj de siguranţă trebuie apăsate între ele de un arc
elicoidal cilindric cu secţiunea spirei circulară executat din oţel aliat 60
Si 15 A STAS 795. Se cunosc:
• diametrul mediu al discurilor, egal cu diametrul mediu al arcului, Dm=
82 mm;
● forţa de apăsare Fmax=3200 N.

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr.13

Să se dimensioneze un arc elicoidal cilindric de tracţiune
nepretensionat, cu secţiunea spirei circulară, este montat între capătul
unei pârghii şi baza unui mecanism de divizare. Se cunosc:
• forţa de montaj a arcului F1=15N;
• cursa de funcţionare a arcului h=10mm;
139
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II - Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

• diametrul mediu al arcului Dm=8mm;

● rigiditatea arcului c=1,5 N/mm;
● materialul arcului OLC 75 A STAS 795.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare:.

1) Etape de calcul

Calculul de rezistenţă
Dimensionarea arcului:
8kFmax Dm 8 ⋅ 1,2 ⋅ 3200 ⋅ 82
d =3 =3 = 11,01
πτ at π ⋅ 600
[mm],
unde:
1,6 1,6
k = 1+ = 1+ = 1,2
i 8 ,
coeficientul de formă al
D 82
i= m = = 7,45
arcului cu d 11
τ at = 600 [MPa],
pentru 60 Si 15 A şi d>8 mm
Se alege din STAS 892, d=11 mm, diametrul standardizat al sârmei

Calculul la deformaţii
Săgeata maximă a arcului:
8 Fmax Dm3 8 ⋅ 3200 ⋅ 82 3
δ max = n= 3 = 34
Gd 4 8,5 ⋅ 10 4 ⋅ 114 [mm],
unde:
G=8,5.104 [MPa], modulul de elasticitate transversala a materialului
arcului
Se adoptă n=3 spire active pentru arc.

Rigiditatea arcului
Fmax 3200
c== = 94
δ max 34 [N/mm]
Elementele geometrice ale arcului
Se procedează la fel ca la problema anterioară.

140
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II- Curs
 Asamblǎri demontabile(asamblǎri elastice)

Recapitulare:
Unitatea de învǎţare Nr.12

Bibliografie:
[1].CHISIU,A.,s.a: Organe de maşini, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureti,1981.
[2].DRAGHICI,I.,ş.a.:Suspensii şi amortizoare, Editura Tehnicǎ,1970.
[3].DRAGHICI,I.,ş.a.:Îndrumar de proiectare în construcţia de
maşini,Editura tehnicǎ,Bucureşti,1981.
[4]. DRAGHICI,I.,ş.a:Organe de maşini-Probleme, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureti,1980.
[5].GAFIŢANU,M.,ş.a.:Organe de maşini vol.I, Editura
Tehnicǎ,Bucuresti,1981.
[6].GRIGORESCU, L.:Organe de maişni-Culegere de probleme,Editura
Nautica,Constanţa,2006.
[7].MANEA,GH.:Organe de maşini vol.I,Editura Tehnicǎ, Bucureşti,1970.
[8].PAIZI,GH.,ş.a.:Organe de maşini şi mecanisme,Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureşti,1980.
[9].PAVELESCU,D. ş.a.:Organe de maşini vol.I,Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureşti,1985
[10].ZIDARU,N.:Organe de maşini-Îndrumar de proiectare,Institutul de
Marinǎ, Constanţa,1982.
[11].***********Desen tehnic industrial, Editura Tehnicǎ, Bucureşti,1973.
[12].***********Manualul inginerului mechanic vol.I,Editura
Tehnicǎ,Bucureşti,1980.

141
Elemente de Inginerie Mecanicǎ II - Curs