Tratamente termice aplicate oţelurilor şi fontelor

Tratamentul termic reprezintă un ansamblu de operații de încă lzire, menținere și ră cire aplicate în anumite
condiții materialelor metalice sau pieselor confecționate din acestea, în vederea producerii transformă rilor de
structuri capabile să asigure proprietă țile de rezistență și tenacitate cerute în funcționare sau de prelucră rile
ulterioare.
Tratamentul termic are rolul de a aduce o piesă cu o stare structurală și tensiuni necorespunztoare condițiilor
impuse pentru asigurarea unei bune durabilită ți în exploatare într-o stare structurală și de tensiuni adecvate
cerințelor de funcționare din exploatare și la un preț de cost minim.
Acționnd numai asupra masei metalice a pieselor, prin tratament termic nu se elimin defecte cum ar fi: fisuri,
pori, incluziuni nemetalice și nici nu se modifică forma, dimensiunea sau distră ibuția acestor defecte.
Clasificarea tratamentelor termice
a. După transformările de fază:
Grupa I- TT de recoacere fără schimbare de fază (recoacerea de detensionare, recoacerea de
recristalizare);
Grupa II- TT de recoacere cu schimbare de fază;
Grupa III- TT de călire;
Grupa IV- TT de revenire.
Recoacerea = TT aplicat unui aliaj aflat într-o stare structurală nestabilă , pentru a fi adus într-o stare
structurală stabilă (de echilibru); aliajele sunt încă lzite deasupra temperaturilor lor necesare transformă rilor
de fază , menținute un timp necesar producerii transformă rilor și apoi răcite lent.
Călirea = TT la care aliajele sunt încălzite deasupra temperaturilor schimbă rilor de fază , menținute timpul
necesar producerii transformă rilor dză și apoi ră cite rapid pâ nă la temperatura normală (fie pentru a se
menține în structură o fază stabilă la temperaturi ridicate, fie pentru a obține diferite stadii de descompunere
ale fazei inițiale).
Revenirea = TT aplicat unui aliaj (oțel) i constă în reîncă lzirea acestuia la o temperatură inferioară punctelor
de transformare de fază pentru a aduce aliajul într-o stare structurală mai aproape de echilibru
b. După adâncimea din piesă:
TT de profunzime;
- cu schimbare de fază (recoacerea completă ; recoacerea de regenerare (normalizarea); recoacerea de
globulizare (înmuierea); recoacerea intermediară )
- fără schimbare de fază (recoacerea de detensionare, recoacerea de recristalizare);
- călirea (- în apă, ulei sau aer; în trepte sau etajată ; în bă i de să ruri topite)
- revenirea (- înaltă ; medie; joasă )
- tratament sub 0o
TT de suprafață
- TT superficiale fără difuzie (că lirea cu flacă ră de gaz; călirea prin CIF; că lirea prin imersie în baie
de să ruri- electroliți)
- TT superficiale cu difuzie sau termochimice (cementarea cu carbon sau carburarea; cementarea
cu azot sau nitrurarea; cementarea cu carbon și azot sau carbonitrurarea; cementarea cu bor sau borizarea)
Tratamentelor termice aplicate oțelurilor
TT propriu-zise: recoacerea, călirea, revenirea.
T. termochimice: carburarea (cementarea); nitrurarea; carbonitrurarea; sulfocarbonitrurarea; metalizarea
prin difuzie; alte tratamente termochimice.
T. termomecanice: tratamentul termomecanic la temperaturi înalte (TTMTI); tratamentul termomecanic la
temperaturi scă zute ()TTMTS).
T. termomagnetice: că lirea în camp magnetic