SPONDILOARTROPATII

Dr. Iulia Dumitru

DEFINITIE
= un grup de boli inflamatorii cronice ale
articulaţiilor (artrite) şi ale locurilor de fixare
a tendoanelor pe oase (entezite), afectând
mai ales membrele inferioare şi, în anumite
cazuri, articulaţiile bazinului (sacroileită –
durere fesieră) şi ale coloanei vertebrale
(spondilită – durere în regiunea inferioară a
spatelui).
-debutul simptomatologiei este declanşat de
infecţii bacteriene ale tractului digestiv sau
urogenital (artrită reactivă).

-Spondilartropatiile juvenile sunt semnificativ

mai frecvente la persoanele purtătoare de
HLA-B27, un marker genetic care
predispune la această boală
-Manifestările clinice de debut precum şi
severitatea evolutivă a bolii diferă în
general la copii faţă de adulţi.

-Cu toate acestea, forma juvenilă este

asemănătoare celei de la adult.

-Pacienţii cu artrite idiopatice juvenile,

clasificate în grupul artritelor asociate cu
entezitele sunt incluşi în grupul
spondilartropatiilor juvenile.
Boli încadrate la spondilartropatiile juvenile?

-spondilita anchilozantă
-artrita reactivă şi sindromul Reiter
-artrita psoriazică (tipul spondilartropatic)
- artritele asociate cu boala inflamatorie
intestinală (tipul spondilartropatic).
FRECVENTA

-crescuta: 30% din cazurile de copii

cu artrită cronică.

-mai frecvente la băieţi

-debutul bolii se produce în general în

intervalul de vârstă 10 – 15 ani
CAUZE

-Cauza şi mecanismele exacte care conduc la apariţia

spondilartropatiilor juvenile sunt necunoscute.

- Se presupune că mecanismele responsabile pentru

boală ar include diferite componente ale sistemului
imunitar.

-Spondilartropatiile sunt asociate cu alte tipuri de

inflamaţii cronice: ale intestinului, tractului genito-
urinar sau pielii.

-Infecţiile cauzate de anumiţi microbi (Salmonella,

Shigella, Yersinia, Campylobacter şi Chlamydia) pot
de asemenea juca un rol în declanşarea artritei la unii
copii (artrite reactive).
Aceste boli se moştenesc?
-Mulţi pacienţi suferind de spondilartropatii juvenile sunt
purtători ai markerului genetic HLA-B27.

- Aceasta nu înseamnă că orice individ purtător de HLA-B27

va dezvolta o spondilartropatie.

-Dacă frecvenţa HLA-B27 în populaţie este de 10 %, doar

1 % din aceste persoane vor dezvolta boala.

-Dacă o rudă apropiată din familie este afectată de

spondilartropatie, prezenţa HLA-B27 creşte la 25% riscul ca
un alt membru al acelei familii să dezvolte boala.

-Spondilartropatiile apar cu o frecvenţă mai mare la membrii

unei familii în care există un copil afectat comparativ cu
familiile în care nu există copii afectaţi de boală.
SIMPTOMATOLOGIE

Artrita
1) Cele mai frecvente simptome includ durerea articulară,
tumefierea şi mobilitatea limitată a articulaţiilor.

2) Mulţi copii prezintă oligoartrită a membrelor inferioare.

-Oligoartrita = boala afectează cel mult 4 articulaţii
-Cei care dezvoltă boală cronică pot avea poliartrită
(afectarea articulară este mai extinsă, fiind implicate în
evoluţie -simultan sau succesiv- cel puţin 5 articulaţii).
3) Artrita afectează în principal articulaţiile
membrelor inferioare: genunchiul, glezna,
tarsuL şi şoldul.
-Mai puţin frecvent, artrita afectează
articulaţiile mici ale piciorului.

4) Unii copii pot prezenta artrită la orice

articulaţie a membrelor superioare, în special
la nivelul umărului.
Entezita
-este inflamaţia enthesis-ului, acesta
reprezentând inserţia osoasă a
tendoanelor sau a ligamentelor (locul
unde un tendon sau un ligament se
fixează la os).
-Este foarte frecventă la copiii cu
spondilartropatii.

-Zonele frecvent afectate sunt localizate la

nivelul călcâiului, la mijlocul piciorului şi în
jurul rotulei.
•Simptomele generate de entezite
sunt: -durerea la nivelul călcâiului
-durerea şi tumefierea zonei de mijloc
a labei piciorului
-durerea rotuliană.

• Inflamaţia cronică a enthesis-ului

poate conduce la formarea de pinteni
osoşi dureroşi(creştere osoasă
anormală), mai ales la călcâi.
Sacroileita

-Este inflamaţia articulaţiei sacroiliace,

localizată în spatele bazinului.

-Este rară la debutul bolii şi apare de

obicei la 5–10 ani după apariţia artritei.

-Cel mai frecvent simptom este durerea

fesieră alternantă (stânga-dreapta).
Durerea lombară

-Afectarea coloanei vertebrale este foarte rară

la debut, dar poate apare mai târziu în evoluţia
bolii.

- Cele mai frecvente simptome sunt durerea

lombară joasă, redoarea (înţepenire articulară)
matinală şi diminuarea mobilităţii.

-Durerea lombară joasă este acompaniată

adesea de durere resimţită la nivelul cefei şi la
nivelul cutiei toracice.
-La nivelul coloanei vertebrale, boala cu
evoluţie îndelungată poate determina
formarea de punţi osoase, prin calcificarea
articulaţiilor coloanei, rezultând aşa-numitul
aspect de “coloană de bambus”.

- Aceasta se produce la un număr mic de

cazuri şi după o evoluţie de lungă durată.
Prin urmare, nu apare aproape niciodată la
copii.
Afectarea oculară
-Uveita anterioară acută este o inflamaţie
a irisului.

-Nu este frecventă.

-Ochiul este roşu şi dureros.

-Controlul imediat la un oftalmolog este

necesar.
Afectarea pielii
-Un mic procent din copiii cu spondilartropatie pot
prezenta şi psoriazis.

- Psoriazisul este o boală cronică de piele, care se

manifestă prin apariţia de pete şi scuame (cruste)
localizate în special pe coate şi pe genunchi.

- Afectarea pielii poate precede apariţia artritei cu câţiva

ani.

-La alţi pacienţi, artrita poate exista deja de câţiva ani în

momentul apariţiei primelor pete de psoriazis.
Afectarea intestinală

-Unii copii cu boli inflamatorii intestinale pot

dezvolta o spondilartropatie.

-Boala inflamatorie intestinală (BII) este un

termen folosit pentru desemnarea unei inflamaţii
cronice a intestinului, de cauză necunoscută.

-În acest grup de boli sunt incluse boala Crohn

şi colita ulcerativă.
Spectrul de manifestare a bolii este
larg:

-in timp ce unii copii au forme uşoare

şi de scurtă durată, alţii dezvoltă
forme severe de boală, cu evoluţie
îndelungată şi dizabilitante.
Boala este diferită la copii faţă de adulţi?

Spondilartropatiile juvenile sunt diferite faţă de

spondilartropatiile adulte:
1) La copii articulaţiile periferice (ale
membrelor) sunt mult mai frecvent afectate la
începutul bolii.
La adulţi sunt mai frecvent afectate articulaţiile
axiale (coloana).

2) La copii, şoldul este afectat mai frecvent

decât la adulţi.
DIAGNOSTIC –suspicionat:
-dacă debutul bolii s-a produs înaintea
vârstei de 16 ani,
-artrita durează mai mult de 6 săptămâni
-caracteristicile acesteia se potrivesc în
tiparul clinic descris anterior.

Diagnosticul spondilartroaptiilor specifice

(de ex. spondilita anchilozantă, artrita
reactivă etc.) se bazează pe trăsături
clinice şi radiologice specifice.
DATE DE LABORATOR

-HLA-B27, un marker celular care este pozitiv la

80-85 % din pacienţii cu spondilartropatii
juvenile, este util în orientarea diagnosticului.

- Frecvenţa lui în populaţia generală, sănătoasă,

este mult mai mică (5–12 %, în funcţie de
regiune).
-De aceea, nu prezenţa izolată a HLA-B27 are
relevanţă diagnostică, ci asocierea cu semnele
şi simptomele caracteristice spondilartropatiilor.
-VSH, CRP furnizează informaţii despre
inflamaţia generală şi, indirect, despre
activitatea bolii.

- CT şi RMN pot fi utile pentru evaluarea afectării

articulaţiilor sacroiliace.
TRATAMENT

-Nu există un tratament curativ (care să

vindece boala), deoarece cauza
spondilatropatiilor nu este cunoscută.

-Totuşi, terapia este foarte utilă pentru a

controla boala şi a preveni leziunile.
1.AINS: ibuprofen, Naproxen.

2. Injecţiile intra-articulare :
-sunt folosite când doar una sau foarte
puţine articulaţii sunt afectate şi când
există pericolul real al deformării
articulare.
-Medicamentul injectat este un preparat
steroidian cu acţiune prelungită.
3.Sulfasalazina este indicată la copiii la care
boala are o evoluţie cronică în ciuda terapiei
adecvate cu AINS şi injecţii cu steroizi.

4. Corticosteroizii sunt folosiţi în managementul pe

termen scurt al pacienţilor care prezintă forme severe
de boală.
-Steroizii topici (locali), sub formă de picături
oculare, sunt utilizaţi în tratamentul uveitei anterioare
acute.
5) Chirurgia ortopedică poate fi indicată
în cazul nevoii de protezare articulară
(înlocuirea articulaţiei printr-o proteză),
dacă articulaţia a fost sever afectată, mai
ales în cazul şoldului.
6) Fizioterapia este o componentă
esenţială a tratamentului.
-Trebuie iniţiată precoce şi trebuie efectuată
continuu pentru:
a. menţinerea mobilităţii articulare, a
troficităţii şi forţei musculare;
b. pentru prevenirea, limitarea sau
corectarea deformărilor articulare.

-dacă există şi afectare axială (a coloanei),

trebuie aplicate exerciţii de mobilizare a
coloanei şi exerciţii respiratorii.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

-Evoluţia bolii =diferită de la un pacient la altul.

- În anumite cazuri, artrita dispare rapid, cu

puţin tratament, într-o perioadă de câteva luni.
-În alte cazuri, boala evoluează cu perioade de
remisiune şi de recădere.

-La alţi pacienţi, artrita poate avea o evoluţie

progresivă, fără remisiuni.
-La începutul bolii, simptomele sunt limitate la
articulaţiile periferice şi la enthesis (tendoane) în
marea majoritate a cazurilor.

- Pe măsură ce boala progresează, unii copii pot

prezenta afectarea articulaţiilor sacroiliace şi a
coloanei.

- Aceşti pacienţi, precum şi cei cu artrită

periferică persistentă, au riscul cel mai mare de a
dezvolta leziuni articulare la vârsta adultă.
ARTRITA JUVENILA
IDIOPATICA (AJI)
– Artrita Idiopatică Juvenilă (AIJ) cuprinde un grup heterogen de
boli cu debut în copilărie, care afectează structura ţesutului
conjunctiv, manifestându-se printr-o sinovită cronică şi/sau
simptome sistemice extraarticulare.
– AIJ se referă la bolnavii cu vârsta sub 16 ani care
prezintă artrită sau durere la palpare sau mişcare
persistente la una sau la mai multe articulaţii, pentru
cel puţin 6 săptămâni şi la care bolile inflamatorii
acute, infecţioase şi neoplazice au fost eliminate.
– Etiologia:
– -probabil multi-factorială, situaţie în care factorii de
mediu interacţionează pe un teren genetic
predispozant.
MANIFESTĂRI CLINICE

– Manifestările clinice au un caracter polimorf;

– →există o multitudine de forme clinice, asociate cu
diferite grade de afectare articulară.
In prezent sunt acceptate 7
subtipuri de AIJ:

• sistemice,
– oligoartrită (persistentă şi extensivă)
– poliartrita factor reumatoid pozitiv,
– poliartrita factor reumatoid negativ,
– entezita în raport cu artrita,
– reumatismul psoriazic,
– precum şi “alte artrite” neîncadrabile în nici unul din
tipurile menţionate.
 I. ARTRITA SISTEMICĂ

artrită însoţită sau precedată de febră

cotidiană, cu o durată minimă de 2
săptămâni, asociată cu următoarele
simptome:
- erupţie eritematoasă fugace,
- adenopatii,
- hepato-splenomegalie
- afectarea seroaselor.
 Manifestările articulare

– În faza de debut, semnele articulare sunt absente la 25% din

cazuri, ceea ce face ca diagnosticul să fie foarte dificil.

– Artralgiile (dureri fără fenomene inflamatorii de artrită) sunt de

obicei asociate cu mialgii; sunt difuze, dar pot predomina la
nivelul cotului şi musculaturii paravertebrale.
Artrita

se manifestă prin tumefacţia

articulară şi periarticulară de
aspect simetric.

este simptomul care

semnează diagnosticului
pozitiv
– Manifestările de tipul poliartritei cu dispoziţie simetrică bilaterală şi
distală, în care sunt incluse şi articulaţiile degetelor de la mâini şi
picioare, sunt obişnuite în evoluţia bolii sistemice.

– Leziunile inflamatorii severe ale regiunii cervicale pot antrena uneori

grupele musculare cu producerea unui torticolis invalidant. Afectarea
articulaţiei temporo-mandibulare se produce mult mai târziu.
Manifestările extraarticlare

– Febra se întâlneşte în toate cazurile (100%), are aspect pseudoinfecţios

şi este prelungită; poate sau nu să răspundă la tratamentul clasic
antipiretic, dar este sensibilă la corticoterapie. -Uneori febra precede
cu câteva săptămâni sau luni, manifestările articulare. Se înscrie în
sindromul febril prelungit, tipic prin mari oscilaţii, apoi scăzând rapid în
2-3 ore.
– Reascensionarea termică este zilnică; aspectul curbei termice poate fi
obiectivat prin termometrizare la intervale de câte 4 ore, inclusiv
noaptea.
– Manifestările cutanate exprimate în
special prin rash, sunt prezente în 90% din
cazuri şi însoţesc, de obicei, puseul febril.
– Rash-ul se exprimă prin macule discrete
sau papule cu dimensiuni între 2-5mm, în
nuanţe de roz, dispuse pe trunchi şi
extremităţile proximale.
– -poate să apară şi pe faţă, palme sau
regiunea plantară, cu sediu variabil de la o
zi la alta.

– Uneori erupţia este mai intensă şi are

aspect urticarian nepruriginos.
– Hipertrofia ganglionară este prezentă în 30-40% din cazuri;
rareori există adenopatii importante.
– Splenomegalia este moderată şi apare în 10-20% din cazuri, iar
hepatomegalia este aproape constantă.
– Revărsatele lichidiene la nivelul seroaselor sunt reprezentate
prin: pleurezie, revărsat peritoneal şi pericardic.
– Manifestările renale nu reprezintă o caracteristică obişnuită a
formelor sistemice de A.J.I., cu excepţia amiloidozei renale.

– Amiloidoza localizată renal sau generalizată, exprimată iniţial

prin proteinurie este o complicaţie rară, dar gravă.

– Dpdv clinic, boala renală se manifestă printr-o proteinurie care

poate atinge sau depăşi 4 g/l/24 h în 25% din cazuri, însoţindu-
se de dureri abdominale, cu sau fără diaree.
FORMA OLIGOARTICULARA (OLIGOARTRITA)

– este o afecţiune inflamatorie persistentă care cuprinde un număr

de 1 - 4 articulaţii în primele 6 luni de la debut.

– Oligoartrita este cea mai frecventă categorie de boală,

reprezentând în jur de 50% din totalul formelor de AIJ.
– Afectarea articulară este
asimetrică, cuprinzând
preferenţial articulaţiile mari
(genunchi, glezna, coate etc).
– Elementul clinic major în forma
oligoarticulară, este uveita
anterioară cronică asimptomatică
care apare la 20-30% din cazuri;
– -aceasta poate genera complicaţii
oftalmologice invalidante
reprezentate de: keratopatie în
bandă, cataractă, glaucom şi ocluzia
globului ocular.
– Singurul examen biologic valoros în favoarea
diagnosticului pozitiv este prezenţa anticorpilor
antinucleari (AcAN) specifici anti-histonă, la 70%
din cazuri.

– Sindromul inflamator în aceste subtipuri de boală este

moderat.
 FORMELE
POLIARTICULARE

– POLIARTRITA FACTOR REUMATOID NEGATIV, este definită

prin afectarea inflamatorie a 5 articulaţii sau mai multe, în primele
6 luni de la debut, în absenţa factorului reumatoid. În general,
debutul este localizat la un număr fix de articulaţii, extinderea lor
fiind lentă, ne ajungând obligatoriu la o formă generalizată.
– Această categorie de poliartrită este mult mai severă decât
oligoartrita şi adesea se asociază cu manifestări de tip extra-
articular care cuprind: boala glandelor salivare (Sindromul
Sjögren), limfadenopatiile din cadrul Sindromului Felty sau
vasculite juvenile.
POLIARTRITA FACTOR REUMATOID POZITIV

– este definită prin existenţa a cel puţin 5 articulaţii inflamate pe o

perioadă de 6 luni, în prezenţa Factorului Reumatoid (FR) regăsit
de două ori, la un interval de cel puţin 3 luni.
– în aceste forme de
boală,artrita este
simetrică şi
predominant
periferică, afectând
în mod cu totul
particular, articulaţiile
mici ale mâinii.
EXPLORĂRI PARACLINICE

Nu exista semne de laborator specific modificate in aceasta

boala. Putem intilni :
– Anemie
– Leucocitoza
– Reactanti de faza acuta crescuti (VSH, Fg, CRP)
Se vor mai cauta :
– Factorul reumatoid
– Anticorpii antinucleari
Biopsia de sinoviala este necesara mai ales in formele
monoarticulare.
– Radiografia convenţională confirmă, de obicei, un
diagnostic clinic deja fundamentat. La debut, aspectul este
normal, pe parcurs apar leziuni de osteopenie, apoziţii
periostale şi eroziuni osoase la nivelul oaselor carpiene sau
tarsiene .
– Examenul radiologic nu va fi întreprins mai devreme de 1
an de la debut, iar radiografiile repetate sistematic pentru a
urmări evoluţia bolii sau monitorizarea terapiei sunt inutile
şi chiar periculoase.
– Rezonanta magnetica nucleara (RMN) si Tomografia
computerizată (CT) au avantaje faţă de radiografia
convenţională pentru că pot detecta precoce leziunile
osoase.
– Examenul oftalmologic prin lampa cu fantă permite
explorarea polului anterior şi depistarea precoce (înaintea
exprimării clinice) a procesele inflamatorii de la nivelul
umorii apoase şi corpului vitros. Monitorizarea
oftalmologică este recomandă pentru depistare, bilanţ şi
tratamentul leziunilor oculare
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

– Diagnosticul diferenţial se impune mai ales în etapa

debutului, când boala poate fi confundată cu multiple
afecţiuni ne reumatismale, care prezintă simptome
asemănătoare cu/sau fără manifestări articulare.
TRATAMENT

– În Artrita Idiopatică Juvenilă (AIJ), tratamentul recuperator

(kinetoterapie, posturare – ortezare, electroterapie) se
diferenţiază după forma clinică şi stadiul bolii, luând
totdeauna în consideraţie substratul fiziopatologic la nivel
de sinoviala, cartilaj, os, muşchi.
– Inflamaţia autoimună a sinovialei, responsabilă de
eroziunea şi distrucţia cartilajelor şi oaselor articulaţiilor
atinse, este prezentă în toate formele clinice de AJI.
În AJI, la membrele
inferioare sunt afectate:

– Șoldul

– Genunchiul

– Piciorul

– glezna
Atitudini vicioase la
membrele inferioare în AJI

– Șoldul tinde a se plasa în flexie adducție sau ușoară

abducție și rotație internă.
– Genunchiul se poziționează în flexie în funcție de
dezechilibrul tensional al planurilor capsulare și
musculoaponevrotice posterioare.
– Glezna și piciorul se plasează cel mai adesea în flexie
plantară sub acțiunea tricepsului sural. Această deformație
se însoțește de un varus calcanean.
Criterii de alegere a tehnicilor:
în funcție de starea inflamatorie

În faza inflamatorie acută În faza cronică

– Durere și atitudine vicioasă – Restaurarea amplitudinii
antalgică :
articulare ( evitând
- orteze de repaus
agravarea )
- balneoterapie
– Întreținere articulară și – Reeducarea mersului și
musculară : prehensiunii
- mobilizări articulare
infradureroase – Educație gestuală
- contracții izometrice
Pentru GENUNCHI

Orteză cruro-gambieră
ÎN FAZA ACUTA- Flexie
 GENUNCHI ( faza cronica)

– Orteza de postura ( in 3
puncte) :
– Mobilizare specifica

– Eventual tractiune
Pentru PICIOR ȘI GLEZNĂ

– În faza acută :
- orteză suro – pedioasă
( contracție izometrică )
 Pentru PICIOR ȘI GLEZNĂ-
în faza cronică

– Orteza de repaus, purtata

noaptea

– Reeducare proprioceptiva
cu piciorul sprijinit
ȘOLD : faza acuta

– Tractiune in extensie si
abductie progresiva

– Intindere articulara,
posturare in decubit
ventral
SOLD : faza cronica

– Inot in piscina
– Tractiune nocturna
– Folosirea musculaturii
fesiere si reeducarea
mersului
– Mentinerea unei stari
ponderale corespunzatoare
La membrele superioare
în AJI sunt afectate

– Umărul

– Cotul

– Mâna

– degetele
Atitudini vicioase la
membrele superioare

– Umărul este afectat în formele generalizate de AJI.

– Articulația scapulo- humerală tinde a se fixa în adducție,
rotație internă și ușoară flexie.
– Această limitare se însoțește de remanieri osoase și
amiotrofie.
– Cotul evoluează spre limitarea amplitudinii în extensie,
pronație și supinație. Aceste deficite influențează
activitățile cotidiene.
– Degetele și mâna se plasează în flexie sub acțiunea
inflamației sinovialei de pe fața dorsală a articulației.
– Tensiunea musculaturii flexorilor accentuează deformarea.
– Această malpoziție se însoțește de deficit a musculaturii
extensoare, deviație a carpului și metacarpului în înclinație
cubitală și radială.
Pentru DEGETE \ MÂNĂ :
faza acuta

– orteza de repaus : anti –

brahio- palmara
– orteze functionale portabile in
cursul activitatilor cu risc, pentru
diminuarea durerii, a starii
inflamatorii si atitudinilor
vicioase
– intretinerea amplitudinii prin
flexia degetelor la intervale fixe
ARTICULAȚIE \ MÂNĂ :
faza cronica

– Orteze functionale

– orteze de corectie
 Pentru DEGETE \ MÂNĂ :
faza cronica

– Mobilizare pentru
recuperarea amplitudinii
miscarilor
Atitudini vicioase la nivelul
coloanei vertebrale

– La nivelul coloanei dorso – lombare cel mai frecvent se

întâlnește atitudinea în cifoză totală.
– Cifoza, crescând presiunea la nivelul peretelui vertebral
anterior, este responsabilă de tasarea corpilor vertebrali pe
un os fragilizat.
– Această deformație este dureroasă și autoagravantă.
Pentru COLOANA
VERTEBRALĂ

– In faza inflamatorie : colier

cervical, fara mobilizare

– In faza cronica : suprimarea

pernei pentru perioada de
repaus
– Uneori corset lombo - sacrat
– Minima educaţie gestuală, care să economizeze articulaţia
(ca durere şi, ulterior, distrucţie) printr-o inducere a
contracţiei musculare în segmentele care trebuie să
rămână imobile o cât mai mică perioadă, pentru a nu
genera durerea (izometria muşchilor mâinii, cotului,
umărului sau la nivelul membrelor inferioare).
PREVENIREA CONSECINŢELOR LA DISTANŢĂ

– Artrita creează limitări funcţionale a membrului, care, în

această perioadă de “linişte” inflamatorie pot fi tratate (ex.:
un genunchi bolnav influenţează şoldul, gleznele, care
ulterior sunt mobilizate corect pentru înlăturarea limitărilor
funcţionale care nu trebuie să coexiste, să se fixeze).
în tratamentul de reabilitare articulară în AIJ, nu trebuie
neglijata noţiunea de PRUDENŢĂ:
– se evită suprasolicitarea articulaţiilor atinse care vor fi
folosite cu anumite precauţii: să stea pe scaune înalte, să
prefere bicicleta în locul mersului îndelungat pe jos, iar
timpul de studiu să-l petreacă “pe burta” pentru a evita
poziţia în şezând.
– orice activitate trebuie făcută MODERAT, conştientizând
modalitatea de economie gestuală (mână/pumn/
cot/umăr; şold/genunchi/picior) care previne durerea si
distrucţia articulară.
Mijloace fizice in combaterea
durerii si redorii matinale

– Multi copii cu AJI pot suferi o perioada indelungata de

redoare articulara, dimineata la trezire. Cu cit redoarea
dureaza mai mult, cu atit boala este mai activa si mai
severa.
– Caldura are un efect bun pentru reducerea durerii prin
reducerea spasticitatii fibrelor musculare si imbunatatirea
functiei acestora.
TEHNICI DE CALDURA
TERAPEUTICA

TEHNICI SUPERFICIALE TEHNICI PROFUNDE

Pachete calde Diatermia : unde scurte, microunde

Sticle cu apa calda Ultrasunete

Comprese umede calde

Perne incalzite : electric, chimic sau cu gel

Terapia cu apa ( hidroterapia)

– Deoarece caldura creste elasticitatea tesuturilor cu
colagen, ar putea fi utila inaintea exercitiilor de stretching
asupra unor grupe musculare sub tensiune.
 ATELELE

– Sunt uneori necesare pentru a mentine articulatiile in pozitie corecta

si astfel, pot sa reduca durerea.
– Daca o articulatie dezvolta o contractura
( este indoita intr-o pozitie gresita ), o atela poate sa ajute ca articulatia
sa revina treptat la pozitia ei normala ( fiziologica ).
 Alte met. de fizioterapie
utile in AJI

– Masajul : destinde muschii si realizeaza o mai buna oxigenare a

tesuturilor la copilul cu artrita cronica.
– Diferitele tehnici de masaj nu prezinta de obicei nici un risc pentru copil,
dar exista si unele contraindicatii.
Contraindicatiile masajului :
– Interventie chirurgicale majora
– Febra ridicata
– Infectii cutanate
In cazul unor alergii este contraindicata folosirea uleiului pe
baza de alune sau arahide
Tratament medicamentos

– Antiinflamatorii nesteroidiene ( Ibuprofen etc)

– Antiinflamatorii steroidiene ( Prednison po sau
Metilprednisolon iv )
– Infliximab
– Etanercept
– Saruri de aur etc.