Intoxicația cu

Allium spp
Ghiorghițanu Alexandra Gr.6
Introducere

•Allium, este un gen de plante erbacee cu

bulbi, aparținând subfamiliei Allioideae (pe
vremuri Alliaceae). Acest gen este orginar
din Europa, nordul Africii, Asia, America de
Nord și cuprinde peste 280 de specii.

•Speciile de Allium sălbatice și domesticite

au fost folosite în scopuri culinare și
etnomedicine încă de la încAeputul istoriei.
Toate speciile de Allium și produsele
derivate din acestea pot fi toxice pentru
câini și pisici.
Allium schoenoprasum Allium porrum Allium sativum
Allium cepa

Speciile domestice implicate în mod obișnuit în toxicoză

includ Allium cepa (ceapă), Allium porrum (praz), Allium
sativum (usturoi) și Allium schoenoprasum (arpagic).
Plantele formează bulbi solitari sau grupați și sunt
puternic aromate, cu miros de ceapă sau usturoi când sunt
zdrobite
 Morfologie

Frunzele pornesc de la nivelul solului și pot fi plate,

cilindrice, iar la maturitate sunt goale în interior. Pețiolul
este rotund, tubular.
Florile (albe, roz, galbene, albastre), sunt dispuse în umbele
compacte, la capătul unei tulpini fără frunze.
Perigonul este cu 6 foliole libere, mici, înguste și androceul
cu 6 stamine mai lungi decât stigmatul și stilul.
Toxicitate
Allium cepa (ceapă), Allium porrum (praz), Allium sativum
(usturoi) și Allium schoenoprasum (arpagic) conțin compuși
organici ai sulfului care sunt absorbiți prin tractul gastrointestinal și
transformați în oxidanți foarte reactivi. Se crede că oxidanții care
conțin sulf din Allium spp sunt responsabili pentru hemoliza care
are loc după ingestie. Acești compuși sunt eliberați prin perturbarea
mecanică a plantei (tocare, gătire, mestecare)
Absorbția acestor compuși oxidanți are ca rezultat deteriorarea
oxidativă a celulelor rosii, ducând la formarea corpului Heinz și la
methemoglobinemie, care începe în 24 de ore și atinge vârfuri în
aproximativ 72 de ore;

Corpi Heinz
 Mecanism
Mecanismul toxicologic primar al compușilor organosulfurați derivați din specia
Allium este hemoliza oxidativă, care are loc atunci când concentrația de oxidanți în
eritrocit depășește capacitatea căilor metabolice antioxidante. Activitatea antioxidantă
a catalazei în eritrocite la câini este scăzută, iar hemoglobina normală la pisici este
aproximativ de două până la trei ori mai susceptibilă la deteriorarea oxidativă decât
hemoglobina altor specii.Oxidarea reziduurilor expuse de cisteină beta-93 prezente în
hemoglobină are ca rezultat formarea sulfhemoglobinei. Sulfhemoglobina este mai
puțin solubilă decât hemoglobina, deci precipită, se agreghează, se leagă de
membrana celulară și formează corpii Heinz. Alte tipuri de oxidare a lanțurilor
globinei hemoglobinei au ca rezultat reacții de reticulare a membranei și formarea de
eccentrocite. Formarea corpilor Heinz și a eccentrocitelor crește fragilitatea
eritrocitelor și hemoliza extravasculară. Deteriorarea oxidativă directă a membranei
celulelor eritrocitelor și a pompei sale de sodiu-potasiu sau producția oxidativă de
hemină contribuie, de asemenea, la liza celulară. Eccentrocite
Astfel, rezultatul procesului hemolitic oxidativ indus de consumul de specii de Allium este apariția anemiei,
methemoglobinemiei și transportul afectat de oxigen. Deși formarea marcată a corpului Heinz poate fi prezentă într-o zi
după ce ceapa este ingerată, nadirul anemic se dezvoltă de obicei câteva zile mai târziu
Allium spp includ usturoiul, ceapa, arpagicul și prazul, deși usturoiul și ceapa sunt cele mai frecvent asociate cu
toxicoza. Usturoiul este de 3-5 ori mai toxic decât ceapa. Pisicile sunt cele mai sensibile specii, urmate de caini;
toxicoza la aceste specii este cel mai frecvent asociată cu ingestia de forme concentrate de Allium, cum ar fi
fulgi deshidratați, pulberi sau amestecuri uscate de supă de ceapă. Cu toate acestea, toxicoza a fost raportată la
pisici după ingestia a mai puțin de o linguriță de ceapă fiartă. Toxicoza a fost raportată și la animale, caprele și
oile aparent mai rezistente decât bovinele sau porcinele; rumegătoarele pot dezvolta o toleranță pentru Allium
spp cu o creștere treptată a concentrației lor în furaje.

Alicina și ajoena, agenți farmacologic activi în usturoi, sunt relaxanți puternici cardiaci și musculare netede,
vasodilatatoare și agenți hipotensivi. De asemenea, ajoenul și alți compuși organosulfurați derivați din ceapă
sunt agenți antitrombotici puternici. Astfel, efectele hipotensive și antitrombotice pot exacerba efectele
fiziologice ale anemiei și transportul afectat al oxigenului. Preparatele de usturoi care nu au fost îmbătrânite
provoacă leziuni directe ale mucoasei gastrice și ileale, ducând la durere și diaree.
 Semnele clinice pot fi observate într-o zi de la
ingestie, dar mai frecvent există o perioadă de decalaj
de câteva zile între ingestie și apariția semnelor
clinice. Semnele clinice includ de obicei:
• Nivel alterat de conștiință
• Tahicardie
Semne • Tahipnee

clinice • Reducerea (sau pierderea) apetitului

• Slăbiciune
• Letargie
• Diaree
• Disconfort abdominal
• Îngălbenirea pielii și/sau albului ochilor (icter)
Tratament

Nu există un antidot specific pentru intoxicația cu Allium. Tratamentul inițial include:

• Inducerea vărsăturilor
• Administrarea de cărbune activ
• Oxigenoterapie sau transfuzie de sânge, dacă este necesar
• Fluidoterapie
Se recomandă fluidoterapia intravenoasă pentru a ajuta la protejarea rinichilor împotriva nefrozei hemoglobinurice.
(Hemoglobinuria poate duce la nefroză secundară după hemoliză.)
Se recomanda decontaminarea gastrointestinala in cazuri de ingestie recenta. Emeza trebuie indusă prin administrarea de
apomorfină (câini; 0,03–0,04 mg/kg, IM, IV, SC sau intraconjunctival, deși IV este acum preferată datorită vitezei sale),
peroxid de hidrogen 3% (câini; 2,2 mL/kg, maxim 45 ml) sau dexmedetomidină (pisici; 7–40 mcg/kg, IM sau 3,5 mcg/kg IV).
Mulțumesc
pentru atenție!