Toxicitatea

materialelor plastice
Grupa 6- Ghiorghitanu Alexandra
Plasticul
Termenul de plastic face referire la acele materiale (de obicei denumite materiale plastice sau
mase plastice), produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se pot
prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune.
Plasticele sunt adesea materiale polimerice de natură organică, cu masă moleculară mare, care
conțin de obicei alți aditivi. Majoritatea materialelor plastice sunt sintetice, derivate din
produse petrochimice, însă există și alte tipuri de plastice realizate din materiale regenerabile
Este un material versatil, se găseşte în aproape orice consumăm, de la sticle, pahare, farfurii,
pungi, până la caserole, cutii şi chiar ustensile de bucătărie, şi cu toate că ne este foarte la
îndemână să le folosim (pentru că nu se sparg, sunt uşor de transportat etc.), trebuie să
acordăm o atenţie deosebită acestor ambalaje. Unele tipuri de plastic afectându-ne grav
sănătatea în mod direct.
Tipuri de material plastic

• * PET sau PETE (Tereftalat de Polietilenă) (tip 1) –

reprezintă recipientele de unică folosinţă. Acestea pot
elibera metale grele ce afectează echilibrul hormonal. PET
este probabil cel mai folosit tip de ambalaj pentru
comercializarea apei plate. Dar multe tipuri de ambalaje
sunt realizate din acest material. Tocmai datorită faptului
că utilizarea repetată a acestui tip de ambalaj creşte riscul
degajării de substanţe nocive precum şi al creşterii
numărului de bacterii, ambalajele de tip PET nu trebuie
refolosite. Decontaminarea sau curăţarea corespunzătoare
ar implica substanţe chimice nocive la rândul lor.
•  HDP or HDPE (Polietilenă de înaltă densitate) (tip 2)
– este probabil cel mai sigur tip de ambalaj. De aceea
instalaţiile moderne de aducţiune a apei sunt
realizate din acest tip de material. Este un material
plastic care, practic, nu eliberează nicio substanţă
chimică. Experţii recomandă alegerea acestui tip de
ambalaj la achiziţia de apă plată, fiind probabil cea
mai sănătoasă variantă disponibilă pe piaţă. HDPE
este un plastic rigid folosit mai ales la ambalajele
pentru lapte şi sucuri naturale, detergenţi lichizi,
cloruri, uleiuri, dopuri, pahare etc.
•  PVC sau V (Policlorură de vinil) (tip 3) – reprezintă o variantă de
ambalaj nerecomandată pentru produse destinate consumului
uman, dat fiind faptul că poate elibera două toxine cauzatoare de
boli hormonale. PVC este un material mai moale, uşor flexibil. De
regulă din el se fac folii alimentare, sticle de ulei, blistere pentru
medicamente, si multe alte produse. Datorită costului redus, e un
tip de ambalaj economic. De asemenea, datorită faptului că nu este
afectat de razele solare şi de efectele vremii, mai este folosit la
tâmplărie (geamuri tip termopan) sau furtune de grădină.
Policlorura de vinil este deosebit de periculoasă pentru că are în
compoziţie DEHA, un produs chimic folosit pentru a face plasticul
mai flexibil, dar care este nociv, potrivit specialiştilor. Aceştia
avertizează că expunerea îndelungată la DEHA poate cauza scăderi
în greutate, afectează ficatul şi poate cauza cancer.
•  LDPE (Polietilenă de densitate scăzută) (tip 4) – acest tip
de plastic nu poate fi folosit fizic în producţia de sticle, ci
mai degrabă pentru sacoşe, plase şi saci menajeri.  Totuşi,
dat fiind faptul că acest tip de material nu eliberează
substanţe chimice nocive, în ultimul timp i s-au găsit noi
întrebuinţări chiar în producţia de mobilă şi de haine. Se
mai întâlneşte la ambalajele unor produse cosmetice şi de
igienă, cum sunt cele de tip tub (pastă de dinţi,
demachiante, creme), flacoane farmaceutice, pungi
pentru depozitare, folie pentru ambalat alimente, pahare,
castroane sau jucării flexibile.
• * PP (Polipropilenă) (tip 5) – un tip de plastic alb sau
semitransparent, folosit pentru ambalarea iaurturilor,
a sucurilor, a cutiilor de cereale, scutecelor de unică
folosinţă, a găleţilor, a caserolelor, a dopurilor de
sticle şi a cutiilor pentru margarină şi iaurt. Este un
material rigid dar uşor, având o rezistenţă termică
deosebită. Asigură o barieră pentru umiditate,
substanţe chimice şi grăsimi. Este folosit la
recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele
sticle, boluri, paie pentru baut, unele cutii de iaurt,
cosmetice şi biberoane.
• PS (Polistiren) (tip 6) – cu toate că este des folosit în industria
ambalajelor alimentare, este un alt material periculos, întrucât
eliberează substanţe chimice cancerigene, ca de exemplu stirenul. Din el
sunt fabricate paharele de cafea, sucuri, caserole pentru mâncare de tip
fast-food (ambalajele tip scoică). Multe dintre ambalajele fast-food sunt
fabricate din PS, datorită faptului că e un bun izolator termic,
nepermiţând mâncării să se răcească sau sucurilor reci să se încălzească.
Este un plastic ieftin, uşor şi deformabil. Mai este cunoscut şi sub
denumirea de “styrofoam”. În construcţii este des folosit ca
termoizolator (expandat sau extrudat), dar şi la ambalajele pentru ouă şi
pentru învelirea produselor elctrocasnice în vederea transportării în
siguranţă.
•  PC (Policarbonat) sau plasticul neetichetat (tip 7) – este cel mai
periculos tip de ambalaj alimentar din plastic, poate elimina BPA
(bisfenol A) şi este des utilizat la producţia sticlelor de apă pentru
sportivi, a recipientelor pentru mâncare şi, din păcate, chiar a
biberoanelor pentru sugari. Această categorie a fost gândită astfel
încât să includă atât policarbonatul cât şi alte plastice, astfel
reciclarea şi reutilizarea acestei categorii de ambalaje nu este
standardizată. Practic, bisfenolul A este un xenoestrogen cu efecte
secundare ce afectează sistemul endocrin. Temerile sunt legate de
posibilitatea ca, în anumite condiţii, bisfenolul să migreze în
alimente într-o cantitate care ar pune în pericol sănătatea. În aceste
condiţii a apărut cererea de înlocuire a policarbonatului cu
materiale alternative care nu conţin BPA.
• Un studiu realizat în cadrul Programului Naţional de Toxicologie, condus de National Institutes of Health
din SUA, a arătat impactul asupra sănătăţii pe care îl are bisfenolul-A (BPA), cel mai periculos compus al
plasticului policarbonat, prescurtat PC – acel plastic dur. BPA este prezent în majoritatea ambalajelor din
plastic, dar şi în compoziţia CD-urilor, a DVS-urilor, şi a unor electronice şi dispozitive medicale. S-a
demonstrat că BPA poate pătrunde în alimentele sau lichidele cu care intră în contact. Contaminarea se
poate face la trecerea prin microunde, prin contactul cu un lichid foarte cald ori cu mâncare acidă (sau
sucuri).
• O cantitate semnificativă de BPA este eliberată în alimente când în vas este turnată apă fiartă.
Astfel, bisfenolul se eliberează de 55 ori mai repede decât în alte situaţii şi persistă şi după ce apa
fierbinte a fost aruncată. Acest lucru indică faptul că până şi simpla spălare a paharului sau sticlei din
plastic cu apă fierbinte duce la creşterea conţinutului de BPA. Urmările BPA asupra sănătăţii sunt
deosebit de grave, întrucât provoacă diabet, cancer chiar şi persoanelor care au ingerat can­tităţi mici de
bisfenol A, leziuni structurale ale creierului, hiperactivitate, sporeşte agresivitatea, slăbeşte puterea de
învăţare, creşte riscul obezităţii şi slăbeşte sistemul imunitar.
Mulțumesc pentru atenție!