UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE
 Prin sucuri de fructe se definesc acele băuturi obţinute
din diferite specii de fructe, coapte şi sănătoase, printr-
un procedeu mecanic(presare,centrifugare) sau prin
difuzie şi care sunt conservate prin diferite
procedee(concentrare, conservare chimică,
pasteurizare). Fabricarea sucurilor de fructe s-a
dezvoltat în două direcţii:
 -sucuri limpezi(fără particule în suspensie), care
datorită eliminării suspensiilor au un grad mare de
transparenţă;
 -sucuri cu pulpă(cu particule în suspensie), la care
trebuie asigurată stabilitatea suspensiilor. În ultimul
timp, sucurile de fructe au căpătat o largă utilizare,
putându-se vorbi de o terapie prin scuri de fructe în cele
mai diverse afecţiuni.
 Din punct de vedere al aspectului igienic, în industria
sucului natural de fructe, ca de altfel în majoritatea
industriilor de profil alimentar trebuie acordată o
importanţă deosebită aspectelor legate de igiena
produsului. Acest aspect se referă la condiţiile de
obţinere plecând de la materiile prime necesare şi până
în momentul în care produsul ajunge la consumator.
 Proprietăţile organoleptice ale sucului sunt date de
culoarea,mirosul,gustul şi aroma sucului. Mirosul- este
caracteristic fiecărui tip de suc,plăcut, fără mirosuri
străine.
 Culoarea- este specifică fiecarui sortiment depinzând în
mod direct de tipul fructului utilizat ca materie primă.
Astfel culoarea variază putând fi portocalie(Granini de
portocale sau Granini de piersici ),roşu(Granini de visine
sau Granini struguri roşii ),galben-verzui(GRANINI de
struguri albi),roz(Granini de grapefruit roşu).
 Gustul şi aroma sucului- este caracteristic fiecărui tip,
fără gust străin. În general sucul este dulce, aromat în
funcţie de tipul fructului din care provine.
 Tehnologia de fabricare a sucurilor de fructe limpezi are
loc după schema clasică de obţinere a sucurilor de
fructe, acordându-se o atenţie deosebită procesului de
limpezire şi filtrare pentru a asigura o limpiditate de
„cristal”. Sucurile din fructe se pot obţine prin zdrobire,
presare, centrifugare şi difuzie. Se apreciază că fiecare
specie de fruct urmează o tehnologie specifică, dar
toate tehnologiile, indiferent de fruct şi de calitatea sa,
cuprind operaţiile de obţinere a sucului printr-un
procedeu mecanic prin difuzie şi de limpezire a sucului
brut prin diferite procedee. Sucurile de fructe se obţin
din fructe proaspete, bine coapte şi presate. Cel mai
des se prepară suc de mere, struguri, vişine, zmeură,
coacăze, capşune, caise, piersici.
 Principalele materii prime folosite în obţinerea sucului natural de
fructe sunt reprezentate de fructe şi apă. Apa este o materie primă
importantă în această industrie deoarece intră în compoziţia sucului
dar este folosită şi de a lungul întregului proces tehnologic de
obţinere a acestuia.
Apa, în industria alimentară, are întrebuinţări multiple în procesul
tehnologic ca: materie primă sau auxiliară, ca apă de spălare, apă de
sortare, apă de racire şi transport al diverselor materiale. Apa
folosită în procesele tehnologice ale industriei alimentare, trebuie să
fie potabilă şi să aibă caracteristicile organoleptice,fizico-chimice şi
microbiologice corespunzătoare. În
industria alimentară există consumuri importante de apă. Necesarul
de apă al diferitelor subramuri ale industriei alimentare se stabileşte
în funcţie de procesele de producţie şi diversitatea tehnologiilor de
fabricaţie
 Ambalajul este un material (hârtie, carton, masă plastică etc.)
în care se împachetează ceva pentru a fi păstrat sau
transportat. Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe
criterii, care sunt utilizate frecvent în practică:
 După modul de folosire:
-de unică folosinţă
-refolosibile (returnabile)
 După materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:
-ambalaje din hârtie şi carton;
-ambalaje din sticlă;
-ambalaje din metal;
-ambalaje din materiale plastice;
-ambalaje din lemn, înlocuitori de lemn și împletituri;
-ambalaje din materiale textile;
-ambalaje din materiale complexe.
Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de
mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs
sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia
temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic,
biologic, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora
în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului,
depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la
expirarea termenului de garanţie.În comerţul actual,
practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.
Ponderea costului ambalajelor în costul total al produselor
nu este de neglijat, fiind cuprinsă între 5 şi 15 %, iar în
cazul produselor de lux, poate ajunge până la 30 – 50 %.
Ambalajul a devenit indispensabil în circulaţia tehnică a
mărfurilor. În prezent se apreciază că cca. 99 % din
mărfuri sunt ambalate într-un mod sau altul.
 Sucurile Granini sunt ambalate în mai multe tipuri de
ambalaje confecţionate din diverse materiale şi sunt de
diferite capacitati de la 0,5l pâna la 1,5l. În funcţie de tipul
ambalajului acesta are anumite caracteristici fizico-chimice
si microbiologice. Astfel sucurile Granini se pot gasi
ambalate în recipiente confecţionate din sticlă, materiale
plastice(PET) sau cutii de carton. Alegerea unui material
de ambalare se face ţinând cont de gradul de protecţie pe
care îl asigură produsului, posibilităţile de transport,
capacitatea de a îndeplini funcţia de promovare a
vânzărilor şi ponderea costului ambalajului în cadrul
costului total al produsului.
 Materialele pentru ambalarea alimentelor pot fi
clasificate în două grupe principale, în funcţie de
perioada de timp de când sunt utilizate:
 -Materiale clasice de ambalare
 -Materiale moderne de ambalare.
Sticla este considerată materialul ideal pentru
ambalaje datorită caracteristicilor sale şi a
avantajelor pe care le oferă ca ambalaj; fiind utilizată
cu precădere la ambalarea produselor lichide sau
vâscoase. Este utilizată pe scară largă în domeniul
alimentar, dar şi în industria farmaceutică, la
ambalarea produselor chimice etc.
 Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt
următoarele : Este impermeabilă la gaze, vapori, lichide ; Este
inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare
şi nu pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat ;
Este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă
sterilizarea ; Nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor ;
Este transparentă, permiţând vizualizarea produselor ;Poate fi
colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului
împotriva radiaţiilor ultraviolete ; Este un material rigid care
poate fii realizat în forme variate ;Are o bună rezistenţă la
presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea unor
băuturi ca: şampanie, cidru etc. ;Este reciclabilă, nu poluează
mediul; Se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.
 Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi
dezavantaje legate de : Rezistentă scăzută la şoc mecanic,
rezultând dificultăţi în transport şi depozitare ;Rezistenţă
scăzută la şoc termic ; Masă proprie mare.
 Ambalaje din materiale plastice
 Deşi sunt mai noi pe piaţa ambalajelor,
materialele plastice oferă o serie de avantaje
incontestabile faţă de alte materiale clasice :
masă proprie mică ; prelucrare uşoară, ele
putând fi modelate în orice formă; prezintă
rezistenţă la şocuri mecaniceprotejează bine
produsele ambalate în timpul transportului şi
depozitării ; sunt impermeabile la apă, vapori
de apă, grăsimi, impurităţi etc.; pot fi
transparente sau opace, în funcţie de
cerinţele de protecţie cerute de produsul
ambalat; prezintă rezistenţă la radiaţiile
infraroşii şi ultraviolete ;prezintă sudabilitate
şi posibilitate de lipire .
 Ambalajele din materiale plastice pot fi recuperate si
reintroduse în circuitul industrial, evitându-se astfel
poluarea mediului. Prin reciclarea ambalajelor din mase
plastice se reduc costurile de fabricaţie ale ambalajelor,
consumul de materii prime sau chiar se pot înlocui
ambalajele clasice. Ambalajele flexibile din PE
(polietilena) , PP (polipropilena), PVC (policrorura de vinil)
, PET (polietilena tereftalat ), PA (poliamida) sunt utilizate,
în principal, sub forma de straturi bariera sau lianţi
materiale complexe de ambalare.
 Modul de ambalare al sucurilor GRANINI este
reprezentat de ambalarea în recipiente şi ambalare
aseptică. Acestea pot fi din sticlă, materiale
plastice sau materiale complexe. Acest tip de
ambalare se aplică pentru lichide alimentare
pasteurizate, pentru conserve, pentru produse
fluide sau semifluide. Sucurile şi nectarurile de tip
GRANINI sunt produse lichide alimentare
pasteurizate.
 Modul de închidere şi etanşare al produsului
Sticla furnizează cea mai bună protecţie a
sucurilor.Recipientele de sticlă etanşează ermetic
împotriva aerului. Acest lucru înseamnă că
elementele externe nedorite (cum ar fi oxigenul),
nu pot pătrunde în interiorul produsului, iar aroma
nu poate ieşi din sticlă. Sucurile îmbuteliate în
sticle au o rezistenţă deosebită la păstrare, iar
consumatorul poate vedea conţinutul acesteia.
 Sticlele de îmbuteliere a sucului GRANINI se închid
ermetic cu un dop din material metalic care poate
acoperi sticla chiar dacă produsul nu se consuma
integral, deoarece sistemul de închidere se produce prin
înfiletarea dopului. Dopul este o capsulă metalică
prevazută cu o peliculă de plastic ce asigură o etanşare
mai bună. În cazul îmbutelierii în sticle, nu există
cazuri de amestec al componentelor ambalajului cu
produsul. Un alt tip de recipiente sunt cele din
polietilen terftalat(PET). Utilizarea polietilen
tereftalatului (PET) ca material pentru confecţionarea
buteliilor destinate ambalării produselor alimentare
lichide, generic denumite băuturi, a început încă din
1970 deşi abia 20 de ani mai tarziu s-a impus cu
adevărat pe piaţă.
 Design-ul de produs constă în aspectul exterior, aspectul
interior, culoare, miros, gust, textură, consistenţă. Aspectul
exterior diferă în funcţie de sortiment şi anume dacă ne
referim la nectaruri, aspectul acestora nu este o calitate a
produsului deoarece, nectarul este prin natura sa un lichid
tulbure deoarece conţine pulpă de fruct. De aceea nectarul se
ambaleză de obicei în cutii tetra-pack. La acest tip de suc
contează foarte mult ambalajul care practic determină
consumatorul să aleagă produsul optim.
 Design-ul de ambalaj reprezintă caracteristicile ce descriu
ambalajul şi anume: forma, culoarea, grafica ambalajului.
 17
 Forma ambalajului pentru sucurile Granini este cilidrica fiind o
sticlă ce are in jumatatea inferioara niste gropite ce aduc un
plus de creativitate produsului si tot odata face produsul usor
de recunoscut. Pentru recipientele confecţionate din sticlă
acestea au dimensiuni mai mici fiind cilindrice, prezentand
aceleasi gropite pe suparafata inferioara având o formă
asemanatoare cu cea pentru sticlele PET dar care este usor
bombata la baza, avand o uşoră utilizare a acestora putând
fii uşor manipulate.
 Culoarea ambalajului. Ambalajele PET cât şi cele
din sticlă sunt invizibile pentru a pute vedea
produsul. Recipientele din sticlă în care se
ambalează nectarul au o transparenta mult mai
mare decat a celor de tip PET.
 Grafica ambalajului este sugestivă deoarec
prezintă fructele din care este obţinut sucul
respectiv impreuna cu informatiile ce ar interesa
cumparatorul. Fundalul verde si asocierea culorii
sloganului cu cea a capacului conferă o diferenţiere
extrem de utilă la raft, reflectă poziţionarea
premium a mărcii precum şi o simplitate naturală.
 Eticheta reprezintă totalitatea
informaţiilor care însoţesc produsul
alimentar respectiv şi care sunt de
regulă înscrise pe ambalaj şi care oferă
consumatorului detaliile privind
caracteristicile produsului cum ar fi
data de expirare, lista ingredientelor,
numele şi adresa producatorului etc.
 Eticheta produselor Granini conţine toate
elementele informaţionale obligatorii pe care
trebuie sa le aibă orice produs alimentar.
 Produsele ambalate în recipiente de plastic şi de
sticlă au o etichetă aplicată şi este reprezentată de
un material scris şi imprimat pe o folie din material
plastic care este aderntă la recipient.
 Pentru produsele Granini eticheta îndeplineşte atât
funcţia de informare şi protecţia consumatorului
cât şi funcţia de reclamă şi promovare a
produsului.
 Elementele informaţionale care se găsesc pe
eticheta produselor Granini sunt următoarele:
- denumirea produsului: suc natural de fructe; -
numele şi adresa producătorului,distribuitorului :
produs de EckesGranini Group GmbH D-55266
Nieder-Olm, Germany.; Distribuitor în România: S.C.
Carlsrom Beverage Co. S.R.L.. Bd Biruintei 89,
Pantelimon, Ilfov.
- descrierea sortimentului :suc natural de portocale;
- data de expirare: a se consuma de preferinţă
înainte de18.06.2012;
- ingrediente: apă, suc de portocale(suc de portocale
min.15%), zahăr, pulpa de portocale,(1.5%) suc
concentrat de lamai, vitamina C(acid ascorbic) arome
naturale, stabilizatori: pectina si guma locust,
colorant beta caroten
- numărul standardului şi al documentului normative
de produs: ISO 9001 şi HCCP
- instrucţiuni de păstrare şi utilizare: a se păstra la
loc răcoros, ferit de îngheţ şi soare; a se agita bine; a
se servi rece; a se păstra la frigider după desfacere şi
a se servi în cel mult 3-4 zile; ambalaj nereturnabil.
 Constantin Banu – „ Tratat de industrie
alimentară, Tehnologii alimentare”,
Editura ASAB, Bucureşti, 2009 Felicia
Stoica – „ Tehnologii generale în
industria alimentară”, Editura SITECH,
Craiova, 2007
 www.wikipedia.ro