I.Definiție. Clasificarea afecţiunilor inflamatorii a sinusului maxilar.

Afecțiunile inflamatorii ale sinusurilor alcatuiesc un important factor de morbiditate, care

dăunează anual sănătății unei părți însemnate a populației țării noastre.

”Sinuzit” - inflamaţia mucoasei care tapetează sinusurile paranazale, e o afecţiune relativ

răspândită la nivel mondial, milioane de oameni sunt diagnosticaţi cu această maladie. În marea
majoritate de cazuri factorul etiologic e reprezentat de infecţii bacteriene sau virale. Există dar şi
cazuri, când infecţia e provocată de o micoză.

Clasificarea unei maladii ne oferă posibitatea de a cunoaşte patologia studiată în

complexul său aspect. Patologiile sunt clasificate în depentenţă de etiologia lor în diferite clase:
dobândite, congenitale, genetice, neurogene, inflamatorii etc. Asemenea clasificări ne ajută la
realizarea simplificării comunicării medicilor de diferit profil sau chiar şi pe aria internaționlă,
care conţine în sine îmbinarea semnelor clinice şi simptomelor afecţiunii. O clasificare bine
oformată ne poate ajuta la planul de tratament şi nu în ultim plan educarea pacientului despre
afecţiune şi complicaţiile ei.

Astfel afecțiunile inflamatorii ale sinusurilor pot fi clasificate după mai multe criterii:

 După criteriul anatomotopografic:

• anterioare
• posterioare
Acestea au numele sinusului afectat. În cadrul celor anterioare intră: sinuzite maxilare,
rinoetmoidite, sinuzite frontale, iar în cadrul celor posterioare intră etmoidosfenoiditele.
 În funcţie evoluția inflamaţiei:
• sinusită acută
• sinuzită subacută
• sinuzită cronică
• sinuzită cronică acutizată
 În funcţie de tipul factorului cauzal:
• sinuzită bacteriană
• sinuzită virală
• sinuzită fungică
• sinuzită alergică
• sinuzită polipoasă
• sinuzită iatrogenă
 Comform criteriului bacteriologic pot fi întâlnite sinuzite mono sau polimicrobiene
nespecifice: stafilococice, streptococice, pneumococice etc., sinuzite microbiene specifice:
luetice, tuberculoase etc. După criteriul virotic ca etiologie a sinusitelor pot servi: virusurile
paragripale , virusul respirator sincițial , iar pentru cele fungice : aspergilus mucormycosis,
paecilomyces candida ,speciile de penicillium.
 În funcţie de numărul sinusurilor afectate (şi tipul acestora):
• sinuzita unui singur sinus sau o singură pereche de sinusuri (sinuzita maxilară)
• polisinuzitele (cel puțin 2 sinusuri afectate)
• pansinuzita (afectează toate sinusurile )
 După vârsta de apariție :
• sinuzita copilului
• sinuzita adultului
• sinuzita bătrânului

II. Etiopatogenia afecțiunilor sinusului maxilar

Funcţionarea normală a sinusurilor paranazale depinde de trei componente esenţiale:

secreţie sinusală normală, integritatea funcţiei ciliare şi patenţa ostială. Aceste componente
asigură clearance-ul continuu al secreţiilor. Mucoasa sinusală secretă mucus în cavităţile
sinusale. Mucusul e propulsat prin acţiunea cililor către cavitatea nazală şi nazofaringe.
Afecţiunile care interferă cu oricare din aceste trei componente, prin apariția şi multiplicarea
unor germeni patogeni pot predispune pacientul la o inflamaţie sinusală, deoarece includ procese
reactive de apărare ale organismului, caracterizate prin inflamația țesuturilor invadate.Un rol
important în dezvoltarea procesului patologic îl are răspunsul macroorganismului. Inflamația,
progresând, poate implica în procesul distructiv celulele intacte, structurile osoase sau organ în
întregime, astfel fiind individuală pentru fiecare pacient.
 Ciclul evenimentelor care duc la sinuzită cronică începe cu blocajul ostial.

Ce ține de microbiologia sinusurilor, aceasta până în prezent rămâne o zonă

controversată.
În general, infecţioniştii, au solicitat puncţie aspirativă sinusală pentru culturi cantitative pentru a
confirma etiologia microbiană. Cele mai multe studii s-au făcut pe aspirate sinusale maxilare
datorită accesibilităţii lor. În mâinile unui specialist, endoscopia rigidă şi culturile în sinuzita
acută maxilară, furnizează o sensibilitate şi o specificitate de 80 respectiv 85%, în comparaţie cu
aspiratele sinusale din puncţia sinusală normală, pentru Haemofilus influenzae, Streptococus
pneumoniae, şi Moraxella catarrhalis. Foarte puţine studii s-au axat pe microorganisme atipice
(Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae sau Legionella species). Din această cauză
etiologia microbiană, deci și originea sinusitei maxilare, fie ea de natură odontogenă,
neodontogenă nu poate fi sigur afirmată în stabilirea unui diagnostic correct.
Așadar, inflamațiile sinusurilor paranazale sunt provocate de factori cauzali,ce pot fi
clasificați în trei mari categorii: locali, de vecinătate și generali.
Cauze locale
În etiologia locală a sinuzitelor pot interveni factori determinanți si factori favorizanți.
Din prima categorie fac parte cu precădere infecțiile polimicrobiene ale mucoasei, cu germeni
nespecifici precum stafilococici, streptococici, pneumococici, germeni specifici: luetici,
tuberculoși etc., virotici: paragripali și fungici : aspergilus ,candida etc. Factori locali favorizanți
sunt numeroși și variați. Unii dintre aceștia, care actionează ca factori mecanici nu întârzie să
devină cu timpul elemente ale favorizarii apariției dar totodată a întreținerii sau permanentizării
infecției locale. Acești factori pot fi grupați astfel:
a. Factori anatomici – anatomia normală sinuso-nazală, prin particularitățile ei, poate
reprezenta un factor etiologic al patologiei inflamatoare sinuso-nazale. Astfel, există o frecvență
mai mare a sinuzitelor anterioare decât a celor posterioare. Practic, intreaga patologie
inflamatoare sinuso-nazală este o patologie a ostiumului siunusului. Obstrucția lui mecanica,
edematoasă sau infecțioasă determină o reacție în lanț a sinusopatiilor funcționale, a căror cauză
majoră este carența aerării. În schimb, în sinusopatiile infecțioase, cea mai alterată este funcția de
drenaj.
b. Factori traumatici – sinuzitele traumatice pot fi provocate de accidentele de muncă ,
accidentele de circulație, sport etc. Ori de câte ori aceste traumatisme sunt însoțite de fracturi
transversale ale feței sau ale bazei craniului, pot fi interesate concomitent mai multe cavități
sinuzale. Sinuzita traumatică este consecința vehiculării agentilor patogeni de la exterior, a
infectării secundare, infectare favorizată de o fractura deschisă, prin soluția de continuitate
sinuso-buco-faciala.. O importanță deosebită o au si barotraumatismele la aviatori sau scafandri
datorită diferențelor bruște și mari ale presiunii aerului în raport cu presiunea din cavitățile
sinuzale, valorile presiunii se modifică brusc și realizează mecanismul unei sinuzite
transsudative.
c. Corpii străini endonazali sau intrasinuzali pot favoriza constituirea secundară a unei
sinuzite maxilare (tamponamentul nazal parțial sau total, tubaj nasogastric,implanții dentari ).
d. Factori tumorali – prezența unei tumori dezvoltate în sinusul maxilar sau a polipilor
sinonazali prin efectul tulburării fiziologiei normale sau prin acela al ulcerării și
infectării secundare , poate fi o cauză favorizantă pentru constituirea unei sinuzite de
stază seroasă sau supurată,
Cauze de vecinatate
Acestea acționează prin mecanismul tulburării fiziologice nazo sinuzale normale, fie mai
adesea prin acela al focarului infecțios. Se cunoaște că dinții sinuzieni (cel de al doilea
premolar, primul si al doilea molar), dacă sunt devitalizați în scop protetic pot genera
reacții inflamatoare apico-dentare cu răsunet asupra sinusului maxilar vecin
(mucoperiostul sinusului). Totodată, existența unei amigdalite palatine cronice, cu
acutizări frecvente, prin perturbări vasomotorii pe care le poate intreține în cornetele
nazale și prin acțiunea ei focal toxică, poate constitui un element cauzal de importanță
 deosebită pentru generarea sau nevindecarea unei sinuzite. Important este de a stabili un
diagnostic diferențial corect , în vederea stabilirii etiologiei și a unui tratament cu succes.
Cauze generale
Cauzele generale sunt multiple si cu aspecte foarte variate. În categoria acestor cauze
intră influența macroclimatului dar și a microclimatului mucoasei nazo-sinuzale.
Ceea ce s-a observat că reușește să deregleze mai ușor reactivitatea fiziologică de
adaptare și de apărare a acestei mucoase sunt diferențele bruște și mari de temperatură dar și de
presiune. Aceasta este o etiopatogenie clară şi bine argumentată a sinusitei maxilare, care
rămâne a fi neclarificată, una din teoriile discutate ar fi: teoria „aerogenă” cu prezenţa
anomaliilor complexului nazal ce influenţează direcţia curenţilor de aer şi aerarea sinusurilor
paranazale. Factorii meteorologici acționează asupra mecanismelor funcționale nazo-sinuzale nu
numai prin acțiunea directă a curentului de aer necorespunzător, ci mai ales indirect, prin
intermediul sistemului nervos central care este confruntat si el cu aceste noxe.Are loc în aceste
cazuri, o reacție modificată din partea sistemului nervos central, la nivelul centrilor diencefalici,
al centrilor cortico-cerebrali, precum si din partea sistemului vegetativ neuro-endocrin.
Alături de macroclimat, o importanță deosebită este acordată atmosferei sau condițiilor
locului de muncă, respectiv microclimatului.
În patologia inflamatorie a sinusurilor nazale, un rol de mare importanță îl au și cauzele
de mediu endogen. Aici intră toate patologiile de nutriție, care pot genera procesele inflamatorii
și supurative. Avitaminozele, hiperuricumia, obezitatea, tuberculoza, hipocalcemiile, anemiile,
reumatismul, diabetul, hipofuncția corticosuprarenală si cea hipofizo gonadică, instabilitatea
neurovegetativă etc. pot fi recunoscute uneori ca generatoare sau favorizante de sinusite
carențiale, metabolice si neuro-endocrine.
Starea de fragilitate a mucoasei sinuzale constă, în primul rând, în tulburarea
mecanismelor de apărare a mucoasei împotriva agenților infectanți, interesând în esența
imunitatea câștigată filogenetic de către această mucoasă.
O alta cauză favorizantă a infectării mucoasei poate fi alergia. Factorii alergizanți sunt
numeroși și diverși. Ei pot fi aerieni, pneumalergeni (polen, praf casnic, pene), alimentari (fragi,
capsuni, cacao), fizici (frig, umezeala), medicamentoși (iod, sulfamide,aspirină,cocaină), chimici
(gaze industriale, diferiți vapori), biologici (toxine bacteriene).

Factorii etiologici determinanți: fungi Aspergillus flavus și bacterii Staphylococcus aureus

 Aspergillus flavus
A. Cultura după 3 zile la temperatura de 37C0, B -5 zile la 37C0 , C. 7-zile la 37C0.

Staphylococcus aureus
Cultură 24h la temperatura 37 C0
Studiile privind microbiomul sinuzitei cronice au evidenţiat o incidenţă
crescută pentru Staphylococcus aureus, diverse tulpini de bacterii Gram negative şi
germeni anaerobi, iar recent a fost luat în condiserare ca agent patogen și în sinusitele maxilare
acute în aproximativ 10 % din cazuri.
Alte studii efectuate de specialiştii autohtoni ne oferă date statistice privind gradul de
afectare a sinusurilor paranazale: 3.57% micetom a sinusului frontal, 30,3% micetom a sinusului
sfenoidal şi 66,07 micetom a sinusului maxilar, în 37,5% cu afectarea bilaterală.