Îngrijiri Speciale În Stomaterapie Oammr 2023

ÎNGRIJIRI SPECIALE ÎN
STOMATERAPIE
Drd CORINA ȚIBREA
Asistentă șefă
IRGH CLUJ NAPOCA
INTRODUCERE
Stomaterapia a apărut ca o necesitate în îngrjirea pacienților purtători de
stome, atât digestive cât și urinare, deoarece :
• stomiile prezintă particularități de îngrijire
• personalul medical trebuie să aibă cunoștințele medicale necesare
procesului complex de îngrijire
• pacientul trebuie ajutat și instruit ca să se poată îngriji singur sau cu
ajutorul familiei
• pacientul acceptă greu ideea de a fi purtător de stomă definitivă
• calitatea vieții pacientului stomizat trebuie permanent îmbunătățită
• produsele de îngrijire trebuie să fie folosite corespunzător
• dificultățile de îngrijire trebuie tratate cu atenție și profesionalism
20XX presentation title 2

Introducere în stomaterapie
Scurt istoric
După unele izvoare istorice, datând din sec IV Î.C., se pare că

Praxagoras a efectuat prima colostomie pentru decomprimarea
intestinului, pe care a închis-o după obţinerea efectului dorit.
Născut pe o insulă grecească , Cos, cu tradiție medicală importantă,

dintr-o familie de medici cu tradiție, Praxagoras a fost un important
medic, chirurg și filozof al vremii. Evoluția făcută de Școala
Hipocrată de Medicină i-a sporit și mai mult talentul și l-a ajutat să
efectueze operații chirurgicale care se credeau imposibile pentru
acele timpuri. A creat o fistulă enterocutanată pentru a face față
obstrucției intestinului, printr-o tehnică chirurgicală inovatoare,
operație care îi sporește faima în acele vremuri.

Scurt istoric
• Secolul XVIII marchează câteva premiere.
• În 1710 Alexis Littre, medic și anatomist francez,autor a numeroase publicații medicale din acea vreme,
efectuează o colostomie la un bolnav cu imperforaţie anală.
• Chiar dacă metoda nu stârneşte un prea mare interes în acea vreme, şi alţi chirurgi ai vremii vor efectua
această operaţie câteva decenii mai târziu pentru diferite afecţiuni.
• În anul 1776 Henri Pillore efectuează prima cecostomie
• În anul 1783 Dubois efectuează prima colostomie la un copil cu imperforație anală
• În anul 1793 Duret efectuează prima colostomie transversă la un adult
• În anul 1797 Fine efectuează prima transversostomie
• În anul1879 Martini efectuează prima ileostomie
• În anul 1956 Bricker efectuează prima cistectomie cu conduct ileal

Scurt istoric
• În anul 1888 Maydl realizează prima colostomie fixată la peretele abdomnal print-un tub
de cauciuc trecut transmezocolic. Deși tubul a fost înlocuit cu o baghetă de sticlă în anii
următori de către Reclus și Hartmann acest tip de operație a rămas cunoscut ca și
operația Maydl după numele celui care a efectuat primul acest tip de intervenție
chirurgicală
• După această perioadă s-au dezvoltat mai multe procedee care să permită aplicarea
mai facilă a sacilor colectori, să elimine necesitatea îndepărtării ulterioare a unor
elemente de suport și să reducă rata complicațiilor postoperatorii de la nivelul tranșei de
colostomie.
• Datorită progreselor înregistrate de tehnicile chirurgicale, în perioada următoare şi
promovării unor tehnici radicale cum este amputaţia de rect în tratamentul cancerului
rectal, a crescut simţitor numărul purtătorilor de colostome definitive.
• Datorită creşterii numărului bolnavilor stomizaţi a început să se pună problema îngrijirii
stomiilor, problemă pe care britanicul J.P.Lockhart Mummery o intuieşte atunci când în
1917 dă primele sfaturi privitor la această problemă.

Scurt istoric
• Apar primele dispozitive pentru protezarea stomiilor, fapt
ce determină o îmbunătăţire a calităţii vieţii acestor
pacienţi.
• Primele dispozitive erau construite mai ales din cauciuc
şi materiale sintetice iar în 1935 apare pe piaţă primul
sac colector pentru ileostomie.
• Colostomia clasică pe baghetă larg utilizată și în prezent
nu se pretează prea ușor la aplicarea imediată a sacului
colector ceea ce îngreunează procesul de îngrijire dar
metodele chirurgicale ulterioare, moderne, fac procesul
de îngrijire mai facil, punga colectoare se poate aplica
imediat postoperator și se reduc din traumele provocate
pacientului de efectuarea chirurgicală a stomei.
• Pungile de colostomie moderne, ușor de aplicat
comparativ cu primele modele, au ușurat mult viața
pacienților stomizați.

Scurt istoric
• Anul 1954 marchează începutul stomaterapiei ca

disciplină ştiinţifică.
• Este anul în care chirurgul american Rupert
Turnbull de la Clinica Cleveland operează o tânără,
Norma Gill, care suferea de o rectocolită
hemoragică însoţită de multiple complicaţii şi
căreia îi confecţionează o ileostomie definitivă, la
vârsta de 34 de ani, iar recuperarea ulterioară a
fost miraculoasă.
• Turnbull și-a dat seama că ar putea efectua
această operație de stomie relativ nouă la acea
vreme dar cine ar putea ajuta pacienții să facă față
vieții cu o stomă? El a inventat termenul de
terapeut enterostomal , pentru persoana care ar
ajuta la reabilitarea acestor pacienți iar această
primă persoană a fost chiar pacienta operată de el.

Scurt istoric
• Această bolnavă şi-a manifestat interesul de a ajuta
stomizaţii, astfel că ea va fi angajată în 1958 la Clinica
Cleveland ca “Ostomy Technician”.
• Turnbull și Gill sunt denumiți tatăl și mama terapiei
enterostomale
• Norma Gill a fost un jucător cheie în inființarea Asociației
Americane de Terapie Enterostomală în anul 1968,
• A fost primul președinte al Consiliului Mondial de Terapie
Enterostomală
• A fost preocupată de spijinirea pacienților cu stomie și a
familiilor acestora
• A călătorit prin toată lumea și a fondat programe de
educație enterostomală
• A sprijinit eforturile de a distribui consumabile pentru
stomie în întreaga lume și a învățat pacienții și familiile
acestora cum să se îngrijească.
• Misiunea și pasiunea ei a fost să aducă o calitate mai
bună a vieții persoanelor stomizate

Scurt istoric
• În faţa succesului muncii depuse de Norma Gill profesorul Turnbull decide să creeze o
şcoală pentru formarea de stomaterapeuţi la Clinica Cleveland în anul 1961.
• În anul 1968 se crează o asociaţie oficială a stomizaţilor “Americam Association of
Enterostomal Therapist”.
• Primul preşedinte al acestei asociaţii a fost Edith Lenneberg.
• Norma Gill a fost secretară.
• În 1971 această asociaţie devine internaţională şi are 304 ET în 1974.
• Datorită numeroaselor vizite pe care Norma Gill le efectuează în Europa, pentru a face
cunoscută stomaterapia, este chemată în Franţa de către profesorul Georges Guillemin,
chirurg şef la secţia Chirurgie la Hotel Dieu, din Lion.

Scurt istoric
• În 1976 prima stomaterapeută din Franţa este diplomată la Cleveland – Suzane
Montandon, asistetă şefă în secţia profesorului Guillemin şi cu ajutorul acestuia,
deschide prima şcoală de stomaterapie în 1978.
• Tot în acest an s-a creat la Milano World Council of Enterostomal Therapists, iar Norma
Gill a fost aleasă preşedinte.
• Această asociaţie mondială şi-a mărit mult numărul membrilor săi, ajungând în prezent
să numere peste 60 de ţări membre.
• La congresul din 1962 de la Munchen a fost creată fundaţia Norma Gill, care are ca
scop de a favoriza pregătirea specialiştilor în lumea întreagă.
• România a participat pentru prima dată la un congres mondial în 1998 în Marea Britanie,
la Brigton, fiind reprezentată de Lia Mureşan, preşedinta Asociaţiei pacienţilor stomizaţi
din Baia Mare.

De reținut!
• Stomaterapia a apărut ca o necesitate în procesul de îngrijire a stomiilor

• Efectuarea unei stome pe cale chirurgicală dă pacientului o stare specială de discomfort și
nesiguranță în procesul de îngrijire
• Îngrijirea stomelor necesită cunoștințe speciale din domenii multidisciplinare: chirurgie,
gastroenterologie,dermatologie, nutriție, etc
• O îngrijire corectă a stomiilor conferă pacientului o stare de siguranță și comfort și îi oferă o
viață cât mai aproape de normalitate
• Prezența unei stomii nu trebuie să oprească pacientul din activitățile cotidiene
• Apariția pungilor colectoare de foarte bună calitate, cu multiple forme adaptate nevoilor și
patologiei pacientului îl ajută în obținerea comfortului și stării de siguranță dorite
• Prezența unui stomaterapeut cu cunoștințe solide de stomaterapie întărește colaborarea cu
pacientul și îl poate scuti de o mulțime de complicații care pot apărea în procesul de îngrijire.

Anatomia intestinului subțire
Clasic, anatomic, intestinul subțire este format din jejun și ileon, fără a putea face
o delimitare netă, anatomică între cele două segmente.
Intestinul subțire are forma unui tub cilindric cu suprafața netedă, aspect care îl diferențiază
de intestinul gros .
Intestinul subțire:
• este porțiunea cuprisă între stomac și intestinul gros,
• are o porțiune fixă numită duoden și o a doua, mai lungă și mobilă numită jejunoileon,
• are între 4 și 6 m lungime și
• calibru de 4 cm la nivelul duodenului și 2-3 cm la nivelul jejunoileonului .
Duodenul:
• are formă de potcoavă,
• are aproximativ 25 cm lungime și
• are 4 porțiuni:superioară, descendentă, transversală și ascendentă.
Vascularizația arterială: este asigurată de ramuri duodenopancreatice din artera

hepatică și mezenterică superioară
Vascularizația venoasă este asigurată de vena portă.
Inervația este asigurată de fibre simpatice și parasimpatice ce provin din plexul celiac.

Jejunoileonul:
• este porțiunea liberă a intestinului subțire
• se intinde de la flexura duodenojejnală până la orificiul ileocecal,
• descrie 14-16 flexuozități în formă de „U″ numite anse intestinale, jejunul având
cam 2/5 din lungime și ileonul 3/5 din lungime fără a exista o demarcație netă
între acestea .
Jejunul ocupă jumătatea stângă a cavității peritoneale iar ileonul ocupă hipogastrul
și fosa iliacă dreaptă.
Vascularizația arterială este asigurată de ramuri care provin din artera mezenterică
superioară .
Vascularizația venoasă este asigurată de vena mezenterică superioară.
Limfaticele au rol considerabil în absorbția digestivă. Limfa ajunge în canalul toracic
ce se varsă în vena subclaviculară stângă. Ca o particularitate, sângele venos din
teritoriul intestinal trece prin vena portă în ficat, pe când vascularizația limfatică
ajunge direct în teritoriul venei cave superioare.
Inervația este vegetativă , asigurată de plexul mezenteric desprins din plexul celiac.

Peretele intestinal este alcătuit macroscopic din 4 tunici :
1.mucoasă-alcătuită din mai multe tipuri de celule cu rol în activitatea intestinală,
suprafața de absorbție crește prin plicile circulare care sunt mai numeroase în
jejun, suprafața totală a intestinului subțire putând ajunge până la 200-500 m²,
valvulele conivente de la acest nivel se prezintă ca niște pliuri perpendiculare pe
axul longitudinal enteral, ocupă 2/3 din circumferință, sunt mai numeroase în
porțiunea proximală a jejunoileonului dispărând pe măsură ce se apropie de
valvula ileocecală.
2.submucoasă - cea mai rezistentă tunică, este un strat constituit din țesut
conjunctiv lax cu un abundent plex vasculo-nervos, ceea ce permite o mpbilitate a
mucoasei pe stratul muscular
3.musculară –dispus în două planuri, are un strat circular intern și unul longitudinal
extern
4.seroasă-stratul extern care învelește intestinul, intim aderentă
la stratul muscular

Fiziologia intestinului subțire
Funcțiile intestinului subțire sunt variate:
• digestie și absorbție,
• motilitate,
• funcție secretorie
• funcție endocrină
• rol în imunitate
Schimbul de apă și electroliți se face prin absorbție și secreție la nivelul intestinului

subțire și este influențat de hormoni polipeptidici, neurotransmițători,
prostaglandine și unele toxine bacteriene astfel că aportul lichidian exogen (5-9 l)
din care la acest nivel se absoarbe o bună parte, face ca în intestinul gros să nu ajungă
mai mult de 1-2 l, acest volum influențând mult volumul secrețiilor intestinale
eliminate prin stomiile digestive de la acest nivel.

Digestia intestinală reprezintă etapa finală a digestiei, prin definitivarea
fragmentării principiilor alimentare până la formele lor absorbabile.
Funcţia secretorie de la nivelul intestinului subţire este îndeplinită de trei organe

glandulare:
• pancreasul exocrin care secretă sucul pancreatic
• ficatul care secretă bila
• glandele intestinale care secretă sucul intestinal
Absorția intestinală este un proces fiziologic complex, are la bază

mecanisme fizice și chimice prin care produșii de digestie a alimentelor, apa ,
sărurile minerale și vitaminele traversează mucoasa intestinală și ajung în
mediul intern al organismului, 90% din absorbție are loc la nivelul intestinului
subțire.
Procese reduse de absorbție au loc și la nivelul cavității bucale și gastrice
(alcool, unele medicamente)precum si la nivelul intestinului gros(apa, săruri
minerale, vitamina K, etc...)

Sucul gastric :
• este produsul de secreție al glandelor gastrice
• are un pH de 1,5,
• se secretă în cantitate de 1,5 litri pe 24 ore,
• conţine 99 % apă şi 1 % reziduu uscat ( 0,4 % subst. organice:
fermenţi – pepsină, labferment, lipază, gelatinază şi mucină şi 0,6
% subst. anorganice-HCl, NaCl, KCl, fosfaţi de Ca şi Mg)
• este un lichid limpede, incolor sau opalescent
• principalele substanțe organice ale sucului gastric sunt fermenții
și mucina
• cea mai importantă substanță anorganică este reprezentată de
acidul clorhidric
• În sucul gastric există două feluri de fermenți:proteolitici(pepsina,
gelatinaza și labfermentul) si fermenți lipolitici(lipaza gastrică)
La nivelul stomacului se iniţiază digestia proteinelor, se absoarbe

parţial apa, alcoolul şi medicamentele.

Sucul pancreatic:
• este secretat de acinii pancreatici
• este secretat în cantitate de 1,5 litri / 24 ore,
• are pH =8,5 ,puternic alcalin datorită bicarbonatului de sodiu
• Este un lichid incolor și inodor
• conţine 99 % apă şi 1 % reziduu uscat.
• reziduul uscat este compus din substanțe organice și anorganice
• Substanțele anorganice sunt reprezentate de bicarbonatul de sodiu iar
substanțele organice sunt reprezentate de : fermenţi proteolitici: tripsina,
chimotripsina, ribonucleaza şi dezoxiribonucleaza, carboxipeptidaza,
fermenți lipolitici- lipaza pancreatică și fermenți glicolitici- amilaza
pancreatică.
Fermenții sucului pancreatic se clasifică în:
• fermenți proteolitici
• fermenți lipolitici și
• fermenți glicolitici

Bila:
• este produsul activității exocrine a ficatului,
• se formează continuu la nivelul capilarelor biliare fără pereți proprii de unde se
scurge prin căile biliare intra și extrahepatice spre vezicula bilară unde se
acumulează și apoi se concentrează prin absorbția apei și îmbogățirea ei cu
mucus.
• este secretată de ficat în cantitate de 800 ml-1000 ml/ 24 h
Bila hepatică conține 97% apă , 3% reziduu uscat(substanțe organice și

anorganice ) și nu conține mucus.
Bila din vezicula biliară conţine 85 % apă, 15 % reziduu uscat și conține mucus
Substanțele organice sunt reprezentate de mucus, săruri biliare, pigmenţi,
colesterol, fosfolipide
Bila nu conține fermenți digestivi!
Sub acţiunea bilei se realizează emulsionarea grăsimilor, digestia şi absorbţia
lipidelor, absorbţia vitaminelor liposolubile.
Pigmenții biliari sunt produși de eliminare ai catabolismului hemoglobinei, nu au rol
fiziologic și dau culoarea caracteristică a materiilor fecale .

Sucul intestinal:
• este produsul de secreție al glandelor intestinului subțire

• are un pH de 7,5 – 8,5 , puternic alcalin
• compoziția sucului intestinal este similară cu alte secreții digestive dar
aici întâlnim celule descuamate care dau aspectul de lichid tulbure a
acestuia
• conţine apă și reziduu uscat, care are substanțe organice și anorganice :
• substanțele organice sunt reprezentate de fermenţi(proteolitici, lipolitici și
glicolitici), mucus și celulele mucoasei
• substanțe anorganice sunt reprezentate de bicarbonatul de sodiu care
conferă pH-ul alcalin cu efect neutralizant asupra chimului gastric.
Sub acţiunea sucului intestinal este definitivată digestia proteinelor

şi nucleo proteinelor, glucidelor.
La nivelul intestinului subţire are loc absorbţia produşilor de
digestie, apei, s min (Ca, Na, Cl, P, Fe) şi vitamine.

Patologia intestinului subțire care poate
duce la ileostomie (temporară sau
definitivă)
• Diverticulii intestinali complicați
• Boala Crohn
• Infarctul intestino-mezenteric
• Ocluziile intestinale
• Hemoragiile, perforațiile, abcesele și stenozele intestinale
• Traumatisme intestinale severe
• Tumori intestinale benigne complicate (hamartoame, polipi
juvenili, leiomioame, boala Gardner...)
• Tumori intestinale maligne (adenocarcinoame, limfoame,
leiomiosarcoame, tumori carcinoide....)

Clasificarea histologică a tumorilor intestinului subțire
• Tumori epiteliale:
• Leziuni premaligne :adenomul (tubular, vilos, tubulovilos)
• displazia cu grad scăzut
• dispalzia cu grad înalt
• Hamartoamele :polipul juvenil
• polipul Peutz-Jeghers
• Carcinomul:adenocarcinomul
• adenocarninomul mucinos
• carcinomul cu celule în inel cu pecete
• carcinomul neuroendocrin(cu celule mari , cu celule mici)
• carcinomul mixt adenoneuroendocrin
• carcinomul neuroendocrin producător de serotonină,de somatostatină,de peptide
• paragangliom gangliocitic
• gastrinom
• Tumori mezenchimale: leiomiomul, lipomul, angiosarcomul, tumora stomală gastrointestinală, sarcomul
Kaposi , leiomiosarcomul

Investigații clinice și paraclinice pentru precizarea
diagnosticului
• Recoltărea sângelui pentru examene de laborator: hemoleucograma, glicemie, uree, creatinină,

TGO,TGP, bilirubină, gammaGT, fosfataza alcalină, proteine totale, albumine serice, natriu, potasiu,
calciu, magneziu, sideremie , markeri tumorali , procalcitonină, proteina C reactivă, VSH, teste de
coagulare, teste imunologice , alte probe bioloice la indicația medicului.....
• Ultrasonografia
• Examene radiologice cu contrast
• Enteroscopia
• Videocapsula endoscopică
• Tomografia computerizată
• CT enteroclisma
• CT enterografia
• RMN
• Puncția ecoghidată a formațiunilor de perete intestinal

Tratamentul chirurgical al
tumorilor intestinale
În cazul tumorilor intestinului subțire(adenocarcinoame cel mai frecvent ) tratamentul
chirurgical rămâne de cele mai multe ori singura opțiune pentru pacient cu
rezecabilitatea tumorii și ileostomie temporară sau definitivă în funcție de stadiul tumorii.
Tratamentele alternative (chimiotrapia, radioterapia) nu și-au dovedit pe deplin eficiența.
Evaluarea rezecabilității se face în general în perioada preoperatorie de către echipa
chirurgicală în funcție de rezultatele investigațiilor imagistice și comorbiditățile asociate.
Și în cazul patologiei benigne rezecțiile pot fi asociate cu ileostomii temporare sau
definitive
Complicațiile cele mai frecvente postoperatorii pot fi:

• Complicații generale:caracteristice tuturor intervențiilor chirurgicale efectuate în
anestezie generală, cu intubație oro-traheală:complicații pulmonare, cardio-
circulatorii, neurologice, trombembolice
• Complicații ale plăgii chirurgicale (hemoragia, hematomul, seromul, supurația plăgii,
granuloamele de fir...)
• Complicații specifice: fistula pancreatică, fistula biliară, fistula digestivă, evacuarea
gastrică întârziată, hemoragia intraluminală de la nivelul bontului pancreatic, abcesele
intraperitoneale , pancreatita de bont

Anatomia intestinul gros
• Intestinul gros este constituit anatomic din colon și rect
• Există mai multe deosebiri structurale evidențiabile față de intestinul subțire
• Configurația externă este caracterizată prin existența teniilor și a haustrațiilor.
• Teniile sunt în număr de trei, cu traiect longitudinal urmând traiectul întregului colon până la
joncțiunea rectosigmoidiană.Haustrațiile sunt de forma unor dilatații sacciforme determinate
de poziția și gradul de contracție al teniilor .
• Un alt aspect caracteristic este dat de prezenta ciucurilor epiploici , cu conținut adipos care pot
da diferite boli inflamatorii.
• Limita de demarcație cu intestinul subțire este dată de valvula ileo-cecală, cu rol de supapă ce
permite trecerea conținutului intestinal spre lumenul colic și împiedicând refluarea
conținutului intestinal înapoi spre intestinul subțire.
• Intestinul gros se întinde de la valvula ileocecală până la anus, are aproximativ 1,5 m lungime și
calibru de 7 cm la origine, scade până la 3 cm la partea terminală și este alcătuit din :
• Cec și apendicele vermiform
• Colon:ascendent, transvers, descendent și sigmoid
• Rect :ampula rectală și canalul anal

Anatomia intestinului gros
• Peretele colorectal este alcătuit din 4 straturi:mucoasa, submucoasa,

musculara externă și seroasa.
• Este dispus în formă de cadru , de unde și numele de cadru colic
• Este mai scurt dar mai voluminos decât intestinul subțire
• Colonul are ca roluri principale deshidratarea și stocarea materiilor fecale
Din punct de vedere chirurgical și al vascularizației împărțirea colonului se

face în 2 părți:
Colonul drept cuprinde: cecul, colonul ascendent, flexura hepatică, și 2/3 din
partea proximală a colonului transvers
Colonul stâng cuprinde: 1/3 din partea distală a colonului transvers, flexura
splenică, colon descendent și colonul sigmoid

Anatomia intestinuli gros
Vascularizația arterială a colonului drept este asigurată de artera
mezenterică superioară prin ramurile sale ileo-biceco-apendiculară, colica
dreaptă și colica medie iar vascularizația venoasă este asigurată de vena
mezenterică superioară, ramură principală a venei porte.
Vascularizația arterială a colonului stâng este asigurată de artera

mezenterică inferioară prin ramurile sale colica stângă și cele 3 artere
sigmoidiene iar vascularizația venoasă este asigurată de vena mezenterică
inferioară, ramură principală a venei porte.
Inervația simpatică este realizată prin plexul mezenteric superior iar cea
parasimpatică prin fibre din ultimul teritoriu al nervilor vagi.

Fiziologia intestinului gros
La nivelul intestinului gros întâlnim o activitate:
o Secretorie – se secretă mucus, nu se secretă fermenţi digestivi iar mucusul ajută la formarea şi progresia
bolului fecal.
o Motorie – realizează deplasarea bolului fecal şi absorbţia apei
o Absorbţie – se absorb apa şi sărurile minerale, vitaminele (B, K) produşii de fermentaţie şi putrefacţie(indol,
crezol, amoniac)
Tot la acest nivel are loc proceul de fermentație sub acțiunea florei microbiene nepatogene, aerobe, formată
din bacili coli, bacili lactici, care acționează asupra substanțelor nedigerate sau neabsorbite la nivelul
intestinului subțire, fiind transformate in special glucidele nedigerate (celuloza) și scindate până la glucoză și
descompusă apoi până la acid lactic .
Procesul de putrefacție are loc în a 2-a porțiune a intestinului gros și se datorește florei microbiene anaerobe
prin reacții specifice de decarboxilare și dezaminare rezultând amoniac care se neutralizează la nivelul
ficatului și se elimină sub formă de uree. Și alte substanțe toxice se neutralizează la nivelul hepatic
(putresceina, cadaverina, indolul, scatolul, crezolul,...)

Fiziologia intestinului gros
Defecaţia : actul motor prin care materiile fecale sunt eliminate în

mediul exterior, este un act reflex ce poate fi controlat voluntar.
În urma procesului de digestie, absorbție, fermentație și putrefacție

rezultă materiile fecale care au un volum de 150-300g/zi, au o
consistență solidă, culoare brun închisă, miros caracteristic.
90% din masa fecală conține resturi alimentare iar 10% este format
din mucus, epitelii descuamate, leucocite, și corpurile bacteriilor
de fermentație și putrefacție.

Patologia intestinului gros care poate duce la
colostomie temporară sau definitivă
• Rectocolita ulcerohemoragică
• Boala Crohn
• Infarctul intestinomezenteric
• Ocluziile intestinale
• Peritonitele generalizate
• Hemoragiile, perforațiile, abcesele și stenozele intestinale
• Megacolonul toxic
• Traumatisme intestinale severe
• Tumori intestinale benigne complicate (adenoame, hamartoame, polipoza
juvenilă....)
• Tumori intestinale maligne (adenocarcinoame, limfoame,

Clasificarea histologică a tumorilor intestinului gros
• Tumori epiteliale
• Leziuni premaligne :adenomul(tubular, vilos, tubulovilos)
displazia de grad scăzut
displazia de grad înalt
• Leziuni serate: polipii hiperplazici,
polipi sesili
adenom serat
• Hamartoame: polip asociat sindromului Cowden,
polip juvenil
polip Peutz-Jeghers
• Carcinoame :adenocarcinoame
adenocarcinom comedocribiform
carcinom medular
carcinom micropapilar
adenocarcinom mucinos
adenocarcinom serat
carcinom în inel cu pecete
carcinom adenoscuamos
carcinom cu celule fuziforme
carcinom scuamos
carcinom nediferențiat

Clasificarea histologică a tumorilor intestinului gros
Neoplasme neuroendocrine :tumori neuroendocrine
• tumori neuroendocrine carcinoide G1 și G2
• carcinom neuuroendocrin cu celule mari
• carcinom neuuroendocrin cu celule mici
• carcinom adenoneuroendocrin mixt
• tumori neuroendocrine producătoare de serotonină,
• tumori neuroendocrine producătoare de peptide
Tumori mezenchimale :leiomiom,
• lipom,
• angiosarcom,
• tumora stomală gastrointestinală,
• sarcom Kaposi,
• leiomiosarcom
Limfoame
Tumori secundare

Investigații clinice și paraclinice pentru
precizarea diagnosticului
• Recoltărea sângelui pentru examene de laborator: hemoleucograma, glicemie,
uree, creatinină, TGO,TGP, bilirubină, gammaGT, fosfataza alcalină, proteine
totale, albumine serice, natriu, potasiu, calciu, magneziu, sideremie , markeri
tumorali , procalcitonină, proteina C reactivă, VSH, teste de coagulare, teste
imunologice ....etc,alte teste indicate de medicul curant
• Ultrasonografia
• Examene radiologice cu contrast
• Endoscopia:colonoscopia, endoscopia cu magnificație, endomicroscopia,
cromoendomicroscopia
• Videocapsula endoscopică
• Tomografia computerizată
• RMN
• PET/CT
• Puncția biopsica ecoghidată prin ecografie endorectală
• Ecografia transabdominală
• Ecoendoscopie

Pregătirea preoperatorie a pacienților cu tumori de colon
• Pregătirea mecanică a colonului nu aduce nici un beneficiu pacienților cu rezecții de colon prin
abordul clasic.
• Studiile din literatura de specialitate au arătat că rata infecțiilor de plagă în cazul pacienților cu
pregătire mecanică este de aprox 8% versus cei fără pregătire unde acest procent ajunge la
aprox 10%, iar în cazul apariției fistulelor de anastomoză procentul de 3%+/-0,5 % este în ambele
cazuri.
• Profilaxia antibiotică a fost cea mai eficientă în cazul administrării în primele 3 ore de la realizarea
inciziei chirurgicale , rata infecțiilor chirurgicale scăzând la 1,4% conform unui studiu publicat de
Classen et al în anul 1992.
• Antibioticele se administrează cu 3 ore înainte de efectuarea intervenției chirurgicală și se continuă
dacă chirurgul consideră că este necesar și postoperator
• Ca și profilaxie sunt necesare 1-2 doze de antibiotic
• Cele mai utilizate antibiotice pentru profilaxie sunt cele din clasa cefalosporinelor de generația a III-
a în combinații cu carbapenemi și nitroimidazol.

Tratamentul tumorilor de intestin gros
• În cele mai multe cazuri tumorile intestinului gros beneficiaza de tratament chirurgical prin care se
elimină tumora cu limite de siguranță oncologică , în asociere cu tratament chimioterapic și /sau
radioterapie.
• În funcție de protocoalele existente aceste tratamente pot preceda intervenția
chirurgicală(chimio/radioterapie) sau se efectuează după rezecția chirurgicală pentru consolidarea
răspunsului la tratamentul multidisciplinar , la indicația medicului oncolog.
• Rezecțiile chirurgicale care se adresează intestinului gros necesită în multe cazuri colostomii
temporare sau definitive.
• Intervențiile chirurgicale se pot realiza atât în maniera clasică cât și laparoscopică.
• Intervențiile laparoscopice necesită aparatură specială, de înaltă performanță dar și chirurgi
familiarizați cu tehnicile laparoscopice.
• Deși intervențiile laparoscopice sunt mai costisitoare, recuperarea pacientului postoperator este
mai ușoară și mai rapidă comparativ cu metoda de intervenție clasică.
• Intervențiile laparoscopice nu prezintă impact negativ asupra ratei de recidivă și a supraviețuirii
comparativ cu metoda clasică.

Tratamentul tumorilor de intestin gros
• Tumorile benigne ale intestinului gros pot beneficia și de tratament endoscopic, prin care aceste
tumori pot fi îndepărtate prin manopere specifice endoscopice, scutind pacientul de o intervenție
chirurgicală clasică sau laparoscopică.
• Rezecția tumorii se face la fel ca și în cazul chirurgiei clasice sau laparoscopice respectând limitele
de siguranță oncologică .
• Rezecția tumorilor de colon pe cale endoscopică de face în serviciile de endoscopie specializate de

către medici cu experiență în manoperele endoscopice de acest tip
• După exereză, tumorile se trimit obligatoriu la serviciul de anatomie patologică pentru precizarea
tipului histologic și dacă este cazul de completare a tratamentului prin chirurgie clasică și
chimio/radioterapie conform protocoalelor existente.

Complicațiile intervenților chirugicale
Complicațiile cele mai frecvente postoperatorii pot fi:
• Complicații generale:caracteristice tuturor intervențiilor chirurgicale efectuate în anestezie generală,

cu intubație oro-traheală:complicații pulmonare, cardio-circulatorii, neurologice, trombembolice
• Complicații ale plăgii chirurgicale (hemoragia, hematomul, seromul, supurația plăgii, granuloamele
de fir...
• Complicații specifice: ocluzia intestinală, fistula digestivă, evacuarea gastrică întârziată,

hemoragia , perforația, abcesele intraperitoneale ,

De reținut!
• Este important de știut anatomia și fiziologia tubului digestiv
• Intervențiile chirurgicale ale tubului digestiv se efectuează atât
pentru afecțiuni benigne cât și maligne care pot duce la
efectuarea unei stomii temporare sau definitive
• Intervențiile chirurgicale se pot efectua atât prin metodele
clasice cât și laparoscopice
• Metodele laparoscopice necesită aparatură specială și chirurgi
pregătiți în chirurgia laparoscopică dar avantajele recuperării
postoperatorii sunt superioare metodelor clasice
• Metodele laparoscopice nu influențează negativ rezultatele
postoperatorii legate de recidivă și rata de supraviețuire
comparativ cu metodele clasice
• Metodele laparoscopice sunt mai costisitoare din punct de
vedere al aparaturii și materialelor chirurgicale necesare dar
scad durata spitalizării, recuperarea pacientului este mai
rapidă și necesarul de medicamente postoperatorii
(antibiotice, antialgice, antiinflamatoare, anticoagulante ...)
este mai scăzut comparativ cu metodele clasice.

Definiția stomiei
Stomia reprezintă deschiderea pe cale chirurgicală a unui organ cavitar la
piele , acest organ poate fi un segment al tubului digestiv sau al aparatului
renal.
În funcție de segmentul tubului digestiv pe care este localizată stoma putem
avea:faringostomie,esofagostomie,gastrostomie,colecistostomie jejunostomie,
ileostomie și colostomie
La nivelul aparatului renal avem urostomie uni sau bilaterală.
Stomiile pot fi:

terminale:cînd se realizează deschiderea la piele a unui capăt intestinal
consecutiv ablației totale sau parțiale a intestinului situat distal de stomă
laterale:când este situată pe traiectul tubului digestiv fără o întrerupere totală a
continuității acestuia

Clasificarea stomiilor
După scop:
De nutriție: gastrostomiile, jejunostomiile

De drenaj: colostomii, ileostomii...
De punere în repaus a tubului digestiv –stomii de protecție: ileostomii, colostomii
După timpul de menținere:
Temporare –de la câteva săptămâni la câteva luni

Definitive -permanente

Ileostomia
Reprezintă deschiderea la peretele abdominal a porțiunii terminale a

ileonului,
• poate fi temporară sau definitivă.
Indicațiile ileostomiilor sunt:

• Bolile intestinale criptogenetice: colita ulceroasă, boala Crohn
• Cancerele colice sincrone sau stări precanceroase: polipoza familială
• Ileostomiile de protecție pentru:fistule intestinale severe, traumatisme
ale colonului drept, anastomoze ileorectale, ectopia congenitală de
vezică și cec,
• Crearea unui rezervor ileoanal

Colostomia
Reprezintă deschiderea la piele a intestinului gros pentru realizarea unei derivații de evacuare
a materiilor fecale,
• pot fi temporare sau definitive.
Indicațiile colostomiilor sunt:
• Boli care determină ablația sfincterului anal:cancerul rectal, cancerul anal, boala Crohn cu
interesare rectoanală, colita ulceroasă care nu se pretează la chirurgie restaurativă,
traumatisme pelvine severe, suferință intestinală funcțională
• Boli care necesită colostomii temporare de protecție ca urmare a unei patologii distale:
obstrucții intestinale, perforații,hemoragii severe , fistule, traumatisme, incontinență,proctite
radice,colite ischiemice, boli congenitale, endometrioză invazivă, protejarea unei
anastomoze
Se efectuează pe segmentele mobilie ale colonului:
transvers–transversostomie,
sigmoid-sigmoidostomie şi
cec- cecostomie

Colostomia
Colostomia laterală se efectuează pe colonul transvers sau sigmoid
Calea de abordare:
• celiotomie mediană sau para rectală dr sau stg (pt colostomia pe transvers),
• celiotomie pararectală joasă pt colonul sigmoid.
Se preferă recursul la o breşă parietală, alta decât cea utilizată pt explorarea chirurgicală.
Se exteriorizează asimetric colonul, se foloseşte bagheta de sticlă sau plastic
În momentul deschiderii colostomei vor rezulta 2 orificii:1 proximal şi 1 distal al căror calibru va
respecta raportul 2/3 pt cel proximal şi 1/3 pt cel distal.
• Existenţa acestui raport între cele 2 orificii fac posibilă diversia fecală totală ce permite excluderea
funcţională de facto a segmentului colic distal.
• Deschiderea colostomiei se poate face:

imediat –cu electrocauterul
tardiv – după 1-2 zile postop, prin incizie efectuată cu electrocauterul sau foarfeca , previne
contaminarea plăgii operatorii, se efectuează la pat şi fără anestezie (nu doare).

Colostomia
Colostomia terminală
o Începe cu mobilizarea şi transecţia colonului
o Se preferă breşa parietală – alta decât cea utilizată pt explorarea chirurgicală și colonul este fixat la
tegument prin puncte izolate
Variante de colostomie terminală
a. Colostomia în ţeavă de puşcă
-se efectuează după o rezecţie segmentară de colon neurmată de restabilirea imediată a continuităţii colice
-capetele proximal şi distal sunt exteriorizate unul lângă altul prin acelaşi orificiu
Indicaţii: volvulus sigmoidian
Dezavantaj:orificiul parietal mare (pungile colectoare se adaptează cu dificultate )
b. Colostomia dublă cu capete separate
-este o soluţie în caz de nerestabilire imediată a continuităţii colice după rezecţia segmentară
-capetele stomiale sunt exteriorizate sub forma unor stomii terminale situate la distanţă una de alta
-este funcţională cea proximală și este nefuncţională cea distală, care are tendinţa la atrofie şi stenoză
Avantaj:posibilitatea de a repera mai uşor capătul colic distal în caz de restabilire ulterioară a continuităţii
colice

Colostomia
Variante de colostomie terminală :
c. Colostomia în "Y“
-Reprezintă o soluţie după rezecţia segmentară de colon
-Capătul distal este exteriorizat sub forma unei stomii terminale
-Capătul proximal este implantat în segmentul distal la câţiva cm în
aval de stome
-Stomia are rol de supapă a anastomozei în acest caz
-Este de regulă uşor de suprimat

Asemănări și deosebiri ileostomie /colostomie
• Ileostomiile sunt preferate de chirurgi pentru că reintegrarea în tranzit se realizează relativ ușor,
tehnica laparoscopică fiind de asemenea preferată.
• Folosirea tehnicii laparoscopice, atât în cazul ileostomiilor cît și în cazul realizării colostomelor
depinde în primul rând de experiența echipei chirurgicale și de existența aparaturii și instrumentarului
specific pentru chirurgia laparoscopică
• Pentru tumorile localizate la nivelul jejunului sau în primele 2/3ale ileonului realizarea unei entero-
enterostomii este soluția de urmat ,în timp ce pentru tumorile cu localizare la joncțiunea ileo-cecală
efectuarea unei ileo-transversostomii se impune .
• În cazul pacienților cu ocluzie intestinală veche, neglijată, prin tumoră nerezecabilă la care ansele
intestinale au o stare precară efectuarea unei ileostomii este cea mai bună soluție.

Volumul secrețiilor digestive care influențează
cantitatea evacuării stomiale
• Saliva : 1000 ml / zi şi pH 6-7
• Sucul gastric 1000 -1500 ml / zi, pH 1,5-3,5
• Sucul pancreatic 1000 - 1500 ml /zi, pH 7,8-8
• Bila 800 -1000 ml /zi, pH 7,8-8
• Secrețiile intestinale 2500 – 3000 ml/ zi, pH 7,8-8
• Volumul zilnic al secrețiilor digestive influențează cantitatea și calitatea lichidelor
stomiale care se elimină prin stomiile digestive.
• Cu cât stoma este poziționată mai sus pe tubul digestiv cu atât cantitatea de secreții
care se elimină prin stomă va fi mai mare (ex ileostomia) .
• Cu cât stoma este poziționată spre capătul distal al tubului digestiv, cantitatea de secreții
care se elimină prin stomă va fi mai mică (ex sigmoidostoma ).

Asemănări și deosebiri ileostomie /colostomie
Particularitate ileostomie Colostomie
1. poziție Partea dreaptă Partea stângă
2.Forma stomiei rotundă Rotundă, forme neregulate
3.Număr de orificii de evacuare unul Unul sau două
4.consistența secrețiilor stomiale Fluide Solide
5. Cantitatea secrețiilor stomiale De la 150 ml până la peste1500 150-300 g/zi
ml/zi
6. Eliminarea secrețiilor continuu Intermitent, de 1-2 ori/zi
7.Agresivitatea Ph-ului secrețiilor Mare redusă
asupra tegumentelor
8. particularități de îngrijire Necesare pungi cu evacuare, care Pungi colectoare +/- evacuare care
trebuie golite frecvent se pot schimba la 1-3 zile
9.complicații cutanate Apare frecvent iritația peristomală, Apare rar iritația peristomală
greu de tratat
De reținut !
• Stomile digestive pot fi temporare sau definitive
• Se realizează atât pentru afecțiuni benigne dar mai ales pentru cele maligne
• Stomiile pot avea mai multe scopuri:de nutriție, de drenaj, de punere în repaus a unui segment al tubului
digestiv sau de protecție a unei anastomoze intestinale realizată atât prin metode clasice sau
laparoscopice
• Ileostomiile sunt preferate de chirurgi pentru că reintegrarea în tranzit se realizează relativ ușor, tehnica
laparoscopică fiind de asemenea preferată.
• Folosirea tehnicii laparoscopice, atât în cazul ileostomiilor cît și în cazul realizării colostomelor depinde în
primul rând de experiența echipei chirurgicale și de existența aparaturii și instrumentarului specific pentru
chirurgia laparoscopică
• Volumul zilnic al secrețiilor digestive influențează cantitatea și calitatea lichidelor stomiale care se elimină
prin stomiile digestive.
• Cu cât stoma este poziționată mai sus pe tubul digestiv cu atât cantitatea de secreții care se elimină prin
stomă va fi mai mare (ex ileostomia) .
• Cu cât stoma este poziționată spre capătul distal al tubului digestiv, cantitatea de secreții care se elimină
prin stomă va fi mai mică (ex sigmoidostoma ).

Amplasarea stomiei (ileostomei, colostomei)
• Alegerea sediului stomei reprezintă o etapă importantă de care depinde confortul ulterior
al pacientului.
Se face înaintea operaţiei!
• Presupune examinarea pacientului în diferite poziţii (picioare, decubit lateral drept și
stâng,) pt a identifica acele amplasamente la nivelul cărora adaptarea dispozitivelor
colectoare se va putea face fără probleme.
• Se face un marcaj preoperator al sediului stomei (cu marcher sau albastru de metil
injectat i.d.
• Se informează pacientul despre operația care urmează a i se efectua
• Se informează pacientul despre necesitatea efectuării stomiei și se obține
consimțământul informat .

Principii de poziționare a stomelor
Marcarea viitoarei stome
• Se face preoperator împreună cu chirurgul şi pacientul.
• Marcarea se poate face cu:
-bandă de leucoplast
-marker
-albastru de metil
Examinarea pacientului :
• se face în diverse poziţii , se vor evidenţia pliurile greu detectabile
• este necesar acordul pacientului
• se va face evaluarea completă –fizică, psiho-socio-emoţională
• se ţine cont de obiceiurile pacientului şi eventualele handicapuri (cifoscolioze, hemipareze,
paraplegie)
Succesul perioadei de reabilitare postoperatorie va fi influenţat în mare măsură de corecta situare a
stomei.

Principii de poziționare a stomelor
Nu se vor efectua stome :
• pe creasta iliacă,
• la nivelul rebordului costal
• pe cicatrici vechi și/ sau plăgi,
• pe pliurile cutanate, la nivelul plăgii operatorii,
• în zona ombilicului, în zona liniei de centură
• pe zonele afectate de boli dermatologice
• în regiunile greu vizibile sau neaccesibile
• în zonele acoperite de sânii mari ai pacientei

Amplasarea stomiei (ileostomei, colostomei)
• Amplasamentul stomei va ţine seama de:
• distanţa de reliefurile osoase( creasta iliacă 5-6 cm ),

• distanţa de cicatrici,
• deformări abdominale,
• prezenţa pliurilor cutanate orizontale,
• zonele declive ale abdomenului care nu pot fi inspectate de pacient (obezi),
• munca desfăşurată de pacient,
• dependenţa de un scaun rulant

Caracteristicile unei stome digestive ideale:
Cum ar trebui să arate o stomă ideală?

Gradul de protuzie: ideal 2,5 cm
Localizarea lumenului : vizibilă pentru stomizat şi facilitează drenajul eliminărilor
Culoarea: roşie (asemănătoare mucoasei bucale indică o bună vascularizaţie)
Forma: rotundă (sacii colectori sunt decupaţi rotund, fiind uşor de aplicat)
Localizarea pe abdomen: suprafaţă plană, sub linia de centură.
Stomele care respectă toate aceste caracteristici sunt cel mai ușor de protezat și
implicit de îngrijit atât de cadrele medicale cât și de pacient sau familia acestuia în
cazul în care nu se poate îngriji singur.

Caracteristicile unei stome digestive :
Ce se întâmplă dacă?
a. Gradul de protuzie nu este cel corespunzător
-excesiv :duce la disconfort fizic şi psihic, stoma se protezează cu dificultate din cauza mărimii
-retractată : stoma se protezează cu dificultate din cauza retracției, poate apărea iritația peristomală, necesită
saci cu adeziv convex și experiență în aplicarea pungii colectoare
b. Localizarea lumenului este chiar la nivelul tegumentului
- duce la apariția dermatitelor chimice şi compromite aderenţa sacului colector, necesită experiență în
aplicarea sacului colector
c. Culoarea modificată
- poate indica necroze iar schimbările temporare de culoare indică anemiile.
d. Forma diferită de ideal
-neregulată – necesită decuparea diferită a sacului colector prin respectarea formei neregulate la
decuparea sacului
e. Localizarea pe abdomen în zone compromise (proeminenţă osoase, cicatrici, depresiuni, ombilicul)
- fac dificilă și nesigură aplicarea sacului colector,
- necesită aplicare de produse cosmetice stomiale suplimentare pentru aplicarea pungii colectoare

Identificarea complicațiilor stomiilor
Complicațiile stomiilor pot apărea imediat postoperator sau la distanță mai mare de timp dar identificate
rapid pot scuti pacientul de suferință ulterioară și îngrijire dificilă.
Complicațiile stomiilor pot fi:

a. Precoce :hemoragia,necroza parţială sau totală, dezinserţia, evisceraţia ,abcesul, fistula și ocluzia
b.Tardive : eventraţia,prolaps mucos sau total ,stenoza cutanată sau parietală, sângerare tardivă sau
hemoragie ,recidiva bolii de bază și perforaţia colică
c. Cutanate:dermatitele de contact sau alergice ,dermatitele chimice sau iritative ,foliculita ,granulomul de
fir ,piodermita gangrenoasă, capul de meduză, candidozele,infecţiile bacteriene și leziunile
pseudoverucoase

Complicațiile precoce ale stomiilor pot fi

• Hemoragia
• Necroza parţială sau totală
• Dezinserţia
• Evisceraţia
• Abcesul și/sau fistula
• Ocluzia

1.Hemoragia
• Survine la nivelul tranşei de sutură
Cauze:hemostaza insuficientă,
• supradozare de anticoagulante,
• boli hematologice
Consecinţe:sânge în sacul colector,
• hematom parietal,
• tulburări clinice şi biologice determinate de pierderile sanguine
Intervenţii: hemostaza locală, corectarea tratamentului anticoagulant
Identificare:sângerare la schimbarea sacului colector
Alte cauze: decuparea defectuoasă a flanşei adezive şi lezarea mucoasei stomiale

2.Necroza parțială sau totală

Cauze:
• orificiul parietal de exteriorizare a stomei prea strâmt,
• tracţiunea baghetei,
• vascularizaţie proastă,
• mezou prea scurt
Consecinţe:stoma cianotică sau neagră,
stenoza secundară
Intervenţii:
• monitorizare frecventă,
• observare cu o sursă de lumină,
• ciupirea mucoasei cu o pensă pt a verifica dacă sângerează –manevra nedureroasă ,
• reconstrucţia chirurgicală

3.Dezinserția
Cauze:fixarea în tensiune a intestinului
Consecinţe:(depind de gradul de retracţie), retracţie în ţesutul celular subcutanat,
• infecţii parietale,
• dezinserţie sub planul musculo-aponevrotic,
• peritonită stercorală,
• apareiaj dificil,
• stenoza secundară
Intervenţii:monitorizare frecventă, apareiaj convex, reconstrucţie chirurgicală
4.Eviscerația
Cauze:orificiul parietal de exteriorizare prea larg,
• fixare muco-cutanată defectuoasă,
• efort intens
Consecinţe:risc de necroză a anselor exteriorizate prea larg, infecţii
Intervenţii:reconstrucţie chirurgicală de urgenţă

5.Abcesul și fistula
• Cauze: abces parietal sau fistulă entero-cutanată determinată de perforarea punctelor

de fixare
• Consecinţe:durere,
• risc de contaminare peritoneală
• Intervenţii:îngrijiri locale cu apareiaj adaptat,
• reconstrucţie chirurgicală,
• evacuarea abcesului,
• protezarea largă care include stoma şi drenajul abcesului,
• utilizarea de saci colectori cu fereastră de vizitare în vederea pansării

6.Ocluzia
Cauze:ileus paralitic,
• edem stomial,
• prezenţa baghetei,
• stenoza parietală,
• volvulus,
• torsiune intestinală,
• bridă intestinală,
Consecinţe:sindrom ocluziv,
Intervenţii: tuşeu stomial,
• apareiaj adaptat,
• supravegherea tranzitului,
• reconstrucţie chirurgicală

Complicațiile tardive al stomiilor digestive
• Eventraţia
• Prolaps mucos parțial sau total
• Stenoza cutanată sau parietală
• Sângerare tardivă sau hemoragie
• Recidiva bolii de bază
• Perforaţia colică

Complicatiile tardive ale stomiilor digestive
1. Eventrația parastomală
Cauze: stoma prost situată,
• orificiu musculo-aponevrotic prea larg,
• deficienţa peretelui abdominal,
• presiunea intraabdominală crescută,
• creştere semnificativă în greutate,
• efort fizic mare
Consecinţe:disconfort,
• protezare dificilă,
• probleme de tranzit intestinal,
• irigare colică dificilă,
• ocluzie intestinală
Intervenţii:protezare adaptată,
• centura abdominală de menţinere,
• dieta echilibrată,

Complicațiile tardive ale stomiilor digestive
2. Prolaps mucos sau total
Cauze:orificiu cutanat prea larg,

• centura de protezare prea strânsă,
• saci convecşi inadecvaţi,
• creştere în greutate rapidă,
• efort intens
Consecinţe:disconfort,
• aplicare pungii colectoare cu dificultate
• probleme de tranzit intestinal,
• risc de necroză a ansei exteriorizate
Intervenţii: protezare adaptată cu adeziv plan fără centură de fixare,
• reducere manuală,

3.Stenoza cutanată sau parietală
Cauze: orificiu de exteriorizare prea strâmt,
• creştere în greutate,
• consecinţa complicaţiilor precoce (necroza, abcesul, dezinserţia )
Consecinţe:durere,
• dificultăţi de evacuare,
• sindrom ocluziv,
• debit pasager crescut al eliminărilor
Intervenţii:meteorizare,
• tuşeu stomial în scop diagnostic,
• Nu se practică dilataţie stomială

4. Sângerare tardivă sau hemoragie
Cauze:
• sângerări ale mucoasei şi tegumentelor peristomale, (îngrijiri agresive, decuparea prea strânsă a sacului ,
traumatisme, supradozarea cu anticoagulante),
• hipertensiune portală (varice peristomale, cap de meduză),
• gesturi agresive
• recidiva bolii de bază
Consecinţe: disconfort, protezare dificilă, modificări clinice şi biologice determinate de sângerare , consecinţe
specifice cauzei
Intervenţii:stabilirea cauzei,
• hemostaza,
• corectarea tratamentului anticoagulant,
• îngrijiri adaptate,
• protezare corespunzătoare,
• intervenţie chirurgicală și/sau tratamentul bolii de bază

5. Recidiva bolii de bază
Cauze:
• pusee de afecţiuni inflamatorii, în cazul bolii Crohn, rectocolitei ulcerohemoragice,
• recidiva bolii de bază :tumori intestinale benigne complicate (adenoame, hamartoame,
polipoza juvenilă...) ,tumori intestinale maligne (adenocarcinoame, limfoame,
Consecinţe:
• durere abdominală,
• tulburări de tranzit intestinal
• stenoze la nivelul stomei
• hemoragii la nivelul stomei
• apariția de formațiuni tumorale la nivelul stomei
Intervenţii:
• tratamentul medico-chirurgical,
• Îngrijiri de stomaterapie calificate

6. Perforaţia colică
Cauze: iatrogenă (introducerea unei sonde sau canule rigide şi traumatice )
irigație colică agresivă
Consecinţe:
• sângerări,
• dureri abdominale,
• peritonite,
Intervenţii:
• îngrijiri adecvate de stomaterapie
• utilizarea conului pt irigaţia colică,
• examenul radiologic pentru evidențierea perforației colice
• intervenţie chirurgicală de sutură a perforației
• educarea pacientului pentru efectuarea corecta a manoperelor de îngrijire stomială
• pacientul renunţă la irigaţia colică.

Complicații cutanate
• Dermatitele de contact sau alergice

• Dermatitele chimice sau iritative
• Foliculita
• Granulomul de fir
• Piodermita gangrenoasă
• Capul de meduză
• Candidozele
• infecţiile bacteriene
• Leziunile pseudoverucoase

1.Dermatitele de contact sau alergice
Cauze: adezivul și /sau materialul plastic al sacului colector care pot produce alergii
folosirea de produse de toaletă iritative sau alergice
Consecinţe:
• leziuni roşii dureroase, care sângerează la atingere
• protezare dificilă din cauza iritației și sângerării stomei
Intervenţii:
• identificarea cauzei,
• suprimarea agentului cauzal,
• schimbarea pungii colectoare
• consultaţii de alergologie sau dermatologie
• tratament local cu unguente antialergice la indicația medicului dermatolog

2. Dermatitele chimice sau iritative
Cauze:
• scurgeri determinate de poziţionarea greşită a stomei,
• stoma retractată,
• îngrijiri defectuoase datorate folosirii incorecte a produselor de îngrijire stomială
• protezare inadecvată datorată decupării incorecte a sacului colector
Consecinţe:
• pierderi de fecale în afara sacului colector,
• eroziuni peristomale,
• protezare dificilă,
• durere intensă
Intervenţii:
• îngrijire şi protezare adecvată,
• utilizarea protectorilor cutanaţi (pudră, plăci hidrocoloide , pastă )

3. Foliculita
Cauze:
• depilare agresivă a tegumentului din jurul stomei prin folosirea lamei de ras
• toaleta deficitară a zonei abdominale
• mâini nespălate
Consecinţe:
• inflamaţia și infecţia foliculului pilos
Intervenţii:
• folosirea cremelor depilatoare
• toaleta locală blândă,
• igiena locală riguroasă
• consult și tratament dermatologic

4. Granulomul de fir
Cauze:
• reziduu de fir resorbabil,
• cicatrice anarhică
Consecinţe:
• durere,
• sângerare fină la protezare
• uneori protezare dificilă
Intervenţii:
• extragerea reziduului de fir rezorbabil,
• protejare cu un protector cutanat sau aplicare locală de cortizon (la indicaţia medicului)
• Nu se recomandă folosirea creionului de nitrat de argint

5. Piodermita gangrenoasă
Cauze:
• poate fi asociată cu boala Crohn,
• rectocolita ulcero-hemoragică
Consecinţe:
• aplicarea cu dificultate a pungi colectoare ,
• durere,
• cicatrizare dificilă cu sechele cutanate
Intervenţii:
biopsie diagnostică,
Tratament:
indicat de medicul specialist :cortizon, ciclosporine,
protezare adecvată,
pansamente sub supravegherea stomaterapeutului

6.Cap de meduză
Cauze:
• hepatita B și hepatita C,
• ciroza hepatică,
• hemocromatoza,
• hipertensiune portală,
• obezitate morbidă
Consecinţe:
• risc de sângerare,
• protezare dificilă
Intervenţii:
• monitorizare atentă protezare adaptată (blândă),
• hemostază locală, rar hemostază chirurgicală,
• tratamentul bolii cauzale

7. Candidoze
Cauze:
• igiena defectuoasă și protezare inadecvată,
• transpiraţia excesivă
• diabet zaharat
• imunosupresia,
• medicație cu contraceptive orale, cu corticosteroizi ,antibioterapie, imunosupresoare ,chimioterapie
Consecinţe:
• leziuni stomiale şi parastomiale (pustule, papule, eritem) ,
• zona peristomială afectată circular cu leziuni satelite caracteristice,
• jenă locală (durere),
• protezare dificilă
Intervenţii:
• examen bacteriologic, tratament sistemic și local cu antimicotice,indicat de medicul specialist
• protezare cutanată corectă,
• igiena riguroasă şi evitarea umezelii tegumentelor

Alte complicații stomiale
• Leziuni peristomale- date de traumatisme la nivelul tegumentului peristomal și îngrijire inadecvată,

brutală
• Se corectează prin folosirea cremelor protectoare și îngrijire adecvată, blândă a stomei și regiunii
peristomale
• Edemul stomial –datorat circulației sanguine deficitare sau stenozei orificiului stomial
• -poate să apară imediat postoperator sau după o perioadă de timp și in funcție de gravitate, necesită
intervenție chiruricală pentru corecția orificiului stomial
• Melanosis coli –datorat colorației negricioase a stomei din cauza unei cantități mari de melanină la
acest nivel,este o tulburare inofensivă care apare de obicei după consumul frecvent de laxative care
conțin antrachinonă, mai frecvent apărută la femei

Ce produse se recomandă pacientului?
• Pungi cu golire sau fără golire?

• Sisteme stomice unitare sau din 2 componente?
• Placa plană sau convexă?
• Placa adezivă sa fie mare sau mică?
• E important filtrul de cărbune?
• Ce produsele cosmetice stomiale folosim ?
• Ce produse cosmetice stomiale indicăm?
• E importantă forma și culoarea pungii colectoare?
• Flanșa trebuie să aibă fereastră de vizitare?

• Indiferent de tipul stomiei se vor recomanda dispozitivele medicale cele mai potrivite pentru pacient,
care îi vor asigura confortul fizic și psihic permanent
• Informațiile se vor prezenta pe înțelesul pacientului, folosind termeni medicali puțini, fără a-l bulversa cu
o multitudine de date greu de asimilat și de înțeles
• Neînțelegerea informațiilor multe,primite în timp scurt îi vor mări nesiguranța și neîncrederea în
capacitatea sa de a se descurca singur, fără ajutorul cadrelor medicale sau a familiei
• La prima discuție cu pacientul privitor la îngrijirea stomei îi vom prezenta pe scurt conținutul trusei de
îngrijire și câte un produs la fiecare întâlnire, încurajându-l în permanență asupra modului de folosire a
acesteia
• NU îi arătăm că cunoaștem toate produsele „din lume‟ pentru că avem toate șansele să îl speriem și să
îi sporim nesiguranța
• Produsele cosmetice se vor prezenta în funcție de necesități, pacientul trebuie să știe că în caz de
nevoie are alături echipa de îngrijire care îi va oferi informațiile și produsele de îngrijire cele mai bune .

A.pentru stomii digestive
1.Sistem stomic unitar pentru ileostomie/colostomie cu sau fără golire
• Sunt ușor de aplicat și folosit
• Flanșa adezivă din hidrocoloid este subțire, de foarte bună calitate, flexibilă, se poate decupa ușor,
asigură o bună adezvitate și conferă pacientului siguranță și comfort sporit
• Sunt prevăzute cu filtru absorbant pentru miros
• Sistemul de închidere este sigur, ușor de folosit în cazul pungilor cu evacuare
• Sacul colector poate fi transparent sau opac, învelit în material textil nețesut ce protejează tegumentul la
contactul cu acesta
• Imediat post operator se recomandă pungile colectoare cu evacuare, transparente,pentru a observa dacă
apar modificări la nivelul stomei apoi, treptat se pot înlocui cu cele opace
• Pungile colectoare fără evacuare sunt indicate pacienților stomizați după câteva luni de la intervenția
chirurgicală, ținând seama de consistența și ritmicitatea eliminărilor și de îndemânarea pacientului pentru
schimbarea dispozitivului medical
• Întotdeauna vom ține seama de preferința pacientului în alegerea dispozitivului medical după o informare
corectă a acestuia!

2. sistem stomic din 2 componente pentru ileostomie/colostomie cu sau fără golire
Sunt alcătuite din:
a. Flanșa adezivă:
• este de diferite dimensiuni și forme (plane, light și deep convex) subțire, flexibilă,
• este prevăzută cu un inel de fixare a sacului colector,
• este ușor de decupat după forma și dimensiunea stomei
• asigură protecție sporită a tegumentului peristomal
• absoarbe umiditatea tegumentului (în condiții normale de temperatură ambientală) fără a se dezlipi
• se îndepărtează ușor, făra traumatizarea tegumentului
• permite mișcarea și realizarea de exerciții fizice ușoare în condiții de siguranță și comfort pe toată
perioada utilizării
• adezivul hidrocoloid este compus dintr-un amestec de rășini naturale care se fixează ușor și sigur la
tegument,
• nu produce iritații și alergii

b.Sacul colector cu sau fără evacuare

• are forma anatomică ,
• este opac,
• este fabricat din material plastic multistratificat, acoperit de de un material textil nețesut
pe ambele fețe ale acestuia
• se poate atașa la mai multe tipuri de flanșă
• are încorporat filtru absorbant din carbon activ multistratificat
• este prevăzut cu un inel de fixare prevăzut cu 2 poziții închis/deschis
• este ușor de aplicat și folosit
• conferă siguranță și comfort pacientului în utilizare

De reținut!
• amplasarea stomei va ţine seama de: distanţa de reliefurile osoase și de cicatrici, presența deformărilor
abdominale și a pliurilor cutanate orizontale, zonele declive ale abdomenului care nu pot fi inspectate de pacient,
munca desfăşurată de pacient, și dependenţa de un scaun rulant
• amplasarea stomei presupune examinarea pacientului în diferite poziţii (picioare, decubit lateral drept și stâng,) pt
a identifica acele amplasamente la nivelul cărora adaptarea dispozitivelor colectoare se va putea face fără
probleme.
• Nu se vor amplasa stome : pe creasta iliacă, la nivelul rebordului costal, pe cicatrici vechi și/ sau plăgi,pe pliurile
cutanate, la nivelul plăgii operatorii,în zona ombilicului, în zona liniei de centură pe zonele afectate de boli
dermatologice, în regiunile greu vizibile sau neaccesibile, în zonele acoperite de sânii mari ai pacientei
• Stoma ideală are gradul de protuzie de 2-2,5 cm, este vizibilă pentru stomizat şi facilitează drenajul eliminărilor, are
culoarea: roşie , are forma rotundă (sacii colectori sunt decupaţi rotund, fiind uşor de aplicat) și este localizată pe o
suprafaţă plană, sub linia de centură.
• Complicațiile precoce ale stomiilor sunt:hemoragia,necroza parţială sau totală, dezinserţia evisceraţia ,abcesul sau
fistula și ocluzia.
• Complicațiile tardive ale stomiilor sunt : eventraţia,prolaps mucos sau total ,stenoza cutanată sau parietală,
sângerare tardivă sau hemoragie ,recidiva bolii de bază și perforaţia colică.
• Complicațiile cutanate ale stomiilor:dermatitele de contact sau alergice ,dermatitele chimice sau iritative ,foliculita,
granulomul de fir ,piodermita gangrenoasă, capul de meduză, candidozele,infecţiile bacteriene și leziunile .

De reținut!
• Produsele moderne de protezare a stomiilor sunt adaptate nevoilor tuturor pacienților
• Sacii colectori pentri ileostomie/collostomie pot fi compuși din unul sau două componente cu sau fără
golire și sunt ușor de aplicat și folosit chiar și pentru pacienții cu nevoi speciale
• Flanșa adezivă din hidrocoloid este subțire, de foarte bună calitate, flexibilă, se poate decupa ușor,
asigură o bună adezvitate și conferă pacientului siguranță și comfort sporit
• Sunt prevăzute cu filtru absorbant pentru miros,au un sistemul de închidere sigur, ușor de folosit în cazul
pungilor cu evacuare
• Sacul colector poate fi transparent sau opac, învelit în material textil nețesut ce protejează tegumentul la
contactul cu acesta
• Imediat post operator se recomandă pungile colectoare cu evacuare, transparente,pentru a observa dacă
apar modificări la nivelul stomei apoi, treptat se pot înlocui cu cele opace
• Pungile colectoare fără evacuare sunt indicate pacienților stomizați după câteva luni de la intervenția
chirurgicală, ținând seama de consistența și ritmicitatea eliminărilor și de îndemânarea pacientului pentru
schimbarea dispozitivului medical
• Întotdeauna vom ține seama de preferința pacientului în alegerea dispozitivului medical după o informare
corectă a acestuia!
•

Schimbarea pungii colectoare
Aceste proceduri încep cu:
• familiarizarea cu dispozitivele folosite ,
• continuă cu elementele de observat în momentul schimbării pungii colectoare
• discuţii pe marginea tehnicii de îngrijire
• pacientul trebuie încurajat să-şi exprime îngrijorările sau nelămuririle legate de
schimbarea pungii colectoare.
Tehnica schimbării pungii de colostomie imediat postoperator diferă de cea a schimbării

după 5-6 zile postoperator.
• Imediat postoperator stoma este edemaţiată, şi plaga chirurgicală (care poate fi aproape
de stomă) are încă prezente firele de sutură, la fel ca şi stoma.
• De obicei, în primele zile postoperator nu este necesară golirea frecventă a pungii de
colostomie (datorită pregătirii preoperatorii a colonului).

Alegerea momentului pentru schimbarea pungii se face la înţelegere cu pacientul, de

preferat în momentele de acalmie a activităţii stomei (înaintea mesei).
• Înainte de schimbarea pungii se pregătesc următoarele materiale:
• ghid de măsurare a stomei,
• foarfecă curbă,
• pungă nouă,
• clema de închidere,
• accesorii pt montajele speciale,
• cosmetice de stomă,
• tăviţă renală,
• vas cu apă caldă, săpun, şerveţele de hârtie,
• comprese, mănuşi de examinare,
• oglindă dacă este cazul.

• Pacientul trebuie să aibă toate condiţiile pentru a vedea şi a participa la îngrijire.
• Tot echipamentul este dus lângă bolnav, la pat sau în baie.
• Dacă pacientul se poate mobiliza(se foloseşte baia pentru a obişnui pacientul cu modul
în care se va autoîngriji acasă).
• Poziţia pacietului va fi:

• în ortostatism,
• decubit dorsal
• şezând
• Ortostatismul creşte stima de sine iar decubitul dorsal nu permite formarea de cute
abdominale.

• Spălarea mâinilor şi folosirea mănuşilor de examinare este indicată pentru prevenirea
transmiterii infecţiilor.
• Pacientul este încurajat să participe activ la îngrijire, arătându-i cu blândeţe tehnica de
urmat
• Lenjeria de pat şi de corp se va proteja cu ajutorul unei aleze sau prosoape de hârtie(se
va evita pătarea lenjeriei şi disconfortul)
Se va observa atent:
• dispozitivul folosit,
• placa adezivă,
• eventualele scurgeri, avându-se în vedere timpul scurs de la aplicarea ultimului
dispozitiv,
• eventualele inconveniente legate de punga folosită.
• În general pungile drenabile se vor goli când sunt cam jumătate pline
(greutatea conţinutului pungii poate dezlipi flanşa).

• Plăcile adezive intacte, fără semne de scurgeri, nu necesită schimbarea înainte de 3-5 zile, evitându-
se astfel şi traumatismele exagerate, asupra tegumentului parastomal.
• Vechea pungă se dezlipeşte cu blândeţe, de sus în jos, apăsând treptat tegumentul de sub ea cu un
tampon îmbibat cu soluţie de curățare sau cu apă caldă, fără a o smulge.
• Îndepărtarea incorectă a pungii poate irita sau leza tegumentul.
• Şerveţelul folosit până la jumătatea plăcii adezive se aplică pe orificiul acesteia.
• Se continuă cu un alt tampon, îndoind marginea flanşei peste şerveţelul plasat pe orificiul pungii.
• Se va evita dispersarea conţinutului şi mirosului din pungă.
• Se protejează lenjeria pacientului și lenjeria de pat cu ajutorul unei aleze sau mușamale, sau
șervețele de hârtie
• lângă pacient vor fi amplasate toate materialele necesare pentru schimbarea pungii colectoare

• După dezlipirea completă şi plasarea deşeurilor în punga colectoare, se curăţă tegumentul parastomal
şi stoma cu şerveţele umede sau apă călduţă cu săpun neutru sau soluţie de curățare .
• După clătirea pielii şi a stomei, se usucă perfect cu şerveţele igienice.
• Dacă este cazul se aplică un strat de cremă protectoare, în strat subţire, care se lasă să acționeze de
la câteva minute până la o oră dacă tegumentul este iritat
• Se mai pot aplica și alte produse cosmetice în funcție de particularitățile stomei (iritație, denivelări,
cicatrici , tuburi de drenaj...)
• Folosirea uscătorului aduce 2 avantaje :
• reduce traumatismele asupra tegumentului parastomal şi
• încălzeşte tegumentul pentru o mai bună adezivitate).

De reținut!
• Tehnica schimbării pungii de colostomie imediat postoperator diferă de cea a schimbării după 5-6 zile
postoperator, deoarece imediat postoperator stoma este edemaţiată, şi plaga chirurgicală are încă prezente
firele de sutură, la fel ca şi stoma.
• în primele zile postoperator nu este necesară golirea frecventă a pungii de colostomie (datorita pregătirii
preoperatorii a colonului).
• schimbarea pungii colectoare are nevoie de următoarele materiale:ghid de măsurare a stomei, foarfecă
curbă, pungăcolectoare adaptată nouă, clema de închidere, accesorii pt montajele speciale, cosmetice de
stomă, tăviţă renală, vas cu apă caldă, săpun, şerveţele de hârtie, comprese, mănuşi de examinare, oglindă
dacă este cazul.
• Spălarea mâinilor şi folosirea mănuşilor de examinare este indicată pentru prevenirea transmiterii infecţiilor.
• Pacientul este încurajat să participe activ la îngrijire, arătându-i cu blândeţe tehnica de urmat
• În general pungile drenabile se vor goli când sunt cam jumătate pline (greutatea conţinutului pungii poate
dezlipi flanşa).
• Plăcile adezive intacte, fără semne de scurgeri, nu necesită schimbarea înainte de 3-5 zile, evitându-se astfel
şi traumatismele exagerate, asupra tegumentului parastomal.
• Îndepărtarea incorectă a pungii poate irita sau leza tegumentul.
• Se mai pot aplica și alte produse cosmetice în funcție de particularitățile stomei (iritație, denivelări, cicatrici ,
tuburi de drenaj...)

Din ce se compune o pungă colectoare stomială?
O pungă colectoare de bună calitate este alcătuită din :
1.Sacul colector propriu-zis
2.Adezivul hidrocoloid (care poate fi atașat pungii colectoare sau intră în componența flanșei )
1.Sacul colector
• are în general forma anatomică ,
• poate avea mai multe dimensiuni (copii și adulți)
• poate fi opac sau transparent
• este fabricat din material plastic multistratificat, acoperit de un material textil nețesut pe ambele fețe ale acestuia
• are încorporat filtru absorbant din carbon activ multistratificat
• este rezistent, are o capacitate de aproximativ 300 ml
• poate fi cu sau fără evacuare
• poate avea valvă antireflux în cazul pungilor pentru urostomii

Din ce se compune o pungă colectoare stomială?
2.Adezivul hidrocoloid este alcătuit din trei straturi:
A. Agent formator de gel care are în compoziția sa

carboximetilceluloză sodică,gelatină,pectină șipoliizobutilenă
B. Strat absorbant și adeziv din poliuretan semipermeabil
C. Suport impermeabil pentru apă :film poliuretanic
Avantaje:
• absorbția exudatului
• încetinirea procesului de formare a exudatului ( până la 50 %)
• menținerea umidității optime fără macerație
• barieră antibacteriană și antivirală

De reținut!
• Pungile de protezare a stomiilor moderne sunt Punga colectoare propriu-zisă este alcătuită din :
de foarte bună calitate
1.Sacul colector care este este fabricat din material
• Sunt alcătuite din una sau două componente plastic multistratificat, acoperit de un material textil
• Pot fi cu sau fără golire nețesut pe ambele fețe ale acestuia, are încorporat filtru
• Sunt adaptate nevoilor pacientului ca formă și absorbant din carbon activ multistratificat și poate avea
dimensiune valvă antireflux în cazul pungilor pentru urostomii
• Poate fi opac sau transparent
2. Adezivul hidrocoloid este alcătuit din mai multe
• Sistemul de închidere este sigur și ușor de
manevrat straturi care au ca și rol absorbția
• Sacul colector este rezistent exudatului,încetinirea procesului de formare a
• Are o capacitate variabilă în funcție de exudatului ( până la 50 %),menținerea umidității
dimensiune optime fără macerație și barieră antibacteriană și
antivirală

Cum se protezează corect o stomie ideală ?
Stoma ideală, amplasată corect,fără complicații se protezează ușor fără a avea nevoie de pungi speciale sau multe
produse cosmetice stomiale .
În funcție de perioada scursă de la intervenția chirurgicală putem folosi următoarele pungi :
Pungi cu golire imediat postoperator –transparente , pentru a putea observa dacă stoma are culoarea roșie,
asemănătoare cu mucoasa bucală, secrețiile stomiale, calitatea și cantitatea lor, prezența secrețiilor
patologice(sânge, mucus...)
Prin pungile transparente putem observa permanent dacă firele de sutură din jurul stomei nu prezintă modificări,
stoma nu prezintă modificări și nu apar complicații precoce ca hemoragii,necroza parţială sau totală, dezinserţia,
evisceraţia ,abcesul sau fistula și ocluzia.
După 7-10 zile postoperator, dacă nu apar complicații se pot folosi și pungi cu golire opace, (mulți pacienți nu
doresc să vadă stoma mai ales în perioada postoperatorie imediată, deoarece trebuie să treacă un anumit timp ca
pacientul să se obișnuiască cu realitatea că are o stomie, temporară sau definitivă)
După 3-6 luni de la intervenția chirurgicală, în cazul colostomelor se pot folosi și pungile fără golire , dacă tranzitul
intestinal al pacientului se normalizează, adică pacientul are scaun de 1-2 ori pe zi, de obicei la anumite ore ,ce
fac posibilă ca pacientul să aibă o viață cât mai aproape de cea anterioară intervenției chirurgicale.
Cum se protezează corect o stomie ideală?
În cazul ileostomiilor nu se pot folosi pungile fără golire deoarece secrețiile intestinale se evacuează
aproape continuu, cu mici pauze, fiind mult mai fluide decât în cazul colostomelor.În aceste cazuri pacientul
alege dacă dorește pungi cu golire transparente sau opace.
În cazul stomelor fără complicații (atât colostome cât și ileostome) nu sunt necesare multe produse
cosmetice stomiale.
Zona din jurul stomei se poate curăța cu:
• apă caldă și săpun neutru,
• cu șervețele umede sau
• soluție de curățare.
Cremele hidratante se pot folosi de 1-2 ori pe săptamână , aplicată în strat subțire, câteva minute, după
care se îndepărtează cu ajutorul unui șervetel umed, se usucă și apoi se aplică punga colectoare .
Centura abdominală se poate folosi doar ca măsură de siguranță pentru pacient, dacă acesta dorește.

Cum se protezează corect o stomă cu complicații?
o 1.Stoma retractată
Pungi convexe cu golire imediat postoperator –transparente , pentru a putea observa dacă stoma are
culoarea roșie, asemănătoare cu mucoasa bucală, secrețiile stomiale, calitatea și cantitatea lor, prezența
secrețiilor patologice(sânge, mucus...)
Prin pungile transparente putem observa permanent dacă firele de sutură din jurul stomei nu prezintă
modificări, stoma nu prezintă modificări și nu apar alte complicații precoce ca hemoragii,necroza parţială sau
totală, dezinserţia, evisceraţia ,abcesul sau fistula și ocluzia.
După 7-10 zile postoperator, dacă nu apar alte complicații, se pot folosi și pungi convexe cu golire opace,
dacă chirurgul nu consideră că este necesară reconstrucția chirurgicală.
După 3-6 luni de la intervenția chirurgicală, în cazul colostomelor se pot folosi și pungile convexe fără golire ,
dacă tranzitul intestinal al pacientului se normalizează, adică pacientul are scaun de 1-2 ori pe zi, de obicei la
anumite ore ,ce fac posibilă ca pacientul să aibă o viață cât mai aproape de cea anterioară intervenției
chirurgicale.
În cazul ileostomiilor nu se pot folosi pungile convexe fără golire deoarece secrețiile intestinale se evacuează
aproape continuu, cu mici pauze, fiind mult mai fluide decât în cazul colostomelor.În aceste cazuri pacientul
alege dacă dorește pungi cu golire transparente sau opace.

În cazul stomelor retractate (atât colostome cât și ileostome) corect protezate, fără iritație peristomală nu sunt
necesare multe produse cosmetice stomiale.
Cremele hidratante se pot folosi de 1-2 ori pe săptamână , aplicată în strat subțire, câteva minute, după care se
îndepărtează cu ajutorul unui șervetel umed, se usucă și apoi se aplică punga colectoare .
În cazul tegumentelor cu iritație peristomală se folosesc cremele protectoare cu conținut mai mare de zinc
care se lasă să acționeze mai mult timp ,punga colectoare se aplică după cateva ore sau pe timpul nopții. Unele
creme nu necesită îndepărtare pentru aplicarea pungii colectoare
Pudra cu acțiune sicativă, este un alt produs de mare ajutor în cazul tegumentelor iritate, aceasta se aplică în
strat subțire pe zona iritată, se lasă 30-60 sec să acționeze, se îndepărtează excesul și apoi se aplică punga
colectoare. Nu este necesară îndepărtarea acesteia pentru a lipi punga colectoare.
Centura abdominală se folosește ca măsură de siguranță pentru pacient,pentru că fixează mai bine punga
colectoare la tegument .

2. Stomă poziționată în zone cu pliuri, cicatrici sau denivelări

Pungi cu golire imediat postoperator –transparente , pentru a putea observa culoarea stomei,secrețiile
stomiale, calitatea și cantitatea lor, prezența secrețiilor patologice.
modificări, stoma nu prezintă modificări și nu apar complicații precoce ca hemoragii,necroza parţială sau
După 7-10 zile postoperator, dacă nu apar alte complicații se pot folosi și pungi cu golire opace.
După 3-6 luni de la intervenția chirurgicală, în cazul colostomelor se pot folosi și pungile fără golire , dacă
tranzitul intestinal al pacientului se normalizează.
În cazul ileostomiilor nu se pot folosi pungile fără golire deoarece secrețiile intestinale se evacuează aproape
continuu, cu mici pauze, fiind mult mai fluide decât în cazul colostomelor.În aceste cazuri pacientul alege
dacă dorește pungi cu golire transparente sau opace.

În cazul acestor stome (atât colostome cât și ileostome) sunt necesare mai multe produse cosmetice
stomiale.
Zona din jurul stomei se poate curăța cu apă caldă și săpun neutru, cu șervețele umede sau soluție de
curățare.
Cremele hidratante se pot folosi de 1-2 ori pe săptamână , dacă tegumentul nu este iritat ,aplicată în strat
subțire, câteva minute, după care se îndepărtează cu ajutorul unui șervetel umed, se usucă și apoi se aplică
punga colectoare .
În cazul tegumentelor cu iritație se folosesc cremele protectoare cu conținut mai mare de zinc care se lasă
să acționeze mai mult timp ,punga colectoare se aplică după cateva ore sau pe timpul nopții. Unele creme
nu necesită îndepărtare pentru aplicarea pungii colectoare
Pudra cu acțiune sicativă, este un alt produs de mare ajutor în cazul tegumentelor iritate, aceasta se aplică
în strat subțire pe zona iritată, se lasă 30-60 sec să acționeze, se îndepărtează excesul și apoi se aplică
punga colectoare. Nu este necesară îndepărtarea acesteia pentru a lipi punga colectoare.
Pasta corectoare cu alcool se folosește pentru tegumentele fără iritație pentru a putea umple denivelările
tegumentare. Aceasta se aplică în zonele denivelate , se lasă să se usuce 30-60 sec apoi se aplică punga
colectoare.
Pasta corectoare fără alcool se folosește pe tegumentele iritate, la fel ca cea cu alcool , se lasă să se usuce
30-60 sec apoi se aplică punga colectoare.

Tot pentru a corecta denivelările tegumentare se mai pot folosi inelele mulabile din hidrocoloid:
• acestea se pot aplica pe zonele denivelate,
• se pot decupa după cerințe,
• se pot folosi una sau mai multe bucăți în funcție de dimensiunea zonei care necesită protezare și apoi
se aplică punga colectoare.
În funcție de experiența stomaterapeutului se pot folosi :

• plăci de hidrocoloid,
• inele de hidrocoloid și
• pasta corectoare pentru a nivela toată zona pe care urmează a fi aplicată punga colectoare.
Această combinație este necesară mai ales în cazul pacienților cașectici, cu cicatrici multiple și
proeminențe osoase foarte evidente care fac imposibilă aplicarea corectă a pungii colectoare.
Centura abdominală se folosește ca măsură de siguranță pentru pacient,pentru a fixa mai bine punga
colectoare.

Cum se protezează corect o ileostomă ideală ?
Ileostoma ideală, fără complicații, amplasată corect se protezează ușor fără a avea nevoie de pungi
speciale sau multe produse cosmetice stomiale
Pungi cu golire imediat postoperator –transparente , pentru a putea observa dacă stoma are culoarea
roșie, asemănătoare cu mucoasa bucală, secrețiile stomiale, calitatea și cantitatea lor, prezența secrețiilor
patologice(sânge, mucus...)
modificări, stoma nu prezintă modificări și nu apar complicații precoce ca hemoragii,necroza parţială sau
După 7-10 zile postoperator, dacă nu apar complicații se pot folosi și pungi cu golire opace, (mulți pacienți
nu doresc să vadă stoma mai ales în perioada postoperatorie imediată, deoarece trebuie să treacă un
anumit timp ca pacientul să se obișnuiască cu realitatea că are o stomie, temporară sau definitivă)

Cum se protezează corect o ileostomă ideală ?
În cazul ileostomiilor nu se pot folosi pungile fără golire deoarece secrețiile intestinale se evacuează
aproape continuu, cu mici pauze, fiind mult mai fluide decât în cazul colostomelor.În aceste cazuri
pacientul alege dacă dorește pungi cu golire transparente sau opace.
Cremele hidratante se pot folosi de 1-2 ori pe săptamână , aplicată în strat subțire, câteva minute,
după care se îndepărtează cu ajutorul unui șervetel umed, se usucă și apoi se aplică punga
colectoare .
Centura abdominală se poate folosi doar ca măsură de siguranță pentru pacient, dacă acesta
dorește.
Pungile colectoare folosite pentru ileostomii se golesc când sunt pe jumătate pline pentru a preveni
dezlipirea acestora datorată greutății secreților.

Cum se protezează corect o ileostomie ideală?
În cazul ileostomelor corect amplasate dar cu iritație peristomală se folosesc cremele protectoare cu
conținut mai mare de zinc care se lasă să acționeze mai mult timp ,punga colectoare se aplică după câteva ore
sau pe timpul nopții. Unele creme nu necesită îndepărtare pentru aplicarea pungii colectoare.
Pudra cu acțiune sicativă, este un alt produs de mare ajutor în cazul tegumentelor iritate, aceasta:
• se aplică în strat subțire pe zona iritată,
• se lasă 30-60 sec să acționeze,
• se îndepărtează excesul și
• apoi se aplică punga colectoare.
Nu este necesară îndepărtarea acesteia pentru a lipi punga colectoare.
Centura abdominală se folosește ca măsură de siguranță pentru pacient,pentru că fixează mai bine punga
colectoare la tegument .

• Eventrația parastomală este o complicație post operatorie tardivă care apare datorită unui orificiu musculo-
aponevrotic prea larg, a defectelor peretelui abdominal, presiunii intraabdominale crescute, creşterii
semnificative în greutate sau după un efort fizic mare.
• Protezarea este dificilă, fiind necesare anumite " artificii " pentru a putea lipi corespunzător punga de
colostomie .
• Sunt necesare pungi cu sau fără evacuare dar cu flanșa aderentă cu suprafața mai mare, pe care le tăiem
sub formă de " raze " pentru a putea lipi punga colectoare pe zona de eventrație. Se mai poate folosi și pasta
corectoare pentru a asigura o mai bună aderență a sacului colector.
• Dacă nu există iritație parastomală îngrijirea este la fel ca și în cazul colostomiilor fără complicații.
• Dacă apare iritația peristomală îngrjirea se face la fel ca și în cazul colostomelor, folosind creme protectoare
cu conținut mai mare de zinc, pudra sicativă, pasta corectoare fără alcool sau alte produse în funcție de
necesități.
• Această complicație postoperatorie necesită corecție chirurgicală, pentru a preveni apariția altor complicații
mai grave ca ocluziile intestinale.
• Dieta echilibrată și scăderea în greutate ajută la normalizarea tranzitului intestinal și reducerea presiunii
intraabdominale dar intervenția chirurgicală corectoare este soluția cea mai bună de tratament.
• Centura abdominală pentru colostomie ajută la menținerea pungii colectoare în poziția corespunzătoare
pentru favorizarea drenajului.
Folosirea corectă a produselor cosmetice stomiale
Dezlipirea pungii colectoare
• Se poate utiliza spray-ul BRAVA de îndepărtare a adezivului, care

se aplică după ce dezlipim ușor adezivul de sus în jos până la
jumătate
• Asigură dezlipirea ușoară a flanșei și o curățare corectă a urmelor de
reziduuri lăsate de adeziv
• Diminuează șansele de traumatizare a tegumentului în momentul
dezlipirii pungii colectoare
• Nu conține alcool , prietenos cu pielea, se usucă în câteva secunde
• Nu compromite aplicarea și aderența următorului sac colector aplicat
• Este disponibil sub formă de spray și sevețel
• Este ușor de folosit și aplicat
• Cu acceptul firmei Medical Express

Loțiunea de curățare COMFEEL CLEANSER
• Facilitează vindecarea tegumentului peristomial

• Se folosește pe tegumentele integre, neiritate
• Curăță delicat și eficient tegumentul, calmează și hidratează și
catifelează pielea
• Înlătură cu ușurință resturile de adeziv
• Este ușor de aplicat și folosit
• În cazul tegumentelor iritate se folosește apa călduță și săpunul cu pH
neutru
• După curățarea pielii și a stomei se usucă perfect pielea prin tamponare
ușoară cu material textil (bumbac)sau șervețele de hârtie
• Nu afectează aplicarea uterioară a sacului colector
• Nu se folosește pe pielea iritată pentru că conține alcool
• Conține apă purificată,parabeni, alcool isopropilic propylene glycol
alantoină, parfum și alte substanțe
o Cu acceptul firmei Medical Express
Crema hidratantă BRAVA BARRIER
• Se folosește pentru a evita uscarea și iritarea tegumentului peristomal

• Are efect hidratant ajută la vindecarea tegumentului inflamat, uscat sau iritat și
previne deteriorarea ulterioară a acestuia
• Crema se aplică în strat subțire, se lasă să acționeze cam 10 minute după
care se poate aplica inelul mulabil, pasta, alt produs hidrocoloid sau noul
adeziv de protezare
• Crema nu necesită spălare și/sau ștergere după aplicare, pielea este pregătită
pentru aplicarea flanșei adezive, nu compromite adezivitatea plăcii de
hidrocoloid
• Ajută la protejarea tegumentului peristomal împotriva iritațiilor cauzate de
scurgerile stomiale
• Crează un scut de protecție de lungă durată pentru piele și asigură aderarea
sistemului stomic la piele
• Nu conține parabeni, parfum sau alcool
Crema protectoare CRITIC BARRIER
• Se folosește în cazul tegumentului iritat, macerat de secrețiile

stomiale
• Se aplică pe tegumentul peristomal afectat, se lasă să
acționeze 5-10 minute
• Nu se spală
• Peste cremă se aplică flanșa adezivă
• Are acțiune dublă sicativă puternică și protectoare asupra
tegumentului afectat permițând vindecarea tegumentului iritat
de scurgerile stomiale
• Conține oxid de zinc 20%
Crema protectoare PROTACT CONVEEN
• Se folosește pe tegumentul ușor iritat sau pentru a preveni

iritațiile peristomale
• Are acțiune dublă sicativă și protectoare
• Conține oxid de zinc 12%, ulei de lanolină, vitamina E,
propilenglicol, EDTA și petrolat
• Vindecă și protejează tegumentul iritat și/sau macerat
• Se aplică pe zona afectată și se lasă să acționezecam 10
minute
• Este necesară îndepărtarea cremei cu loțiune de curățare
sau cu apă călduță si săpun cu pH neutru,se lasă să se
usuce și apoi se aplică punga colectoare
Spray pentru bariera cutanată BRAVA SKIN BARRIER SPRAY
• Aplică pe piele un film protector care lasă pielea să respire și o

protejează împotriva eventualelor iritații
• Se usucă foarte rapid, la câteva secunde de la aplicare
• Nu lasă reziduuri și lasă pielea pregătită pentru aplicarea
următoarei flanșe
• Este disponibil și sub formă de șervețele ușor de transportat
• Pentru a folosi spray-ul este necesară protejarea stomei cu o
compresa din bumbac dispusă sub formă de bandă în jurul
stomei
• Spray-ul se aplică prin pulverizare ușoară pe tegumentul din
jurul stomei, se lasă să se usuce câteva secunde și apoi se
poate lipi punga colectoare
o Cu acceptul firmei Medical Express

Pasta BRAVA cu alcool
• Nu se folosește pe tegumentul iritat, ustură și provoacă durere
pacientului
• Nivelează cicatricile, pliurile și denivelările tegumentului din jurul
stomei
• Asigură etanșeitatea adecvată a sacului colector la nivelul stomei
• Protejează și menține uscat tegumentul peristomal
• Prelungește perioada de utilizare a dispozitivului stomial
• Aplicarea se face cu degetul ud (fără mănușă) sau cu o spatula în
pliul cutanat, se nivelează, se lasă să se usuce 1-2 minute și apoi
se aplică punga colectoare
• Aplicarea se poate face și direct pe flanșa adezivă în același mod
• Pasta este rezistentă la descompunere sau dizolvare protejând
astfel pielea împotriva iritațiilor.
• Pasta are o formulă prietenoasă cu pielea și cu pH normal
Pasta BRAVA fără alcool
• Se folosește în cazul tegumentelor denivelate, în zone cu cicatrici,
pliuri cutanare
• Asigură protecție fără a cauza usturime și disconfort pacientului
• Umple golurile și pliurile zonei peristomale denivelate pentru a
asigura o adezivitate crescută a pungii colectoare cu scopul
prevenirii scurgerilor stomiale pe tegument
• După aplicare se lasă 1 minut să se usuce și apoi se aplică punga
colectoare
• Se poate aplica atât pe tegument cât și pe punga colectoare
pentru a-i mări aderența la tegument
• Se aplică ușor și este ușor de folosit
• Pasta este rezistentă la descompunere sau dizolvare protejând
astfel pielea împotriva iritațiilor.
• Pasta are o formulă prietenoasă cu pielea și cu pH normal
Inelul modelabil din hidrocoloid BRAVA
• Crează o etanșeitate durabilă între stomă și flanșa pungii colectoare
pentru a proteja pielea împotriva scurgerilor stomiale
• Este flexibil, durabil, se mulează perfect sau se fragmentează după
necesități
• Are în compoziție un amestec de hidrocarbură alifatică, carboximetil,
celuloză de sodiu, amestec de carbohidrați și dioxid de titan
• Menține o piele sănătoasă, protejată împotriva scurgerilor și absorbind
umiditatea normală a pielii
• Se aplică pe tegumentul curat și uscat din jurul stomei
• Se poate decupa conform dimensiunilor și profilului stomei
• Este rezistent la acțiunea scurgerilor stomiale
• Dacă plaga chirurgicală este la mică distanță de stomă este necesară
prelucrarea inelului astfel încât să nu o atingă
Filmul protector CONVEEN
• Se folosește pentru pielea sensibilă sau traumatizată de
iritațiile peristomale
• Previne apariția iritațiilor tegumentului peristomal
• Prin aplicarea acestuia se formează un strat protector subțire
semipermeabil, rezistent la apă, care protejează tegumentul
• Pelicula protectoare formată asigură adezivitate superioară
flanșei pungii colectoare
• Se aplică pe pielea uscată și curată în special pe pielea cu
predispoziție la iritație
• Se usucă în 30 secunde
• Nu se aplică pe pielea iritată pentru că conține alcool și
provoacă disconfort și durere pacientului
Banda elastică de hidrocoloid semilună
• Este astfel proiectată pentru a preveni ridicarea marginilor

adezivului pungii colectoare și a prelungi durata de purtare a
acesteia
• Oferă siguranță suplimentară adezivului stomial prin urmărirea
formei și mișcărilor corpului
• Absoarbe umiditatea normală a pielii,
• Este prietenoasă cu pielea
• Protejează tegumentul și îl menține uscat și sănătos
• Se pot folosi 1-2 benzi elastice în funcție de necesități
• Se așează deasupra marginilor flanșei adezive a pungii
colectoare
Pudra COLOPLAST
• Concepută special pentru utilizarea cu sistemele stomice
• Reduce excesul de umezeală de la nivelul stomei
• Are acțiune sicativă la nivelul tegumentului peristomal
• Favorizează vindecarea tegumentului peristomal iritat
• Se aplică pe pielea uscată și curată prin pudrare
• Se intinde pe zona peristomală și apoi se îndepărtează
excesul de pudră cu un tampon de vată după care se
lipește dispozitivul stomial
• Asigură o adezivitate bună a pungii de colostomă la
tegument
• Este unul din cele mai folosite produse pentru îngrijirea
stomelor
Deodorantul lubrifiant BRAVA
• Conceput special pentru a fi utilizat în interorul pungii
• Neutralizează mirosul și lubrifiază sacul colector fără a permite efectul de lipire a
pereților sacului și urcarea secrețiilor intestinale către stomă
• Efectul de lubrifiere facilitează dispunerea conținutului stomic la baza sacului colector,
fără să rămână în jurul stomei
• Evită iritațiile și scurgerile
• Nu degradează garniturile pungii colectoare
• Nu afectează funcția adezivului
• Nu afectează pielea dacă intră în contact cu aceasta
• Se agită flaconul înainte de utilizare și se aplică 5-10 ml de soluție în punga colectoare
• Se masează ușor punga pentru a se întinde uniform
• Se repetă după golirea pungii colectoare
• Conține cocamidopropil, betaină, hidroxipropil guar, parfum, EDTA, uree de
imidiazolidinil și acid citric

Filtru de carbon activ
• Este alcătuit din cărbune activ, acoperit de o membrană semipermeabilă

• Nu poate fi blocat de materiile fecale
• Permite evacuarea gazelor și reținerea mirosurilor neplăcute
• Reglează presiunea din interiorul sacului colector, prevenind umflarea
acestuia
• Permite reglarea fluxului de evacuare în funcție de nivelul flatulențelor
• Se atașează la pungile colectoare care nu au filtru încorporatfiind
autoadeziv, adecvat oricărui tip de pungă colectoare
• Poate fi utilizat în timpul băii sau înotului
• Centura abdominală
• Reduce riscul de apariție a eventrației postoperatorii de la

nivelul stomei și susține musculatura abdominală în timpul
efortului fizic intens
• Asigură siguranță, confort fizic și psihic pacientului stomizat
• Ajută la fixarea sacului colector
• Poate fi folosită indiferent de localizarea stomei
• Este confecționată din material hipoalergic
• Are o zonă care poate fi decupată după forma și mărimea
stomei, decuparea poate fi făcută individual
• Are dimensiuni reglabile

o Centura ALTERNA pentru flanșă
• Este confortabilă
• Oferă un plus de siguranță și comfort
• Are cleme rezistente din polipropilenă cu care se atașează la flanșă
• Fixează flanșa pe piele și o menține fixă indiferent de mișcările corpului
• Prelungește durata de purtare a sistemului stomic
• Este realizată din material moale(90%bumbac și 10%vâscoză) și
comfortabil pentru a se potrivi cu aproape orice formă de corp fiind
reglabilă
• Rezistentă la spălări multiple la temperaturi ridicate
• Este preferată de un număr mare de pacienți activi, datorită senzației de
comfort sporit și siguranță
Iritația peristomală!
Impactul eficacității schimbării pungii colectoare asupra pacientului este semnificativ deoarece iritația
peristomală crește riscul scurgerilor peristomale.
Dezlipirile repetate ale pungii :
• cresc riscul de iritație peristomală și
• cauzează, durere, disconfort fizic și psihic
Studiile recente arată că peste 75% dintre pacienții purtători de stome au trecut prin unul sau mai multe
episoade de iritație peristomală și peste 85% dintre aceștia au avut anterior scurgeri peristomale.
Prezența stomei are un impact negativ asupra calității vieții.
Ideea de a fi purtător de stomă ridică probleme importante asupra acestui grup de pacienți .
Este cea mai frecventă problemă de îngrijire întâlnită la pacienții stomizați .
Ileostomiile dau cel mai frecvent iritații peristomale din cauza cantității și fluidității secrețiilor stomiale.
De reținut în cazul aplicării cosmeticelor!
• Cremele protectoare simple se folosesc de 1-2 ori pe săptămână
• Cremele protectoare sicative se folosesc pe tegumentele iritate și macerate de secrețiile stomiale
• Tegumentul peristomal se curăță de fiecare dată cu blândețe, fără a freca și a-l traumatiza , folosind
apă caldă și săpun neutru, șervețele umede sau soluții specifice de curățare
• Produsele stomiale se folosesc adecvat , când este cazul
• Produsele cosmetice cu alcool nu se folosesc pe tegumentele iritate și/sau macerate
• Combinațiile dintre produsele stomiale trebuie făcută în deplină cunoștință
• Centura abdominală oferă un plus de siguranță și comfort pacientului stomizat
• Filmele protectoare se ususcă în 30 secunde.
• Absorbantele de mirosuri se introduc în pungă înainte de aplicarea acesteia.
• Orice complicație trebuie adusă la cunoștința medicului curant

De reținut în aplicarea cosmeticelor!
• Pentru o îngrijire corectă, asistenta medicală trebuie să cunoască toate

produsele cosmetice stomiale pe care le folosește în procesul de
îngrijire
• Nu uitați! Nu se folosesc produsele cu alcool în compoziţie pentru
a trata tegumentul lezat.
• Se va încerca limitarea folosirii cosmeticelor şi accesoriilor la stricta
necesitate.
• Un mod complicat de protezarea stomei va descuraja pacientul în
îngrijire.
• Se prezintă treptat pacientului toate produsele de îngrijire pe care le
folosim în procesul de îngrijire pentru ca acesta să aibă timp suficient
pentru prelucrarea informațiilor și îl asigurăm permanent de suportul
nostru pentru orice iîntrebare legată de procesul de îngrijire.
Cum se aplică punga colectoare?
• Fiecare aplicare a pungii colectoare trebuie să fie precedată

de măsurarea stomei, mai ales în perioada imediat
postoperatorie când dimensiunea stomei se poate modifica de
la o zi la alta
• Decuparea flanşei adezive se va face conform dimensiunilor
stomei, cu o foarfecă curbată şi vârful bont ( se va evita în acest
fel perforarea accidentală a pungii şi prezenţa contururilor aspre
ale flanşei adezive).
• Aplicarea pungii se face îndoind flanşa după dezlipirea foliei
protectoare, pe lăţime, până la jumătate.
• Se prinde adezivul de marginea lui şi se aplică centrat pe stomă
de sus în jos.
• Se aplică o uşoară presiune cu degetele pentru 1-2 minute în jurul
stomei şi pe restul flanşei, apoi încă 1-2 minute cu toată palma (
creşte eficienţa agentului adeziv).
Cum se aplică punga colectoare ?
• Pentru dispozitivele din 2 componente se aplică întâi flanşa şi
apoi se îmbină punga, de jos în sus, până se aude un “clic”
(sunetul certifică îmbinarea completă).
• Pentru verificarea ambelor sisteme se va aplica o uşoară
tracţiune asupra dispozitivului pentru a verifica corecta aplicare.
• Coada pungii se îndreaptă către genunchi, dacă pacientul este
mobil sau lateral, dacă este imobilizat la pat.
• Dispozitivele colectoare se aplică întodeauna pe tegumentul
curat
• Produsele cosmetice stomiale se folosesc doar când este
nevoie
• Procesul de îngrijire trebuie să fie cât mai simplu
• Pacientul trebuie să participe treptat la procesul de îngrijire
• Sunt ușor de folosit și aplicat
• Oferă siguranță și comfort pacientului
Cum se aplică punga colectoare ?
• Închiderea pungii se poate face în momentul pregătirii acesteia

pentru a fi aplicată
• Pungile drenabile au sisteme simple, sigure și ușor de folosit pentru
închiderea pungii
• Se montează clema dacă punga este drenabilă, concavitatea
acesteia se plasează către pacient ( după efectuarea tehnicii, clema
de la punga veche se curăţă şi se înapoiază pacientului).
• Se ataşează centura la pungă numai dacă pacientul solicită ( se

oferă doar un supliment subiectiv de siguranţă).
• Sunt ușor de folosit și aplicat

• Oferă siguranță și comfort pacientului
Cum se termină procedeul de schimbare a pungii colectoare?
• În spital, după aplicarea pungii colectoare, se aruncă la “deşeuri
contaminate” punga colectoare schimbată, având grijă să nu
deversăm conținutul acesteia,
• Se aruncă mănușile, compresele de tifon sau alte materiale sanitare
care au venit în contact cu pacientul considerându-le “deşeuri
contaminate”
• Foarfeca, produsele cosmetice din ambalajele originale se pun în
trusa pacientului
• Se îndepărtează aleza de protecție iar daca aceasta s-a murdărit se
aruncă în sacul cu lenjerie contaminată.
• Tăvițele renale folosite se spală și apoi se dezinfectează.
• Se previne astfel apariţia infecţiilor nozocomiale.
• Spălarea pe mâini este obligatorie după terminarea tehnicii.

Ce facem dacă ...?
1. Tegumentul parastomal este iritat și există senzaţia de arsură :

• se verifică dacă stratul mucos nu s-a dezinserat de tegument
• se verifică dacă emisiile stomiale nu s-au infiltrat pe sub flanşa adezivă
• se verifică dacă iritația poate indica o reacţie alergică
• se verifică dacă îndepărtarea flanşei nu s-a făcut delicat
2. Stoma este roşu închis până la negru, uscată :

• se evaluează gradul de irigare al stomei
• Se determină prezenţa edemului exagerat sau tensiune excesivă la nivelul liniei de sutură a stomei
• Se verifică dacă nu sunt semne de hemoragie
• Se verifică conținutul stomial pentru a nu exista urme de sânge proaspăt sau digerat .
3. Pacientul se plânge de iritaţii sau arsuri la nivelul tegumentului parastomal:

• se evaluează corect starea tegumentului parastomal ( inflamaţii, infecţii, macerări).
Ce facem dacă...?
4 Pacientul refuză să privească stoma sau să participe la îngrijiri :
• Se încearcă schimbarea pungii colectoare cât mai simplu, folosind produse cosmetice stomiale cât mai
puține , explicând pacientului etapele procesului de îngrijire folosind explicații pe înțelesul acestuia
• se obţin informaţii despre grupuri de suport
• se facilitează întâlnirea cu un alt pacient stomizat cu evoluţie bună.
• abilităţile de a comunica şi transmiterea de cunoştinţe pertinente din partea personalului de îngrijire ajută
pacientul să înţeleagă şi să se adapteze situaţiei.
o De înregistrat în foaie :
- tipul pungii şi accesoriile folosite
- aspectul şi cantitatea emisiilor pe stomă
- aspectul tegumentului parastomal şi a suturilor
- gradul de distenise abdominală şi zgomotele intestinale
- gradul de participare a pacientului la îngrijiri.
Se va atrage atenţie asupra :
• Aspectului anormal al oricărui element observat atât la nivelul stomei cât și la nivelul tegumentului
peristomal
• Absenţa gazelor pentru mai multe de 24-36 ore
• Absenţa scaunului pentru mai multe de 3 zile.
• În cazul urostomiilor: absența urinii în punga colectoare
• Apariției oricăror complicații apărute în starea pacientului
• Complianței pacientului la procesul de înțelegere, acceptare, adaptare și participare la îngrijirea stomei
• În cazul apariției oricăror complicații este bine să anunțăm medicul !
• Complicațiile rezolvate la timp pot salva viața pacientului !
• Complicațiile apărute ca urmare a îngrijirii defectuoase pot traumatiza pacientul, pot să îi
sporească nesiguranța și pot influența calitatea vieții!
De ce este importantă o alimentație corectă?
• Alimentația corectă stă la baza unei bune sănătăți
• O alimentație corectă "vindecă" pacientul!
• În cazul pacienților supuși intervențiilor chirugicale alimentația pre și post operatorie stă la baza unei
bune vindecări.
• Lipsa nutrienților esențiali trebuie corectată atât preoperator cât și postoperator pentru a asigura
succesul intervenției chirurgicale.
• Necesarul normal de nutrienți aduși prin aport alimentar grăbesc vindecarea.
• Lipsa nutrienților principali duc la apariția complicațiilor severe postoperatorii, acutizarea unor
afecțiuni preexistente,apariția mai precoce a recidivelor, agravarea stării generale .
• Hipoproteinemia și hipoalbuminemia duc la apariția fistulelor postoperatorii care pot pune în pericol
viața pacientului, alături de alte complicații severe ca cele cardiovasculare, neurologice, pulmonare,
hepatice și renale.

Necesarul nutrițional al organismului
Organismul uman are nevoie de aproximativ 40 de principii nutritive
Principiile nutritive esențiale sunt cele care nu pot fi sintetizate de către organismul uman
Nutrienții necesari includ :
• aminoacizi esențiali,
• vitamine hidro și liposolubile,
• minerale și acizi grași esențiali.
Organismul mai are nevoie și de un substrat energetic adecvat, o cantitate mică de glucide metabolizabile,
glucide nedigerabile(fibre), azot adițional și apă .
Necesarul energetic variază astfel:
• de la un individ la altul, de la o zi la alta,
• de sex, vârstă, dimensiuni corporale,
• infecții, afecțiuni cronice,
• medicație,
• sarcină și lăuzie,
• excesele climaterice,
• activitatea fizică desfășurată.

Necesarul energetic al organismului
Energia rezultă prin oxidarea proteinelor, lipidelor, glucidelor și alcoolului din alimentație.
• Oxidarea unui gram de proteine sau glucide furnizează 4kcal de energie
• Oxidarea unui gram de lipide furnizează 9 kcal
• Oxidarea unui gram de alcool furnizează 7 kcal
La adulții sănătoși consumul energetic este influențat de 3 factori:
1. cheltuielile energetice ale metabolismululi bazal
2. efectul termic al alimentelor
3. activitatea fizică

Necesarul de proteine al organismului
Proteinele sunt necesare în procesele de creștere și pentru menținerea structurii și funcțiilor organismului
Deși necesarul nutrițional este exprimat de obicei în grame de proteine, necesarul real este acela al celor 9
aminoacizi esențiali la care se adaugă azotul suplimentar sintezei proteice .
• Aminoacizii esențiali sunt:
• leucina, izoleucina,
• lizina,
• metionina,
• fenilalanina,
• treonina,
• triptofanul,
• valina și
• histidina
Ghidul recomandărilor dietetice recomandă un consum:
• de 56 g proteine /zi în cazul bărbaților și
• de 45 g proteine /zi în cazul femeilor.

Necesarul de glucide al organismului
Glucidele din dietă includ :
• monozaharidele
• polizaharidele(amidonul)
• glucidele nedigerabile (fibrele)
Cele mai multe glucide ar trebui să provină din polizaharide.
Polizaharidele nerafinate furnizează calorii de origine glucidică și vitamine, săruri minerale și fibre
celulozice.
Fibrele celulozice reprezintă partea alimentului nedigerat ce nu poate fi digerat în intestinul uman
Prezența fibrelor favorizează formarea scaunului și facilitează excreția.
Dietele bogate în fibre celulozice sunt asociate cu reducerea frecvenței afecțiunilor digestive și
cardiovasculare.
Cu cât fibrele sunt mai insolubile(tărâțele de grâu) cu atât au un efect mai benefic asupra funcției
colonului.

Necesarul de lipide al organismului
Lipidele reprezintă sursa cea mai importantă de energie .
Recomadările actuale pledează pentru reducerea consumului de grăsimi la 30% sau mai puțin din totalul de calorii
Dietele care conțin cel mult 5-10%din totalul de calorii sub formă de lipide par cele mai sigure și bine tolerate.
Grăsimile alimentare sunt compuse din acizi grași și colesterol.
Acizii grași sunt : saturați și nesaturați (mononesaturați și polines2aturați )
Recomandările actuale pledează pentru scăderea aportului total de lipide, alături de înlocuirea grăsimilor saturate cu
acizi grași nesturați și polizaharide complexe.
Grăsimile saturate sunt solide la temperatura camerei și sunt de origine animală.
Grăsimile nesaturate sunt lichide la temperatura camerei și sunt de origine vegetală.
Acidul linoleic este un acid gras polinesaturat, este un element nutritiv esențial iar necesarul zilnic este de aproximat 5 g
/zi (1-2% din totalul caloric)
Colesterolul este un constituent important al membranei celulare, este sintetizat de către organism și nu reprezintă un
principiu nutritiv esențial iar necesarul este de aproximativ 300 mg colesterol/zi.

Necesarul de vitamine al organismului
Vitaminele sunt un grup heterogen de molecule organice necesare organismului pentru o
serie de funcții metabolice esențiale.
Vitaminele se grupează în:
• Vitamine hidrosolubile :vitamina B1tiamina
vitamina B5 acidul pantoteic ,
vitamina B6 piridoxina ,
vitamina B12 cobalamina ,
vitamina C acidul ascorbic ,
acidul folic și biotina
• Vitamine liposolubile(A,D,E și K)
• Deficitul de vitamine afectează negativ vindecarea plăgilor, evoluția bolii chirurgicale
pentru care s-a efectuat o stomie, evoluția bolilor asociate și starea generală a
pacientului.

Necesarul de săruri minerale al organismului
Organismul uman are nevoie și de un număr de săruri minerale anorganice grupate

în mod obișnuit în 3 categorii:
• Minerale majore :Calciu , magneziu și fosfor
• Electroliți :sodiu, potasiu și clor
• Oligoelemente :fier, zinc, cupru, mangan, fluor, iod, cobalt, crom și seleniu

Piramida alimentelor sănătoase
• Din grupul pâinii, cerealelor, orezului și a pastelor
făinoase 6-11 mese/zi
• Din grupa vegetalelor 3-5 mese/zi
• Din grupul fructelor 2-4 mese/zi din grupa laptelui,
iaurtului și brânzei 2-3 mese/zi
• Din grupa cărnii de vită, și porc, pește ,
leguminoaselor uscate, ouălelor și nucilor 2-3
mese/zi
• Din grupa grăsimilor, uleiurilor și dulciurilor cât mai
puțin
• Alimentele dintr-un grup nu pot înlocui alimentele din
alt grup
• Nici una dintre aceste grupe principale nu este mai
importantă decât cealaltă
• Pentru o sănătate optimă avem nevoie de toate
acestea!

Alimentația postoperatorie a pacientului stomizat :
Prezenţa unei stomii digestive nu impune modificări majore ale regimului alimentar dar se impun
câteva recomandări:
• trebuie luate cel puţin 3 mese principale pe zi ,
• orar regulat al meselor, care să conțină toate principiile nutritive și calorice necesare
• alimentele trebuie mâncate încet şi bine mestecate
În cazul pacienților stomizați regimul alimentar trebuie astfel întocmit pentru:
• a favoriza vindecarea prin cruțarea organelor bolnave
• înlocuirea cheltuielilor energetice de bază
• asigurarea aportului optim de apă, vitamine şi săruri minerale
• prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente, acutizarea unei boli cronice şi/sau apariţia
recidivelor
• consolidarea rezultatelor terapeutice
Grupe de alimente
• 1 ceașcă de lapte sau iaurt =50 g brânză=60 g produse din brânză
• 60-80 g carne macră gătită de pui sau pește =1/2 ceașcă de fasole uscată gătită=1 ou=2 linguri de unt de
arahide =30 gcarne macră
• 1 ceașcă de legume , frunze crude =1/2 ceașcă din alte tipuri de legume gătite sau tăiate =3/4ceașcă de suc
de legume
• 1măr mediu, 1banană sau o portocală =1/2 ceașcă de fructe tăiate, gătite sau conservate=3/4 ceașcă de suc
de fructe
• 1 felie de pâine = 30 g cereale (fulgi)=1/2 ceașcă de cereale gătite, orez sau paste făinoase

De câte mese avem nevoie zilnic și în ce proporții?
Aport caloric Femei, vârstnici Bărbați activi

Mese/zi –pâine 6 11
Mese/zi -legume 3 5
Mese/zi – fructe 2 4
Mese/zi- lactate 2-3 2-3
Mese/zi - carne 2 3
Total grăsimi 53g 93 g

Alimentația artificială
• Reprezintă asigurarea principiilor nutritive necesare celor care nu își pot susține un aport nutritiv pe
baza alimentației cu diete standard
• Principiile alimentare pot fi furnizate astfel:
• Pe cale digestivă - administrare orală cu suplimente nutritive
• - administrare prin sondă nazogastrică, nazoduodenală sau enterostomă
• Pe cale parenterală – pe vene periferice sau centrale
• Necesarul nutrițional pentru un adult cu greutate medie:
• Apă 30-35 ml /kg corp /zi
• Proteine 0,8-1,2-1,5 g /kg corp/zi
• Electroliți :Na, K, Cl 45-145 mEq/zi din fiecare în funcție de patologie
• Calciu 10-15 mEq/zi
• Fosfor 15-20 mEq/zi
• Magneziu 16-24 mEq/zi
• Zinc 5 mg/zi
• Cupru 2 mg/zi

Alimentația artificială
• Vitaminele parenterale se administrează zilnic sub formă de soluții polivitaminice

standardizate care conțin cantități adecvate de vitamine lipo și hidrosolubile
• Vitamina K nu se administrează de rutină decât atunci când apar valori modificate ale
timpului de protrombină
• Acizii grași esențiali trebuie să reprezinte 2-4% din totalul caloriilor sub formă de acid
linoleic
• Se va urmări:greutatea corporală
• Starea de hidratare
• Starea clinică generală
• Se vor monitoriza probele biologice;glicemie, glocozurie, electroliți, uree, creatinină la
intervale stabilite de medicul curant sau echipa multidisciplinară
oAlimentația instituită corect atât în perioada preoperatorie cât și
în cea postoperatorie asigură succesul unei bune vindecări!

Alimentația pacientului stomizat :
Probleme la pacienţii stomizaţi :

• Lipsa poftei de mâncare
• Mucoasa bucală inflamată, gingii sensibile şi dureri în gât
• Afectarea gustului sau a mirosului
• Greaţă și vărsături
Cum se corectează aceste probleme?
• Alimente preferate de pacient prezentate cât mai atrăgător
• Consultații de specialitate :ORL, stomatologie, neurologie , gastroenterologie
• Tratament de specialitate indicat de medicul specialist pentru fiecare afecțiune în parte
• Alimentație artificială dacă este cazul
Principii alimentare :
• Introducerea alimentelor noi după intervenţiile pe tubul • Diareea poate fi provocată de unele alimente ca:
digestiv se va face treptat în funcţie de gradul
individual de toleranţă al fiecărui pacient. • spanac, salată, varză, fasole verde,
La bolnavii colostomizaţi constipaţia este favorizată de: • fructe necoapte,
• lipsa exerciţiilor fizice, • cantităţi mari de bere,
• Ciocolată și condimente
• aport hidric insuficient,
• grăsimi în exces,
• regim alimentar sărac în fibre,
• antibiotice şi laxative.
• unele medicamente.
• Chimio/radioterapie
• alimente nepotrivite afecțiunii • În cazul apariţiei diareei putem administra bolnavului
• Chimio/radioterapie un regim alimentar care să conţină lichide , iaurt cu
probiotice , sucuri cu vitamina C, banane, afine,
• În cazul apariției constipației se administrează morcovi pasiraţi, zeamă de orez....
alimente bogate în fibre, lichide în cantitate suficientă • Aceştia trebuie să aibă la îndemână mai multe pungi
și se indică mai multe exerciții fizice ușoare sau fără golire sau pungi cu golire.
plimbare .
o Medicamentele antidiareice,antibiotice sau orice
alte tipuri de medicamente se administrează • Medicamentele antidiareice,antibiotice sau orice
alte tipuri de medicamente se administrează
pacientului doar la indicația medicului ! pacientului doar la indicația medicului !
Principii alimentare :
• Alimente care generează gaze : • Alimente care produc miros intens al

fecalelor:
• fasole uscată, mazăre, ridichi

• peşte,
• varză, conopidă, ceapă,
• ouă,
• spanac, porumb, , castraveţi,
• usturoi, ceapă
• lactate fermentate,
• fasole,
• băuturi carbogazoase,
• varză, conopidă, brocoli,
• bere,
• arahide, nuci ,
• guma de mestecat .
• ciuperci , etc.
Alimentația pacientului stomizat :
Mirosul este una din cele mai importante temeri ale purtătorului de stomă.
Mirosul este determinat de :
• gazele intestinale,
• igiena deficitară,
• dispozitivele de protezare a stomei de proastă calitate şi
• lipsa de informaţie.
Măsura alimentară pentru reducerea mirosului este reprezentată de :
• consumul de iaurt,
• pătrunjel,
• suc de portocale.
Se va avea în vedere o alimentaţie diversificată, fără excese, singura restricţie formală trebuie să o
reprezinte consumul de alimente rău tolerate.
Principii de conduită
Dispozitive şi accesorii pentru controlul mirosului sunt reprezentate

de:
• saci colectori de pună calitate,
• dezodorizante pentru pungi,
• dezodorizante pentru cameră.
Sacii colectori de bună calitate trebuie să aibă următoarele calități:

• să fie din material plastic care să nu permită trecerea mirosului,
• să fie bine aplicaţi
• să conţină filtru din cărbune activ.
Dezodorizante pentru pungi pot fi reprezentate de :
• deodorante comerciale,
• deodorante intime,
• apa de gură.
• Aceste produse conţin agenţi antibacterieni.
Vestimentația pacienților stomizați
• Deoarece dispozitivele colectoare sunt plate şi uşoare practic nu se

văd de sub îmbrăcăminte.
• Pungile colectoare de bună calitate oferă siguranță și comfort
pacientului stomizat
• Prin etanşeizarea lor ele previn şi îmbibarea lenjeriei de corp cu
efluent stomial.
• Purtarea centurii abdominale stomiale reduce riscul de apariție a
eventrației postoperatorii de la nivelul stomei și susține musculatura
abdominală în timpul efortului fizic, este confecționată din material
hipoalergic și poate fi folosită indiferent de localizarea stomei și nu
este vizibilă de sub îmbracăminte
• Îmbrăcămintea nu trebuie să fie prea strâmtă (pt a nu comprima
punga),
• Se indică purtarea de pantaloni tip bermude și costum de baie
întreg pt bazin.
Practicarea sportului de către pacienții stomizați
• Persoanele cu dizabilități au o stimă de sine scăzută și sunt
predispuse la depresie și izolare, însă activitatea fizică le
poate reda capacitatea de a se simți valorizate.
• Handicapul nu trebuie privit ca o boală sau ca o barieră în

calea activității fizice, ci doar trebuie indentificate tipurile de
sporturi benefice pentru fiecare pacient în parte .
• Condiţia de stomizat este compatibilă cu practicarea unui

număr mare de sporturi.
• Sporturile larg accesibile pacienţilor stomizaţi sunt:mersul pe

jos, alergare ușoară, tenisul,golful, înotul, schiul, ciclismul,
sporturi de echipă etc...
Practicarea sportului de către pacienții stomizați
• Trebuie evitate acele sporturi care:
• necesită efort fizic mare

• expun pacientul la traumatizarea stomei, cum ar fi
halterele, rugby-ul etc...
• Persoanele tinere pot practica sporturi ce necesită un

efort fizic mai mare dacă starea generală le permite acest
lucru
• În cazul unui efort fizic mai mare trebuie să-şi asigure o

rezervă de apă şi săruri.
• Vizionarea de spectacole, filme, mersul la restaurant,

întâlnirile de grup sunt posibile în continuare.

Particularități de urmărit în cazul pacienților stomizați
Particularități legate de pacient Particularități legate de dispozitivele medicale

folosite
Dispozitivele medicale și cosmeticele stomiale
• Dexteritate manuală folosite trebuie să fie de calitate și folosite
• Acuitate vizuală corespunzător
• Afecţiuni care scad abilităţile de aplicarea • Principiile protezării eficiente trebuie să respecte
pungii următoarele :
• Activitatea fizică • protejarea tegumentului parastomal de factori
fizici şi chimici
• Preferinţe personale ( mărimea pungii,
opacitate, model). • protejarea stomei de traumatisme fizice directe şi
indirecte, acute şi cronice.
• Resurse financiale
• Crearea unui climat de siguranță și confort fizic și
• Accesibilitatea produsului psihic pentru pacient

Comunicarea cu pacientul stomizat
• Pacientul trebuie întotdeauna încurajat pentru a participa la procesul de îngrijire
• Pacientul nu trebuie descurajat dacă a făcut ceva greșit în procesul de schimbare a dispozitivului
medical, corectarea se face cât mai blând cu putință pentru a nu îl demotiva
• Comunicarea trebuie să fie adaptată nevoilor emoționale ale pacientului
• Limbajul folosit trebuie să fie pe înțelesul acestuia, termenii medicali se vor folosi doar dacă pacientul are
cunoștințele necesare de înțelegere a acestora
• Atenție la limbajul nonverbal!
• Pe tot parcursul perioadei de îngrijire trebuie menținut un climat de siguranță, confort și confidențialitate
• Ascultarea- trebuie alocat timp suficient pentru pacient pentru a-și putea exprima temerile și îngrijorările
• Stoma are un impact negativ asupra calității vieții pacientului !
• Ideea de a fi purtător de stomă ridică probleme importante asupra acestui grup de pacienți
• Nu uitați de convingerile religioase ale pacientului!

Calitatea vieții pacientului stomizat
• Calitatea vieții pacienților stomizați depinde de:
• Suportul familial și social

• Frica de scurgerile stomiale
• Optimism
• Iritația peristomală
• Confortul oferit de produsele de protezare
• Iritația peristomală cauzată de contactul cu secrețiile intestinale sub adezivul stomial a fost
raportată ca unul din cei mai importanți parametii de influențare a calității vieții din prima zi
de montare a dispozitivelor până la peste 1 an de la evaluare.
De reținut!
Dispozitivele medicale de bună calitate asigură:
1.Reducerea costurilor spitalizării prin:
• aplicare mai simplă și cu consum redus de materiale sanitare
• menținere mai îndelungată
• vindecare mai rapidă a leziunilor tegumentare peristomale
2. Participarea activă a pacientului în procesul de schimbare a pungii și scăderea treptată a gradului
de dependență față de personalul medical și apoi de familie
3. Reluarea mai rapidă a activității socio-profesionale în limitele impuse de patologia existentă duc la
creșterea stimei de sine și integrarea cât mai aproape de normal în mediul familial și social al
pacientului stomizat.
• CALITATEA PRODUSELOR DE PROTEZARE STOMIALĂ ASIGURĂ PACIENTULUI O VIAȚĂ

CÂT MAI APROAPE DE CEA NORMALĂ!
Bibliografie
1. Anatomia şi fiziologia omului-R. Cârmaciu, Th. Niculescu, L. Torsan - Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti
,1983
2. Patologie chirurgicală -LiviuVlad - Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2003
3. Elemente de chirurgie şi îngrijire a stomiilor tubului digestiv –Cezar Pop –Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj Napoca
2001
4. Curs de stomaterapie -Cristian Dobre şi Cristina Ghiran -Bucureşti 2005
5. Surgery for nurses -James Moroney - Edinburgh England 1982
6. Diagnostic și tratament în practica medicală –Lawrence M Tierney, Stephen J McPhee, M Papadakis, Editura
Științelor Medicale 2001
7. Tratat d eoncologie digestivă –Mircea Grigorescu, Alexandru Irimia, Mircea Beuran Editura Academiei Române
2015
6. Ghid de nursing, Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească, 1998
7. Îngrijirea bolnavului, Karl Heinz Kristel, Editura All Bucureşti, 1989
8. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 1997
9. Urgenţe medico-chirurgicale, M. Cazacu, A. Drăghici, V. Negreanu, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2001

Mulțumesc!

Îngrijiri Speciale În Stomaterapie Oammr 2023

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijiri Speciale În Stomaterapie Oammr 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNGRIJIRI SPECIALE ÎN

20XX presentation title 2

După unele izvoare istorice, datând din sec IV Î.C., se pare că

Născut pe o insulă grecească , Cos, cu tradiție medicală importantă,

20XX presentation title 3

20XX presentation title 4

20XX presentation title 5

20XX presentation title 6

• Anul 1954 marchează începutul stomaterapiei ca

20XX presentation title 7

20XX presentation title 8

20XX presentation title 9

20XX presentation title 10

• Stomaterapia a apărut ca o necesitate în procesul de îngrijire a stomiilor

20XX presentation title 11

Vascularizația arterială: este asigurată de ramuri duodenopancreatice din artera

20XX presentation title 12

20XX presentation title 13

20XX presentation title 14

Schimbul de apă și electroliți se face prin absorbție și secreție la nivelul intestinului

20XX presentation title 15

Funcţia secretorie de la nivelul intestinului subţire este îndeplinită de trei organe

Absorția intestinală este un proces fiziologic complex, are la bază

20XX presentation title 16

La nivelul stomacului se iniţiază digestia proteinelor, se absoarbe

20XX presentation title 17

20XX presentation title 18

Bila hepatică conține 97% apă , 3% reziduu uscat(substanțe organice și

20XX presentation title 19

• este produsul de secreție al glandelor intestinului subțire

Sub acţiunea sucului intestinal este definitivată digestia proteinelor

20XX presentation title 20

20XX presentation title 21

20XX presentation title 22

• Recoltărea sângelui pentru examene de laborator: hemoleucograma, glicemie, uree, creatinină,

20XX presentation title 23

Complicațiile cele mai frecvente postoperatorii pot fi:

20XX presentation title 24

20XX presentation title 25

• Peretele colorectal este alcătuit din 4 straturi:mucoasa, submucoasa,

Din punct de vedere chirurgical și al vascularizației împărțirea colonului se

20XX presentation title 26

Vascularizația arterială a colonului stâng este asigurată de artera

20XX presentation title 27

20XX presentation title 28

Defecaţia : actul motor prin care materiile fecale sunt eliminate în

În urma procesului de digestie, absorbție, fermentație și putrefacție

20XX presentation title 29

20XX presentation title 30

20XX presentation title 31

20XX presentation title 32

20XX presentation title 33

20XX presentation title 34

20XX presentation title 35

• Rezecția tumorilor de colon pe cale endoscopică de face în serviciile de endoscopie specializate de

20XX presentation title 36

Complicațiile cele mai frecvente postoperatorii pot fi:

• Complicații generale:caracteristice tuturor intervențiilor chirurgicale efectuate în anestezie generală,

• Complicații specifice: ocluzia intestinală, fistula digestivă, evacuarea gastrică întârziată,

20XX presentation title 37

20XX presentation title 38

Stomiile pot fi:

20XX presentation title 39

De nutriție: gastrostomiile, jejunostomiile