Intoxicatia Cu Ciuperci

Cuprins
Argument ...........................................................................................................................pag. 3
Capitolul 1. Anatomia și fiziologia aparatului digestiv ...................................................pag. 4
Capitolul 2. Intoxicaţia cu ciuperci ................................................................................pag. 13
2.1. Definiţie ...........................................................................................................pag. 13
2.2. Patogeneză ......................................................................................................pag. 13
2.3. Simptomatologie .............................................................................................pag. 21
2.4. Diagnostic pozitiv ............................................................................................pag. 28
2.5. Diagnostic diferenţial .....................................................................................pag. 28
2.6. Tratament ........................................................................................................pag. 28
Capitolul 3. Studii de caz ................................................................................................pag. 31
3.1. Tehnici impuse de afecţiune ...........................................................................pag. 33
a) Fișa nr. 1 .......................................................................................................pag. 33
b) Fișa ne. 2 .......................................................................................................pag. 36
c) Fișa nr. 3 .......................................................................................................pag. 37
d) Fișa nr. 4 .......................................................................................................pag. 40
3.2. Cazuistica ........................................................................................................pag. 43
Cazul nr. 1 .........................................................................................................pag. 43
Cazul nr. 2 .........................................................................................................pag. 49
Cazul nr. 3 .........................................................................................................pag. 55
Concluzii ..........................................................................................................................pag. 63
Bibliografie ......................................................................................................................pag. 65
Argument
MOTTO: ”O nevoie fundamentală este necesitatea vitală esențială a ființei umane

pentru a-şi asigura starea de bine în apărarea fizică şi mentală.”
VIRGINIA HENDERSON
Am ales această lucrare pentru că tuturor ne plac ciupercile. Este un aliment complex,
gustos, care poate fi preparat într-o multitudine de feluri. Dar unele ciuperci sunt toxice,
otrăvitoare; nu toți conștientizează acest pericol când le culeg sau le cumpără de la culegători
anonimi din piețe sau de pe marginea drumului. Este bine să știți că există peste 30 de
ciuperci care conțin diferite substanțe toxice şi care pot produce intoxicații de o gravitate mai
mare sau mai mică.
3
Capitolul 1
Anatomia și fiziologia aparatului digestiv
Aparatul digestiv alcătuit din tubul digestiv şi glandele anexe, însumează organele în
care se realizează digestia alimentelor, putând fi asimilate în organism.
Segmentele tubului digestiv au caractere anatomice distincte dar se aseamănă între ele
prin structură pereţilor. Din interior (lumen) spre exterior, tubul digestiv este format din:
→ Tunica mucoasă, alcătuită din două straturi (epiteliu şi corion), îndeplineşte rol de
protecţie, digestie şi absorbție;
→ Tunica submucoasă, formată din fibre elastice şi ţesut conjunctiv lax, asigură
mucoasei mobilitatea necesară în cursul digestiei;
4
→ Tunica musculară cuprinde fibre striate la nivelul faringelui şi esofagului superior
şi fibre netede la nivelul segmentelor subdiafragmatice. Fibrele musculare netede sunt dispuse
circular la interior (asigură modificările de lungime ale segmentelor);
→ Tunica seroasă înveleşte esofagul parţial, stomacul, intestinul subţire, intestinul
gros şi este reprezentată de foița viscerală a peritoneului, care leagă aceste segmente de pereţii
cavităţii abdominale şi le înveleşte mişcările.
Cavitatea bucală
Segmentul facial al tubului digestiv are o formă ovalară, orientată anteposterior, fiind
formată din vestibulul gurii şi cavitatea bucală propriu-zisă, separate prin arcadele dentare.
În cavitatea bucală se află dinţii, limba şi glandele salivare mici.
5
Vestibulul gurii este cuprins între dinţi, obraji şi buze şi se deschide anterior prin
orificiul bucal. Acesta este delimitat de cele două buze care se unesc lateral formând comisura
labiară.
Buzele sunt alcătuite dintr-un muşchi orbicular şi acoperite de un repliu cutaneo-
mucos.
Cavitatea bucală propriu-zisă este căptuşită de o mucoasă (în grosimea căreia se
găsesc glandele salivare mici) şi are şase pereţi anterior, „în continuarea buzelor, posterior în
continuare cu faringele, laterali, corespunzând obrajilor, interior formând planşeul bucal şi
superior formând bolta palatină. La marginea posterioară a bolţii palatine, mucoasa bucală se
continuă cu cea nazală, formând vălul palatin, (palatul moale), care reprezintă median o
prelungire verticală numită luetă.
Dinţii sunt organe ale masticaţiei. Fixaţii în alveolele arcadelor dentare, prezintă:
rădăcina (fixată în alveolă), o coroană (partea albă vizibilă) şi un gât (zona de trecere între
rădăcină şi coroană).
Limba este situată pe planşeul bucal, participă la articularea cuvintelor şi contribuie la
digestie prin masticaţie, deglutiţie şi sensibilitate gustativă.
Prezintă trei segmente: rădăcina situată posterior şi fixată pe osul hioid, corpul
delimitat de rădăcină printr-un şanţ în formă de V deschis anterior şi vârful – porţiunea liberă
de contact cu arcadele dentare.
Organ musculomembranos, limba are următoarea structură:
→ Scheletul fibros, format din septul limbii şi aponevroza limbii, serveşte pentru
inserţii musculare;
→ Muşchiul limbii;
→ Mucoasa linguală, pe suprafaţa căreia se află papilele gustative, acoperă limba în
întregime. Pe faţa inferioară formează frâul limbii.
Faringele
Situat între cavitatea bucală şi esofag, faringele este o răspântie aerodigestivă, de
forma unui jgheab, căruia i se deschid trei etaje:
6
→ Nazofaringele, comunică anterior cu cavitatea nazală prin choane, lateral cu
urechea medie prin tuba auditivă (trompa lui Eustachio) şi caudal cu bucofaringele, de care
este despărţit de vălul palatin. Cranial corespunde bazei craniului iar dorsal coloanei
cervicale;
→ Bucofaringelui corespunde anterior istmului faringian, lateral amigdalelor palatine
şi dorsal primelor vertebre cervicale;
→ Laringofaringele, în formă de pâlnie deschisă caudal, comunică ventral cu orificiul
laringian protejat de epiglotă.
Faringele este un conduct musculomembranos contractil şi are următoarea structură:

→ Tunica mucoasă;
→ Tunica musculară;
→ Tunica conjunctivă (adventice) delimitează faringele la exterior.
Esofagul
Esofagul este un conduct elastic şi suplu, lung de 23-26 cm, care continuă
laringofaringele, străbate diafragmul şi se deschide în stomac, la nivelul cardiei.
Esofagul cervical, de 5 cm, are anterior traheea şi lobii glandei tiroide, iar dorsal
coloana vertebrală. Esofagul toracic, de 16-18 cm este situat înaintea vertebrelor toracale:
anterior şi lateral se află ganglionii traheobronhici, pleurele mediastinale şi plămânii.
Esofagul abdominal, de 2-3 cm este în raport anterior cu pneumogastricul stâng şi
dorsal cu pneumogastricul drept.
7
Esofagul prezintă patru tunici:
→ Tunica mucoasă este formată din coridon, epiteliu pavimentos stratificat şi glandele
seromucoase care lubrifiază lumenul;
→ Tunica submucoasă continuă tunica fibroasă faringiană şi este alcătuită din fibre
conjunctive şi elastice dispuse în fascicule încrucişate;
→ Tunica musculară prezintă fibre longitudinale la exterior şi circulare la interior, care
asigură înaintarea bolului alimentar.
La extremitatea cranială a esofagului predomină muşchii striaţi, iar la extremitatea
caudală, muşchii netezi:
→ Adventicea continuă tunica conjunctivă a faringelui, fiind înlocuită cu seroasa
peritoneală la nivelul esofagului abdominal.
Stomacul
Stomacul este segment dilatat al tubului digestiv, interpus între esofag şi duoden, de
aspectul unui cimpoi când este umplut moderat, având o capacitate medie de 1300 ml. Este
situat în cavitatea abdominală, în etajul supramezocolic.
8
Configuraţie
Stomacul se aseamănă cu litera J, prezentând două feţe, anterioară şi posterioară şi
două margini: mica curbură, cu concavitatea spre dreapta, în contact cu ficatul şi marea
curbură, cu concavitatea spre stânga, în contact cu splina. În sens cranio-caudal i se descriu
trei porţiuni:
→ Porţiunea cardială, situată sub diafragmă, are forma unei porţi şi reprezintă fundul
stomacului. În partea sa dreaptă se află cardia, orificiul de comunicare cu esofagul;
→ Corpul aşezat vertical, reprezintă partea cea mai dezvoltată a stomacului;
→ Porţiunea pilorică, aşezată orizontal este formată din două segmente, autorul şi
canalul piloric, care comunică cu duodenul prin orificiul piloric. La acest nivel, fibrele
musculare formează un sfincter puternic.
Stomacului i se descriu patru tunici:
→ Mucoasa prezintă numeroase plici gastrice, dispuse longitudinal şi anastomozate
între ele, din care cauză suprafaţa de digestie este mai mare decât suprafaţa de digestie este
mai mare decât suprafaţa internă a stomacului. Mucoasa este formată dintr-un epiteliu
9
cilindric simplu, prevăzut cu glande gastrice simple sau tubuloramificate, diferite ca poziţie şi
funcţie;
→ Submucoasa permite alunecarea mucoasei prin intermediul fibrelor conjunctive
laxe şi a celor elastice pe care le conţine;
→ Mucoasa este formată din fibre netede aşezate în trei straturi: fibre longitudinale, la
exterior, dispuse între cardia şi pilor şi concentrate pe mica curbură: fibre circulare, sub formă
de chingi între cele două curburi: fibre oblice, spre interior;
→ Seroasa, reprezentată de peritoneul visceral, înveleşte stomacul (exceptând fundul
stomacului) şi se continuă cu ligamentul gastrofrenic, ligamentul gastrohepatic (parte a
omenului mic), ligamentul gastrocolic şi ligamentul gastrosplenic, asigurând menţinerea
stomacului în poziţie normală.
Glandele anexe ale aparatului digestiv

În interiorul tractului digestiv, transformările alimentelor în substanţe nutritive se
realizează şi cu ajutorul fermenţilor secretaţi de glandele anexe. Aceste glande sunt: glande
salivare, ficatul şi pancreasul.
10
Glandele salivare
Sunt de două feluri:
→ Glandele salivare mici, situate în mucoasa bucală, ce se împart în: labialele,
lingualele, molare şi palatine;
→ Glandele salivare mari, situate în pereţii sau în afara cavităţii bucale, ce se împart în
parotide, submandibulare şi sublinguale;
→ Glanda tiroidă, cea mai mare glandă salivară, este situată între mandibulă şi meanul
acustic extern. Este alcătuită din acini de tip seros, grupaţi lobular, ale căror canalicule
formează canalul parotidian (Stenon) ce se deschide lângă al doilea molar superior;
→ Glanda submandibulară, situată ‚între planşeul bucal şi faţa internă a mandibulei,
este alcătuită din acini de tip seros şi mucos, ale căror canalicule formează canalul
submandibular ce se deschide lângă frâul limbii;
→ Glanda sublinguală, situată anterior între planşeul bucal şi faţa internă a
mandibulei, este alcătuită din acini de tip seros şi mucos ale căror canalicule formează canalul
sublingual mare şi canalele sublinguale mici.
11
Fiziologia aparatului digestiv
Funcţiile aparatului digestiv şi ale glandelor anexe constau în transformarea

alimentelor în aşa fel încât ele să poată fi absorbite şi apoi utilizate de organism în procesul de
asimilaţie.
Alimentele sunt substanţele pe care organismul le ia din mediul înconjurător, în
vederea producerii de energie necesară funcţiilor sale, formării de celule şi ţesuturi noi,
refacerii unor ţesuturi distruse.
Digestia reprezintă ansamblul proceselor de transformare la care sunt supuse
principiile alimentare în tubul digestiv pentru a fi absorbite. Transformările sunt de două
feluri: transformările fizice, digestia fizică (înmuiere, măcinare, tăiere, etc.), adică
modificarea stării fizice a alimentului, în vederea pregătirii acestuia pentru acţiunea chimică
ce o exercită sucurile digestive şi transformările chimice reprezentând desfacerea alimentelor
în compuşi din ce în ce mai simpli. Digestia chimică se desfăşoară numai sub acţiunea
sucurilor digestive, la diferite etaje ale tubului digestiv.
12
Capitolul 2
Intoxicaţia cu ciuperci
2.1. Definiţie
O stare patologică, care se instalează după pătrunderea unui toxic în organism. Ca

urmare, se produce dereglarea, alterarea sau chiar abolirea unor funcţii vitale, uneori cu sfârşit
letal.
Există peste 30 de specii de ciuperci ce conțin diferite toxine. Din punct de vedere al
apariției simptomatologiei, ciupercile se împart în două categorii:
- ciuperci cu perioadă scurtă de incubație (buretele pestriț, buretele parteriei);
- ciuperci cu perioadă lungă de incubaţie.
Ceea ce se numeşte în mod comun ciupercă este un corp fructifer care are rolul de a
produce spori. Pentru ca un corp fructifer să ia naştere este necesar ca miceliile primare ale
aceleiaşi specii să vină în contact.
Împrăştierea sporilor are loc de cele mai multe ori datorită vântului; deoarece sunt
extrem de uşori, pot fi transportaţi în scurt timp la o distanţă de sute de kilometri.
Perpetuarea diferitelor specii de ciuperci se poate face şi datorită transportului pasiv al
sporilor de către numeroasele insecte.
Ciupercile cuprind o varietate extrem de largă (peste 100000 de specii răspândite în
toate ecosistemele), fiind incluse în mod tradiţional printre vegetale.
2.2. Patogeneză
Morfologia ciupercilor
Ciupercile clasice din păduri au un picior mai mult sau mai puţin dezvoltat, când doar
cilindric, când îngroşat sau subţiat la bază, câteodată chiar ondulat sau şerpuit şi uneori turtit,
sau prelungit în sol cu un miceliu de lungime variabilă. Suprafaţa poate fi netedă, zbârcită,
flocoasă, cu vinişoare, striată etc.
13
Este important să se observe şi modul de inserţie a piciorului în pălăria de deasupra
lui: aceasta poate fi complet centrală, mai mult sau mai puţin excentrică, şi rareori complet
laterală.
Forma pălăriei variază foarte mult; la început ea este de formă globuloasă, iar la
maturizarea deplină poate fi concavă sau chiar în formă de pâlnie.
Suprafaţa poate fi netedă, crăpată, cu aspect lucios, vâscos, uscat sau granulat.
Marginea este de regulă întreagă, dar de multe ori şi sinuoasă sau lobată, câteodată cu franjuri
dantelate care atârnă.
Cum trăiesc ciupercile
Ciuperci saprofite
Cea mai mare majoritate a ciupercilor se dezvoltă pe resturile moarte sau în
descompunere ale organismelor vegetale ca: buşteni putreziţi, frunziş din pădure, ramuri sau
scoarţă de copac căzute pe pământ, bălegar de la erbivore.
Ciuperci parazite
Aceste ciuperci trăiesc pe seama unor organisme vegetale vii, în special arborii mari,
pe care se instalează profitând de răniri accidentale ale acestora.
14
Otrăvirea cu ciuperci
Printre ciuperci există diferite specii toxice sau uneori mortale, dar chiar şi cele mai
bune pentru consum pot da simptome toxice, care se manifestă prin deranjamente stomacale,
vomă, dureri de cap, transpirație abundentă sau simptome astmatice destul de grave.
Este de menţionat că până şi speciile considerate printre cele mai bune de consum, ca
hribii sau champignon, dacă sunt culese prea târziu sau dacă sunt atacate de paraziţi, ori au
degerat, pot conţine substanţe toxice asemănătoare celor care se formează în carnea în curs de
putrezire.
Există numeroase specii de ciuperci, care atunci când sunt crude, au un oarecare grad
de toxicitate, după o fierbere mai mult sau mai puţin îndelungată devin total inofensive şi
foarte bune de mâncat.
Numeroase specii de ciuperci produc toxine rezistente la căldură, pe care nici măcar
fierberea foarte îndelungată nu reuşeşte să le distrugă, provocând astfel otrăviri foarte grave,
uneori mortale.
Cum se culeg ciupercile

Toţi cei care sunt pasionaţi de natură, prin urmare şi căutătorul de ciuperci, trebuie să
respecte în cel mai grad mediul înconjurător. Călcarea în picioare, răscolirea solului din
pădure, alcătuit la suprafaţă din frunze în curs de putrezire, ruperea accidentală sau provocată
a arbuştilor şi a micilor plante, ca şi decuparea brazdelor de iarbă provoacă distrugerea unor
ecosisteme. Deseori, chiar culegătorii distrug cu seninătate populaţii întregi de ciuperci
considerate necomestibile, provocând daune serioase pădurii în întregul ei.
15
O atenţie specială trebuie acordată alegerii recipientului în care vom aduna ciupercile.
Cel mai bun este, clasicul coş împletit din nuiele. Sunt evitate în totalitate pungile de plastic!
Este important să nu punem în acelaşi coş ciuperci de care suntem siguri că sunt comestibile,
împreună cu cele de care nu suntem siguri.
Ciupercile vor fi retezate la bază cu un cuţitaş ascuţit şi curăţate sumar pentru a
permite o mai bună răspândire a sporilor.
Unde trăiesc ciupercile

Speciile de ciuperci sunt atât de numeroase încât pe unele le putem găsi capabile să se
înmulţească şi în întuneric, să trăiască în apă, iar altele să suporte niveluri de căldură sau de
frig inimaginabile pentru multe dintre organismele vii.
16
Marea majoritate a varietăţilor de ciuperci se găsesc pe terenuri împădurite, în special
spre sfârşitul verii şi toamna, speciile diferă totuşi în funcţie de tipul de pădure:
pădurile de foioase
pădurile de conifere
zona de tufăriş a Mării Mediterane
pajişti şi păşuni
cercul vrăjitoarelor (colonii de ciuperci într-un aranjament circular)
Poveşti, curiozităţi şi credinţe populare

Ciuperca uriaşă
Recordul în privinţa dimensiunilor aparține speciei Lagemannia gigantea sau gogoşele,
răsuflătoarea pământului, a cărei dimensiuni pot ajunge la un diametru de 80 cm şi o greutate
de 20 de kg.
La ţară este folosită ca şi antihemoragic, dar era folosită şi de apicultori.
Mai târziu s-a constatat că această ciupercă mai deţine un record: conține până la şapte
miliarde de spori.
17
Ciupercile luminiscente
Ghebele, care sunt cunoscute pentru calităţile lor gastronomice emit noaptea o lumină
slabă verzuie.
Singura cauză reală a intoxicaţiilor grave cu ciuperci este IGNORANŢA!
Cazurile de otrăviri involuntare cu ciuperci sunt cauzate de ignoranţa persoanelor care
le culeg sau al celor care le procură de la persoane necunoscute. Simpla experienţă, fie ea şi
îndelungată, nu scuteşte de accidente. Există numeroase ciuperci care îşi schimbă într-o
oarecare măsură aspectul, devenind asemănătoare cu alte specii.
Toţi culegători cu adevărat cunoscători, confirmă faptul că în ciuda atenţiei,
cunoştinţei şi a experienţei, au cules de-a lungul anilor şi specii otrăvitoare, pe care le-au putut
elimina doar la o a doua verificare atentă. De aceea este obligatoriu să se mai execute cel
puţin încă o selecţie după recoltare. În acest sens, doctorul Bastien (citat de Jean Valnet), un
cunoscător fără pereche al ciupercilor sălbatice, povesteşte cum în coşul său de culegător, la o
a doua verificare, a găsit odată o amanitacee ucigaşă).
Culegătorul de ciuperci poate evita orice confuzie doar prin cunoaşterea temeinică a
caracterelor botanice, dar şi a elementelor de bilogie şi ecologice (vezi ecologia ciupercilor)
ale macromicetelor (prezenţa, absenţa şi evoluţia în funcţie de ciclul de viaţă a tuturor
formaţiunilor anatomice, inclusiv al celor anexe - volvă, inel, ş.a.; elemente legate de
micoriză; ciclu de viaţă; condiţii de mediu - sol, plantă gazdă, specii vegetale înconjurătoare,
expoziţie; etc.). Unii autori, aşa cum este şi V. Coman, merg mai departe, afirmând că doar
prin analiza sporilor (este nevoie de o lupă foarte puternică sau de un microscop optic) se
poate evita orice confuzie.
Prejudecăţi care pot ucide

Credinţele false, fie că pot ucide, fie că justifică sau încurajează atitudinea
iresponsabilă al unor autonumiţi "culegători de ciuperci". Din nefericire, alături de
prejudecăţile populare circulă şi o serie de false credinţe "ştiinţifice". Dintre acestea, redăm
mai jos câteva exemple:
18
• Ciupercile atacate de către limacşi sau de către insecte nu sunt toxice (nevertebratele
au un metabolism complet diferit de cel al mamiferelor, reacţionând total altfel la o substanţă
dată);
• Schimbarea culorii unei secţiuni executate în corpul de fructificaţie al ciupercii
poate indica toxicitatea ei (probă empirică, fără nici o valoare toxicologică, care indică o
reacţie de oxidare ce nu se produce pe baza toxinei);
• La contactul dintre o ciupercă otrăvitoare şi un obiect din argint (de obicei un
tacâm), acesta din urmă se înnegreşte (înnegrirea argintului este determinată de degajarea
hidrogenului sulfurat şi nicidecum de compuşii toxici din ciupercă);
• Dacă se gătesc sau se ţin ciupercile în oţet, acestea îşi pierd toxicitatea (acidul acetic
nu neutralizează nici o toxină izolată până acum din vreo ciupercă toxică);
• Prin aruncarea apei în care s-au ţinut sau gătit ciupercile, se micşorează toxicitatea
acestora (toxinele de temut sunt insolubile în apă);
• Formarea de hibrizi între speciile toxice şi cele comestibile, ar explica toxicitatea
unor ciuperci culese de către persoane cu experienţă (în natură nu au loc hibridări
interspecifice, acele persoane "experimentate" culegând de fapt ciuperci toxice;
• În cadrul unei specii există varietăţi toxice şi varietăţi comestibile (ciupercile mari
nu sunt viruşi sau bacterii, care să prezinte forme virulente şi forme inofensive, ci organisme
mai evoluate, cu genomul stabil şi specific);
• Pot ajunge toxine pe ciupercile comestibile de la speciile otrăvitoare, ca o
consecinţă a "spălării" acestora de către ape sau de către precipitaţii (cele mai periculoase
toxine sunt insolubile în apă, inclusiv în apa în care s-au gătit [ele se "eliberează" doar sub
acţiunea acidului clorhidric din stomac], singurele levigabile cu un oarecare potenţial toxic
fiind sporii).
Perioada de incubare în intoxicaţiile cu ciuperci

Deşi termenul de "incubare" este oarecum impropriu (se foloseşte de obicei la bolile
produse de către microorganisme), el s-a încetăţenit ca noţiune ce desemnează perioada de
latenţă (asimptomatică), care se scurge de la consumul ciupercii otrăvitoare până la apariţia
primelor semne ale intoxicaţiei.
19
Fără a fi o regulă strictă, în general se constată că cu cât o intoxicaţie debutează mai
repede, cu atât ea este mai puţin periculoasă. Din acest motiv, principalul criteriu de
clasificare a intoxicaţiei cu ciuperci este perioada de incubaţie.
Intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubare (0,5-6 ore)
Majoritatea simptomelor intoxicaţilor cu ciuperci cu perioadă scurtă de incubare, se
manifestă digestiv sau nervos. Tot în categoria intoxicaţiilor cu perioadă scurtă de incubare,
pot fi încadrate intoleranţele şi alergiile produse de către ciuperci, fie ele şi comestibile.
Există ciuperci care, imediat după consum, produc intoxicaţii banale, care afectează
doar intestinul gros, producând diaree. Dintre acestea, unele conţin principii laxative sau
purgative, aşa cum sunt speciile de barba caprei (Ramaria Formosa).
Alte ciuperci sunt laxative doar dacă sunt consumate cu pieliţa vâscoasă a pălăriei, aşa
cum se întâmplă în cazul hribilor (Boletus sp.).
20
Intoxicaţiile mai serioase cu perioadă scurtă de incubaţie, produc sindroame
caracteristice toxinelor care le-au produs.
2.3. Simptomatologie
Intoxicaţiile cu ciuperci au ca rezultat apariţia unor simptome și semne grupate în

sindroame. Gruparea sindroamelor se face în funcţie de perioada de incubaţie până la apariţia
primelor simptome și de principiile toxice care le dau naştere.
Intoxicația cu ciuperci
Sindromul digestiv cuprinde:
• disconfort abdominal, crampe;
• greață, vărsături;
• diaree.
Deshidratarea este complicația cea mai frecventă. Majoritatea simptomelor se rezolvă
în 24 de ore, cu prognostic în general bun.
Sindromul anticolinergic cuprinde:
• amețeli;
• lipsa de coordonare, ataxie;
• convulsii, spasme musculare;
• halucinații;
• flush;
• midriază.
Sindromul colinergic (ingestia de muscarinice) cuprinde:
• transpirații profaze, hipersalivaţie, hiperlacrimare;
• mioză, vedere înceţoşată;
• hipotensiune, bradicardie;
• bronhoconstricţie.
Sindromul Coprinus reprezintă o reacție disulfiram-like asociată cu consumul de
etanol la 30 min - 5 zile după ingestia de ciuperci (interesant este că nu apare dacă alcoolul
21
este consumat concomitent cu ciupercile) iar simptomele durează în general 2-4 ore. Se
caracterizează prin debutul rapid:
• greață, vărsături;
• tahicardie, palpitații;
• diaforeză şi flush.
Toxicitatea amatoxinică are 3 stadii:
1. std. 1 – începe după o latenţă de 6-12 ore cu crampe abdominale, greață, vărsături,
diaree apoasă profuză;
2. std. 2 – începe după remiterea disfuncției GI, după 24 de ore şi durează 2-3 zile în
care apare afectarea hepatică;
3. std. 3 – afectarea hepatică şi renală devin evidente.
Sindromul rezinoid (rezinoidian)

Sindromul rezinoid, este unul gastro-enteric foarte violent şi dureros, cu debut rapid şi
acut. Se manifestă prin vărsături, diaree, transpiraţii, dureri abdominale, colici, la 0,5-2 ore de
la consumul unor ciuperci.
Sindromul este produs de rezinele acre şi iritante prezente în unele ciuperci ca:
scuipatul dracului (Russula emetica), hribul ţigănesc (Boletus satanas), roşcovul de mesteacăn
(Lactarius torminosus), Omphalotus olearius. După un debut fulminant, sindromul rezinoid
cedează treptat fără să lase sechele, singurul pericol major fiind determinat de deshidratare şi
de dezechilibrarea balanţei hidro-electrice.
Sindromul rezinoid apare cu o frecvenţă mai mare toamna, când pe sol îşi fac apariţia
cele mai multe fructificaţii ale speciilor mai sus menţionate.
Sindromul muscarian (muscarinian, sudorian, sudoral)

Anumiţi alcaloizi (muscarina, muscaridina) semitermostabile produc intoxicaţii cu
debut rapid (0,5-3 ore de la ingerare), care afectează preponderent sistemul nervos.
Simptomele caracteristice acestui sindrom se manifestă prin semne ca: vasodilataţie,
bradicardie (scăderea ritmului bătăilor inimii), hipotensiune, mioză (contractarea pupilei),
22
diaree, transpiraţie abundentă, hipersalivaţie, hipersecreţie nazală şi bronşică, lăcrimare,
greţuri, vărsături, diaree, halucinaţii.
Simptomele intoxicaţiei se asociază cu o oarecare euforie, parestezii şi pareze. Mai pot
apărea semne ca: sughiţ, tremurături, bufeuri. Pisica intoxicată, dă impresia că a fost stropită
din abundenţă cu apă (Coman V.).
Evoluţia intoxicaţiei este spectaculoasă şi gravă pentru cardiaci. Sindromul nu lasă
sechele şi este rareori mortal. Cel mai mare pericol constă în pierderea masivă de lichide şi de
electroliţi. Acest tip de intoxicaţie răspunde bine la intervenţia cu atropină.
Ciupercile care produc sindromul sudorian, sunt basidiomicete care aparţin la trei
genuri (Inocybe, Clitocybe şi Mycela).
Sindromul muscarian se manifestă mai frecvent toamna, fiind provocat în special de
către clitocibele albe şi de către inocibele roşiatice, care cresc prin păduri şi poieni de foioase
şi conifere).
Muscarina a fost izolată prima dată din ciuperca Amanita muscaria (muscariţa). Cu
toate acestea, muscariţa conţine o cantitate foarte mică de muscarină, insuficientă pentru a
dezvolta un sindrom sudorian, având însă în componenţă, substanţe toxice care induc
sindromul panterinian.
Sindromul panterinian (atropinoid, psihotic)

Sindromul panterinian este provocat de o gamă largă de toxine (acidul botenic,
muscimolul, muscazona, etc.) prezente în unele ciuperci din familia Amanitaceae. Toate
aceste substanţe sunt reunite sub denumirea generică de miceto-atropină.
Simptomele sunt asemănătoare sau chiar identice cu cele provocate de intoxicaţia cu
atropină, fiind oarecum opuse semnelor caracteristice sindromului muscarian. Intoxicaţia se
manifestă prin: tahicardie (ritm cardiac accelerat), hipertensiune arterială, uscarea mucoaselor,
midriază (dilatarea pupilelor), uscăciunea gurii, agitaţie psihomotorie, delir halucinatoriu.
23
Sindromul debutează după 0,5-4 (de obicei 1-2) ore de la consum, prin tulburări
digestive iritative uşoare, urmate de fenomene de excitaţie psihomotorii cu delir şi halucinaţii.
În acest stadiu de agitaţie, luciditatea se pierde alternând stările de mare veselie cu cele de
mare furie (nebunia panteriniană). Brusc sau treptat, stadiul de excitaţie este urmat de o fază
de somnolenţă sau de comă care durează 3-8 ore. După faza de somn sau de comă, intoxicatul
se trezeşte spontan, fără sechele, puţin ameţit, cu uşoare halucinaţii auditive şi total amnezic
cu privire la perioada manifestării intoxicaţiei. La 24-48 de ore de la consum, imprudentul
intoxicat este complet refăcut.
În urma acestui sindrom se semnalează rar complicaţii, cazurile de deces fiind puţin
frecvente, Ciupercile care provocă sindromul panterinian au fost folosite, şi încă mai sunt, în
diferite ritualuri şi ceremonii religioase, mai ales în Siberia, Alaska şi America Centrală.
Sindromul hemolitic
Unele ciuperci obişnuit comestibile, conţin substanţe termolabile hemolitice, fiind
toxice doar dacă se consumă crude sau fierte necorespunzător. Toxicitatea se manifestă prin
simptome digestive (greaţă, vărsături) şi prin hemoliză (distrugerea eritrocitelor).
Majoritatea ascomicetelor mari sunt hemolitice, mai ales zbârciogii (Morchella sp.) şi
Sarcosphaera coronaria. Dintre hemoliticele din rândul basidiomicetelor, se remarcă cucii
(Amanita rubescens). Aceste ciuperci, dacă sunt gătite corespunzător, devin foarte gustoase,
complet netoxice şi sănătoase.
Sindroamele provocate de intoxicaţiile cu perioadă lungă de incubaţie sunt cu mult
mai periculoase decât cele cu debut rapid, deoarece toxinele au timp să facă ravagii în
organism încă înainte de apariţia primelor simptome.
Sindromul giromitrian (halmetic)

Semnele acestei intoxicații debutează la 6-48 de ore de la consumul ciupercii,
Gyromitra Esculenta, numită popular zbârciogul gras sau a rudei sale, zbârciogul uriaş - o
ciupercă mai rară la noi.
24
În prima fază apar simptome ca: vărsături, diaree, meteorism, colici, dureri
musculare, astenie, febră. Febra este un simptom care apare doar în intoxicaţia cu zbârciog
gras, nefiind specific în celelalte intoxicaţii intrinseci. Această primă etapă este intitulată fază
gastro-intestinală, şi durează 2-6 zile.
A doua etapă a intoxicaţiei este una hepatorenală cu atingere nervoasă. Apar simptome
ca: hepatita citologică, icter, anemie, tulburări renale, suprimarea diurezei, dureri musculare
generalizate, delir, agitaţie, somnolenţă, convulsii, comă. După acest al doilea stadiu, poate
intervenii vindecarea sau, uneori, survine decesul.
Sindromul orelanian (parafaloidian)
Sindromul orelanian este unul grav, cu debut foarte tardiv (se manifestă după 5-14 zile
de la consum), cu efecte distructive asupra rinichilor. Din cauza apariţiei foarte târzii a
semnelor intoxicaţiei, diagnosticul este dificil de fixat, ceea ce îngreunează tratamentul,
oricum nu foarte eficient nici la ora actuală.
La început apar semnele unei intoxicaţii digestive (caracteristică este senzaţia de
arsură epigastrică, ce nu dispare la consumul de lichide urmate de manifestări renale (nefrită
toxică, uremie, albuminurie, edeme) şi meningiene, care imită o boală infecţioasă. De cele
mai multe ori, sindromul instalează o insuficienţă renală. Dacă pacientul nu moare, el va
rămâne dependent toată viaţa de hemodializă.
Macromicetele care provocă acest tip de intoxicaţii, sunt unele ciuperci cortină (genul
Cortinarius), de culoare galbenă, oranj sau roşie (Cortinarius orellanus, Cortinarius
cinnamomeus, Cortinarius bolaris). Dintre acestea, Cortinarius orellanus provoacă cele
mai multe şi mai grave intoxicaţii de acest tip.
Sindromul faloidian (holeriform tardiv)

Peste 95% din decesele cauzate de ciuperci în România şi mai bine de 85% din
decesele pe plan mondial sunt urmarea sindromului faloidian. Intoxicaţiile de acest tip
debutează tardiv, la 10-12 ore de la consum, uneori după 24 sau chiar 48 de ore. Primele
semne sunt şterse, caracterizându-se prin jenă respiratorie, vertij, indispoziţie de nedefinit.
Urmează apoi o fază violentă, asemănătoare holerei, în care manifestările gastro-enterice sunt
puternice şi acute. Vărsăturile se produc fără întrerupere fiind dureroase, uneori atroce,
25
însoţite de diaree abundentă, explozivă, fetidă, asociată cu colici violente şi care pot duce la o
deshidratare severă a organismului.
Voma şi diareea sunt atât de intense încât pot aduce moartea prin colaps şi
deshidratare.
Faza digestivă violentă durează 6-24 de ore, fiind urmată de o etapă de refacere
aparentă, liniştită, înşelătoare, când intoxicatul pare în afara oricărui pericol. Apoi, către a
treia sau a patra zi de la debutul primelor simptome, survine, cu ecouri slabe, cea de-a doua
agresiune, aceea hepatică.
Faza hepatică a intoxicaţiei aduce cu sine distrofia galbenă acută a ficatului (hepatită
citolitică, icter, hepatomegalie, necroză hepatică, comă, tendinţă la hemoragii). Hepatita
citolitică se agravează şi se complică, asociindu-se cu tulburări renale şi pulmonare grave.
După 3-5 zile de la apariţia simptomelor fazei hepatice, survine moartea, de obicei prin stop
respirator.
Salvarea bolnavului este posibilă dacă toxinele ingerate sunt în cantitate mică şi dacă
tratamentul începe repede. În aceste cazuri, bolnavul se poate reface total (după o
convalescenţă de ani de zile) sau parţial, suferind consecinţele secundare ale intoxicaţiei de-a
lungul întregii vieţi.
Sindromul faloidian mai este provocat de către: buretele primăvăratic (Amanita verna),
buretele tomnatic (Amanita virosa, Galerina marinata).
Buretele viperei (Amanita phalloides) cea mai toxică ciupercă de la noi şi probabil din
lume, provoacă intoxicaţii aproape întotdeauna mortale (în 98% din cazuri), fiind principala
"vinovată" pentru decesele cauzate prin intoxicaţiile cu ciuperci. O singură ciupercă din
această specie, acumulează atâta otravă încât poate ucide o familie. Celelalte ciuperci care
dezvoltă sindrom faloidian, deşi au un potenţial letal ridicat, sintetizează şi acumulează o
cantitate sensibil mai mică de toxine.
În ciupercile care produc sindromul faloidian s-au izolat 15 substanţe toxice, toate cu
structura polipeptidică, incluse în rândul micotoxinelor din clasa ciclopeptidelor. Majoritatea
acestor compuşi sunt insolubili în apă, inclusiv în apa în care se găteşte. O mâncare de
ciuperci care conţine o mică bucăţică de Amanita phalloides, servită la o masă cu mai multe
persoane, devine în aceste condiţii, o adevărată ruletă rusească.
26
Principalele toxine care provoacă sindromul faloidian sunt:
- faloina (hemolizină termolabilă, care se distruge în totalitate prin încălzire);
- α, β şi Υ amanitina (polipeptide termorezistente);
- falina (substanţă citotoxică termorezistentă).
Intoxicaţii particulare
• Sindromul coprinian (nitritoidian, vascular)
Speciile de Coprinus (popenchi - Coprinus atramentarius- unt comestibile şi
delicioase. Dacă ele sunt consumate simultan cu alcoolul dezvoltă sindromul coprinian. În
această intoxicaţie se produc reacţii asemănătoare cu cele din curele de dezalcoolizare
(palpitaţii pronunţate, tulburări vasculare, eritem facial, dispnee, greaţă, stare generală de rău).
Intoxicaţia este periculoasă doar pentru cardiaci. În cazul unei crize copriniene, până la
sosirea medicului se recomandă repaosul culcat, cu capul în jos.
Intoxicaţia copriniană este cauzată de prezenţa unor substanţe în ciupercă care
împiedică metabolizarea alcoolului etilic (inhibă enzima aldehid-dehidrogenază). Semne de
intoxicaţie apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici de alcool, la 30 minute după ingerare
sau chiar mai tardiv (la 2-3 zile de la consumul ciupercii, la consumul unei băuturi.
• Sindromul paxilian
Intoxicaţia cauzată de consumul ciupercii Paxillus involutus nu este încă pe deplin
elucidată, ciuperca fiind considerată de către mulţi drept comestibilă.
Este posibil ca intoxicaţia să se manifeste doar când are loc o acumulare de toxine în
organism, probabil ca o consecinţă a incapacităţii organismului de a elimina în timp util
principiile din ciupercă. De asemenea rezistenţa individuală la toxinele din Paxillus involutus
este foarte diferită, existând oameni care consumă în mod curent şi conştient ciuperca, fără să
manifeste vreun simptom al sindromului.
Semnele, atunci când apar, debutează la 1-2 ore de la consum.
Intoxicaţii extrinseci
Intoxicaţiile extrinseci nu sunt cauzate de toxinele sintetizate de către ciupercă ci de
produşii toxici acumulaţi din mediul extern.
Toxiinfecţia alimentară
27
Ciupercile, ca urmare a unui conţinut ridicat de proteine, se alterează uşor. De aceea
dacă nu sunt proaspete sau corespunzător conservate, consumul lor poate conduce la
instalarea unei toxiinfecţii alimentare.
Intoxicaţii cu metale grele sau cu elemente radioactive
Intoxicaţiile cu metale grele sau cu elemente radioactive este posibilă în cazul
recoltării şi consumului ciupercilor provenite din zonele industriale poluate, din apropierea
şoselelor intens circulate, din vecinătatea staţiilor de epurare sau incinerare.
Ciupercile au proprietatea de a acumula şi de a concentra în corpurile lor de
fructificaţie metale grele şi elemente radioactive. Una dintre speciile care acumulează cantităţi
apreciabile de metale grele, este hribul (Boletus edulis), ciupercă foarte gustoasă, cu mare
valoare economică, dar care devine toxică, atunci când este recoltată din regiunile poluate
(studiile efectuate în jurul oraşului Baia Mare, au relevat existenţa unei încărcături imense de
plumb în hribi). Elementele radioactive se concentrează în mod special în corpurile de
fructificaţie ale speciilor Laccaria amethistina şi Yerocomus badius.
2.4. Diagnostic pozitiv
Intoxicaţia cu ciuperci poate fi diagnosticată prin descrierea simptomelor și prin

testarea dacă este posibil a ciupercii responsabile de intoxicaţie.
2.5. Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferențial se face cu: gastroenteritele virale sau bacteriene – febra

precede fenomenele digestive; intoxicația cu arsenic – vărsături cu gust aparte de usturoi;
intoxicație acută cu metale grele (Hg, Pb) – există arsuri caustice ale cavității bucofaringiene.
2.6. Tratament
Tratamentul în departamentul de urgenţă:

La pacienți asimptomatici:
28
- se administrează cărbune activat 1g/kg oral;
- se încurajează aportul de fluide şi o dietă echilibrată;
- monitorizare cel puțin 4 ore – pacientul se externează dacă este în continuare
asimptomatic şi dacă sunt posibilităţi de a fi contactat şi monitorizat la domiciliu; sunt sfătuiți
să se adreseze la spital imediat ce devin simptomatici.
La pacienți simptomatici:
- de bază este menținerea funcției cardiopulmonare; monitorizare continuă
cardiopulmonară, a echilibrului volemic, electroliților şi glicemiei; în cazul ingestiei de
amanitine sunt importante şi funcția hepatică, renală, coagularea;
- la pacienții obnubilați se administrează glucoza i.v., în funcție de glicemie;
- lavaj gastric cu cărbune activat la fiecare 2-6 ore, cu protecția căilor aeriene
pentru evitarea aspirației;
- rehidratarea se face cu fluide izotone; diureza forțată nu este recomandată;
- în cazul sindromului anticolinergic se ia în considerație administrarea de
fizostigmină, dar numai în cazurile cu potențial vital (poate determina bradicardie, asistolă sau
convulsii – Atropina şi echipamentul de resuscitare trebuie să fie disponibil!);
- pentru simptomele colinergice se administrează atropină;
- pentru reacția disulfiram-like pot fi necesare antiaritmice (betablocante), fluide şi
catecolamine (Norepinefrină, Dopamină) pentru hipotensiunea severă;
- halucinațiile şi delirul pot fi exacerbate de atropină; pot fi necesare
benzodiazepine;
- piridoxina i.v. poate fi folosită în comele sau convulsiile refractare la tratament
standard;
- în cazul methemoglobinemiei > 30% se administrează albastru de metilen.
Medicație
1. Cărbune activat – absoarbe toxinele din tractul GI limitând absorbția sistemică; se
adm. 1g/kg cu sau fără clismă, repetat la ½ doză (0,5 g/kg); poate fi folosit şi în sarcină;
29
2. Vitamina B6 – utilă în prevenirea convulsiilor recurente şi în terapia convulsiilor
instituite alături de benzodiazepine; adm. 25 mg/kg i.v. în 15-30 minute, max. 5 g i.v. inițial;
se poate repeta până la max. 15-20 g/zi; siguranța în sarcină nu este dovedită;
3. Diazepam – pentru tratamentul convulsiilor; adm. 5-10 mg i.v. în 2-3 minute;
Lorazepam 2-8 mg i.v. lent;
4. Albastru de metilen – în caz de methemoglobinemie; 1-4 mg/kg (0,1-0,4 ml/kg
din soluția 1%) i.v. în 5 minute, se poate repeta la nevoie la 4 ore;
5. Penicilină G – posibil utilă în intoxicația cu ciuperci; doza maximă zilnică 1
milion U/kg i.v.;
6. Atropină – pentru creșterea AV prin efect vagolitic; 0,5-2 mg i.v.;
7. Fizostigmină – 0,5-2 mg i.v. lent, monitorizare;
8. Norepinefrină – 2-4 mcg/min i.v.;
9. Dopamină – 5-20 mcg/kg/min pev. i.v.
30
Capitolul 3
Studii de caz
Definiţia nursingului O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii)

Nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii, cuprinzând:
- promovarea sănătăţii;
- prevenirea îmbolnăvirilor;
- îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările
comunitare şi toate formele de asistenţă socială.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10. Nevoia de a comunica;
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri, valori, de a practica religia;
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;
13. Nevoia de a se recrea;
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.
Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme foarte variate, în funcţie de individ, starea
de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. După conceptul Virginiei
Henderson, scopul ideal al profesiunii de a mulţumi, este independenţa persoanei în
satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale.
31
Etapele procesului de nursing:
1. Culegerea datelor – Aprecierea. Cuprinde:
▪ colectarea datelor
▪ validarea datelor
▪ organizarea datelor
▪ stabilirea profilului de sănătate
2. Stabilirea problemei pentru formularea diagnosticului de nursing
▪ analiza şi interpretarea datelor
▪ identificarea problemelor
▪ enunţul diagnosticului de nursing
3. Planificarea îngrijirilor
▪ stabilirea priorităţilor
▪ stabilirea obiectivelor
▪ alegerea strategiilor
4. Implementarea. Cuprinde:
▪ culegerea de date noi
▪ efectuarea intervenţiilor
5. Evaluarea
▪ stabilirea criteriilor de evaluare
▪ evaluarea atingerilor obiectivelor
▪ identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor
Procesul de nursing are următoarele avantaje, beneficii pentru:

- cel care oferă asistenţă medicală (asistenta medicală):
▪ permite luarea deciziilor
▪ evidenţiază legalitatea acţiunilor
▪ creşte profesionalismul
▪ creşte responsabilitatea, competenţa
▪ posibilitatea de a câştiga încredere
▪ dă satisfacţie muncii
32
- cel care primeşte îngrijiri (pacientul):
▪ participarea pacientului la propria îngrijire şi să se preocupe de obţinerea unei mai
bune stări de sănătate
▪ beneficiază de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi
▪ continuitate în îngrijiri
3.1. Tehnici impuse de afecţiune
a) Fișa nr. 1
Spălătura gastrică
1. Scop terapeutic: golirea conţinutului gastric şi curăţarea mucoasei gastrice de
elemente patologice restante la acest nivel.
Se face în următoarele situaţii:
• în ingestii accidentale sau voluntare de substanţe toxice (diluare + neutralizare +
evacuare)
• în staze gastrice prelungite însoţite sau nu de dilataţie gastrică şi procese
fermentative (stenoze pilorice)
• în pregătirea preoperatorie
• în intervenţii pe stomac sau în cazul unei anestezii generale la un pacient cu
conţinut gastric abundent
• în perioada postoperatorie, la pacienții cu intervenții laborioase, la care apare
ileusul dinamic și vărsăturile sau în dilataţii gastrice acute postoperatorii.
2. Scop diagnostic: obţinerea unor produse patologice din stomac, în cazul:
• analizei biochimice a unei substanţe ingerate accidental, voluntar sau în cursul
unui act criminal
• unor infecţii specifice (bacilii Koch din TBC). Are ca şi contraindicaţii situaţiile
în care:
1. peretele gastric subminat patologic se poate fisura în cursul manoperei:
33
▪ Ulcere sau cancere gastrice cu suspiciune de perforație
▪ Interval mai mare de 2-3 ore de la ingestia de substanţe chimice caustice.
2. compresiunea realizată la nivelul cavităţii toracice de către stomacul dilatat conduce

la complicaţii de vecinătate pentru pacienţii:
- cu tuberculoză pulmonară avansată sau în evoluţie
- cu insuficienţă respiratorie de diverse cauze
- cu insuficienţă cardiacă decompensată
- cu anevrisme de vase mari la emergenţă
Materiale necesare:
• sondă gastrică de dimensiuni adecvate vârstei
• seringi sterile
• mănuși sterile
• recipient cu lichid pentru spălătură (apă sterilă la nou-născut și la sugar), recipient
pentru depozitarea lichidului gastric, pâlnie, pense hemostatice, antidot
• lubrefiant steril pentru sondă, leucoplast, material pentru dezinfecția mâinilor,
material pentru protecția patului și lenjerie de pat
Tehnica:
34
• prima condiție este să ne asigurăm de permeabilitatea oro-faringo-esofagiană
• introducerea sondei:
- se pregătesc materialele necesare
- se așează pacientul în decubit dorsal cu toracele ridicat sau șezând (funcție de starea
de conștiență)
- se spală mâinile cu apă și săpun și se pun mănuși sterile
- se protejează lenjeria de pat și corpul cu un material impermeabil
- se aproximează pe sondă lungimea care trebuie introdusă, măsurând distanța de la
nas la lobul urechii și apendicele xifoid și se marchează locul
- se umezește sonda sau se lubrefiază cu un lubrefiant hidrosolubil
- dacă pacientul este conștient și cooperant, i se explică în ce constă tehnica și ce
trebuie să facă pentru a fi de scurtă durată și corectă, dacă este agitat va fi ținut de altă
persoană
- se introduce sonda cu capătul proximal orientat spre partea posterioară a faringelui,
apoi, dacă este posibil, rugăm pacientul să înghită, sincronizând mișcările de deglutiție cu cele
de respirație și cu introducerea sondei. Se extrage sonda de urgență dacă se observă agitație
sau tuse, facies congestionat sau alte reacții, dar se reia tehnica
- când sonda a ajuns la arcada dentară cu marcajul efectuat, se verifică poziția ei prin
aspirare cu o seringă sterilă, al cărei ambou se adaptează la capătul distal
• spălătura propriu-zisă:
- se aspiră conținutul gastric cu o seringă
- se atașează pâlnia la capătul extern al sondei, se umple pâlnia cu soluție de spălătură,
ridicând-o deasupra nivelului capului pacientului și când din lichid mai rămâne în pâlnie doar
1-2 cm, se coboară mai jos de nivelul epigastrului, golind conținutul în recipientul de
colectare. Dacă se folosește o sondă cu calibrul mic se introduce soluția cu seringa
- se repetă până când soluția rezultată este curată
- se pensează capătul extern cu o pensă hemostatică
- se extrage sonda cu blândețe, dar rapid
- se păstrează lichidul rezultat pentru analize diverse
35
- se îndepărtează materialele de protecție, se șterge regiunea periorală, se așează
pacientul în poziție comodă.
b) Fișa nr. 2
Recoltarea sângelui prin puncție venoasă
Recoltarea se efectuează pentru examene de laborator, biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice.
Locul puncției: venele de la plica cotului, bazilică şi cefalică, unde se formează un M
venos prin anastomozarea venelor antebrațului; venele de pe faţa dorsală a mâinii, venele
femurale, venele subclaviculare, venele maleolare interne, venele jugulare şi epicraniene (la
copii).
Materiale necesare: perna tare elastică pentru sprijinirea brațului, mușama mică,
aleză mică, alcool sau benzină iodată sau tinctură de iod, instrumente şi materiale sterile, ace
sterile de 25-30 mm şi diametrul de 6/10, 10/10 mm, seringi, pense, mănuși de cauciuc,
tampoane de vată, garou de cauciuc, sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, fiole cu
soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviţe renale.
Pregătirea bolnavului: bolnavul e așezat într-o poziție confortabilă. Se examinează
cavitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulația de întoarcere la
nivelul brațului. Se aşează brațul pe perniță şi mușama în abducție şi extensie, se
dezinfectează tegumentele, se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncției
strângându-l astfel încât să se oprească circulația venoasă fără a comprima artera. Se
recomandă bolnavului să strângă pumnul, venele devenind turgescente.
Tehnica: asistenta îmbracă mănușile sterile şi se aşează viz–a–viz de bolnav. Se
fixează vena cu policele mâini stângi la 4-5 cm sub locul puncției, exercitând o ușoară
compresiune şi tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine. Se fixează seringa, gradațiile fiind în
sus în mâna dreaptă între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul, traversând în ordine
tegumentul în poziție oblică, apoi peretele venos, învingându-se o rezistenţă elastică până
când acul înaintează în gol. Se schimbă direcția acului cu 1-2 cm în lumenul venei. Se
controlează pătrunderea acului în venă prin aspirații cu seringa. Se continuă tehnica în funcție
de scopul puncției venoase, injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui. În caz de
36
sângerare (emisie de sânge), se prelungește acul cu un tub de polietilenă care se introduce în
vasul colector, garoul rămânând strâns pe braț. Se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea
garoului. Se aplică tampon îmbibat cu soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului. Se
retrage apoi brusc acul. Se comprimă locul puncției în 1`-3`, brațul fiind în poziție verticală.
După tehnică se face toaleta locală a tegumentelor, se schimbă lenjeria dacă s-a
murdărit, se pregătește sângele pentru trimis la laborator şi se reorganizează locul de muncă.
Procedeul de recoltare e stabilit în funcție de analizele ce urmează să se efectueze.
c) Fișa nr. 3
Administrarea oxigenului
Oxigenoterapia
Scop:
- terapeutic = îmbogăţirea aerului cu oxigen în scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea
redusă a țesuturilor)
= ameliorarea concentrației de oxigen în sânge
Hipoxia poate fi:
= anemică prin reducerea hemoglobinei
= histotoxică prin blocarea la nivelul celulelor
= circulatoare prin tulburări de circulație
La nivelul țesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvată în plasmă, cantitatea de 0,3
ml oxigen la 100 ml sânge. Oxigenoterapia necesită 1,8-2,2 ml la 100 ml sânge la
administrarea O2 sub o atmosferă.
Indicații:
= hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic)
= hipoxie respiratorie (şoc, anestezii generale, complicații postoperatorii, nou născuți).
Surse de oxigen:
= stație centrală de oxigen sau microstaţie
= butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.)
= pentru a se putea administra, presiunea se reglează cu reductorul de presiune
(debitmetrul, care indică volumul în litri de oxigen pe minut) şi se modifică cu ajutorul
37
barbotorului.
Administrarea oxigenului se face cu:
→ sonda sau cateter nazal
→ ochelari
→ mască
→ cort de oxigen
→ balon Ruben
Cateterul nazal are orificii laterale multiple. Se introduce în nară prin faringe,
schimbându-se de la o nară la alta. Se poate introduce şi în laringe.
Tehnica:
→ se dezobstruează căile aeriene
→ se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus
→ se introduce cateterul cu mişcări blânde paralel cu palatal osos şi perpendicular pe
buza superioară
→ se fixează sonda cu leucoplast
→ se fixează debitul la 4-6 l/minut
→ se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor
→ se administrează medicamente cu intermitenţă şi se supraveghează debitul.
Ochelarii pentru oxigen se fixează după urechi şi prezintă 2 mici sonde de plastic care
pătrund în nări. Se recomandă la copii şi bolnavi agitați.
Masca pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixează acoperind gura şi nasul.
În general este greu suportată de bolnav datorită hamului de etanșeizare.
Tehnica:
38
→ se verifică scurgerea oxigenului din sursă
→ se pune masca în mâna bolnavului pentru a-i ușura controlul măştii şi i se susține
mâna. Debitul e de 10-12 l/minut.
→ se aşează masca pe piramida nazală şi apoi pe gură
→ când bolnavul s-a obișnuit cu masca, se aşează cureaua de fixare în jurul capului
Cortul de oxigen nu poate depăși o concentrație de 50% a oxigenului, realizează o
circulație deficitară a aerului, ducând la încălzirea pacientului. Se impune răcirea cu gheaţă.
Incidente la administrarea oxigenului:
→ distensia abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag
→ emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului prin fisurarea
mucoasei.
Se va ști că:
→ nu se unge cateterul cu substanțe grase (pericol de explozie şi pneumonie)
→ bombele de oxigen se fixează pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile
→ oxigenul nu se folosește fără manometru
→ barvetarul să fie bine fixat deoarece prin răsturnare împinge apa în căile
respiratorii ale bolnavului.
Efectele secundare ale oxigenoterapiei
▪ Efecte secundare ale dispozitivelor de administrare – epistaxis, leziuni de decubit
▪ Uscarea secrețiilor traheobronşice (când se utilizează flux mare şi umidificare
incorectă a amestecului gazos folosit). Modificări ale epiteliului bronşic, care favorizează
suprainfecția
▪ Distensia gastrică şi favorizarea regurgitării. Atelectazia de resorbție – pierderea
stabilității alveolare prin spălarea azotului (un gaz inert care menține volumul alveolar) de
către fluxul mare de oxigen. Se produce o colabare alveolară, prin pierderea volumului
alveolar.
▪ La bolnavii cu hipercapnie cronică, risc de agravare a hipoxemiei.
▪ Anularea vasoconstricției pulmonare hipoxice, care va duce la agravarea
hipoxemiei prin accentuarea tulburărilor de ventilație/perfuzie.
39
▪ Toxicitatea pulmonară a oxigenului – se caracterizează prin apariția tulburărilor
de permeabilitate a membranei alveolo-capilare, cu creșterea apei pulmonare extravasculare şi
chiar leziuni de injurie pulmonară acută. Toxicitatea se explică prin apariția radicalilor liberi
de oxigen, care lezează membranele celulare şi stimulează inflamația.
d) Fișa nr. 4
Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice, uleioase sau a
unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă.
Scop – terapeutic
Soluții administrate:
- sol. izotone;
- sol, uleioase;
- sol, coloidale cu densitate mare.
Resorbţia - începe imediat după administrare; se termină în 3-5 min; mai lentă pentru
sol. uleioase.
Locul injecției
Locul injecţie îl constituie mușchii voluminoși, lipsiți de trunchiuri importante de vase
și nervi, a căror lezare ar putea provoca accidente; în mușchii fesieri se evită lezarea nervului
sciatic:
- cadranul supero-extern fesier - rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece
prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra șanțului interfesier, cu altă
verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale
- când pacientul e culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov și Barthelmy (punctul
Smirnov este situat la un laț de deget deasupra și înapoia marelui trohanter; punctul
Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care
unește splina iliacă anteroposterioară cu extremitatea șanțului interfesier)
- când pacientul este în poziție șezând, injecția se poate face în toată regiunea fesieră,
deasupra liniei de sprijin.
Pregătirea echipamentului
- se verifică medicația prescrisă ca data de expirare, colorație, aspect
40
- se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei doze
- dacă medicația este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge și se trage doza
indicată, scoțând aerul din seringă
- apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară
- dacă medicamentul este în flacon sub formă de pulbere, se dezinfectează capacul de
cauciuc, se reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul și se schimbă acul cu
cel pentru injecția intramusculară
- tehnica de extragere a substanței dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează
capacul flaconului, se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, acea
cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon, se atașează apoi la acul din
flacon și se introduce aerul, se întoarce flaconul și seringa se va umple singură cu cantitatea
necesară
- alegerea locului de injectare în injecția intramusculară trebuie făcută cu grijă.
Administrarea:
- se confirmă identitatea pacientului
- se explică procedura pacientului
- se asigură intimitate
- se spală mâinile, se pun mănușile
- se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent
injecții intramusculare
- la adulți, deltoidul se folosește pentru injectare de cantități mici, locul de
administrare uzuală fiind fața superoexternă a fesei, iar la copil fața anterolaterală a coapsei
- se poziționează pacientul și se descoperă zona aleasă pentru injectare
- se invită bolnavul să-și relaxeze musculatura și să stea liniștit
- se dezinfectează cu un pad alcoolizat prin mișcări circulare
- se lasă pielea să se usuce
- se întinde pielea între policele și indexul sau mediul mâinii stângi
- se poziționează seringa cu acul la 90 de grade, se atenționează pacientul că urmează
să simtă o înțepătură, se recomandă să nu își încordeze mușchiul
41
- se înțeapă perpendicular pielea, pătrunzând (4-7 cm) cu rapiditate și siguranță cu acul
montat la seringă
- se susține seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu vine sânge
- dacă apare sânge, se va retrage acul și se va relua tehnica
- dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanța lent pentru a permite
mușchiului să se destindă și să absoarbă gradat medicația
- după injectare se retrage acul printr-o singură mișcare, bruscă, sub același unghi sub
care a fost introdus
- se acoperă locul puncționării cu un pad alcoolizat și se masează ușor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului (masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar
fi la administrarea de fier)
- se îndepărtează padul cu alcool și se inspectează locul puncționării pentru a observa
eventualele sângerări sau reacții locale
- dacă sângerarea continuă, se va aplica compresie locală sau gheață în caz de
echimoze
- se va reveni și se va inspecta locul injecției la 10 minute și la 30 de minute de la ora
administrării
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare
Incidente și accidente
Intervenții
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale: retragerea
acului, efectuarea injecției în altă zonă
- paralizia prin lezarea nervului sciatic: se evită prin respectarea zonelor de elecție a
injecției
- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului: extragerea manuală sau chirurgicală
- supurație aseptică
- supurație septică - prin nerespectarea asepsiei: se previne prin folosirea unor ace
suficient de lungi pentru a pătrunde în masa musculară, respectarea asepsiei
42
- embolie prin injectarea accidentală într-un vas a soluțiilor uleioase: se previne prin
verificarea poziției acului
3.2. Cazuistica
Cazul nr. 1
Nume: C.
Prenume: D.
Vârsta: 20 ani
Domiciliu: Rural
Religie: ortodoxă
Ocupaţie: studentă
Data internării: 27.05.2014 ora 18:50
Diagnostic internare: intoxicaţie cu ciuperci
Motivele internării: durere accentuată abdominală, greţuri, vărsături, subfebrilă.
Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă patologică.
Istoricul bolii: Bolnava afirmă că după ce a mâncat tocănița de ciuperci la bunici, în
seara zilei de 27.05.2014 are greţuri, varsă în cursul nopţii şi dimineaţa are febră; acuză stare
generală alterată, cu durere puternică.
Examene paraclinice:
Hemoleucograma: Ht: 35 %; Hb: 11,6 %; Hematii 4 190 000
Examen urină: culoare galbenă, albumină absent.
T.A.: 10,5/60 mmHg
Puls: 74 b/minut
Temperatură: 38,4° C.
43
IDENTIFICARE PROBLEME
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
Probleme: respiraţie inadecvată
Manifestări de dependenţă: dispnee (polipnee)
Sursă de dificultate: anxietatea, disconfort abdominal, crampe
2. Nevoia de a bea şi a mânca
Probleme: inapetenţă
Manifestări de dependenţă: greţuri, vărsături
Sursă de dificultate: iritaţie gastrică
3. Nevoia de a elimina
Probleme: eliminări intestinale alterate
Manifestări de dependenţă: greţuri, vărsături
Sursă de dificultate: disconfort abdominal, crampe
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
Pacienta nu manifestă dependenţă în satisfacerea acestei nevoi
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
Probleme: insomnie, disconfort, oboseală
Manifestări de dependenţă: somn insuficient calitativ şi cantitativ
Sursă de dificultate: durere, greţuri, vărsături
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Pacienta apreciază calitatea, semnificaţia hainelor; îşi alege haine potrivite staturii,
greutăţii şi vârstei sale.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
Probleme: hipertermie
Manifestări de dependenţă: subfebrilitate
Sursă de dificultate: intoxicație cu ciuperci
8. Nevoia de a fi curat şi a proteja tegumentele
Pacienta îşi menţine igiena intimă şi generală în limite satisfăcătoare; are deprinderi
igienice bine conturate (baie, duş zilnic).
9. Nevoia de a evita pericolele
44
Probleme: alterarea integrităţii fizice
Manifestări de dependenţă: semne de intoxicație
Sursă de dificultate: durere, greață, hipotensiune
10. Nevoia de a comunica
Pacienta comunică cu dificultate
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri
Pacienta are propriile principii, respectă tradiţia şi religia şi are un cult personal atât
pentru propria valoare, cât şi pentru cea a mentorilor săi.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Probleme: neputinţă
Manifestări de dependenţă: incapacitatea de a face ceea ce-i place
Sursă de dificultate: spitalizare, durere.
13. Nevoia de a se recrea
Pacienta îşi ocupă timpul liber citind sau ascultând muzică clasică.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
Pacienta doreşte să cunoască cât mai multe (educaţie sanitară), pentru a evita o nouă
spitalizare.
Probleme:
- alterarea confortului fizic din cauza durerii
- potenţial deficit de volum lichidian
- deficit de cunoştinţe
- risc de complicaţii a funcțiilor renale si hepatice
45
Plan de îngrijire
Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome si delegate Evaluare
îngrijire
Stare de Combaterea - aşez pacienta în poziţie antialgică Durerea este
disconfort din durerii - asigur condiţii de microclimat mult diminuată,
cauza durerii și - măsor și notez valorile funcţiilor vitale pacienta este
a crampelor la indicaţia medicului mai calmă
abdominale - fac spălaturi gastrice cu cărbune activ,
vitamina B6 – utilă în prevenirea
convulsiilor recurente şi în terapia
convulsiilor instituite alături de
benzodiazepine
- administrez 25 mg/kg i.v. în 15-30
minute, max. 5 g i.v. inițial; Scobutil 1 fi
i.m., Sulfat de magneziu 15 gr/într-o
cană cu apă
Risc de apariţie Prevenirea - monitorizez funcţiile vitale dimineaţa şi Stare generală
a complicaţiilor complicaţiilor seara şi menţin temperatura corpului în bună, fără
funcțiilor renale limite normale semne sau
si hepatice - pregătesc pacienta pentru examenele simptome ale
clinice și paraclinice unor
- respect circuitele din spital complicaţii
- asigur curăţenia în salon
- asigur lenjerie de pat curată
- administrez Glucoză 5% perfuzabil
46
Alterarea Pacienta să-şi - explic pacientei necesitatea efectuării Pacienta
integrităţii păstreze igienei prezintă stare de
mucoaselor şi mucoasele şi - o ajut să efectueze toaleta pe regiuni cu confort fizic
tegumentelor tegumentele scopul de a-şi asigura confortul şi igiena
prin dezinteres integre şi curate şi de a-şi menţine pielea şi mucoasele
faţă de igienă într-o perfectă stare de curăţenie cu
scopul de a preveni leziunile cutanate
- pregătesc şi schimb patul cu lenjerie
curată
- încurajez pacienta în progresele făcute
Hipertermie Pacienta să - aerisesc încăperea Pacienta
prezinte - asigur lenjerie de corp curată și lejeră, prezintă
temperatura în de preferinţă din bumbac temperatura în
limite normale - termometrizez pacienta din 2 în 2 ore limite normale
- servesc pacienta cu cantităţi mari de
lichide
- fac bilanţul ingesta-excreta
- la indicaţia medicului administrez
Algocalmin 1 fi/i.m.
47
Anxietate Pacienta să - calmez pacienta şi asigur evoluţia Pacienta arată
Stres în legătură beneficieze de favorabilă a bolii sale interes faţă de
cu acumularea de - explorez nivelul de cunoştinţe al acumulare de
necunoaşterea cunoştinţe despre pacientei privind boala, modul de cunoştinţe
evoluţiei bolii evoluţia manifestare, măsurile preventive şi
favorabilă a bolii curative, modul de participare la
sale până la intervenţii şi procesul de recuperare
externare - stimulez dorinţa de cunoaştere a
pacientei prin lecturarea de materiale de
specialitate în legătură cu boala sa
- conştientizez pacienta asupra propriei
responsabilităţi privind sănătatea
Tratament administrat
Ziua 1 → spalatura gastrica cu carbne activ →scobutil 1f./i.m.
27.05.2014 → glucoza 5% →agocalmin 1f./i.m.
→ vit. B6 – i.v. -metoclopramid f.i /i.v
→ sulfat de magneziu 15g/intr-o cana cu apa 2 f.i /zi
Ziua 2 → glucoza 5%
→ vit. B6 – i.v.
28.05.2014 →scobutil 1f./i.m.

→agocalmin 1f./i.m.
Ziua 3 → glucoza 5%
29.05.2014 → vit. B6 – i.v.
→scobutil 1f./i.m.
48
Evaloare Finala
Pacienta C.D. de 20 de ani, se prezinta la Spitalul de Urgenta Tg-Jiu avand ca
simptome: - durere abdominala
- greturi
- varsaturi
- subfebrilitate
In urma îngrijirilor acordate și a tratamentului se externează cu evoluție favorabilă. La
externare i se dă documentația și următoarele instrucțiuni:
- să țină regim încă 7 zile, regim alimentar
- să consume pe viitor numai ciuperci din comerț (market)
- să evite alimentația bogată în calorii
Cazul nr. 2
Nume: A.
Prenume: L.
Vârsta: 26 ani
Domiciliu: Rural
Religie: ortodoxă
Ocupaţie: coafeză
Diagnostic internare: disconfort abdominal, greață, vărsături, tegumente umede,
cefalee, amețeală.
Motivele internării: durere accentuată abdominal, greţuri, vărsături, subfebrilă.
Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă patologică.
49
Istoricul bolii: Bolnava afirmă că la ora 15 a mâncat ciuperci prăjite, iar după o oră a
început să prezinte durere de cap și stare de rău, iar după 30 de minute au început durerile
abdominale și starea de greață.
Hemoleucograma: Ht: 34%; Hb: 12,6 %; Hematii 4 230 000
T.A.: 11/60 mmHg
Puls: 73 b/minut
Temperatură: 37,6°C.
Manifestări de dependenţă: dispnee (polipnee)
Sursă de dificultate: anxietatea, disconfort abdominal
Probleme: lipsa poftei de mâncare
Manifestări de dependenţă: greţuri
Manifestări de dependenţă: greţuri, transpirație
Sursă de dificultate: disconfort abdominal
Pacienta prezintă somn liniștit de 9 ore pe noapte.
Pacienta apreciază calitatea, semnificaţia hainelor; îşi alege haine potrivite staturii,
greutăţii şi vârstei sale.
50
Temperatura în limite normale
Probleme: carențe de igienă
Manifestări de dependenţă: stare de disconfort
Sursă de dificultate: durere, greață
Pacienta comunică cu dificultate.
Pacienta este mulțumită de ceea ce a realizat până în prezent.
spitalizare.
Probleme:
- carențe de igienă
- alterarea eliminărilor
51
Plan de îngrijire
Diagnostic de
îngrijire
Risc de Pacienta să nu - așez pacienta pe partea stângă, cu Pacienta nu
complicații a prezinte capul în jos, introduce prin gură sonda prezintă risc de
funcțiilor renale complicații în stomac, iar prin aceasta 200-250 ml complicație și este
si hepatice de apă călduță cu sare. Aceasta va fi mai liniștită
ținută în stomac 2-3 minute, menținând
tubul ridicat, după care, prin coborârea
tubului sub nivelul bolnavei, lichidul se
elimină. Repet manevra de 4-5 ori
- aşez apoi pacienta în poziţie comodă
- ajut pacienta la efectuarea toaletei
bucale
- pregătesc pacienta fizic și psihic
pentru intervenţiile clinice și paraclinice
- liniștesc psihic pacienta
- la indicația medicului administrez
perfuzie cu Glucoză 5%, Calciu, Vit.
B6, Metoclopramid 1fi/zi i.v.
Dificultate de Comunicarea cu - identific împreună cu pacienta factorii Pacienta s-a
comunicare la alţii să se facă de perturbatori adaptat la noua
nivel afectiv o manieră - facilitez exprimarea sentimentelor şi a situaţie şi este
datorată pozitivă frustrărilor pacientei comunicativă
stresului şi a Pacienta să-şi - nu se contrazice pacienta
mediului împărtăşească - se creează un climat de înţelegere
spitalicesc sentimentele - facilitez vizita membrilor familiei şi a
altora prietenilor
52
- dau importanţă comunicării
nonverbale
- încurajez progresele făcute
Dispnee din Pacienta să - asigur condiții de microclimat Pacienta nu mai
cauza toxicului prezinte respirație - execut cu pacienta exerciții de relaxare prezintă durere
și a durerii în limite normale și respiratorii abdominală iar
- verific și notez valorile funcțiilor respirația este în
vitale limite normale
- calmez pacienta și îi explic că starea ei
este trecătoare
Algocalmin 1 fix2/zi, No-spa 1 fi/zi
Risc de alterare Pacienta trebuie - explorez cu pacienta alimentele care îi Pacienta se
a nutriţiei prin să-şi menţină plac şi întocmesc un regim alimentar alimentează şi se
deficit legat de starea de nutriţie - îi aduc alimentele la pat într-o tavă, hidratează normal
tulburări de prezentă şi să fie frumos aşezate pentru a-i stimula Nu mai prezintă
deglutiţie alimentată şi apetitul stare de greaţă
manifestat prin hidratată - scot din alimentație alimentele bogate
incapacitatea de corespunzător, în grăsimi
a se alimenta cantitativ şi - supraveghez pacienta în timpul mesei
datorită stării calitativ - hidratez pacienta cu 2 l de lichide pe
de greaţă zi
- observ dacă prezintă semne de
deshidratare
Insomnie dată Pacienta să - reduc zgomotul din mediul spitalicesc Pacienta doarme 7
de inabilitatea doarmă cel puţin (închid uşile la salon, diminuez ore pe noapte şi se
de adaptare la 6-7 ore fără zgomotele, asigur obscuritate) simte odihnită
noua situaţie trezire - reduc stresul emoţional şi factorii care
Pacienta să perturbă somnul (perne, poziţionare,
53
adoarmă în 30 discuţii)
minute - fac cu pacienta exerciţii respiratorii şi
Să se atenueze de relaxare
simptomele
privaţiunii de
somn
Alterarea Pacienta să-şi - efectuez toaleta pe regiuni împreună Mucoasele şi
integrităţii păstreze cu pacienta pentru a-i asigura confortul tegumentele
mucoaselor şi a mucoasele şi şi de a-şi menţine pielea şi mucoasele pacientei sunt
tegumentelor tegumentele într-o perfectă stare de curăţenie cu curate şi integre
prin mucoase integre şi curate scopul de a preveni leziunile cutanate
umede și - respect măsurile de asepsie şi
carențe de antisepsie
igienă - explic pacientei necesitatea păstrării
igienei corporale
- schimb lenjeria de pat şi de corp de
câte ori este nevoie
Atropină 1 mg i.v.
- verific starea tegumentelor după
administrarea tratamentului până ce
tegumentele devin uscate
54
Ziua 1 → spalatura gastrica → metoclopramid 1f./zi – i.v.
10.05.2014 → glucoza 5% → algocalmin 1f × 2/zi – i.v.
→ calciu – i.v. → atropina 1mg - i.v
→ vit. B6 1f./zi - i.v.
Ziua 2 → glucoza 5% → algocalmin 1f × 2/zi – i.v.
11.05.2014 → vit. B6 1f./zi - i.v.
→ metoclopramid 1f./zi – i.v.
Ziua3 → glucoza 5%
12.05.2014 → no-spa 1f/zi – i.v
→ vit. B6 1f./zi - i.v.
Evaloare Finala
Pacienta A.L. de 26 de ani, se prezinta la Spitalul de Urgenta Tg-Jiu avand ca simptome : -
disconfort abdominal , greata, varsaturi , tegumente umede, cefalee , amenteala
Cazul nr. 3
Nume: N.
Prenume: C.
Vârsta: 39 ani
Domiciliu: Rural
55
Religie: ortodoxă
Ocupaţie: casnică
Diagnostic internare: intoxicație cu ciuperci necomestibile
Motivele internării: disconfort abdominal, greață, vărsături, tegumente umede,
halucinații, tahicardie.
Antecedente heredo-colaterale: apendicectomie la 15 ani, avort spontan la 21 de ani.
Istoricul bolii: Pacienta este adusă de către soț care declară că cu o zi înainte, seara, au
consumat ciuperci gătite luate din piață iar peste noapte soția s-a trezit cu durere abdominală,
greață, a luat un Scobutil și s-a culcat înapoi. Dimineața, soțul a observat că soția sa prezintă
stare de rău, vărsătură și la un moment dat a început să aibă vedenii vizuale, a anunțat salvarea
și s-au prezentat la Spitalul de Urgenta Tg-Jiu.
Hemoleucograma: Ht: 34,6%; Hb: 12,9%; Hematii 4 130 000; Uree 0,1 g/l
T.A.: 10,5/6,5 mmHg
Puls: 67 b/minut
Temperatură: 37,4°C.
Manifestări de dependenţă: dispnee
Sursă de dificultate: anxietatea, disconfort abdominal
Probleme: lipsa poftei de mâncare
Manifestări de dependenţă: greţuri
56
Manifestări de dependenţă: greţuri, vărsătură, transpirație
Probleme: insomnie
Sursă de dificultate: starea de rău generală
Probleme: dificultate de a se îmbrăca
Temperatura în limite normale
Probleme: carențe de igienă
Sursă de dificultate: durere, greață
Pacienta comunică cu dificultate
Pacienta este mulțumită de ceea ce a realizat până în prezent
57

spitalizare.
Probleme:
- carențe de igienă
- alterarea eliminărilor
Plan de îngrijire
Diagnostic de
îngrijire
Risc de Pacienta să nu - așez pacienta pe partea stângă, cu Pacienta nu
complicații a prezinte capul în jos, introduc prin gură sonda în prezintă risc de
funcțiilor renale complicații stomac, iar prin aceasta 200-250 ml de complicație și este
si hepatice apă călduță cu sare. Aceasta va fi ținută mai liniștită
în stomac 2-3 minute, menținând tubul
ridicat, după care, prin coborârea
tubului sub nivelul bolnavei, lichidul se
elimină. Repet manevra de 4-5 ori
- aşez apoi pacienta în poziţie comodă
- ajut pacienta la efectuarea toaletei
bucale
- pregătesc pacienta fizic și psihic
58
pentru intervenţiile clinice și
paraclinice
- liniștesc psihic pacienta
perfuzie cu Glucoză 5%, Calciu, Vit.
B6, Metoclopramid 1fi/zi i.v.
Dificultate de Comunicarea cu - identific împreună cu pacienta factorii Pacienta s-a
comunicare la alţii să se facă de perturbatori adaptat la noua
nivel afectiv o manieră - facilitez exprimarea sentimentelor şi a situaţie şi este
datorată pozitivă frustrărilor pacientei comunicativă
stresului şi a Pacienta să-şi - nu se contrazice pacienta
mediului împărtăşească - se creează un climat de înţelegere
spitalicesc sentimentele - facilitez vizita membrilor familiei şi a
altora prietenilor
- se dă importanţă comunicării
nonverbale
- încurajez progresele făcute
Dispnee din Pacienta să - asigur condiții de microclimat Pacienta nu mai
cauza toxicului prezinte - execut cu pacienta exerciții de prezintă durere
și a durerii respirație în relaxare și respiratorii abdominală iar
limite normale - verific și notez valorile funcțiilor respirația este în
vitale limite normale
- calmez pacienta și îi explic că starea
ei este trecătoare
Algocalmin 1fix2/zi, No-spa 1fi/zi,
Aspenter 1cp/zi
59
Risc de alterare Pacienta trebuie - explorez cu pacienta alimentele care îi Pacienta se
a nutriţiei prin să-şi menţină plac şi întocmesc un regim alimentar alimentează şi se
deficit legat de starea de nutriţie - îi aduc alimentele la pat într-o tavă, hidratează normal
tulburări de prezentă şi să fie frumos aşezate pentru a-i stimula Nu mai prezintă
deglutiţie, alimentată şi apetitul stare de greaţă
manifestat prin hidratată - scot din alimentație alimentele bogate
incapacitatea de corespunzător, în grăsimi
a se alimenta cantitativ şi - supraveghez pacienta în timpul mesei
datorită stării calitativ - hidratez pacienta cu 2 l de lichide pe
de greaţă zi
- observ dacă prezintă semne de
deshidratare
Insomnie dată Pacienta să - reduc zgomotul din mediul spitalicesc Pacienta doarme 7
de inabilitatea doarmă cel puţin (închid uşile la salon, diminuez ore pe noapte şi se
de adaptare la 6-7 ore fără zgomotele, asigur obscuritate) simte odihnită
noua situaţie trezire - reduc stresul emoţional şi factorii care
Să se atenueze perturbă somnul (perne, poziţionare,
simptomele discuţii)
privaţiunii de - fac cu pacienta exerciţii respiratorii şi
somn de relaxare
Mucoase Pacienta să-şi - efectuez toaleta pe regiuni împreună Mucoasele şi
umede și păstreze cu pacienta pentru a-i asigura confortul tegumentele
carențe de mucoasele şi şi pentru a-şi menţine pielea şi pacientei sunt
igienă tegumentele mucoasele într-o perfectă stare de curate şi integre
integre şi curate curăţenie cu scopul de a preveni
leziunile cutanate
- respect măsurile de asepsie şi
antisepsie
60
- explic pacientei necesitatea păstrării
igienei corporale
- schimb lenjeria de pat şi de corp de
câte ori este nevoie
Atropină 1 mg i.v., Manitol i.v.,
Furosemid 1 fi i.v.
- verific starea tegumentelor după
administrarea tratamentului până ce
tegumentele devin uscate
Dificultate de a Pacienta să - identific capacitatea şi limitele fizice Pacienta îşi
se îmbrăca și cunoască ale persoanei îngrijite satisface singură
dezbrăca importanţa - îi acord timp suficient pentru a se nevoia
satisfacerii nevoii îmbrăca şi dezbrăca
în cel mai scurt - îi recomand, dacă ameţeşte, să se
timp îmbrace în fotoliu, şezând
- fac zilnic exerciţii de motricitate fină
cu pacienta descriindu-i gestica
necesară îmbrăcării
- educ pacienta privind importanţa
vestimentaţiei în identificarea
personalităţii
- notez zilnic interesul persoanei pentru
a se îmbrăca şi dezbrăca
Dificultate de Comunicarea cu - identific împreună cu pacienta factorii Pacienta este
comunicare la alţii să se facă de perturbatori echilibrată psihic
nivel afectiv și o manieră - facilitez exprimarea sentimentelor şi a
senzorial pozitivă frustrărilor pacientei
61
Pacienta să nu - nu contrazic pacienta
mai prezinte - creez un climat de înţelegere
halucinații nonverbală
vizuale - la indicația medicului administrez
Plegomazin 1 fi i.v.
Dificultate de a Pacienta să - asigur un climat corespunzător Pacienta participă
efectua prezinte stare de - notez reacţiile şi manifestările la activități
activităţi bună dispoziţie pacientei cu referire la starea de recreative
recreative dată Antrenarea plictiseală
de durere, pacientei în - determin pacienta să-şi exprime
oboseală activităţi sentimentele şi frustrările
recreative - organizez activităţi recreative în grup
- asigur o creştere graduală a dificultăţii
acestor activităţi
Ziua 1 → Glucoza 5% → Aspnter 1cp/zi

10.03.2014 → Calciu 1f./zi – i.v. → Atropina 1mg - i.v.
→ Vit. B6 1f./zi – i.v. → Manitol - i.v.
→ Metoclopramid 1f./zi – i.v. → Furosemid 1f. – i.v
→Plegomain 1f. – i.v.
Ziua 2 → Glucoza 5% → Agocalmin 1f. × 2/zi
11.03.2014 → Vitamina B6 1f./zi – i.v. → No-spa 1f./zi
→ Aspenter 1cp/zi
→ Metoclopramid 1f./zi – i.v
Ziua 3 → Glucoza 5%
12.03.2014 → Vitamina B6 1f./zi – i.v.
→ Aspenter 1 cp/zi
→No-spa 1f./zi
62
Evaluare finala
Pacienta N.C. de 39 de ani, se prezinta la Spitalul de Urgenta Tg-Jiu avand ca

simptome : - disconfort abdominal
- greata
- varsaturi
- tegumente umede
- halucinatii
- tahicardie
Concluzii
Chiar dacă îndeletnicirea de a alinia suferinţa are vechimea speciei umane şi pentru
cunoaşterea medicinei unui popor este necesară înţelegerea naşterii şi evoluţiei sale. Astfel,
cunoaşterea vieţii îndelungate continuă să atragă foarte mulţi oameni împreună contribuind ca
toţi să ducem o viaţă mai sănătoasă. Aşa cum spunea Schopenhauer, "Sănătatea nu este totul,
dar fără sănătate nu este nimic" continuăm spunând că sănătatea este nu numai lipsa unei boli
ci şi bunăstarea fizică, mentală şi socială precum şi un mod de a funcţiona în cadrul mediului
extern propriu, ea menţinându-se şi dezvoltându-se prin interacţiunea dintre genotip şi mediul
extern global.
Medicina de azi este o ştiinţă a acţiunii bio-psiho-sociale, ea nu se ocupă numai de
boli şi bolnavi ci în mod egal şi de cei sănătoşi urmărind să facă totul pentru a preveni bolile,
a identifica şi a limita factorii de risc a sănătăţii.
63
Proporţia din ce în ce mai mare de persoane care se integrează în spitale reflectă
realitatea frecvenței actuale sporite a îmbolnăvirilor şi la aceste categorii de persoane se ridică
cel puţin cinci probleme de o deosebită semnificaţie:
1)Incidența crescută a persoanelor în vârstă în cadrul structurii generale a populaţiei

implică o atenţie sporită ce trebuie să se acorde acestei categorii de cetăţeni în ce
priveşte depistarea bolilor respiratorii.
2) La persoane la care uzura organismului determină adesea alterări variabile şi la care însăşi
morfologia plămânului este modificată cu implicaţii fiziopatologice extrem de complexe
creează dificultăţi în asistența medicală, care solicită o pregătire clinică mai completă a
personalului de îngrijire ce au în evidenţă aceşti bolnavi
3) In unele cazuri consumul simultan de alcool si ciuperci scade toxicitatea acestora, iar in
alte cazuri apare efectul tipic antabuz cu varsaturi, palpitati ca raspuns la toxina.
4) La femeile gravide intoxicatia cu ciuperci are o evolutie destul de grava .
5)In general copii , varsnici si persoanele cu dizabilitati sunt mai susceptibile in a da

complicati seriaose in intoxicatia cu ciuperci decat persoanele sanatoase.
Este ştiut că "procesul de îngrijire" are drept scop o îngrijire ştiinţifică şi începe cu
"culegerea datelor" dar la ce ne folosesc datele dacă rămân neutilizate. Trebuie deci să se
determine problemele de dependenţă, cauzele, obiectivele potrivite şi atunci aplicarea în
practică a îngrijirilor va prinde sens. Totuşi, să nu uităm că înainte de toate "Omul nu are
prieten veritabil decât pe medic"
64
Bibliografie
1. Borundel - Manual de medicină internă pentru cadre medii , Ed. ALL;

2. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Gherghinica Gal, Seuchea Monica, Pintea Alina - Nevoi
fundamentale – Intervenţii de nursing - Sibiu: Editura “Alma Mater” din Sibiu, 2003;
3. Claudia Mariana - Primul ajutor în caz de intoxicaţii acute - Editura Viaţa Medicală, 2005.
4. C.Mozes - Tehnica îngrijirii bolnavului - Vol. I , Ed. Medicală, 1978;
5. Autorii: Florian Chiru, Gabriela Chiru, Letiţia Morariu; Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos; Editura Cison, Bucureşti, 2002;
6. Autori: Florian Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu; Urgenţele medicale –
manual - sinteză pentru asistenţii medicali, vol. I; Editura RCR Print, Bucureşti, 2003;
7. Mazniuc Irina - Bazele nursingului , Ed. "POLSIB", Sibiu, 2001;
8. Prof. Radu Păun -Tratat de medicină internă , Ed. Medicală, 1993;
9. Tatiana Oglindă şi Liliana Rogozea - Îngrijirea pacienţilor - Vol. II-III, Editura Romprint –
2005;
10. Ghid de nursing - Ed. Viaţa Medicală Românească;
65
66

Intoxicatia Cu Ciuperci

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Intoxicatia Cu Ciuperci

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

MOTTO: ”O nevoie fundamentală este necesitatea vitală esențială a ființei umane

Faringele este un conduct musculomembranos contractil şi are următoarea structură:

Glandele anexe ale aparatului digestiv

Funcţiile aparatului digestiv şi ale glandelor anexe constau în transformarea

O stare patologică, care se instalează după pătrunderea unui toxic în organism. Ca

Cum se culeg ciupercile

Unde trăiesc ciupercile

Poveşti, curiozităţi şi credinţe populare

Prejudecăţi care pot ucide

Perioada de incubare în intoxicaţiile cu ciuperci

Intoxicaţiile cu ciuperci au ca rezultat apariţia unor simptome și semne grupate în

Sindromul rezinoid (rezinoidian)

Sindromul muscarian (muscarinian, sudorian, sudoral)

Sindromul panterinian (atropinoid, psihotic)

Sindromul giromitrian (halmetic)

Sindromul faloidian (holeriform tardiv)

2.4. Diagnostic pozitiv

Intoxicaţia cu ciuperci poate fi diagnosticată prin descrierea simptomelor și prin

2.5. Diagnostic diferenţial

Diagnosticul diferențial se face cu: gastroenteritele virale sau bacteriene – febra

Tratamentul în departamentul de urgenţă:

Definiţia nursingului O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii)

Procesul de nursing are următoarele avantaje, beneficii pentru:

3.1. Tehnici impuse de afecţiune

▪ Interval mai mare de 2-3 ore de la ingestia de substanţe chimice caustice.

2. compresiunea realizată la nivelul cavităţii toracice de către stomacul dilatat conduce

28.05.2014 →scobutil 1f./i.m.

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

Ziua 1 → Glucoza 5% → Aspnter 1cp/zi

Pacienta N.C. de 39 de ani, se prezinta la Spitalul de Urgenta Tg-Jiu avand ca

1)Incidența crescută a persoanelor în vârstă în cadrul structurii generale a populaţiei

4) La femeile gravide intoxicatia cu ciuperci are o evolutie destul de grava .

5)In general copii , varsnici si persoanele cu dizabilitati sunt mai susceptibile in a da

1. Borundel - Manual de medicină internă pentru cadre medii , Ed. ALL;

S-ar putea să vă placă și