Sunteți pe pagina 1din 39

FIZIOLOGIA GLANDELOR

ENDOCRINE

MEDICINĂ GENERALĂ – FIZIOLOGIE – LP AN II, SEM. II


LP 4:
 Metode pentru studiul funcției glandelor endocrine
 Dozarea RIA a hormonilor hipofizari

LP 5:
 Rolul hipofizei în melanogeneză
 Acțiunea ocitocinei asupra mușchiului neted uterin.
LP 6:
 Fiziologia tiroidei și a glandelor paratiroide
 Determinarea metabolismului bazal și reflexografia
LP7:
 Fiziologia gonadelor și a glandelor suprarenale
 Diagnosticul precoce de sarcină și metode imunologice
 Testul Thorn
Axul hipotalamo-(ante)hipofizar

Melmed S, Polonsky KS, Larsen PR, Kroneberg HM. Williams Textbook of Endocrinology, 12th Ed, Elsevier, 2011
Metode pentru studiul funcției
glandelor endocrine
Dozarea hormonilor
Funcția endocrină poate fi evaluată prin măsurararea nivelului:
 bazal al unui hormon circulant;
 stimulat sau inhibat al hormonului circulant;
 proteinelor ​de legare a hormonului investigat.
Alternativ, poate fi evaluată funcția receptorului hormonal periferic.
 
Strategiile optime de evaluare a unui hormon (în particular, momentul
recoltării) sunt variate:
 recoltare aleatorie vs recoltare într-un anumit moment al zilei;
 probă unică vs probe multiple.
Dozarea hormonilor
 Concentrația hormonilor circulanți poate fi evaluată în probe de ser colectate aleatoriu.
 Însă, pentru ca valorile obținute să aibă valoare clinică, aceaste măsurători necesită
standardizare pentru condiții
­ a jeun,
­ stres ambiant,
­ vârstă
­ sex, etc.
Atunci când rezultatele dozărilor repetate nu fluctuează considerabil (rezultate constante),
acestea reflectă adevărata concentrație de hormoni.
 De exemplu, nivelul hormonilor tiroidieni, a PRL (prolactină) și IGF-1 (insulin-like growth
factor 1) poate fi evaluat cu precizie în probe de ser obținute prin recoltarea uzuală: à
jeun, în cursul dimineții.
Dozarea hormonilor
 Dacă însă secreția de hormoni este episodică, este necesară recoltarea de probe
multiple într-o manieră cronometrată (la anumite intervale de timp, pe parcursul
unui timp definit) pentru a caracteriza tiparul de secreție hormonală.
 De exemplu:
 Măsurarea nivelului de cortizol (cortizolemie)
 se efectuează optim la orele 8 (dimineața, secreție fiziologic crescută de
cortizol) și 23 (seara, nivel fiziologic scăzut a cortizolului).
 Evaluarea GH (STH):
 pe parcursul a 24 ore prin măsurători multiple pe probe colectate la fiecare 2,
10 sau 20 de minute este costisitoare și dificilă, însă poate oferi informații
diagnostice valoroase.
 În contrast, evaluarea aleatorie a GH pe parcursul zilei poate surprinde vârfuri
de secreție sau nadir și să inducă interpretarea neadecvată a rezultatelor.
Efectul postului asupra tiparului de secreție a hormonului de creștere (GH sau
STH) la un subiect masculin sănătos:

Melmed S, Polonsky KS, Larsen PR, Kroneberg HM. Williams Textbook of Endocrinology, 12th Ed, Elsevier, 2011
Tipare de secreție hormonală

unu iol și
lu
srad
i cic
H, E
ron , FSH, L
pul
al
m
stru
în ti
H

men
Prog ile GnR
este
ați
Vari
Melmed S, Polonsky KS, Larsen PR, Kroneberg HM. Williams Textbook of Endocrinology, 12th Ed, Elsevier, 2011
Dozarea hormonilor
În aceste cazuri, confirmarea unei disfuncții glandulare se efectuează prin teste
stimulare/inhibiție a secreției hormonale prin stimuli cunoscuți:
1. În cazul suspiciunii unui deficit hormonal, se efectuează teste de stimulare
specifică (absența stimulării confirmă deficitul hormonal):
 testarea rezervei de hormoni hipofizari poate fi realizată prin injectarea
hormonilor de eliberare hipotalamici specifici;
 injectarea de hormoni tropi hipofizari, precum TSH și ACTH, stimulează
secreția specifică de hormoni glandulari periferici;
 stimulii farmacologici pot fi de asemenea utili pentru a testa rezerva
glandulară de hormoni.
 De exemplu, metoclopramida (antagonist D2 dopaminergic, agent antiemetic,
utilizat în tratamentul bolii de reflux gastroesofagian, la prevenirea grețurilor și
vărsăturii, stimulează golirea gastrică), poate induce secreția de prolactină.
Dozarea hormonilor
2. Hipersecreția hormonală este confirmată prin teste de inhibiție a secreției
hormonale (absența inhibării optime a secreției hormonale confirmă hipersecreția
glandulară):
 eșecul inhibării adecvate a GH după administrarea unei încărcături
standardizate de glucoză (TTGO, test de toleranță de glucoză) confirmă
hipersecreția GH;
 eșecul inhibării secreției de insulină ca răspuns la hipoglicemie indică
hipersecreție a insulinei, urmând a se investiga etiologia (de exemplu, o
tumoră secretantă de insulină = insulinom, nesidioblastoză etc).
Dozarea hormonilor
 Testele radioimunologice (RIA) folosesc anticorpi cu specificitate
unică pentru un hormon sau fragment de hormon pentru cuantificarea
nivelului acestuia într-un spectru larg de probe biologice.
 Testele imunoenzimatice, colorimetrice (ELISA) utilizează enzime în
loc de markeri radioactivi hormonali, iar activitatea enzimatică reflectă
concentrația hormonului evaluat. Această tehnică sensibilă a permis
măsurători ultrasensibile ale concentrațiilor fiziologice de hormoni.
 Receptorii hormonali specifici pot fi utilizați în locul anticorpului într-
un test radioreceptor.
Metoda RIA (radioimmunoassay)
Definiţie
 Metoda radioimună este o tehnică de mare sensibilitate folosită pentru a
măsura concentraţia antigenelor utilizând anticorpii.
 Această metodă este folosită pentru a doza hormonii din plasmă.
Principiul metodei
 Tehnica presupune separarea unei proteine dintr-un amestec folosindu-se de
specificitatea legăturii antigen-anticorp şi măsurarea complexelor prin
radioactivitate.
Material necesar
 Anticorpi specifici hormonului de dozat, antigene radioactive, plasma cu
hormonul de dozat.
Metoda RIA (radioimmunoassay)
Tehnica de lucru
Se prepară:
 (A) - un amestec format din antigene radioactive
(hormoni radioactivi) şi anticorpii corespunzători lor
 (B) - se adaugă în amestec cantităţi cunoscute de
antigene nemarcate (hormoni nemarcaţi),
 (C) - antigenele nemarcate intră în competiţie cu
situsurile de legare ale anticorpilor,
 (D) - la creşterea cantităţii de antigene nemarcate
un număr mai mare de antigene radioactive este
deplasat din legăturile cu anticorpii.
apoi se măsoara radioactivitatea din supernatant.
Curba de calibrare pentru RIA
 Concomitent, o curbă de calibrare sau o curbă standard este generată prin utilizarea de eșantioane cu
concentrații cunoscute ale standardelor nemarcate (al antigenului pur, utilizat ca etalon sau calibrator).
 Cantitatea de antigen din proba de dozat poate fi ulterior determinată pe această curbă.

Spălare Semnal Ag marcat radioactiv Ag nemarcat


Ag 1 ng/ml

Ag 10 ng/ml Spălare Curbă de etalonaj

Spălare
Ag 100 ng/ml

Concentrația Ag [ng/ml]
Metoda RIA (radioimmunoassay)

Semnificaţia clinică
 Tehnica a revoluţionat cercetarea şi
practicile medicale din diverse domenii:
 endocrinologie
 virusologie
 diagnosticul alergiilor
LP 4:
 Metode pentru studiul funcției glandelor endocrine
 Dozarea RIA a hormonilor hipofizari

LP 5:
 Rolul hipofizei în melanogeneză
 Acțiunea ocitocinei asupra mușchiului neted uterin

LP 6:
 Fiziologia tiroidei și a glandelor paratiroide
 Determinarea metabolismului bazal și reflexografia
LP7:
 Fiziologia gonadelor și a glandelor suprarenale
 Diagnosticul precoce de sarcină și metode imunologice
 Testul Thorn
Rolul hipofizei în melanogeneză
 Glanda hipofiză este situată median, la baza creierului şi este alcătuită din lobul
anterior (adenohipofiza), posterior (neurohipofiza) şi un lob intermediar
(rudimentar la om).
 Adenohipofiza secretă un precursor numit proopiomelanocortina (POMC) care
este scindat enzimatic în:
 ACTH (hormonul corticotrop); Procesul de clivare a POMC
 α MSH (α melanocit stimulating hormon);
 CLIP (corticotropin-like intermediate peptide);
 β-lipotropina (β-LPH);
 β endorfina;
 met-enkefalina

Melmed S, Polonsky KS, Larsen PR, Kroneberg HM. Williams Textbook of Endocrinology, 12th Ed, Elsevier, 2011
Rolul hipofizei în melanogeneză
 α MSH (hormonul melanocitostimulator) stimulează secreţia de melanină la
nivelul melanocitelor din piele, păr şi ochi în prezenţa radiaţiilor UV.

 Melanocitele sunt celule situate în stratul bazal al epidermului.

 Numărul lor variază în funcţie de regiunea corpului: 1000/mm2 la nivelul corpului


şi 2000/mm2 la nivelul feţei.

 Variaţiile rasiale de culoare depind de tipurile de pigment melanic :


 Eumelanina - pigment granulos, maro-închis responsabil de culoarea închisă
 Feomelanina - pigment difuz, galben-orange responsabil de culoarea deschisă.
Melanocitul

https://www.scienceabc.com/wp-content/uploads/2016/04/Fotolia_84007307_Subscription_Monthly_M.jpg
Epidermul

https://www.promocell.com/f/2018/07/normal-human-epidermal-melanocyte-cells-epidermis-schematic.jpg
Hipofizectomia la broască
Principiul metodei
 Extirparea hipofizei la broască determină decolorarea pielii.
 Faptul se datorează îndepărtării lobului intermediar hipofizar (bine
reprezentat la batracieni) care secretă MSH.

Materiale necesare:
 broască,
 planşetă de plută,
 trusă de disecţie.
 
Hipofizectomia la broască
Tehnica de lucru:
 se fixează broasca pe planșeta de plută în poziţie dorsală
 se deschide larg cavitatea bucală prin răsfrângerea mandibulei
 se secţionează planșeul bucal şi se evidențiază osul sfenoid prin a cărui
transparenţă se vizualizează hipofiza
 se incizează osul sfenoid şi prin aspirare sau smulgere se extrage hipofiza,
 eficacitatea intervenției va fi controlată în orele următoare prin evaluarea
culorii pielii.
Rezultate:
 decolorarea pielii.
Chromatophore index (CI) of (A) an erythrophore from the fifth abdominal segment of a sub-
adult krill and, for comparison, (B) of the frog, Xenopus laevis, taken from Hogben and Slome
(Hogben and Slome, 1931).

Lutz Auerswald et al. J Exp Biol 2008;211:3850-3858

© The Company of Biologists Limited 2008


LP 4:
 Metode pentru studiul funcției glandelor endocrine
 Dozarea RIA a hormonilor hipofizari
LP 5:
 Rolul hipofizei în melanogeneză
 Acțiunea ocitocinei asupra mușchiului neted uterin

LP 6:
 Fiziologia tiroidei și a glandelor paratiroide
 Determinarea metabolismului bazal și reflexografia

LP7:
 Fiziologia gonadelor și a glandelor suprarenale
 Diagnosticul precoce de sarcină și metode imunologice
 Testul Thorn
LP 4:
 Metode pentru studiul funcției glandelor endocrine
 Dozarea RIA a hormonilor hipofizari
LP 5:
 Rolul hipofizei în melanogeneză
 Acțiunea ocitocinei asupra mușchiului neted uterin.
LP 6:
 Fiziologia tiroidei și a glandelor paratiroide
 Determinarea metabolismului bazal și reflexografia

LP7:
 Fiziologia gonadelor și a glandelor suprarenale
 Diagnosticul precoce de sarcină și metode imunologice
 Testul Thorn
Diagnosticul precoce de sarcină
Stabilirea diagnosticului de sarcină înaintea apariţiei
semnelor clinice care să ateste prezenţa sarcinii se face prin:
 teste biologice
 imunologice
 ultrasonografice
Teste biologice
Principiul metodei.
 Testele biologice se bazează pe prezenţa în serul şi urina femeii gravide a unor
cantităţi detectabile de gonadotropină corionică (HCG) produsă de placentă
 Sunt două tipuri de teste biologice:
 calitative,
 cantitative.
Teste biologice calitative

Teste urinare de tip bandă, casetă, stilou

Proba Galli-Mainini
Teste urinare de tip bandă, casetă, stilou
Materiale necesare: teste de tip bandă, casetă sau stilou
Tehnica de lucru:
 se colectează o probă din urina de dimineaţă (are o concentraţie mai mare de
βHCG)
 se introduc în recipientul cu urină sau
Test de tip bandă:
 unele sunt prevazute cu o pipetă cu care se ia urina şi se picură pe test,
 se lasă 3-5min pe o suprafață întinsă, uscată până la citirea rezultatului,
 în funcţie de sensibilitatea testului detectează nivele ale βHCG ul de la
10mlU/ml (dupa 5-7 zile de la fertilizare) sau de la 25mlU/ml
Teste urinare de tip bandă, casetă, stilou
Materiale necesare: teste de tip bandă, casetă sau stilou
Tehnica de lucru:
 se colectează o probă din urina de dimineaţă (are o concentraţie mai mare de
βHCG)
 se introduc în recipientul cu urină sau
Test de tip bandă:
 unele sunt prevazute cu o pipetă cu care se ia urina şi se picură pe test,
 se lasă 3-5min pe o suprafață întinsă, uscată până la citirea rezultatului,
 în funcţie de sensibilitatea testului detectează nivele ale βHCG ul de la
10mlU/ml (dupa 5-7 zile de la fertilizare) sau de la 25mlU/ml
Teste urinare de tip bandă, casetă, stilou

Interpretarea rezultatelor 
 test pozitiv: apariţia a 2 linii colorate (linia
de control şi cea test)
 test negativ: apariţia unei singure linii
colorate (cea de control)
 test invalid: absenţa apariţiei liniei control
(erori de efectuare a testului, se repetă).
Proba Galli-Mainini
Principul metodei:
 Se bazează pe faptul că HCG are efect asemănător LH-ului hipofizar.
 În urina broaştei de sex masculin nu se găsesc spermatozoizi decât în perioada
rutului (împerechere).
 Apariţia lor poate fi provocată de injectarea de hormoni gonadotropi.
Material necesar:
 broască de sex masculin, 
 seringa cu ac,
 pipetă,
 microscop,
 lame,
 urină de femeie presupus însărcinată.
Proba Galli-Mainini
Tehnica de lucru:
 din prima urină de dimineaţă recoltată de la femeia presupus a fi însărcinată
se injectează 3-4ml în sacii limfatici dorsali ai broscoiului, subcutanat,
paravertebral;
 după 1-2 ore de repaus la întuneric şi la umezeală, se recoltează urina cu
ajutorul unei pipete din cloaca broscoiului;
 se pun 1-2 picături de urină pe o lamă de sticlă şi se examinează la
microscopul optic;
 dacă proba este pozitivă (urina injectată broscoiului provine de la o femeie
însărcinată) în urina broscoiului apar spermatozoizi;
 reacţia este pozitivă în 98% în sarcinile ce depăşesc 4 săptămâni;
 reacţia este fals negativă în sarcinile mai mici de 3 săptămâni.
Teste biologice cantitative 
Au o specificitate și o sensibilitate crescută
Dozarea cantităţii de HCG din sânge în mlU/ml:
 o valoare mai mică de 5 mlU/ml indică absenţa sarcinii
 între 10-50 mlU/ml, sarcina poate fi la o săptămână după concepţie
 testul devine pozitiv la 2-3 zile de la implantare
 valoare HCG continuă să crească până la un maxim în lunile 2-3 de sarcină şi
să descrească în trimestrul 3 de sarcină.
Teste imunologice
Principiul metodei :
 Se bazează pe evidenţierea HCG în urina femeii însărcinate, printr-o reacţie
imunologică între HCG şi anticorpii anti-HCG.
 Urina de cercetat se pune în contact cu particule de latex ce au fixate pe
suprafaţa lor anticorpi anti-HCG ; dacă urina coţine HCG apare aglutinarea.
Materiale necesare:
 Stick-uri
 Urina de analizat
Teste imunologice
Tehnica de lucru:
 se recoltează urina de dimineaţă;
 bagheta se introduce în urină până la jumatatea distanţei dintre cei doi
markeri timp de 5 secunde apoi se aşează pe o suprafaţă plană;
 rezultatul se citește după 5 min.
Teste imunologice
Interpretarea rezultatelor
 test negativ dacă între cei 2 markeri apare o singură bandă colorată;
 test pozitiv dacă pe lângă banda de control mai apare încă o bandă clar
vizibilă (testul se pozitivează din săptămâna a 4–a de sarcină).
Teste ultrasonografice
Ecografia transabdominală/transvaginală
Principul metodei:
 Ecografia este metoda prin care se pot vizualiza diferite structuri anatomice cu
ajutorul ultrasunetelor.
 O sondă emite aceste ultrasunete, care sunt reflectate de structurile anatomice
întâlnite şi apoi recepţionate şi transformate într-o imagine în tonuri de alb şi
negru.
Material necesar:
 Ecograf cu sondă endovaginală sau sondă convexă de abdomen
Tehnica de lucru:
 plasarea transductorului pe abdomenul femeii însărcinate (ecografia
transabdominală) sau plasarea transductorului intravaginal (ecografia
transvaginală)
Teste ultrasonografice
Interpretarea rezultatelor :
 vizualizarea sacului gestaţional în săptămâna 4-5 de gestaţie;
 vizualizarea şi măsurarea embrionului în săptămâna a 6-a de gestaţie;
 ascultarea cordului fetal la 6 săptămâni de gestaţie.

S-ar putea să vă placă și