Tema : Tehnologii de obtinere a

biofertilizatorilor
Studenta : Drangoi Diana
 •Biofertilizatori-bacteriile fixatoare de
azot
•Bacteriile fixatoare de azot sunt cele
care trăiesc pe rădăcinile leguminoaselor,
Care sunt formând nodozităţi şi asigurând plantelor
necesarul de azot şi obţinerea unor
biofertilizatoare culturi bio fără administrarea
le? îngrăşămintelor chimice.
•Acestea fixează azotul atmosferic toxic,
transformându-l în componente netoxice
folosite de plante.
 Clasificarea bacteriilor de azot

• Clasificare

⑴ Azotobacter: înseamnă a trăi în libertate, posibilitatea de a fixa azotul atmosferic în procariote, inclusiv o varietate de tipuri
fiziologice de specii, cum ar fi heterotrofe, aerobic genul fixatoare de azot (Azotobacter), heterotrofe, facultative Klebsiella anaerob
(Klebsiella) şi heterotrofe, obligate anaerobe Clostridium pasteurianum (Clostridium pasteurianum), autotrofe lumina, aerob
bacteriene genuri albastru rozariul (Nostoc) , heterotrofe lumina, facultativ anaerobe Venosa genul (Rhodospirillum) şi de auto-
suport energetic, colorat genul anaerob obliga (Chromatium), şi aşa mai departe.

⑵ simbiotice bacterii fixatoare de azot: se referă trebuie să fie numai atunci când un fel de fixare azot simbiotice în
microorganismelor procariote. Inclusiv simbioza cu Rhizobium leguminoase noduli nod (Rhizobium), şi non-leguminoase simbioză
nod genul Frankia noduli (Frankia) şi actinomicete şi lichenii sunt simbiotice cianobacteriilor Anabaena (Anabaena), şi aşa mai
departe.

⑶ asociativ fixarea azotului: se referă la necesitatea de a trăi în rizosferă, frunze sau intestine de animale, etc la procariote
fixatoare de azot. Inclusiv tropicale plante rizosferă fixatoare de azot Azospirillum spp. (Azospirillum) şi fixarea azotului foliare în
închinaţi Lin Keshi genul (Beijerinckia), şi aşa mai departe. Toate Azotobacter au nitrogenase, bariera de protectie aerobic micro-
mediu de fixare strict anaerob azot. Prezenţa biologice fixarea azotului pe global biosferei, prosperitatea şi dezvoltarea de extremă
importanţă pentru supravieţuirea umană şi producţia agricolă are, de asemenea, un rol extrem de important.
Bacterii fixatoare
de azot
 Biofertilizatorii sunt componente
importante ale managementului integrat
al nutrienţilor. Ei sunt rentabili din punct
Biofertilizato
rii
de vedere economic şi ecologic
şi,totodată,pot servi ca sursă de substanţe
biologic active şi ca sursă de produse
alimentare. Algele cianofite reprezintă

introducere
una dintre sursele regenerabile pentru a
suplimenta sau substitui îngrăşămintele
chimice şi agenţii de biocontrol în sisteme
agricole durabile. Aceste îngrăşăminte
biologice potenţiale pot juca un rol-cheie
în productivitatea plantelor de cultură,
precum şi în protejarea mediului
înconjurător, fiind ecologice şi cu costuri
mai convenabile pentru fermieri.
Ce este Azotul?
• Azotul (N) este un element esenţial însusţinerea tuturor formelor de
viaţă. Se găseşte în aminoacizi şi proteine iar o serie de compuşi
organici sunt derivaţi în urmaprocesului de fixare a azotului (Bagali
Shrimant Shridhar, 2012). Atmosfera conţine aproximativ 1015tone de
N2, iar circuitul azotului implică transformarea a 3×109tone de N2pe
an la nivel global (Abd-Alla şi colab., 2014). Unul dintre cele mai
importante procese care au loc în natură este fixarea biologică a N
atmosferic. Procesul în care azotul molecular este transformatîn
amoniac sau nitraţi este cunoscut sub numele de fixarea azotului.
Schema ciclului
azotului in
natura
 •Fixarea azotului este un fenomen global important,prin
care azotul molecular, unul dintre componentele cele mai
abundente ale atmosferei Pământului, este într-o formă
mult mai redusă, adecvată pentru integrarea în sistemele
vii.În mare parte,fixarea azotului se realizează prin
mijloace biologice, fiind asigurată de acti-vitatea
microorganismelor.
Fixarea azotului •Acest proces este consummator de energie şi în reacţia
biologică de fixare a azotului este implicat un complex de
enzime, numite nitrogenaze,care sunt extrem de sensibile
la prezenţa oxigenului .Astfel, majoritatea
microorganismelor participă la acest proces de fixare a
azotului nu-mai în condiţii adecvate anaerobe sau
microaerobe. Cu toate acestea, unele microorganisme
diazotrofice fixatoare de azot au avantajul de a asimila
azotul în medii aerobe.
Fixarea azotului molecular are o importanţă majoră în agricultura
sustenabilă, mai ales din perspectiva simbiozei dintre Rhizobium şi
leguminoase. Aceasta duce la formarea unor structuri speciale, aflate de
obicei în rădăcinile plantelor, numite noduli, unde bacteria transformă
azotul atmosferic în amoniac. Simbioza rezultă prin invazia rădăcinilor
plantei de către bacterii în urma căreia se formează un organ extrem de
bine organizat numit nodul .

Factorii de stres cu care se confruntă cel mai des nodozităţile plantelor

leguminoase şi bacteria simbiontă sunt salinitatea, seceta, temperaturile
extreme, solurileacide cu conţinut scăzut de nutrienţişi metalele grele.
Procesele biologice (fixareaN2) sunt capabile să îmbunătăţească
productivitatea agricolă cu o minimizare a pierderilor din sol,iar
ameliorarea condiţiilor edafice nefavorabile sunt esenţiale pentru
eficienţa plantelor

Aerul din atmosfera contine aproximativ 80% azot.In atmosfera deasupra

fiecarui hectar de teren se afla peste 300.000t de azot,ceea ce reprezinta o
mare rezerva ptr imbogatirea solului si aprovizionarea plantelor de cultura
cu acest important element nutritiv.
Fixarea simbiotică a azotului în plante
• Fixarea simbiotică a azotului în plante are loc atât în nodozităţile radiculare
leguminoaselor cât şi în nodozităţile dezvoltate pe rădăcinile altor plante.
Bacteriile care formează rizobii sunt obiectul celor mai intense studii cu privire la
fixarea azotului în mod simbiotic fiind direct implicate în managementul nivelului
de fertilitate al solurilor destinate culturilor agricole. Taxonomia actuală a
bacteriilor capabile să formeze rizobii cuprinde peste 90 de specii grupate în 14
genuri, cu un număr variabil de specii capabile de nodulare: Rhizobium,
Mesorhizobium, Azorhizobium, Sinorhizobium, Ensifer, Bradyrhizobium,
Phyllobacterium, Microvirga, Methylbacterium, Burkholderia, Shinella, Devosia,
Ochrobactrum şi Cupriavidus.
Fixarea nesimbiotică a azotului in
plante
• Fixarea nesimbiotică a azotului este un proces complex, prezent în orice ecosistem terestru, având loc la suprafaţa plantelor şi în
frunze, pe substratul organic mort de la suprafaţa solului şi în sol, iar resursa atmosferică pusă la dispoziţia microorganismelor
implicate în acest proces este practic nelimitată. De-a lungul evoluţiei, fixarea nesimbiotică a azotului a devenit o sursă critică de
azot, în special în ecosistemele cu un număr redus de plante capabile deasociere cu microorganismele pentru o fixare
simbiotică.Cel mai reprezentativ gen de bacterii capabile de fixarea nesimbiotică a azotului este Azotobacter, în sol fiind mai des
întâlnite speciile A. chroococcum, A. agilis, A. paspalişi A. vinelandii. Azotul atmosferic este transformat de aceste bacterii în
amoniac, o formă accesibilă plantelor ca sursă de azot, pe lângă azot mai fiind capabile să producă şi polizaharide. Alături de
Azotobacter, au fost identificate şi o serie de bacterii din genurileBeijerinckia, Derxia, Azomonas, Bacillus, Clostridium,
Desulfovibrio, Chlorobium, Rhodopseudomonas şiRhodospirillum.În ecosisteme fixarea nesimbiotică a azotului este întâlnită şi
la cianobacterii (bacterii fototrofe) capabile şi de producerea oxigenului prin procese de fotosinteză, cele mai des întâlnite fiind
genurile Nostoc, Anabaena, Aulosira, Cylindrospermum şiTrichodesmium
 • colonizareaşi supravieţuireaîn sol a
Stabilirea rizobiilorca saprofite în concurenţă cu
alte microorganisme endogene;
unei • o compatibilitate genetică între gazdă şi
simbioze bacteriile din interiorul nodozităţilor
• Un mediu favorabil pentru a permite
eficiente fixarea azotului la maxim
Simbioza Rezulta in urma infestarii
radacinilor plantelor
In afara de speciile
simbionte ale genului

intre leguminoase cu bacterii

din genul Rhizobium
care, in urma multiplicarii
Rhizobium, fixarea N2 se
mai realizeaza si de catre
alte microorganisme
plantele lor in interiorul celulelor
radacinii, declanseaza
(ciuperci, bacterii);
pentru cultura plantelor
leguminoase formarea nodozitatilor
pe radacinile plantei
agricole insa, cele mai
importante sunt speciile

si
gazda. din genul Rhizobium.

microorganis Cele mai multe specii de

mele Rhizobium infecteaza in
mod specific gazdele
Atasarea bacteriilor pe
radacinile plantei-gazda
are loc la nivelul perilor
fixatoare de leguminoase. Nodularea
(formarea de nodozitatii)
absorbanti radiculari sau
a unor leziuni ce apar, de
implica recunoasterea
azot mutuala, cel mai adesea
foarte precisa, intre
regula, la nivelul
emergentei radacinilor
laterale.
bacterii si plante-gazda.
Importanta rizobiilor
În prezent, rizobiile pot fi definite ca fiind bacterii Gram-negative care au o semnificaţie profundă
din punct de vedere ştiinţific şi agronomic datorită abilităţii lor de a stabili simbioze de fixare a
azotului cu plantele leguminoase, cu importanţă majoră în menţinerea fertilităţii solului . Cu toate
acestea, rizobiile sunt,de asemenea,implicate şi în alte interacţiuni ale plantelor altele decât
simbioza . Bacteriile care aparţin acestui gen sunt aerobe şi în general heterotrofe . Rizobiile sunt
bacterii din sol, care sunt capabile să invadeze rădăcinile plantelor gazdă, această operaţiune
presupunând existenţa unei compatibilităţi între bacterie şi plantă,pentru a iniţia şi forma noduli.
Rizobiile trăiesc ca simbionţi intracelulari în interiorul nodulilor dezvoltaţi, simbionţi ce transformă
azotul atmosferic în amoniac pentru a putea fi asimilat de către plante
Mecanismele utilizate pentru a stimula
creşterea plantelor include:

biofertilizarea (creşterea ofertei de substanţe

nutritive minerale la plante);

controlul biologic (eliminarea vătămătorilor

plantelor, inclusiv patogeni microbieni, insecte
şi buruieni);

producereaşi furnizarea hormonilor de creştere

a plantelor
O sursă incontestabilă de produse alimentare prezintă algele, care conţin în
biomasa sintetizată,în dependenţă de specie,până la 65-75% proteină comestibilă.
Pe lângă aceasta,biomasa algală conţine până la 25-40% glucide, 10-40% lipide şi o
gamă largă de cele mai diverse principii biologic active necesare organismului
uman. Algele pot contribui direct la sporirea produselor alimentare prin utilizarea
nemijlocită a biomasei algale şi indirect prin aplicarea algelor în calitate de
stimulatori biologici la cultivarea plantelor agricole şi la creşterea animalelor
domestice, fiind utilizate totodată şi în calitate de fertilizatori biologici ai solului,ca
sursă de remaniere a solurilor degradate . Toate acestea se referă în primul rând la
algele cianofite(Cyanophyta),ele posedă şi un şir de alte însuşiri valoroase
ca:organisme azotofixatoare, indicatori ai calităţii mediului ambiant, producători de
cele mai diverse substanţe biologic active, printre care şi multe toxine. Până în
prezent sunt descrise şi pasportizate cca 2000 specii de alge cianofite. În condiţiile
Moldovei au fost depisate cca 350 specii de cianofite acvatice. Cianofitelesunt cele
mai primitive organisme vegetale pe Pământ,a căror vârstă depăşeşte 3,4 mil de
ani,de aceea se întâlnesc şi se acomodează uşor la cele mai extremale condiţii de
 Importanta algelor cianofite
Tehnicile de biofertilizare cu
utilizarea algelor cianofite sunt
recomandate pentru creşterea
ratei de germinare a seminţelor
şi ameliorarea parametrilor de
creştere a plantelor
Inocularea algelor ciano-fite
fixatoare de azot reprezintă o
sursă alternativă şi durabilă de
azot pentru creşterea
productivităţii plante-lor de
cultură.
Algele cianofite pot fi cei mai importanţi agenţi de fixare a azotului în multe soluri agricole ,
precum şi în ameliorarea calităţii lor . Fertilizarea cu alge cianofite a fost utilizată pentru
prima dată la culturile de orez. Ele sunt utilizate pe scară largă în câmpurile de orez dindiverse
ţări, pentru consolidarea fertilităţii solului prin intermediul procesului de fixare a azotului
biologic (aşa-numita algalizare) înloc de îngrăşăminte bogateîn azot . Biofertilizatorii sunt
susceptibili de a-şi asuma un rol semnificativ la substituirea sau completareaîngrăşămintelor
chimice pentru ameliorarea aportului de nutrienţi în culturile de cerealiere, pentru a exclude
costurile ridicate ale îngrăşămintelor, precum şi în protecţia mediului ambiant de poluare şi
înmajorarea productivităţii culturilor agricole.Utilizarea algelor cianofite ca biofertilizatori
pentru câmpurile de orez este foarte promiţătoare, dar limitată, din cauza fluctuaţiei în cali-
tatea şi cantitatea de inocul şi atributele fiziologice în diverse regiuniagro-ecologice.În mai
multe regiuni ale Indiei, câmpurile de orez sunt fertilizate de Azolla –ferigă de apă care se
înmul-ţeşte rapid şi conţine ca simbiot alga cianofută Anabaena,care fixează azotul
 In perii radiculari bacteriile sunt inchise ca
intr-un tub - filamentul sau cordonul infectios
- incojurat de un material pectic si celulozic
dezvoltat in continuarea peretelui celular,
cordon ce inainteaza, se ramifica, strabate
numeroase celule, determina stimularea
diviziunii celulare in regiunea cortexului
radicular si formarea de nodozitati, ca un
proces controlat si ca o structura diferentiala
 •Nodulul apare ca un organ
vegetal superior dezvoltat,
organ ce functioneaza ca
un sistem aerob fixator de
• Bacteroizii sunt localizati in 'pachete' individuale de 3-4 celule N2, in care bacteriile
inconjurate de un perete de origine vegetala si de un citosol
normale evolueaza spre
stadiul de bacteroizi -
bogat in proteine si in leghemoglobina (pigment rosu, similar
forme fixatoare de N2
mioglobinei, capabil sa lege reversibil, dar cu mare afinitate, O2)

(fig. 5.10).

• Datorita azotului acumulat in radacinile si in celulele bacteriilor

dupa recoltarea leguminoaselor, solul ramane bogat in azot si, de

aceea, culturile ce urmeaza dupa leguminoase, pe parcela

respectiva, necesita cantitati mai mici de ingrasaminte cu azot.

• S-a calculat ca la un hectar cultivat cu leguminoase se

acumuleaza 100-400 kg azot, din care 30 % raman in resturile

vegetale din sol, iar 70 % este folosit de simbionti (planta si

bacterie).

• In natura exista si plante neleguminoase capabile sa fixeze

simbiotic azotul molecular. Numarul acestora (conform parerii lui

G.BOND, emisa in 1958) este de aproximativ 190 specii.

 • In natură circuitul azotului în natură
presupune parcurgerea unei etape
de fixarea azotului, pe parcursul
căreia bacteriile convertesc azotul
atmosferic în amoniac, o etapă de
descompunere la nivelul căreia
microorganismele descompunătoare
eliberează compuşii de azot din
materia organică, o etapă de
amonificare în care bacteriile şi
fungii transformă compuşii organici
de azot proveniţi de la plante şi
animale moarte şi eliberează excesul
de amoniacşi ionii de amoniu,
respectiv o etapă de conversie a
ionilor formaţi în etapa de
amonificare în nitraţi şi nitriţi.În
ecosistemele agricole perturbate

Obtinerea pot apărea procesele de de

nitrificare, pe parcursul cărora
bacteriile pot converti nitraţii şi

biofertilizatorilor nitriţii în azot atmosferic, ceea ce

conduce la deprecierea fertilităţii
solului şi apariţia carenţei de azot.