Molecule inductoare de mezoderm

FGF - factorul de crestere fibroblastic este prima molecule inductoare de mezoderm

descoperita. Ea induce mezoderm de tip ventral general. FGF face parte din primul semnal
mezodermal.
Vg1 - Vegetal 1, denumirea ei vine de la faptul ca a fost desoperita initial in emisfera
vegetala a ovocitului de amfibian. Vg1 este o molecula care apartine familiei TFGβ, fiind un
fator de crestere transformant (Transforming Growth Factor). In functie de concentratie
(Vg1) poate participa atat la primul semnal si induce mezoderm ventral, cat si la al doilea
semnal inducand mezoderm dorsal. Astfel, in concentratie mica Vg1 induce mezoderm
ventral, iar in concentratie mare induce mezoderm dorsal.
BMP - Bone Morphogenetic Protein (proteinele morfogenetice osoase). Au fost
descoperite pe baza capacitatii lor de a induce formarea de tesut osos atunci cand sunt
injectate la situsuri ectopice. Ele fac parte din al treilea semnal si au rolul de a modela
mezodermul ventral de-a lungul axei dorsoventrale.
WNT - Wingless int 2, denumirea vine de la faptul ca ele sunt omoloage proteinei
Wingless de la Droso si proteinei int 2, care este un factor de crestere de la mamifere.
Proteinele WNT pot modifica raspunsul celulelor la alti factori inductori de mezoderm. De
exemplu, daca se recolteaza calota animala de la embrioni care au fost injectati in calota
animala cu Wnt 8 sau calota animala care nu a fost injectata cu Wnt 8 si se plaseaza in
cultura in prezenta de FGF se constata ca celulele din calota animala neinjectata cu Wnt 8
formeaza in prezenta de FGF mezodern ventral. Celulele din calota animala injectata cu Wnt
8 formeaza in cultura in prezenta a aceleiasi concentratii de FGF mezoderm dorsal.
Proteinele WNT participa la cel de-al treilea semnal.
Cel de-al patrulea semnal are rolul de a bloca la nivelul organizatorului Spellman
caile de semnalizare initiate de proteinele BMP si WNT:
a) Molecule inductoare care blocheaza calea de semnalizarea BMP
In mod normal, calea de semnalizare BMP este initiata in momentul in care
liganzii BMP se leaga de receptorii transmembranari BMP. Exista doua categorii de
molecule care blocheaza calea de semnalizare BMP:
● Primul grup: Noggin (cap tartacuta), Chordin si Cerberus (capacitatea
de a forma capete ectopice). Toate aceste trei molecule blocheaza
calea de semnalizare BMP prin legarea de liganzii BMP. Prin aceasta
legare, liganzii nu se mai pot lega de receptorii BMP astfel incat in
absenta liganzilor nu poate fi initiata calea de semnalizare BMP
● Al doilea grup: Follistatin (denumita asa pentru ca a fost descoperita
initial in celulele foliculare din ovar). In cazul acestei proteine se
formeaza un complex trimeric-ligand BMP folistatin receptor BMP.
Acest complex este incapabil de a initia calea de semnalizare BMP.
(fig 1)
b) Molecule care blocheaza calea de semanlizare WNT
Proteina Frizbee - proteina prezinta 50% omologie cu domeniul de legare al
ligandului ar receptorului Frizzled descoperit initial la Droso. Be vine de la faptul ca
aceste proteine sunt implicate in morfogeneza oaselor, iar e-ul de la sfarsit a fost
adaugat pentru pronuntie.
Receptorul Frizbee prezinta o regiune extracelulara in care exista un domeniu
de legare al lingandului WNT. De asemenea, el contine 7 domenii transmembranare
si o regiune citoplasmatica scurta.
 Calea, in mod normal, de semnalizare WNT este initiata in momentul in care
ligandul, respectiv proteina WNT, se leaga de receptor. Proteine Frizbee leaga
ligandul WNT astfel incat acesta nu mai este disponibil pentru receptor si, in
consecinta, nu se initiaza o cale de semnalizare. (fig 2)

Inductia instructiva prin intermediul unui gradient morfogenetic

Inductia membrelor la vertebrate

Formarea membrelor la vertebrate este initiata in momentul in care celulele
mezodermale se acumuleaza sub ectoderm in regiunile pectore si pelvice pentru a forma
mugurii membrelor. Varful fiecarui mugure este acoperit de o zona groasa de ectoderm, care
poarta denumirea de creasta ectodermala apicala. Aceasta structura este esentiala pentru
alungirea mugurilor si dispare in momentul in care se formeaza degetele. Mugurii membrelor
se alungesc continuu datorita proliferarii celulelor mezodermale de sub creasta ectodermala
apicala. Aceasta zona de proliferare poarta denumirea de zona de crestere sau zona de
inaintare si se extinde 200 μm de la creasta ectodermala apicala.
In momentul in care celulele parasesc zona de crestere, ele se diferentiaza intr-un
anumit tip celular. Celulele care parasesc primele zona de crestere formeaza structurile
proximale ale membrelor, in timp ce cele care sufera cele mai multe diviziuni in zona de
crestere formeaza structurile distale ale membrelor. De exemplu, in cazul membrelor
anterioare, primul os care apare este humerusul, apoi apar radius si ulna si ultimile care
apar sunt oasele degetelor (fig 3).
Dezvoltarea membrelor la vertebrate se realzieaza de-a lungul a trei axe: antero-
post, dorso-ventral si proximal-distal.

Axa antero-posterioara
Axa depinde de eliberarea de molecule de catre celulele aflate in zona de activitate
polarizata care se gaseste in marginea posterioara a mugurilor membrelor la contactul cu
peretele corpului. Daca zona de activitate polarizata dintr-un mugure este grefata in
marginea anterioara a altui mugure se formeaza la pasari aripi cu model dublu.
S-a demonstrat ca celulele din zona cu activitate polarizata elibereaza moleculele
care difuzeaza in mugurele membranar si se dispun sub forma unui gradient de concentratie
pe axa antero-posterioara. In cazul airpilor, degetul 4 se formeaza la concentratia cea mai
mare a moleculei inductoare, iar degetul 2 la cea mai mica.
Initial s-a crezut ca molecula inductoare este reprezentata de acidul retinoic. Ulterior
s-a demonstrat ca molecula inductoare este reprezentata de Sonic hedgehog (Shh).
Daca se impregneaza bile de latex cu Shh si se grefeaza in marginea anterioara a
unui mugure membranar se obtin membre cu model dublu. (fig 4)

Axa dorso-ventrala
Formarea ei depinde de semnalele eliberate din ectodermul dorsal si reprezentate de
proteina Wnt 7a. Mutatia genei Wnt 7a determina formarea de membre dublu ventral

Axa proximal-distala
Formarea ei depinde de eliberarea de molecule din creasta ectodermala apicala.
Aceste molecule sunt reprezentate de factori de crestere fibroblastici. Daca se indeparteaza
creasta ectodermala apicala si in locul ei se pun bile de latex impregnate cu FGF, alungirea
proximal distala nu este afectata (fig 5).
 Genele din extremitatile 5’ ale grupurilor Hox a si Hox d sunt activate ca rasouns la
initierea cailor de semnalizare FGF si Shh. Astfel, genele Hoxa 10, 11 si 13 sunt implicate in
formarea axei proximal-distale in timp ce genele Hoxd 11, 12 si 13 sunt implicate in formarea
antero-posterioare.
Pentru a stabili daca aceste gene Hox sunt implicate in morfogeneza membrelor sau
folosit retrovirusurile pentru a introduce o anumita gene Hox in celulele din mugurii
membranari si exprimarea ei intr-o pozitie ectopica. Astfel, daca celule destinate sa formeze
primul deget sunt fortate sa exprime gene Hox caracteristice celui de-al doilea deget,
comportamentul lor se modifica si in locul primului deget se formeaza un duplicat al celui de-
al doilea deget.
In legatura cu acest aspect, Wolpert a introdus in 1969 termenul de informatia de
pozitie. Informatia de pozitie se refera la faptul ca celulele embrionare adopta un anumit
destin embrionar in functie de pozitia pe care o ocupa intr-o structura embrionara. Aceste
structuri embrionare poarta denumire de campuri embrionare sau campuri morfogenetice,
celulele prezentand o memorie a pozitiei lor in fiecare camp. Astfel, o celula mezodermala
care va da nastere unei celule osoase va contribui la formarea humerusului sau a oaselor
degetelor, in functie de pozitia pe care o ocupa in campul embrionar reprezentat de
mugurele membranar.

Semnalizarea laterala

Poarte si denumirea de inhibitie laterala.

In inductiile embrionare un tip celular elibereaza molecule inductoare (liganzi) care
difuzeaza prin spatiile intercelulare si ajung la celulele care vor fi induse unde se leaga de
recpetori transmembranari. In cazul semnalizarii laterale, atat ligandul si repectorul sunt
proteine transmembranare.
La inceput, ambele celule care interactioneaza prezinta in mb plasmatica atat
receptorul cat si ligandul. Ulterior, in cursul dezvoltarii, o celula capata preferinta pentru
exprimarea ligandului, iar cealalta pentru exprimarea receptorului. In final, o celula exprima
doar ligandul, iar cealalta doar receptor.
Cea mai cunoscuta cale de semnalizare initiata in cursul semnalizarii laterale este
calea de semnalizare Notch-Delta, descoperita initial la Droso. (fig 6).

Moartea celulara

Tipuri de moarte celulara

1. Apoptoza
Este o moarte programata, adica celulele sunt programate genetic sa se distruga.
Caracteristicile apoptozei:
- afecteaza celule individuale
- nu este asociata niciodata cu inflamatia
- cromatina se condenseaza sub forma unor mase compacte in contact cu
anvelopa nucleara
- aparitia unei mase rotunde sau ovale plasata pe una din regiunile cu
croamtina condensata, aceasta strucura avand originea in nucleol
 - nucleul inmugureste, fiecare nucleul inmugurat fiind inconurat de o anvelopa
nucleara. Inmugurirea nucleului este acompaniata de inmugurirea
citoplasmei, in jurul fiecarui mugure nuclear existand citosol si organite
- membrana plasmatica ramane intacta in cursul apoptozei, la fel si membrana
organitelor
In finalul apoptozei se formeaza corpii apoptopic, ce contin unul sau mai multi muguri
nucleari incojurati de citoplasma in care se pot gasi organite si delimitati de o membrana
plasmatica. Corpii apoptopici pot fi fagocitati de celulele vecine si de macrofage.
2. Necroza
Cunoscuta si sub denumirea de oncoza.
Caracteristicile necrozei:
- afecteaza grupuri mai de celule
- este asociata intotdeauna cu inflamatia
- cromatina nu se condenseaza sub forma de mase compacte
- celula necrotica si organitele se umfla, astfel incat are loc ruperea membranei
plasmatice si membranelor organitelor
- nucleul nu inmugureste
- celulele necrotice sunt fagocitate exclusiv de macrofage
3. Autofagia
Se caracterizeaza prin vacuolizarea excesiva a citoplasmei. Vacuolele autofagice
sunt bimembranare si se deosebesc de alte structuri celulare de tipul lizozomilor sau
endozomilor, care sunt delimitate de o singura membrana. In interiorul veziculelor autofagice
se gaseste citosol si organite degenerate.
Autofagia poate fi implicata in procese patologice, de exemplu degenerarea
neuronilor din SNC sau procese embrionare normale de tipul involutiei glandelor salivare la
larvele de insecte.
4. Catastrofa mitotica
Este asociata cu alterari la nivelul mitozei, care determina fie formarea de
micronuclei, fie formarea de celule multinucleate.
Micronucleii reprezinta cromozomi sau fragmente cromozomiale distrubuite inegal
intre celulele fiice rezultate din mitoza. In cazul multinucleelor sunt implicate anomalii la
nivelul citokinezei (testul micronucleilor).
5. Anoikis
Se caracterizeaza prin desprinderea celulelor de matricea extracelulara.
Mecanismul este al apoptozei si denumirea a fost pastrata doar dpdv istoric.
6. Excitotoxicitatea
A fost observata in sistemul nervos, in cazul lipsei de O2 si ATP. In aceste conditii,
neuronii presinaptici elibereaza in fanta sinaptica glutamat. Acesta se leaga de canalele de
calciu din membrana plasmatica a neuronilor post-sinaptici, ceea ce determina deschiderea
acestor canale, intrarea Ca in neuronii postsinaptici si, in final, moartea acestor neuroni (fig
7)
7. Entoza
Se mai numeste si canibalismul celular.
A fost observat in tumori. Se constata ca dupa desprinderea de matricea
extracelulara, o celula poate fi inglobata de alta celula. Celula inglobata poate fi degradata
de catre lizozom, se poate divide mitotic in celula care a inglobat-o si poate fi eliberata
ulterior. (fig 8)
8. Degenerarea Walleriana
 Descoperita de August Waller. Ea este prezenta in tesutul nervos si se
caracterizeaza prin moartea unei portiuni dintr-un axon (portiunea de sub leziune) fara
afectarea corpului celular. Mecanismele sunt inca necunoscute
9. Cornificarea
Cornificarea implica formarea corneocitelor, care sunt keratinocite moarte, dar care
prezinta in citoplasma proteine si lipide necesare functionarii stratului cornos, adica
elasticitate, capacitatea de a fi impermeabil pentru apa si solutii, protectie mecanica.