Sunteți pe pagina 1din 121

INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE, PROIECTARE 

ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII 
Biroul executiv 

DECIZIA Nr. 51 
din 26 septembrie 1985 

PENTRU APROBAREA ”NORMATIVULUI  PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI 


EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE” ­ INDICATIV P 2­85 

Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi 
Directivare în Construcţii; 
Având  în  vedere  prevederile  art.  5,  litera  ”d”  din  Decretul  nr.  170/1976,  cât  şi  avizul 
CTE­ICCPDC nr. 403 din 2 august 1985; 
În  temeiul  Decretului  nr.  170/1976,  modificat  prin  Decretul  nr.  31/1983,  privind 
organizarea  şi  funcţionarea  Institutului  central  de  cercetare,  proiectare  şi  directivare  în 
construcţii, cât şi Legea nr.  5/1978, emite următoarea 

DECIZIE: 

1.  Se  aprobă  ”Normativul  privind  alcătuirea,  calculul  şi  executarea  structurilor  din 
zidărie” având indicativul  P 2­85. 
2.  Normativul de la pct. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul construcţiilor. 
El se va publica şi în colecţia de normative şi instrucţiuni. 
La aceeaşi dată încetează valabilitatea următoarelor documente tehnice: 
­ Normativ privind alcătuirea şi calculul structurilor din zidărie, indicativ P 2­75, aprobat 
cu Ordinul IGSC nr. 196 din 17 decembrie 1975; 
­  Normativ  pentru  alcătuirea  şi  executarea  zidăriilor  din  cărămizi  şi  blocuri 
ceramice, indicativ C 126­75, aprobat cu Ordinul IGSC nr. 176 din 20 noiembrie 1975. 

PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV 
DIRECTOR GENERAL 

Ing. VALERIU CRISTESCU 

NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI EXECUTAREA 
STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE INDICATIV P 2­85 

Elaborat de: 
INSTITUTUL DE PROIECTARE PENTRU CONSTRUCŢII TIPIZATE 

în colaborare cu: 
INSTITUTUL  DE  CERCETĂRI  ÎN  CONSTRUCŢII  ŞI  ECONOMIA 
CONSTRUCŢIILOR INSTITUTUL DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI INSTITUTUL
DE PROIECTĂRI  PRAHOVA 

Director: dr. ing. Petru Vernescu 
Director tehnic: ing. Mioara Dabija 
Şef secţie: ing. Marin Lazăr 
Responsabil lucrare: ing. Cristian Bălan 
Responsabil din partea ICCPDC: ing. Octav Popescu 

Indicativ P 2­85 
NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI 
EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE  Înlocuieşte P 2­75 
şi C 126­75 

1. PREVEDERI  GENERALE 

1.1.  Prezentul  normativ  stabileşte  prevederile  generale  de  alcătuire  şi  calcul  a 
structurilor din zidărie portantă, de alcătuire a zidăriilor neportante, precum şi de executare 
a lucrărilor de zidărie din cărămizi pline, cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri. 
Normativul se referă în principal la construcţiile de locuinţe şi social­culturale, precum şi 
la construcţiile industriale şi agrozootehnice cu alcătuire asemănătoare. 
1.2.  Prevederile  cuprinse  în  prezentul  normativ  se  aplică  şi  la  zidăriile  din  blocuri 
mici  din  beton  cu  agregate  uşoare  şi  la  cele  din  blocuri  mici  şi  plăci  din  beton  celular 
autoclavizat,  în măsura în care în prescripţiile tehnice specifice (”Normativul pentru  folosirea 
blocurilor  mici  din  beton  cu  agregate  uşoare  la  lucrări  de  zidărie”  ­  indicativ  C  14­82  şi 
”Instrucţiuni  tehnice  pentru  proiectarea  şi  executarea  pereţilor  şi  acoperişurilor  din  elemente 
din beton celular autoclavizat” indicativ P 104­83) se fac referiri la prezentul normativ. 
1.3 Normativul nu se referă la construcţiile tehnologice de zidărie cum sunt: coşurile de 
fum  independente,  cuptoarele  industriale,  canalele  de  fum etc, precum  şi  la zidăriile  întărite 
cu  cămăşuieli  armate  a  căror  alcătuire,  calcul  şi  execuţie  se  reglementează  prin  prescripţii 
speciale. 
1.4.  Respectarea măsurilor constructive din prezentul normativ nu anulează obligaţiile 
proiectantului  de  a  verifica  prin  calcule    inginereşti  rezistenţa  şi  stabilitatea  elementelor 
structurale. 
1.5.  La  alcătuirea  şi  calculul  zidăriilor  se  vor  avea  în  vedere  în  afară  de  prezentul 
normativ şi următoarele prescripţii: 
­ STAS 10109/1­82 ”Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea   elementelor”; 
­  ”Normativ  pentru  proiectarea  antiseismică    a    construcţiilor  de  locuinţe,  social­ 
culturale, agrozootehnice şi industriale” indicativ  P 100­81. 
1.6.  Se  precizează  că  prevederile  constructive  şi  de  calcul  sunt  condiţionate  de 
respectarea prevederilor din  capitolul 13  privind  execuţia    lucrărilor  de  zidărie  precum  şi  a 
altor acte normative cum sunt: 
­  ”Instrucţiuni  tehnice  privind  compoziţia  şi  prepararea  mortarelor  de  zidărie  şi 
tencuială” indicativ C  17­82; 
­  ”Normativ  pentru  folosirea  blocurilor  mici  de  beton  cu  agregate  uşoare  la  lucrări  de 
zidărie” indicativ C 14­82; 
­ ”Instrucţiuni  tehnice  pentru  proiectarea  şi  executarea pereţilor  şi  acoperişurilor  din 
elemente  din  b.c.a.” indicativ P 104­83; 
­ ”Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat” indicativ C 140­79.
2. MATERIALE 
2.1.  În  piesele  scrise  şi  desenate  ale  proiectului  de execuţie  se  vor  preciza  următoarele 
caracteristici ale materialelor prevăzute  pentru  executarea  zidăriei  şi  a elementelor de  beton 
armat înglobate: 
­ tipul, calitatea şi marca cărămizilor sau blocurilor; 
­ tipul şi marca mortarului şi eventualii aditivi ce se vor utiliza; 
­ tipul şi marca betoanelor; 
­ tipul şi marca oţelului beton. 

Tabelul  1 
Nr. crt.  Material STAS  Format  Domeniul de utilizare 
Grad  Înalţ.  Observaţii 
seismic  clăd. 

1  Cărămizi pline  240x 115x  63  Vezi observaţia b 
STAS 457­80 

2  Cărămizi şi  290 x 140 x  88  Fără restricţii  Vezi tabelele 2 şi 5. 


blocuri ceramice  290 x 240 x 138  Nu  se  admit la executarea pereţilor  rezistenţi 
cu goluri verticale  365 x 180 x 138  la explozie. 
STAS 5185/2­80  Vezi şi observaţia c. 
240 x 115 x  88  6,7  ≤15 
296 x 240 x 188  8  ≤9
9  ≤6 
240x 115x 138  6  ≤12 
7  ≤9 
8  ≤6 
3  Cărămizi şi  290 x 240 x 138  Se utilizează la pereţi   neportanţi. 
blocuri ceramice  290 x 290 x 138  Nu se admit la pereţi antifoc 
cu goluri  şi  nici  la  cei  rezistenţi  la  explozie.  Vezi  şi 
orizontale  observaţia c. 
STAS 8560­80 
4  Fîşii ceramice  300 x  75x300  Se utilizează mumai pentru pereţi 
cu goluri oriz.  despărţitori 
NTR 9059­80 

OBSERVAŢII: 
a. Precizări privind regimul de înălţime a clădirilor şi modul de limitare a acestora se dau 
la pct.  3.2.5. 
b.  Cărămizile  presate  pline  se  vor  utiliza  pentru  execuţia  zidurilor  anti­foc,  anti­explozie, 
coşurilor de fum, căminelor de vizitare şi pentru realizarea protecţiei hidroizolaţiilor verticale în 
cazul în care nu se pot prevedea alte soluţii conform Normativului C 112­80. 
c.  Nu    se  admite  utilizarea  cărămizilor  şi  blocurilor  ceramice  cu  goluri  verticale  sau 
orizontale  la  executarea  fundaţiilor  şi  zidăriei  soclului  sub  nivelul  hidroizolaţiei  precum  şi  la 
executarea căminelor de vizitare. 
2.2.  Cărămizile  şi  blocurile  ceramice  care  se  utilizează  la  zidăriile  care  fac  obiectul 
prezentului normativ sunt arătate în tabelul 1 şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în 
standardele respective indicate în acelaşi tabel. 
2.3.  Diferitele  formate  de  cărămizi  şi  de  blocuri  ceramice  precizate  în  tabelul  1  se 
utilizează la zidăriile portante ale clădirilor în funcţie de raportul de ţesere la punerea în operă. 
Raportul de ţesere se exprimă prin raportul dintre lungimea de suprapunere a 2 cărămizi
sau blocuri (l) şi înălţimea cărămizii (h) fig. 1. 

Valoarea recomandată a acestui raport este: l/h ≥ 0,8 iar valoarea minimă  = 0, 4 . 

Lungimea de suprapunere va fi cel puţin 1/4 din lungimea cărămizii sau blocului. 
2.4. Tipul de cărămidă sau bloc se alege în funcţie de condiţiile de rezistenţă şi stabilitate, 
de  gradul  de  protecţie  anti­seismică,  de  gradul  de  protecţie  termică,  de  economisirea 
combustibilului în exploatare, reducerea manoperei pe şantier, consumului de ciment, reducerea 
greutăţii construcţiei etc. 

2.5.  Mortarele  folosite  la  executarea  zidăriei  trebuie  să  îndeplinească  condiţiile  tehnice 
prevăzute în STAS 1030­85 ”Mortare obişnuite pentru  zidărie  şi  tencuieli.  Clasificare  şi condiţii 
tehnice” şi în ”Instrucţiunile tehnice C 17­82”. 
2.6. Mărcile  cărămizilor  şi  mortarelor  pentru  structurile  din zidărie  se  vor  alege  astfel 
încât să fie satisfăcute condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ale elementelor structurale. 
Mărcile  minime  de  cărămidă  sau  de  blocuri  ceramice  şi  de mortar  pentru  structurile  de 
zidărie portantă pentru diferite  grade de protecţie antiseismică în funcţie de înălţimea clădirilor 
sunt date în tabelul 2. Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile 
pentru gradul imediat superior. 

Tabelul  2 
Înălţimea  Număr  Mărci minime de cărămizi şi mortar în funcţie 
clădirii H  maxim de  de  gradul de protecţie antiseismică a construcţiei 
(m)  niveluri  6  7  8  9 
(n) 
Nr. crt. 

cărămidă 

cărămidă 
cărămidă 
cărămidă 

Marca  Marca  Marca  Marca 


Marca 
Marca 

Marca 
Marca 

mortar  mortar  mortar  mortar


l  H<4  1  50  10 50 10 50 25 75  50
2  4...H...9  3  75 25 75  25 75  50 100  50 
3  9...H...12  4  75  25 100  25 100  50  ­  ­ 
4  12...H... 15  5  100  25  100  50  ­  ­  ­  ­ 
Observaţie:  La  construcţiile  cu  gradul  de  protecţie  antiseismică  8    şi  9  se    vor  prevede 
numai cărămizi  de  calitatea  I. 

2.7.  Tipurile  şi  mărcile  de  armătură  ce  se  vor  utiliza  la  armarea  zidăriei  vor  fi 
următoarele: 
­ pentru armături de rezistenţă: oţel beton OB 37 şi PC 52 conform STAS 438/1­80 ”Oţel 
beton laminat la cald. Mărci şi condiţii generale de calitate”; 
­ pentru armături constructive, care nu rezultă printr­un calcul de rezistenţă; oţel beton 
OB 37 şi OB 30 conform STAS 438/1­80,  STNB conform STAS 438/2­80. 
2.8. În elementele din beton armat înglobate în zidărie (centuri, buiandrugi, stîlpişori) 
se va utiliza beton de marca minimă B  150. 
Armăturile de rezistenţă, determinate pe bază de calcul din elementele de beton armat 
vor fi din oţel beton OB 37, PC 52 şi PC 60, iar cele constructive din oţel beton OB 37. 

3. ALCĂTUIREA STRUCTURILOR DE REZISTENŢĂ 

3.1. Alcătuirea de ansamblu şi forma structurii 
3.1.1.  La amplasarea  şi alcătuirea de ansamblu a  structurilor din zidărie portantă se va 
ţine seama de prevederile ”Normativului P  100­81” capitolul 2. 
3.1.2.  Structurile  din  zidărie  portantă  trebuie  concepute  ca  sisteme  spaţiale,  alcătuite 
din  pereţi  dispuşi  de  regulă,  după  două  direcţii  ortogonale  şi  diafragme  (şaibe)  orizontale 
realizate de planşeele clădirilor. 
3.1.3.  Se  vor  alege  de preferinţă construcţii cu  forme în plan  regulate,  compacte  şi 
simetrice din punctul de vedere al distribuţiei în plan a maselor,  rigidităţilor şi  capacităţilor 
de rezistenţă ale elementelor structurale în vederea limitării efectelor defavorabile de  torsiune 
generală provocate  de acţiunea seismică. 
În vederea obţinerii unei comportări corespunzătoare a structurilor sub acţiunea seismică 
se va urmări asigurarea unei variaţii cît mai uniforme pe verticală a rigidităţilor şi capacităţilor 
de  rezistenţă  atât  a  ansamblului  structurii  cît  şi  a  elementelor  structurale  componente.  Se  vor 
evita alcătuiri structurale cu rigidităţi şi capacităţi de rezistenţă mai reduse la un nivel inferior 
faţă de cele superioare. 
3.1.4.  Clădirile  cu  forme  neregulate  în  plan,  de  exemplu  cele  în  formă  de  L,  T,  U, 
precum şi  cele cu zone având înălţimi, mase  sau rigidităţi diferite, se  vor separa prin rosturi 
în tronsoane de forme apropiate de dreptunghi (fig. 2). 
3.1.5.  Se admit  şi forme  în plan diferite  de  dreptunghi, de preferinţă simetrice. 
În  cazul  în  care  condiţii  funcţionale  impun  forme  nesimetrice,  dimensiunile  în  plan  ale 
porţiunilor  ieşinde  faţă  de  forma  dreptunghiulară  vor  fi  determinate  din  condiţia  de  limitare  a 
efectului  torsiunii  generale.  Se  vor  respecta  în  acest  sens  prevederile  paragrafului  4.2.5.  din 
”Normativul P  100­81”. 
3.1.6.  Alcătuirea  planşeelor  va  asigura  de  regulă  realizarea  unor  şaibe  (diafragme) 
orizontale  cît  mai  rigide  pentru  asigurarea  conlucrării  spaţiale  a  elementelor  structurale  sub 
acţiunea sarcinilor seismice. 
În cazul în care alcătuirea constructivă a planşeelor nu conduce la realizarea unor şaibe 
orizontale rigide, repartiţia sarcinilor orizontale seismice la elementele verticale structurale se va 
face ţinând seama de deformabilitatea planşeelor. 
3.1.7.  Infrastructura  va  fi  alcătuită  astfel  încât  să  formeze  un  sistem  rigid,  capabil  să
transmită  la  teren  încărcările  gravitaţionale  ale  clădirii  şi  să  reziste  la  solicitările  provenite  din 
mişcările seismice ale terenului. 
3.1.8.  Capacitatea  de  rezistenţă  a  elementelor  structurale din  zidărie  se poate  spori 
după necesităţi prin: 
­ prevederea de materiale (cărămidă sau bloc şi mortare) de mărci superioare; 
­ îngroşarea unor pereţi structurali  în  limite  raţionale; 
­ înglobarea  în zidărie a unor elemente de beton armat monolit, verticale şi orizontale 
(stâlpişori şi centuri), solidarizate cu zidăria; 
­ armarea zidăriei.
3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri 

3.2.1.  Clădirile din zidărie portantă având dimensiuni mari în plan, cu forme neregulate 


sau  cu  zone  avînd  înălţimi,  mase  sau  rigidităţi  diferite  se  vor  separa    în  tronsoane  prin 
rosturi. 
3.2.2.  Lungimile tronsoanelor de clădiri se determină  în funcţie de: 
­ tipul planşeului, 
­ gradul de protecţie antiseismică. 
­ natura  terenului de  fundare. 
3.2.3.  Lungimile  maxime  admise  ale  tronsoanelor,  în  funcţie  de  tipul  planşeului  şi  de 
gradul  de  protecţie  antiseismică,  pentru  clădiri  fundate  pe  terenuri  normale  sunt  date  în 
Tabelul 3. 

3.2.4.  La  construcţiile  fundate pe  terenuri  slabe,  lungimile  tronsoanelor  se  stabilesc  în 
conformitate cu prevederile Normativului P 7­77,  iar cele fundate pe pământuri cu umflături 
şi construcţii mari (pământuri contractile) în conformitate cu Instrucţiunile tehnice P 70­79. 

LUNGIMI MAXIME PENTRU TRONSOANE  (m) 

Tabelul  3 
Grad de protecţie antiseismică 
Tipul de planşeu 
6  7  8  9 
a) Planşeu monolit  50  50  50  40 
sau prefabricat cu suprabetonare 
b) Panouri sau semipanouri  60  60  50  40 
prefabricate monolitizate 
c) Fâşii prefabricate  60  50  50  ­ 
cu bucle monolitizate 
d) Fâşii prefabricate fără bucle,  60  50  ­  ­ 
grinzi cu corpuri de umplutură 
fără suprabetonare 

3.2.5. Înălţimea clădirii şi numărul maxim de niveluri sunt prezentate în tabelul 4. 

ÎNĂLŢIMEA   ŞI   NUMĂRUL   MAXIM   DE   NIVELURI 

Tabelul  4 
Gradul de protecţie  Înălţimea  (H)  în m şi numărul de niveluri  (n) 
antiseismic  Pe categorii de structuri 
Tip fagure  Tip celular  Tip sală H 
H  n  H  n 
6  15 5  15  4(5)  12 
7  15 5  12  3(4)  10 
8  12  4  10  3  8 
9  9  3  7  2  ­ 

OBSERVAŢII : 
a)  înălţimea  clădirii  se  consideră  de  la  nivelul  superior  al  soclului,  respectiv  al 
planşeului peste subsol până la nivelul superior al planşeului  peste ultimul  nivel. In cazul
în  care nivelul planşeului  peste subsol depăşeşte cu 1,50 m nivelul trotuarului, subsolul 
se  numără  ca  nivel.  În  cazul  terenului  în  pantă  se  consideră  înălţimea  medie  dintre 
trotuar şi planşeul subsolului. 
În  cazurile  în  care  ultimul  nivel  are  o  înălţime  mai  mică  de  3  m  şi  acoperă  mai 
puţin de 25% din suprafaţa construită, aceasta nu se numără ca nivel şi nu se consideră la 
stabilirea înălţimii clădirii. 
b) Categoriile de structuri sunt definite la pct. 3.4. 
c) Valorile din paranteză se referă la clădirile cu  înălţimea nivelului cel mult egală 
cu 3,00 m. 
d) Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se  vor aplica  prevederile  pentru 
gradul imediat superior. 

3.3. Rosturi între tronsoane 

3.3.1.  Funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, rosturile între tronsoanele de clădiri 
pot fi: 
­ rosturi de tasare, 
­ rosturi de dilatare­contracţie, 
­ rosturi antiseismice. 
De  regulă  rosturile  dintre  tronsoane  cumulează  două  sau  chiar  toate  funcţiile  de 
mai  sus  şi  se  vor  realiza  prin  dublarea  pereţilor  tronsoanelor  alăturate,  fiecare  având 
grosimea de cel puţin o cărămidă. Se vor evita rosturile şicanate. 
3.3.2.  Rosturile  de  tasare  au  rolul  de  limitare  a  influenţei  eventualelor  tasări 
neuniforme ale terenului de fundare asupra structurii de rezistenţă a clădirii. Ele separă 
atât suprastructura cît şi infrastructura celor două tronsoane alăturate. 
În  cazul  clădirilor  fundate  pe  terenuri  slabe  (sensibile  la  umezire  etc),  stabilirea 
lăţimii  rosturilor  de  tasare  se  va  face  ţinând  seama  de  valorile  maxime  probabile  ale 
tasărilor  tronsoanelor  alăturate,  calculate  în  conformitate  cu  prescripţiile  tehnice 
specifice  (P 7­77, P 70­79). 
3.3.3. Rosturile  de  dilatare­contracţie  au  rolul  de  a  împărţi  construcţiile  în 
tronsoane  cu  lungimi  moderate  (vezi  paragraful  3.2.3),  cu  scopul  de  a  nu  introduce  în 
structură eforturi mari, necontrolate,  provenite  din  dilatarea  sau  contracţia  acesteia. 
3.3.4. Rosturile  antiseismice  se  prevăd  cu scopul  de  a  separa  între  ele  tronsoanele 
de  clădiri  cu  caracteristici  dinamice  diferite, permiţându­le să oscileze independent sub 
acţiunea mişcărilor seismice ale terenului. 
Dimensionarea  rosturilor  antiseismice  se  vor  face  conform  prevederilor 
”Normativului  P   100­81” pct.   2.5. 
Rosturile  antiseismice  se  pot  opri  la  nivelul  pardoselii  parterului  sau  subsolului 
în cazul când acestea nu îndeplinesc şi  funcţia  de rosturi  de  tasare. 

3.4. Categorii de pereţi şi structuri 

3.4.1. Funcţie de rolul pe care­l îndeplinesc în clădire pereţii din zidărie pot fi: 
­ pereţi structurali portanţi cu rolul de a prelua sarcini  verticale  şi orizontale; 
­  pereţi  structurali  de  contravântuire  cu  rolul  de  a  prelua  sarcinile  orizontale  şi 
greutatea lor proprie; 
­ pereţi nestructurali ce îndeplinesc numai un rol de compartimentare a volumului 
clădirii;  greutatea  lor  este  preluată  prin  intermediul  planşeelor,  de  pereţii  structurali 
portanţi. 
3.4.2.  În  raport  cu  modul  de  dispunere  a  pereţilor  structurali,  se  disting  3
categorii caracteristice de structuri definite  după cum urmează: 
a)  structuri  de  tip  fagure  sau  cu  compartimentare  deasă,  sunt  acelea  la  care 
distanţele  dintre  pereţii  structurali  sunt  de  max.  5  m,  suprafaţa  în  plan  delimitată  de 
pereţii structurali  de până la 25 m 2 , iar înălţimea nivelului până la 3 m (fig. 3 a) ; 
b) structuri de  tip  celular sau  cu compartimentare  rară,  la  care distanţele  dintre 
pereţii  structurali  sunt    de    6...9  m,  iar  suprafeţele delimitate de  aceştia  sunt de  până  la 
75 m 2  (fig. 3 b) ; înălţimea nivelului poate depăşi 3 m; 
c)  structurile  de  tip  sală,  la  care  distanţele  dintre  pereţii  structurali  sunt 
cuprinse între 9 şi 18 m, iar înălţimea de nivel depăşeşte de regulă 4 m (fig. 3 c). 
3.4.3. În  cadrul  fiecărei  categorii  de  mai  sus  vor  fi  preferate  structurile  având 
pereţi  structurali  portanţi  pe  ambele  direcţii  ortogonale  ale  clădirii.  În  cazul  utilizării 
planşeelor cu descărcare  pe  o  singură  direcţie,   dimensionarea  pereţilor   structurali  de 
contravântuire,  paraleli cu direcţia de  descărcare,  se  va face  ţinând seama de sarcinile 
verticale reale ce le revin. 
3.4.4. În  cazul  în  care  sunt  necesare  spaţii  libere  mai  mari 
la parter se recomandă utilizarea structurilor de tip celular. 
3.4.5. Pereţii  structurali,  poziţionaţi  de  regulă  după  două  direcţii  ortogonale, 
conlucrează    între  ei  sub  acţiunea    încărcărilor,  se  rigidizează  reciproc,  intersecţiile  lor 
constituind  ”puncte  fixe”  favorabile  asigurării  stabilităţii  pereţilor  de  pe  ambele 
direcţii. 
Distanţele  maxime  admise  între  pereţii  structurali,  pentru  fiecare  din  cele  două 
direcţii,  în  funcţie  de  tipul  planşeului,  gradul  de  protecţie  antiseismică  şi  de  înălţimea 
construcţiei sunt date   în tabelul 5   (fig.  4). 
3.4.6.  La  elaborarea  proiectelor  de  arhitectură  şi  de  structură,  în  vederea 
alcătuirii  judicioase  a  structurii  si  utilizării  elementelor  prefabricate  tipizate  de  mare 
serie pentru planşee, scări etc, precum şi a cofrajelor de inventar se va urmări:
Fig. 3. Scheme caracteristice pentru diferite categorii de structuri
Fig. 4. Distanţe dintre pereţii de rigidizare. 

DISTANŢA MAXIMĂ ADMISĂ ÎNTRE PEREŢII STRUCTURALI ŞI ARIA MAXIMĂ A 


PANOURILOR DE PEREŢI 

Tabelul  5 
Înălţ.  Număr  Distanţa maximă l max.  în m/aria maximă 
maxim  A  max. = l x h  în m 2  pentru gradul de 
planşeuui 

max. a 
constr.  nivele  protecţie antiseismică 
Tipul 

(m)  (n) 
6  7  8  9 

a, b  4  1  14/18  12/40  10/36  8/28 


9  3  12/42  12/36  10/32  6/18 
16  5  12/36  10/32 
c  4  1  12/40  10/36  8/28  ­ 
9  3  10/36  10/32  6/21  ­ 
15  5  10/32  8/28  ­ 
d  4  1  8/30  6/21  ­  ­ 
9  3  8/24  6/18  ­  ­ 
15  5  6/18  ­  ­  ­ 

OBSERVAŢII: 
a.  Valorile  din  tabel  corespund  pereţilor  având  grosimea  de  o  cărămidă  sau  un  bloc  de  24  cm. 
Pentru  pereţi cu  grosimea  mai  mare, aria  panourilor  de  perete  se  poate  mări  prin  multiplicarea  cu  raportul 
dintre grosimea peretelui  şi 24 cm. 
b. Tipurile de planşee sunt indicate la pct. 5.2. 
c.  Pentru  structurile  de  zidărie  din  blocuri  mici  din  beton  cu  agregate  uşoare  concepute  în 
conformitate cu Normativul C 14­82, valorile din tabel se vor aplica cu o reducere de 25%. 
d. Se admit şi alte  valori în  afara  celor  din  tabel în  cazul clădirilor cu un  singur nivel  ­ de  exemplu 
la  unele  clădiri  agrozootehnice  ­  cu  condiţia  rigidizării  pereţilor  prin  pilaştri  (contraforţi)  sau  prin 
stâlpişori  din  beton  armat  care  trebuie  să  asigure  atât  stabilitatea  peretelui  la  încărcări  verticale  cît  şi 
rezistenţa la încărcări orizontale provenite din seisme sau alte acţiuni, pe baza unor calcule justificative de 
rezistenţă.
­  conceperea  unor  moduli  funcţionali  şi  constructivi  repetabili  şi  asamblabili  în 
tronsoane de clădiri; 
­  alcătuirea  unor  partiuri  simetrice  şi  evitarea  utilizării  tronsoanelor    cu    disimetrii 
pronunţate; 
­ folosirea unui număr cît mai redus de tipuri de travei şi deschideri; 
­  modularea traveilor şi deschiderilor pe baza modulului de 30 cm; pentru dimensiuni 
mai mari de 4,20 m se recomandă folosirea modulului de 60 cm; 
­  asigurarea continuităţii  în plan  în sens  transversal  şi  logitudinal  şi pe înălţime a 
pereţilor structurali; 
­ evitarea fracţionării şi slăbirii excesive a pereţilor structurali prin goluri numeroase de 
uşi şi ferestre; 
­ plasarea golurilor de uşi şi ferestre  în aceeaşi poziţie la toate nivelurile structurii. 

4. PEREŢI STRUCTURALI 

4.1. Pereţi portanţi 

4.1.1.  Grosimea pereţilor portanţi, interiori şi exteriori, se va determina prin calcul din 
condiţii de rezistenţă şi stabilitate. 
Grosimea minimă a pereţilor portanţi va fi de o cărămidă sau un bloc de 24 cm. 
4.1.2.  Grosimea pereţilor portanţi va trebui să corespundă şi condiţiilor de: 
a) izolare termică şi evitare a formării condensului determinate funcţie de zona climatică în 
care  se  amplasează  construcţia  şi  în  conformitate  cu  STAS  6472/3­80.  ”Fizica  construcţiilor. 
Termotehnica­Calculul termotehnic al elementelor de închidere a clădirilor”; 
b)  izolare  fonică  determinată  conform  ”Instrucţiunilor  tehnice  de  proiectare  şi 
execuţie privind protecţia fonică a clădirilor” indicativ C 125­81; 
c) prevenire  a  incendiilor  şi  a  efectelor  acestora  determinate  pe  baza  ”Normelor 
generale  de  protecţie  împotriva  incendiilor  la  proiectarea  şi  realizarea  construcţiilor  şi 
instalaţiilor”  aprobate  prin  Decretul  nr.  290/16.08.1977  şi  a  ”Normelor  tehnice  de 
proiectare  şi  realizare  a  construcţiilor,  privind  protecţia  la  acţiunea  focului”  indicativ  P 
118­83. 
4.1.3. În cazul în care grosimea pereţilor dimensionată în condiţii de rezistenţă şi 
stabilitate nu satisface condiţiile de la pct. 4.1.2. proiectantul poate prevede: 
­ mărirea grosimii pereţilor sau 
­  adoptarea  unor  soluţii  constructive  utilizând  pereţi  portanţi  din  cărămidă  în 
combinaţie cu materiale eficiente izolante termic, fonic etc. 
4.1.4. Se admite prevederea  unui  număr redus  de pereţi portanţi cu grosimea de 
1/2 cărămidă (14 sau  12,5 cm), având lungimea de max. 5,40 m la clădiri: 
­ cu gradul de protecţie antiseismică cel mult 7; 
­ cu maximum 2 niveluri sau la ultimele două niveluri ale clădirilor mai înalte; 
­ cu înălţimea nivelului de max.  2,75 m; 
­ avînd  deschiderea  planşeului  aferent  zidului  respectiv de maximum 3,60 m; 
­ cu planşee din beton  armat monolit  sau  din panouri prefabricate rezemate pe 
contur. 
Utilizarea pereţilor de 1/2 cărămidă va fi justificată printr­un  calcul de  rezistenţă şi 
stabilitate, respectând de asemenea prevederile pct. 4.1.2. 
4.1.5.  Înălţimea de nivel definită ca dimensiunea structurală între două planşee nu va 
depăşi de 16 ori grosimea peretelui, cu excepţia pereţilor de 1/2 cărămidă şi a celor rigidizaţi 
prin stâlpişori şi centuri intermediare din beton armat (vezi pct. 4.4.6.c).
4.1.6.  Nu se admite ca golurile pentru coşuri să micşoreze grosimea pereţilor (fig. 
5). Se va evita amplasarea coşurilor în pereţii exteriori. 

4.2. Pereţi de contravântuire 
4.2.1.  Pereţii  de  contravântuire  vor  respecta  condiţiile  prevăzute  la  pct. 
4.1.1 ...4.1.4 pentru pereţi portanţi. 
4.2.2. Pereţii  de  contravântuire  trebuie  să  fie  plani  şi  coplanari  pe  toată 
înălţimea  construcţiei.  La  clădirile  de  tip  bară  cu  pereţi  de  contravântuire  transversali, 
se va urmări ca aceştia să lege  între ele faţadele opuse. 
4.2.3. De regulă, nu se admit pereţi în formă de lamă,  cu capetele nerigidizate de 
pereţi  structurali  dispuşi  perpendicular  pe  ei.  Se  admite  ca  rigidizarea  capetelor  să  se 
facă  cu  stâlpişori  din  beton  armat  legaţi  de  planşee  direct  sau  prin  centuri  din 
beton  armat. 
4.2.4. Pereţii  de  contravântuire  se  vor  executa  concomitent  cu  pereţii  portanţi 
ortogonali,  asigurându­se  legătura  între  pereţi  prin  ţesere  sau  prin  stâlpişori  de  beton 
armat înglobaţi în zidărie. 
În  cazul  în  care  pereţii  de  contravântuire  şi  cei  portanţi  ortogonali  se  execută  cu 
cărămizi  sau  blocuri  de  înălţimi  diferite,  legătura  între  ziduri  se  va  executa  conform 
detaliilor din fig. 6. 

4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi 
4.3.1.  Golurile  mari  (pentru  ferestre,  uşi  etc.)  din  pereţii  structurali  se  vor 
amplasa  şi  dimensiona  astfel  ca  plinurile  dintre  ele  să  satisfacă  condiţiile  necesare  de 
rezistenţă şi stabilitate sub acţiunea  încărcărilor  verticale şi orizontale. 
Prin amplasarea judicioasă a golurilor  se  va căuta uniformizarea rigidităţilor şi 
rezistenţelor  pereţilor  la  sarcinile  orizontale  care  acţionează  în  planul  lor  (fig.  7).  Se 
va  urmări  obţinerea  unor  rigidităţi  de  valori  apropiate  pe  cele  două  direcţii 
principale în plan (vezi fig. 8). 
Pereţii transversali de la  capetele tronsoanelor de clădire  se  vor prevedea cu un procent 
cît mai mic de goluri (fig. 8 b), în funcţie de gradul de protecţie antiseismică ce trebuie realizat şi 
de  numărul  de  niveluri,  respectiv  înălţimea  construcţiei.  Pe  de  altă  parte,  prin  realizarea  unor 
plinuri  mai  mari  pe  direcţia  longitudinală  în  traveile  de  capăt,  se  poate  obţine  o  mărire  a 
rigidităţii şi a capacităţii de rezistenţă în sens longitudinal (fig. 8 b). 
4.3.3.  Amplasarea  golurilor  în  pereţii  structurali  se  va  face  respectând  dimensiunile 
minime ale plinurilor de zidărie indicate în tabelul 6 şi în fig. 9 şi 10.
DIMENSIUNI MINIME ALE PLINURILOR DE ZIDĂRIE DINTRE DOUĂ GOLURI ŞI DE LA MARGINEA PEREŢILOR 
LA PRIMUL GOL PENTRU PEREŢII STRUCTURALI 

Tabelul  6 
Caracteristica  Poziţia  Mărimea în funcţie de gradul de protecţie antiseismic 
Nr. crt. 

U.M. 
geometrică şi  peretelui  şi înălţimea construcţiei 
poziţia plinului  6  7  8  9 
< 9 m  9…15 m  < 9 m  9…15 m  < 9 m  9…12 m  < 9 m 
1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11 

1  Aria plinurilor pereţilor în secţiune 
orizontală pe fiecare din cele 2  exterior 
direcţii principale în raport cu aria  +  %  2,5  3,5  3,5  5  5  6  7 
construită a construcţiei  interior 
Valori orientative 
2  Suma lăţimilor plinurilor de zidărie  exterior  %  40  45  45  50  50  55  55 
raportată la lungimea totală a 
peretelui respectiv  interior  %  65  70  70  75  75  80  80 
3  Lăţimea plinurilor de zidărie simplă  exterior  m  0,90  1,20  1,20  1,50  1,50  1,50  1,50 
la colţ (a) 
intermediar (b)  interior  m  0,75  1,00  1,00  1,25  1,25  1,50  1,50 
4  Lăţimea plinurilor de zidărie simplă  interior  m  0,75  1,00  1,00  1,25  1,25  1,50  1,50 
la margine  sau 
intermediar (c)  1/2 h gol 

OBSERVAŢII: 
a) Notaţiile a, b, c reprezentând lăţimea plinurilor de zidărie dintre două goluri sunt date în fig. 9 şi  10. 
b) În  cazul  în  care  structura  se  rigidizează  cu  stâlpişori  de  beton  armat  conf.  pct.  4.4.5,  lăţimile  unor  plinuri  de 
zidărie pot fi reduse cu cel mult 25%.
Se  va  urmări  ca  dimensiunile  plinurilor  de  zidărie  să  fie  egale cu un multiplu al 
lungimii cărămizii sau blocului, dar minimum de 3 ori lungimea cărămizii sau blocului. 
În cazul în care nu este posibilă respectarea dimensiunilor plinurilor de  zidărie  din 
tabelul 6, se admite ca: 
­  plinul  de  zidărie  (şpaletul)  să  fie  întărit  prin  plasarea  unui  stâlpişor  din 
beton armat înglobat în zidărie sau 
­ şpaletul să fie înlocuit cu un stâlp din beton armat (fig. 10); 
4.3.4.  La  clădirile  proiectate  pentru  gradul  8  sau  9  de  protecţie  antiseismică  nu  se 
admite  prevederea  de  goluri  în  pereţii  structurali  care  să  întrerupă  centurile  din  beton 
armat de la  nivelul  planşeelor. 
La  gradul  6  şi  7  se  admite  întreruperea  centurilor  în  dreptul  casei  scărilor  cu 
condiţia întăririi marginii golului cu stâlpişori din beton armat (fig. 11). 
4.3.5. În legătură cu golurile din pereţii structurali se mai recomandă: 
­  amplasarea lor în pereţii mai puţin încărcaţi; 
­ evitarea amplasării lor sub reazemele grinzilor; 
­ poziţionarea suprapusă pe verticală a golurilor,  care de  regulă,  vor avea aceeaşi 
lăţime. 
4.3.6. În pereţii structurali şi cei ai coşurilor de fum nu se  admit şliţuri  verticale, 
orizontale sau  înclinate executate prin spargere sau frezare. 

De asemenea, nu se admit şliţuri orizontale şi oblice executate prin zidire. 
4.3.7.  În  cazuri  speciale  se  admit  şliţuri  verticale  executate  prin  zidire  cu 
condiţia  amplasărilor  în  afara  intersecţiilor  (la  minimum  1  m  distanţă  de  intersecţia 
pereţilor  structurali),  a  verificării  de  rezistenţă  şi  stabilitate  a  secţiunilor  slăbite  şi 
întărirea  locală  (prin  prevederea  unei  armări  locale  în  rosturile  orizontale  sau  a  unor 
elemente din beton armat), după caz, a  zonei respective. 
Amplasarea  şliţurilor  verticale executate prin  zidire  se  admite în pereţii  structurali 
cu solicitări reduse sau la nivelurile superioare ale clădirilor. 
4.3.8.  Pentru    instalaţiile    electrice    se    admit    numai  şliţuri  verticale  executate 
prin spargere având adâncimea maximă de 2 cm. 

4.4. Întărirea pereţilor structurali din zidărie 
4.4.1.  Comportarea pereţilor structurali din zidărie  supuşi  la acţiunea combinată   a
sarcinilor verticale (gravitaţionale) şi orizontale (vânt,  seismice) poate fi îmbunătăţită prin 
înglobarea în zidărie de: 
­ stâlpişori  din  beton armat; 
­  centuri din beton armat; 
­  armături  distribuite  în  rosturile  orizontale  de  zidărie;  şi  asigurarea  conlucrării 
acestora  cu  zidăria. 
Prin  alcătuirea  constructivă  şi  poziţionarea  elementelor  de  mai  sus  în  pereţii  din 
zidărie se pot obţine efecte locale sau de ansamblu, de îmbunătăţire a rezistenţei, stabilităţii 
şi deformabilităţii  pereţilor ca  elemente  structurale. 
4.4.2.  Stâlpişori  din  beton  armat  turnaţi  după  executarea  zidăriei  şi  care 
conlucrează cu aceasta se  prevăd pentru: 
a) Sporirea capacităţii portante şi a stabilităţii pereţilor  la   încărcări   verticale. 
Stâlpişorii  se  vor  poziţiona  în  pereţii  structurali  cu  încărcări  mari,  a  căror  grosime 
nu poate fi mărită din motive tehnice, funcţionale sau economice. 
De asemenea, se vor prevedea stâlpişori din beton armat în plinurile de zidărie  care 
nu respectă dimensiunile minime din tabelul 6. 
Pentru  rigidizarea  pereţilor  înalţi,  cum  sunt  cei  de  la  clădirile  de  tip  sală,  se  vor 
prevedea  stâlpişori  din  beton  armat  care  împreună  cu  centurile  intermediare  (vezi  şi  paragraful 
4.4.6.3) formează  o  reţea  (fig.  26)  astfel  încât  suprafaţa  de  zidărie  încadrată  să  nu  depăşească 
următoarele valori: 
­ 24 m 2  pentru gradul de protecţie antiseismic 6, 
­ 18 m 2  pentru gradul de protecţie antiseismic 7, 
­ 12 m 2  pentru gradul de protecţie antiseismic 8 şi 9. 
b)  Sporirea  capacităţii    portante    a    pereţilor    structurali    la  acţiunea  combinată  a 
sarcinilor verticale şi orizontale. Prin întărirea zidăriei cu stâlpişori şi centuri şi prin conlucrarea 
acestora se realizează panouri de zidărie înrămată pe contur. În acest mod se obţine creşterea 
rezistenţei peretelui, a rigidităţii, ductilităţii şi capacităţii sale de disipare a energiei în comparaţie 
cu peretele din zidărie simplă. Efecte  avantajoase ale înrămării zidăriei  se obţin la panouri cu 
raportul dintre lungime şi înălţime cuprinse între 1,0...2,0. 
Poziţia  stâlpişorilor  va  rezulta  dintr­un  calcul  de  rezistenţă  a  pereţilor  sub  acţiunea 
sarcinilor verticale şi orizontale. Poziţionarea stâlpişorilor din beton armat se va face de regulă în 
conformitate cu prevederile din tabelul 7, în funcţie de gradul de protecţie  antiseismică, categoria 
de structură şi înălţimea clădirii.
În fig. 12 şi 13 sunt prezentate exemplificativ poziţionarea stâlpişorilor la clădiri curente cu 
P+3, 4 etaje, cu structura tip fagure şi cu gradul de protecţie antiseismică 7, respectiv 8. 
4.4.3. Centurile de beton armat se vor prevedea în mod obligatoriu în pereţii structurali din 
zidărie la nivelul fiecărui planşeu al clădirii; ele vor alcătui o reţea închisă şi continuă pe toată 
suprafaţa nivelelor construcţiei 
Centurile din beton  armat de  la nivelul planşeelor, prin formă, dimensiuni şi suprafaţă 
de contact cu zidăria vor asigura: 
a)  transmiterea  directă  a  sarcinilor  gravitaţionale  din  planşeele  clădirii  la  pereţii 
structurali şi de la nivelurile superioare la cele inferioare ale acestora; 
b)  transmiterea forţelor de inerţie (ce apar la nivelul planşeelor ca răspuns al clădirii la 
mişcările seismice)  la pereţii structurali; 
c)  preluarea eforturilor de  întindere ce  apar  în  pereţii  structurali  sub  acţiunea  sarcinilor 
orizontale seismice, efectului tasărilor neuniforme sau al variaţiilor de temperatură. 
De  asemenea,  prin  conlucrarea  cu  planşeele  clădirii,  centurile  participă  la  preluarea 
eforturilor de întindere sau compresiune ce apar în şaiba orizontală, formată de planşee, solicitată 
în planul ei de forţe de inerţie seismice. 
În  cazul clădirilor  cu  structura de  tip  celular sau  de  tip  sală,  la  care  înălţimea  nivelului 
este  de  peste  4,0  m  la  gradul  6  şi  7  seismic  şi  3,0  m  la  gradul  8,  se  vor  prevedea  în  pereţii 
structurali  centuri  intermediare  poziţionate  între  nivelurile  clădirilor.  De  asemenea,  se  vor 
prevedea  centuri  intermediare  şi  în  toate  cazurile  în  care  ele  sunt  necesare  pentru  asigurarea 
stabilităţii pereţilor la acţiunea încărcărilor gravitaţionale şi orizontale (vezi şi pct. 4.4.2.a.). 
4.4.4.  Armăturile   distribuite   din   rosturile   orizontale   se prevăd pentru: 
a.  asigurarea  unor  legături  suplimentare  în  vederea  conlucrării  pereţilor  structurali 
ortogonali care se intersectează; 
b.  preluarea  eforturilor  principale  de  întindere  ce  apar  în  pereţii  structurali  solicitaţi 
simultan de sarcini verticale şi orizontale. 
4.4.5.  Alcătuirea stâlpişorilor din beton armat se va face ţinând seama de următoarele: 
a.  Laturile  secţiunii stâlpişorilor  vor  fi  corelate  cu  grosimile  pereţilor  structurali  în  care 
sînt turnaţi, dar minimum 20 cm, iar aria secţiunii nu va depăşi  900 cm 2 ; se va utiliza de regulă 
beton de marca B 150. 
Stâlpişorii ce se prevăd în pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic prin placarea lor 
la exterior (fig. 15), în scopul evitării formării punţilor termice. 
b.  Armarea  longitudinală  a  stâlpişorilor  se  va  face  de  regulă  cu  bare  din  oţel  PC  52 
rezultate din calculele de rezistenţă; armarea minimă va fi 4 ... 10 PC 52, iar procentul de armare 
nu va depăşi 1,2% din secţiunea de beton a stâlpişorului. 
În  cazul  în  care  la  majoritatea  stâlpişorilor  structurii  armătura  longitudinală 
rezultată din  calculele de rezistenţă  este  mai  mică decât  cea minimă,  stâlpişorii respectivi 
se vor arma constructiv cu 4 Ø 12 OB 37. 
Etrierii  vor  fi  prevăzuţi  în  mod  curent  din  bare  de  oţel  OB37  Ø  6  mm/20  cm, 
îndesiţi  la  10  cm  de  regulă  în  zonele  de  înnădire  a  barelor  longitudinale,  precum  şi  la 
partea superioară a stâlpişorilor ­ sub centură ­ pe o lungime de cel puţin 50 cm. 
La construcţiile cu grad de protecţie antiseismică mai mare sau egal cu 7, înnădirea 
barelor  longitudinale  întinse  se  va  face  prin  suprapunere,  lungimea  minimă  de 
suprapunere  fiind  egală  cu  40  diametre  (barele  din  oţel  beton  OB  37  vor  fi  terminate  cu 
ciocuri).  Nu  se  vor  înnădi  prin  suprapunere  în  aceeaşi  secţiune  mai  mult  de  50%  din 
barele întinse. 
Ancorarea  barelor  în  centura  ultimului  nivel  se  va  face  pe  o  lungime  de  20 
diametre. 
c) Conlucrarea  stâlpişorilor  din  beton  armat  cu  zidăria  adiacentă  se    va    asigura 
prin:
POZIŢIILE STÂLPIŞORILOR DE BETON ARMAT LA PANOURI DE ZIDĂRIE ÎNRĂMATĂ 

Tabelul  7 
Gradul de protecţie antiseismică 
Nr. crt. 

Înălţimea de  6  7  8  9 
Poziţia stalpişorului  Motivare  dispunere  înălţimea în m / numărul maxim de niveluri 
6  6...9  9...15  6  6...9  9...15  6  6...9  9...15  6  6...9 
2  3  5  2  3  5  2  3  4  2  3 
1  La colţuri şi intranduri de  Constructiv pentru  Pe toată 
pereţi exteriori  preluarea forţei tăietoare  înălţimea clădirii  ­  ­  ­  ­  x  x  ­  x  x  x  x 
Pe toată 
înălţimea clădirii 
2  La capetele diafragmelor de  Constructiv sau prin  sau la nivelurile 
zidărie  calcul pentru preluarea  la 
întinderilor din  care rezultă 
compresiune excentrică  necesare din 
sau a forţei tăietoare  calcul  ­  ­  ­  ­  x  x  ­  x  x  x  x 
3  În campul pereţilor plini şi la  Prin calculul pentru  La nivelurile la 
încadrarea golurilor de uşi  preluarea forţei tăietoare  care rezultă 
şi a întinderilor din  necesare din 
compresiune excentrică  calcul  ­  ­  ­  ­  ­  x  ­  x  x  x  x 
4  La intersecţii  Constructiv  Pe toată 
şi ramificaţii de pereţi  şi prin calcul  înălţimea  ­  ­  ­  ­  ­  ­  ­  x  x  ­  x
­  dispunerea  de  bare  sau  plase  din  oţel  beton  în  rosturile  orizontale  ale  zidăriei 
(fig.   14) şi 
­ prevederea de pene de beton prin executarea zidăriei în ştrepi (fig. 15). 
Stâlpişorii  se  vor  solidariza  cu  zidăria  adiacentă  prin  bare  sau  plase  de  oţel 
dispuse în  rosturile orizontale  ale  zidăriei,  minimum  Ø  6  mm/60  cm,  pătrunzând  50  cm 
în  zidărie  sau  până  la marginea  golului când  distanţa de  la  stâlpişor  la  gol este  mai  mică 
de  50 cm. 
La  nivelul  planşeelor,  stâlpişorii  vor  fi  legaţi  monolit  cu  centurile  din  beton 
armat. 
d) Ancorarea    armăturilor  stâlpişorilor  care  preiau  eforturi  de  întindere  datorită 
acţiunii  seismice  în  infrastructură  (se  va  face  conform  prevederilor  de  la  paragraful 
6.2.9 (fig. 14 a). 
e)  La  stâlpişorii  din  beton  armat  prevăzuţi  numai    pentru  sporirea  capacităţii 
portante  a  zidăriei  la  încărcări      verticale,  secţiunea  transversală  se  va  verifica  prin 
calcul conform prevederilor STAS 10109/1­82 referitoare la zidăria complexă. 
4.4.6.  Proiectarea  centurilor  din  beton  armat  se  va  face  ţinând  seama  de 
următoarele: 
4.4.6.1. Referitor la secţiunea de beton: 
a.  Lăţimea  centurilor  va  fi  de  regulă  egală  cu  grosimea  peretelui  structural  pe  care  îl 
întăreşte (min. 24 cm), iar înălţimea lor va fi mai mare decât grosimea planşeului respectiv.
DETALIU. 
Fig. 15. Stâlpişori legaţi de zidărie cu bare de oţel şi pene de beton. 

b.  În  cazul  planşeelor  monolite  şi  a  celor  tip  predală  prefabricate  cu  suprabetonare 
(definite la pct. 5.2) înălţimea minimă a centurii va fi de 20 cm (fig. 16). 
În cazul clădirilor cu max. 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică şi 
a celor cu 1 nivel pentru gradul 7, se admite prevederea de centuri cu înălţimea egală cu grosimea 
planşeelor (fig. 17). 
c. În  cazul planşeelor alcătuite  cu    elemente prefabricate,  centurile  vor avea de regulă 
înălţimea  mai mare  decât  grosimea  planşeelor, porţiunea  ce    se  execută  sub  nivelul  acestora 
fiind denumită ”subcentură”. Dimensiunile minime ale subcenturilor vor fi 24 cm x 12 cm (fig. 
18). 
d. În cazul planşeelor realizate  cu  elemente  prefabricate rezemate pe contur (definite 
la  pct. 5.2),  înălţimea  centurilor  poate  fi  egală  cu  grosimea  prefabricatelor  la  clădirile  cu 
maximum 2 niveluri proiectate pentru zone de grad 6 seismic, respectiv 1 nivel pentru cele 
proiectate  pentru  zone  de  gradul  7.  În  acest  caz  lăţimea  centurilor  va  fi  de  min.  10  cm 
(fig. 19). 
e.  În cazul clădirilor parter proiectate pentru gradul 6 de  protecţie antiseismică, 
cu planşee alcătuite din elemente prefabricate de tip fâşie sau din grinzişoare prefabricate 
cu corpuri de umplutură fără suprabetonare (definite la pct. 5.2), se pot prevedea centuri 
cu înălţimea egală cu grosimea planşeelor (fig. 20).
Fig.  18. Subcenturi  la  categoria ”c” de planşeu: 
a) perete portant; b) perete de contravîntuire. 

BCA ­ GBN35 pus în cofraj 
înainte de turnarea betonului. 

zidărie din blocuri BCA 
sau alte materiale 

Fig. 21. Centuri la pereţii exteriori.
f. În  cazul  planşeelor  realizate    din   elemente  prefabricate  rezemate pe o direcţie, 
centurile ce se prevăd în pereţii  structurali paraleli  cu  acestea  vor  avea  înălţimea  egală cu 
cea de la lit. c de mai sus  (fig. 18 b). 
g. Centurile  prevăzute    în  pereţii  exteriori  vor  fi  protejate  termic,  spre  exterior, 
pentru a nu crea punţi termice (fig. 2 1 ) . 
4.4.6.2. Armarea centurilor se va face după cum urmează: 
a.  Armarea  longitudinală  a  centurilor  prevăzută  în  pereţii  structurali  interiori  se 
va face de regulă cu bare din oţel PC 52  sau PC 60 rezultate din calculele de rezistenţă; 
aria minimă de armătură va fi prevăzută conform valorilor din tabelul 8. 
În cazul în care pentru toate centurile unui nivel, ariile de armătură rezultă din calcul 
mai  mici  decît  valorile  din  tabelul  8,  armarea  centurilor  la  nivelul  respectiv  se  va  face 
constructiv cu bare din oţel OB 37 cu ariile minime corespunzătoare prevăzute în tabel. 
b.  Secţiunea  armăturilor  longitudinale  a    centurilor  marginale    (prevăzute  pe 
pereţii  structurali de pe  conturul  clădirii)  va  fi cu 20% mai mare decât cea  a centurilor 
interioare. 
c. Secţiunea  de  armare  minimă  a  centurilor  cu  subcenturi  şi  a  celor  de  înălţime 
mare va fi cu 20% mai mare  decât cea indicată în tabelul 8. 
d.  În  cazul  planşeelor  monolite,  a  celor  cu  predală  şi  suprabetonare  şi  a  celor 
realizate  cu  elemente  prefabricate  rezemate  pe  contur  se  admite  să  fie  considerată  ca 
armătură  din  centuri  şi  armătura  continuă  şi  paralelă  cu  aceasta  situată  în  planşeu  în  zonele 
indicate în fig. 22, cu condiţia ca cel puţin 50% din secţiunea minimă de armătură să fie asigurată 
de barele din centura propriu­zisă. 
Continuitatea  barelor  din  planşeu  considerate  ca  armătură  de  centură  trebuie  să  fie 
asigurată  prin  suprapunere  (în  cazul  planşeelor  monolit)  şi  prin  bucle  suprapuse  sau  mustăţi 
sudate (la elementele prefabricate). 

Tabelul  8 
Înălţimea  Număr maxim  Aria  minimă  de  armături  pentru 
clădirii  nivele  gradul de protecţie antiseismică ­ cm 2 
6  7  8  9 
<4,0  1  2,50  3,50 
2,00  (3,50)  (4,50) 
4... 9,0  3  2,00  (3,00)  3,50  5,50 
(3,00)  (4,50)  (6,50) 
9,0...12,0  4  2,50  4,50  ­ 
(3,50)  (5,50) 
12,0...15,0  5  3,50  ­  ­ 
(4,50) 

NOTĂ: 
•  Valorile  din  paranteze  reprezintă  arii  minime  de  armătură  pentru  armarea 
constructivă a centurilor cu bare din oţel OB37. 
•  Pentru  clădirile  cu  2  niveluri  asigurate  la  gradul  9  de  protecţie  anti­seismică, 
armarea minimă va fi de 4,50 cm 2  oţel PC52 sau PC60, sau 5,50 cm 2 oţel  OB37. 
Diametrul minim al barelor ce se vor utiliza în centuri: Ø 8 pentru  bare din PC52 
şi PC60 şi Ø   10 pentru cele din OB37.
e. Barele din centuri vor fi înnădite prin suprapunere pe o lungime de 40 diametre şi legare; 
în aceeaşi secţiune se vor înnădi cel mult 50% din bare, distanţa dintre zonele de înnădire fiind 
de minimum 1 m (fig. 23). 
f.  Barele  longitudinale  vor  fi  ancorate  la  intersecţii  pe  o  lungime  de  40  diametre 
dincolo de marginea centurii în care se ancorează (fig. 24). 
g. În  cazul  excepţional  în  care  secţiunea  de  beton  a  centurii  este  micşorată  în  anumite, 
zone datorită unor goluri (de exemplu pentru trecerea unor conducte de instalaţii), continuitatea 
armăturilor întrerupte se va asigura prin bare suplimentare (fig. 25). 
h.  Barele  longitudinale  ale  centurilor  vor  fi  legate  cu  etrieri  sau  agrafe  OB  37  minimum 
6/30 cm. Barele transversale de ancorare ale elementelor prefabricate precum şi barele transversale 
ale planşeelor monolite pot fi considerate că îndeplinesc funcţiunea etrierilor. 
În  secţiunile  în  care  centurile  sunt  supuse solicitărilor din forţe tăietoare, etrierii se  vor 
dimensiona  ca  pentru  elemente  din  beton  armat.  În  porţiunile  alăturate  stâlpişorilor  din  beton 
armat se recomandă îndesirea la 10 cm a etrierilor pe lungimi de cea 50 cm stânga­dreapta. 
i. La planşeele prefabricate, centura se va lega cu armături verticale de grinzile, buiandrugii 
monolit şi de subcenturile pe care reazemă elementele prefabricate. Secţiunea minimă a armăturii 
verticale de ancorare va fi de 1,0 cm 2 /ml. 
4.4.6.3. Centurile intermediare vor avea lăţimea egală cu grosimea peretelui, admiţându­se în 
cazul  pereţilor  exteriori  centuri  cu  lăţime  mai  mică  pentru  a  putea  realiza  izolarea  termică  a 
acestora, dar nu mai puţin de 24 cm. 
Înălţimea centurilor intermediare va fi egală cu cel puţin două rânduri de cărămidă  (15 
cm). 
Distanţa maximă pe înălţime între două centuri succesive  va fi de 4 m pentru gradul de 
protecţie antiseismică 6 şi de 3 m pentru gradul 7 şi mai mare, fără însă a depăşi suprafeţele de 
zidărie încadrată de centuri şi stâlpişori specificate la paragraful 4.4.2.a. (fig. 26).
Fig. 24. Ancorarea barelor în centuri la intersecţii.

ARMAREA MINIMĂ A CENTURILOR INTERIOARE OŢEL PC52, PC60 (OB37) 

4.4.7. Armarea zidăriei în rosturile orizontale 
4.4.7.1.  Pentru    asigurarea    conlucrării    pereţilor    ortogonali  care  se  intersectează  va  fi 
prevăzută la colţurile şi ramificaţiile exterioare, în cazul în care nu sunt prevăzuţi stâlpişori din 
beton  armat,  la  clădirile  cu  înălţimea  mai  mare  de  6,00  m  proiectate  pentru  gradul  7  de 
protecţie antiseismică şi la cele cu înălţimea max. 6,00 m proiectate pentru gradul 8. Armarea 
se va face cu bare din oţel OB 37 de regulă 2 Ø 6/60 cm. Lungimea pe orizontală a zonelor de 
armare se limitează la  1,00 m de fiecare parte a colţului sau ramificaţiei sau până la marginea 
golului, când acesta este situat mai aproape de 1,00 m de colţ sau ramificaţie (fig. 27). 
Armăturile  se dispun  în  treimile exterioare  ale  grosimii  zidului,  cu o  acoperire  laterală 
de minimum 4 cm. 
4.4.7.2. Armătura  orizontală  pentru  preluarea  eforturilor  principale  de  întindere  se  va 
prevedea  în  pereţii  structurali  pe  baza  unui  calcul  de  rezistenţă.  Armarea  totală  va  fi 
prevăzută  pe  lungimea  necesară  rezultată  din  calcul  şi  va  fi  distribuită  pe  înălţimea  nivelului 
respectiv. Dispunerea armăturilor se va face conform indicaţiilor de la aliniatul a. 

4.5. Buiandrugi 

4.5.1.  Golurile  mari  (pentru  ferestre,  uşi  etc),  prevăzute  în  pereţii  structurali,  vor  fi 
mărginite la partea superioară de buiandrugi din beton armat turnaţi monolit sau prefabricaţi (fig. 
28). 
4.5.2.  La  clădirile  proiectate  pentru  gradul  7  de  protecţie  antiseismică  cu  înălţimea 
peste  9,0  m  (P+2,  3  etaje)  şi  la  cele  pentru  gradul  8  şi  9  de  protecţie  antiseismică  se  vor 
prevedea buiandrugi monoliţi. 
În  toate  celelalte  cazuri  se  pot   prevedea   fie  buiandrugi monoliţi, fie prefabricaţi.
a.  BUIANDRUG PREFABRICAT 
b.  BUIANDRUG MONOLIT PENTRU   hb > 60 cm 
c.  BUIANDRUG MONOLIT PENTRU  hb ≤ 60 cm 
Fig. 28. Buiandrugi. 

4.5.3.  Buiandrugii  monoliţi  şi  prefabricaţi  vor  avea  de  regulă  lăţimea  secţiunii 
transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum 
1/5  din  lumina  galului.  Distanţa  dintre  partea  superioară  a  buindrugului  şi  cota  inferioară  a 
centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize 
de zidărie. 

Fig. 29.  Bordarea  golurilor de uşi  la pereţii interiori.
4.5.3.  Buiandrugii  monoliţi  şi  prefabricaţi  vor  avea  de  regulă  lăţimea  secţiunii 
transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum 
1/5  din  lumina  galului.  Distanţa  dintre  partea  superioară  a  buiandrugului  şi  cota  inferioară  a 
centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize 
de zidărie. 
4.5.4. În cazul în care diferenţa de nivel dintre cota inferioară a buiandrugului şi cea 
superioară a planşeului nu depăşeşte 60 cm (fig. 28 c), buiandrugii din beton armat monolit 
se vor executa împreună cu centurile planşeelor, formând centuri buiandrugi. 
4.5.5. Lungimea de rezemare a buiandrugilor va fi de minimum 25 cm. La clădirile 
proiectate pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se  recomandă lungimi sporite de 
rezemare, multiplu de o jumătate de cărămidă sau bloc. 
În  cazul  în  care  distanţa  dintre  capetele  a  doi  buiandrugi  rezultă  ≤  50  cm,  se  va 
prevedea un singur buiandrug continuu pentru ambele goluri vecine. 
4.5.6.  În  cazurile  speciale,  în  care  golurile  mari  din  pereţii  structurali  sunt 
bordate pe verticală cu stâlpişori din beton armat, buiandrugii respectivi se vor executa 
monoliţi cu aceştia (fig. 29). 
4.5.7. Buiandrugii  din  pereţii  structurali  exteriori  vor  fi  izolaţi  termic,  spre 
exterior, în mod asemănător cu centurile în vederea evitării formării unor punţi termice. 
4.5.8. Armarea  buiandrugilor  va  rezulta  pe baza  unui  calcul de rezistenţă ce ia în 
considerare  solicitările  ce  revin  buiandrugilor  din  acţiunea  simultană  a  sarcinilor 
gravitaţionale  şi orizontale. 

5. ALCĂTUIREA PLANŞEELOR 

5.1.  Planşeele  vor  fi  alcătuite  ca  diafragme  (şaibe)  orizon­tale  cît  mai  rigide  în 
planul lor, ţinându­se seama de următoarele : 
a)  planşeele  vor  fi  plane  şi  orizontale,  cu  excepţia  planşeului  teraselor  de  la 
ultimul  nivel  care  poate  fi  înclinat  cu  pantă  minimă    necesară    asigurării    scurgerii 
apelor; 
b) planşeele vor fi pe cît posibil coplanare, evitându­se denivelările bruşte; 
c)  discontinuităţile planşeelor  (cum ar  fi de  exemplu  cele  de la casa scărilor sau 
intrânduri  importante)  nu  trebuie  să  afecteze  prin  poziţie,  dimensiuni  şi  formă  buna 
comportare ca şaibă a planşeului (fig. 30 şi 31). 
d)  vor  fi  preferate  planşeele  care  lucrează  pe  două  direcţii  şi  care  încarcă  mai 
uniform pereţii structurali cu sarcini gravitaţionale (tip a şi b; vezi pct. 5.2.). 
5.2.  Din  punct  de  vedere  al  protecţiei  antiseismice,  planşeele  se  pot  clasifica  în 
funcţie  de  rigiditatea  în  planul  lor  şi  de  modul  de  rezemare    (fig.    32)    în  următoarele 
categorii:
a)  beton armat  monolit  sau  din elemente  prefabricate  cu  suprabetonare continuă 
de minimum 4 cm grosime; 
b) panouri  sau  semipanouri  prefabricate  din  beton  armat,  îmbinate  pe  toate  4 
laturile cu bare sudate sau bucle şi prin monolitizare; 
c)  prefabricate  din  beton  de  tip  fâşie  având  bare    sau  bucle  de  legătură  la 
extremităţi; 
d)  prefabricate  de  tip  grinzişoare  din  beton  armat  şi  corpuri  de  umplutură,  fără 
suprabetonare sau fâşii fără bare sau bucle de legătură la extremităţi.
Domeniul  de  utilizare  a  categoriilor  de  planşee  de  mai  sus  funcţie  de  înălţimea 
clădirilor, de tipul de structură şi gradul de protecţie antiseismică este precizat în tabel 9. 
5.3. În vederea asigurării rigidităţii planşeelor în planul lor, se vor lua următoarele 
măsuri: 
a)  legătura  planşeelor  cu  pereţii  structurali  se  va  realiza  prin  centuri  din  beton 
armat alcătuite conform prevederilor de la pct. 4.4.3 şi 4.4.6; 
b) marginile  planşeelor  ce  delimitează  goluri  mari  (de  ex.  goluri  pentru  casa 
scării,  coşuri,      ventilaţii,    ascensoare)    vor  fi  întărite  cu  armături  speciale,  centuri  sau 
grinzi (fig. 33). 
c)  elementele  prefabricate  (panouri,  semipanouri,  fâşii)  vor  fi  legate  între  ele  pe 
reazem în dreptul centurilor, iar după caz  şi în câmp, cu bare sudate (mustăţi) sau bucle 
ce  se  petrec,  prin  care  se  vor  trece  cel  puţin  2  bare  longitudinale.  Marginile  planşeelor 
vor fi profilate astfel încât împreună cu mustăţile şi buclele să asigure transmiterea forţelor 
de  lunecare  de  la  planşee  la  centuri.  Pe  conturul  planşeelor,  elementele  prefabricate  se 
vor  ancora  în  centurile  marginale  fie  direct  prin  bucle  sau  mustăţi,  fie  prin 
intermediul  unor  etrieri  speciali  de  ancorare  sudaţi  de  mustăţile  prefabricatelor,  în 
cazul când acestea nu au lungimea  necesară de ancorare. 
d) marca  betonului  din  centuri  va  fi  egală  cu  cea  a  betonului  planşeului  monolit 
respectiv sau minimum B 200 în cazul planşeelor alcătuite cu elemente prefabricate. 
Valorile minime ale rostului de monolitizare sunt indicate  în fig. 32, respectiv în 
cataloagele de elemente prefabricate.
DOMENIUL DE UTILIZARE A PLANŞEELOR 

Tabelul  9 
Grad  Tipul  Înălţimea clădirii şi numărul de  niveluri 
seismic  structurii  H ≤ 4,0 m  H  =4,0­  H =  9 . 0 ­  H= 12 , 0 ­ 
1  9,0 m  12,0 m  15,0m 
2,3  4(3)  5(4) 
6  fagure  a, b, c,  d  a, b, c, d  a, b, c  a. b, c 
celular  a, b, c, d  a, b, c  a, b, c  a. b, c 
sală  a, b, c  a, b, c  a, b, c  ­ 
7  fagure  a, b, c, d  a, b, c, d  a, b, c  a. b, c 
celular  a, b, c  a, b. c  a, b  ­ 
sală  a, b, c  a, b  a, b  ­ 
8  fagure  a, b, c  a, b  a, b  ­ 
celular  a, b  a, b  a  ­ 
sală  a, b  a  ­  ­ 
9  fagure  a, b  a  ­  ­ 
celular  a. b  a  ­  ­ 
sală  ­  ­  ­  ­ 

Îmbinările  elementelor  trebuie  să  corespundă  prevederilor  Normativului  C  140­79 


anexa IX. 
e)  Suprabetonarea  în  cazul  planşeelor  de  categoria  ”a”  seva  arma  în  ambele 
direcţii  cu  plase  sudate  prin  puncte  (cf.  Instrucţiunilor  tehnice  P  59­80).  Secţiunea  de 
armătură  se  determină  prin  calculul  şaibei  orizontale  a  planşeului,  dar  min.  Ø  4­ 
STNB/20 cm. 
5.4.  Deschiderea  balcoanelor  în  consolă  va  fi  limitată  în  funcţie  de  alcătuirea 
planşeului şi gradul de protecţie antiseismică. 
Balcoanele  în  consolă  vor  fi  realizate  astfel  încât  prin  măsuri  constructive  şi 
armare corespunzătoare să se obţină o ancorare singură a acestora în planşee. 
5.5. Scările  interioare se pot prevedea din elemente prefabricate din beton armat, 
cu  excepţia  celor pentru  clădiri  proiectate pentru  gradul 9 de protecţie  antiseismică  care 
vor fi din beton armat monolit. 
Nu  se  admit  scări  cu  trepte  încastrate  direct  în  zidărie,  fără  o  grindă  de 
vang din beton armat monolit prevăzută în grosimea zidului. 
Elementele  prefabricate  pentru  scări  (rampe  şi  podeşte)  vor  fi  legate  între 
ele,  precum  şi  de  elementele  prefabricate  ale  planşeelor  cu  ajutorul  unor  piese  de 
îmbinare  capabile  să  preia  eforturi  de  întindere  şi  compresiune  (bare  sudate  sau 
bucle şi pene de beton).
6. ALCĂTUIREA INFRASTRUCTURII 

Infrastructura  clădirilor  formată  din  ansamblul  fundaţiilor  ­  în  cazul 


clădirilor fără subsol ­ şi din ansamblul fundaţiilor împreună cu pereţii subsolului şi 
planşeul peste  subsol  ­  în  cazul clădirilor cu subsol ­ va fi alcătuită ca un sistem 
spaţial cît mai rigid. 

6.1. Fundaţiile pereţilor structurali 

6.1.1.  Fundaţiile  pereţilor  structurali  vor  fi  de  tip  continuu  şi  se  vor  axa 
faţă de aceştia. 
Se admite prevederea de fundaţii izolate, legate cu grinzi din beton armat, 
în  cazul  unor  amplasamente  pe  terenuri  cu  umpluturi  mari  pentru  clădiri  cu 
înălţimea  de  max. 6,0  m  (P+1  etaj),  proiectate  pentru  gradele  6  şi  7  de  protecţie 
antiseismică. 
6.1.2. Fundaţiile  se  vor  proiecta  funcţie  de  natura  terenului  de  fundare 
conform  ”Normativului  privind  proiectarea  şi  executarea  lucrărilor  de  fundaţii 
directe  la  construcţii”  indicativ  P  10­85,  ţinând  seama  şi  de  prevederile 
suplimentare din cap. 7 al prezentului normativ. 

6.2. Soclul şi pereţii subsolului 

6.2.1. Soclul şi pereţii subsolului se vor realiza după cum urmează: 
a.  din  beton  simplu  marca  B  75  pentru  clădirile  amplasate  pe  terenuri  cu 
umiditate  redusă,  cu  variaţii  mici  de  umiditate  şi  fără  agresivitate,  la  care  în 
soclu  sau  pereţi  nu se  prevăd armături sau în care nu se ancorează armăturile stâlpişorilor 
suprastructurii ; 
b. din beton simplu marca B 100 în cazul clădirilor amplasate pe terenuri cu variaţii mari 
de  umiditate,  precum  şi  la  cele  la  care  în  soclu  sau  pereţi  sunt  prevăzute  armăturile  sau  se 
ancorează armăturile stâlpişorilor suprastructurii; 
c. materiale  locale (zidărie din piatră brută, bolovani de râu, etc.) în cazul clădirilor 
cu maximum 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie atiseismică. 
6.2.2.  Lăţimea soclului,  respectiv grosimea pereţilor subsolului, se stabileşte funcţie 
de următoarele condiţii: 
a. să  fie mai mare  sau cel puţin egală  cu grosimea pereţilor structurali    de    la  parterul 
clădirilor; 
b. să admită compensarea unor abateri de execuţie; 
c. să satisfacă condiţiile de rezistenţă la împingerea pământului. 
6.2.3. Pereţii subsolului se prevăd în continuarea tuturor pereţilor structurali şi se vor 
axa pe cît posibil faţă de aceştia. 
Se admite retragerea soclului faţă de o margine a peretelui exterior de la parter cu max. 
5 cm. 
6.2.4.  Pereţii subsolului vor satisface condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ţinând seama de 
modul  lor  de  rezemare  pe  contur  (pe  pereţii  ortogonali  şi  planşeu),  şi  de  efectul  împingerii 
pământului. 
6.2.5.  Numărul şi dimensiunile golurilor din pereţii subsolului vor fi reduse la minimum 
necesar impus de condiţii funcţionale. Golurile din pereţii interiori ai subsolului vor fi dezaxate
faţă  de  şirurile  de  goluri  din  pereţii  suprastructurii,  la  o  distanţă  de  minimum  1,0  m  de  la 
marginea acestora (fig. 34 şi 22). 
Golurile din pereţii exteriori pot fi amplasate în axul golurilor de la nivelurile superioare 
şi vor fi de dimensiuni mai mici decât acestea. 
6.2.6.  Amplasarea golurilor din pereţii subsolului se va face fără întreruperea centurilor ­ 
inferioară   şi   superioară ­ din beton armat. 
6.2.7.  La  clădiri  proiectate  pentru  gradul  de  protecţie  antiseismică  7  sau  mai  mare, 
lăţimea  golurilor  din  pereţii  subsolului  nu  va  depăşi  20%  din  lungimea  peretelui  respectiv  al 
subsolului. 
6.2.8.  În  cazul  clădirilor  pentru  care  se  prevăd  în  pereţii  suprastructurii 
stâlpişori  din  beton  armat  se  vor  prevedea  în  socluri  şi  în  pereţii  subsolului  centuri 
continui  din  beton  armat  la  nivelul  planşeului  parterului  sub  toţi  pereţii  structurali  ai 
clădirii (fig. 35). 
Se recomandă prevederea unei centuri suplimentare din beton armat la baza soclurilor 
şi  a  pereţilor  subsolului,  dacă  diferenţa  de  nivel  faţă  de  centura  de  la  nivelul  planşeului 
parterului este mai mare de 1,80 m (fig. 36) la : 
­ clădiri proiectate pentru  gradul 8 de protecţie antiseismică având înălţimi mai 
mari de 9,0 m; 
­  clădiri  proiectate  pentru  gradul  9  de  protecţie  antiseismică  şi  înălţime  mai 
mare de 6,0 m; 
Armătura centurilor va corespunde condiţiilor indicate la paragraful 4.4.6. 
Precizări  privind  conformarea  infrastructurii  la  clădiri  amplasate  în  zone  cu 
pământuri cu tasări neuniforme (pământuri sensibile la umezire etc.) se dau la cap.7. 
6.2.9.  Armătura  stâlpişorilor  din  beton  armat  prevăzuţi  la  suprastructură  ce 
transmit eforturi de întindere şi compresiune se va ancora în socluri sau în pereţii subsolului 
pe minimum 1,00m lungime (fig. 35 a). 
În  cazurile  în  care  se  prevăd  centuri  atât  la  partea  superioară,  cât  şi  la  partea 
inferioară  a  pereţilor  subsolului,  armătura  stâlpişorilor  se  va  prelungi  până  la  nivelul 
centurii inferioare în care se va ancora (fig. 36). 
Armătura stâlpişorilor din beton armat ce transmit numai eforturi de compresiune se 
poate ancora în centura prevăzută la nivelul planşeului parterului (fig. 15 a). 
6.2.10.  Buiandrugii  prevăzuţi  în pereţii subsolului  vor fi din beton armat turnaţi 
monolit  împreună cu centura de la nivelul planşeului peste subsol. Ei vor avea înălţimea 
(inclusiv centura) egală cu cel puţin 1/5 din deschiderea golului din perete. 

6.3. Planşeul peste subsol 

6.3.1.  Planşeul  peste  subsol  se  va  alcătui  ca o diafragmă  (şaibă) rigidă în planul 


său, având rigiditatea cel puţin egală cu cea a planşeelor de la nivelurile suprastructurii. 
6.3.2.  La  clădirile  proiectate  pentru  gradele  8  şi  9  de  protecţie  antiseismică, 
planşeul  peste  subsol  va  fi  de  regulă  din  beton  armat  monolit  sau  din  elemente 
prefabricate cu  suprabetonare generală armată, planşeu  de categoria ”a”  definit 
la pct. 5.2. 
6.3.3.  Planşeul  peste  subsol  trebuie  să  corespundă  aceloraşi  condiţii  cu 
planşeele suprastructurii conform capitolului 5.
7. PREVEDERI SUPLIMENTARE PENTRU ALCĂTUIREA 
STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ AMPLASATE PE 
TERENURI SLABE ŞI PE PĂMÎNTURI CONTRACTILE 

7.1.  Proiectarea  şi  execuţia  structurilor  amplasate  pe  terenuri  slabe  şi 
pământuri  contractile  se  va  face  ţinând  seama  de  prevederile  prezentului 
normativ, precum şi de prevederile: 
­  ”Normativului  privind  proiectarea  şi  executarea  construcţiilor  pe  terenuri 
slabe”  indicativ  P  7­77  pentru  structurile  amplasate  pe  pămâ nturi  sensibile  la 
umezire  (PSU)  sau  pe  terenuri  slabe  (de  tipul  argilelor  moi,  mâ lurilor,  nisipurilor 
afinate, umpluturi etc.); 
­  ”Instrucţiunilor  tehnice  pentru  proiectarea  şi  executarea  construcţiilor  fundate 
pe  pămâ nturi  cu  umflări  şi  contracţii  mari  (PUCM)”  indicativ  P  70­79  pentru 
structurile fundate pe pământuri contractile. 
7.2.  La  proiectarea  structurilor  din  zidărie  portantă  fundate  pe  terenurile 
slabe  specificate  mai  sus,  la  care  pot  să  apară  tasări  mari  şi  inegale,  pe  lângă 
prevederile din actele normative indicate, se va ţine seama şi de următoarele: 
a. structurile  de  rezistenţă  vor  fi  de  tip  fagure  (conf.  cap.  3  din  prezentul 
normativ), având forme în plan compacte, cît mai aproape de pătrat; 
b. înălţimea clădirilor va fi de max. 9,0 m, respectiv P+2 etaje; 
c.  în  afara  centurilor  ce  se  prevăd  la  nivelul  planşeelor  se  vor  prevedea  în 
funcţie de necesitate şi centuri intermediare alcătuite cf.pct.4.4.6.3 
În  pereni  exteriori  se  pot  prevedea  şi  centuri  continue  din  zidărie  armată 
poziţionate    dedesubtul golurilor ferestrelor ; 
d.  dimensionarea  centurilor  se  va  face  ţinând  seama  şi  de  efectul 
eventualelor tasări neuniforme posibile ale terenului de fundare; 
e. se recomandă prevederea de stâlpişori din beton armat înglobaţi la toate 
intersecţiile  pereţilor  portanţi  care  conlucrând  cu  centurile  conduc  la  mărirea 
capacităţii de rezistenţă a structurii ; 
f. pentru execuţia zidăriei portante se vor utiliza cărămizi de marca 100 şi 
mortar de marca 50. 
7.3.  Proiectarea  fundaţiilor  structurilor  din  zidărie  portantă  amplasate  pe 
terenuri  slabe  şi  pământuri  contractile  se  va  face  ţinând  seama  de  prevederile 
actelor  normative  menţionate  la  pct. 7.1,  precum şi de cele din Normativul P 10­ 
85 cu specificările respective de la pct. 7.12...7.18. 

8. ALCĂTUIREA ŞI ANCORAREA  ELEMENTELOR NESTRUCTURALE 

8.1.  Alcătuirea  şi  dimensionarea  elementelor  nestructurale,  a  rigidizărilor, 


dispozitivelor de rezemare şi ancorare ale acestora se va face urmărind: 
a. evitarea  deteriorărilor  şi  eventualelor  cedări  ale  elementelor  nestructurale 
care  ar  putea  periclita  vieţi  omeneşti  sau  degrada  elemente  ale  structurii  de 
rezistenţă; 
b.  ca eventualele deplasări sau distrugeri  ale  elementelor nestructurale să nu 
afecteze căile de circulaţie (coridoare, scări,  intrări etc.) necesare evacurării rapide 
ale clădirii. 
Dimensionarea  elementelor  nestfucturale,  a  rigidizărilor  precum  şi  a 
dispozitivelor  de  rezemare  şi  ancorare  ale  acestora  se  va  face  pentru încărcările 
prevăzute în „Normativul P 100­81" pct. 3.5.
8.2. Coşuri, atice, parapete, frontoane 

8.2.1. Coşurile  de  fum sau  de  ventilaţie ce se  execută  peste  ultimul  nivel  al 
clădirilor, parapetele, aticele, frontoanele etc. din zidărie se vor ancora în planşeul 
pe  care  reazemă sau  în centurile  acestuia  şi (de  preferinţă)  în  stâlpişorii  din  beton 
armat ai nivelului inferior, prin legături metalice ­ de regulă bare din oţel beton. 
Se  admite  să  se  renunţe  la  ancorarea  elementelor  masive  care  au  înălţimea  de 
construcţie  mai  mică  decât  dimensiunea  minimă  a  bazei  şi  care  nu  sunt  situate  pe 
conturul clădirii. 
8.2.2. În vederea asigurării rezistenţei şi stabilităţii coşurilor de  fum  şi  ventilaţii  la 
acţiunea sarcinilor seismice, se vor lua următoarele măsuri: 
­ zidăria coşurilor din cărămidă se va executa cu mortar de ciment­var marca 50 ; 
­  coşurile  vor  fi  prevăzute  cu  armături  verticale  dispuse  pe  contur,    legate  cu 
bare  orizontale (etrieri  şi  agrafe)  ce  vor  fi  acoperite  cu  un  strat  de  mortar  de  ciment­var 
marca  50  de  minimum  3­5  cm  grosime.  Armăturile  verticale  vor  fi  dimensionate 
considerînd  coşurile  ca  fiind  console  verticale,  încastrate  în  planşeul  ultimului  nivel, 
acţionate  de  sarcini  orizontale  determinate  conform  ”Normativului  P.100­81”  pct.3.5. 
Armăturile vor fi ancorate în planşeul ultimului nivel al clădirii (fig. 37); 
­ în cazul în care armăturile verticale rezultă cu secţiuni mari sau nu pot fi corect 
ancorate în planşeu, se vor crea pe înălţimea coşului respectiv puncte fixe prin prevederea 
unor  dispozitive  metalice  (coliere,  bride  etc),  ancorate  cu  tiranţi  în  planşeul  ultimului 
nivel. 
8.2.3. Aticele  şi  frontoanele  de  zidărie  vor  avea  grosimea  de  cel  puţin  1/8  din 
înălţimea de construcţie a acestora, dar minimum 1/2 cărămidă. 
8.2.4. Aticele  şi  frontoanele  se  vor  rigidiza  cu  stâlpişori  şi  centuri  continue  din 
beton armat prevăzute la partea lor superioară. 
Stâlpişorii  din  beton  armat  vor  fi  prevăzuţi  la  distanţe  de  max.  6,0  m  la  clădirile 
proiectate  pentru  gradele  6  şi  7  de  protecţie  antiseismică,  respectiv  max.  3,0  m  la  cele 
proiectate pentru gradele 8 şi 9. 
Armăturile stâlpişorilor se vor ancora: 
­  la partea inferioară în centurile planşeului, la colţurile şi ramificaţiile pereţilor 
portanţi; 
­ la partea superioară în centurile continui din beton armat. 
La  frontoanele  cu  înălţimi  mai  mari  de  2,0  m,  se  recomandă  prevederea  şi  a  unei 
centuri intermediare. 
8.2.5.  Asigurarea  stabilităţii  aticelor  şi  frontoanelor  se  poate  realiza  şi  prin 
prevederea  de  stâlpişori  din  beton  armat  combinaţi  cu  îngroşări  locale  ale  zidăriei 
(contraforţi)  ce  ies  în  afara  planului  aticului  sau  frontonului  cu  cel  puţin  1/5  din 
înălţimea lui. 

8.3. Console orizontale 

8.3.1. Consolele cu dimensiuni mari (tip copertine etc.) vor fi amplasate la nivelul 
planşeelor  clădirii  şi  vor  fi ancorate în  acestea. În mod excepţional,  se admite încastrarea 
acestora  numai  în  zidărie,  verificând  prin  calcul  stabilitatea  lor  în  ipoteza  încărcării 
minime cu sarcini verticale a peretelui portant în care se încastrează. 
8.3.2.  La  clădirile  proiectate  pentru  gradele  8  şi  9  de  protecţie  antiseismică  se  va 
evita prevederea unor copertine de dimensiuni mari. 
8.3.3.  Proiectarea consolelor se va face ţinând seama de prevederile pct. 5.4.
Fig. 37. Ancorarea coşurilor

8.4. Subansambluri aşezate pe construcţii 
8.4.1. Zidurile  portante  ale   încăperilor   izolate   (uscătorii,  accese la  terasă  etc), 
construite  peste  ultimul  nivel  al  clădirilor  proiectate  pentru  gradele  8  şi  9  de  protecţie 
antiseismică,  vor  fi  rigidizate  şi  legate  de  restul  structurii  prin  prevederea  de  stâlpişori 
din beton armat, prevăzută  în continuarea celor de la nivelurile  inferioare şi centuri din 
beton armat. 
8.4.2.  Şarpantele pe scaune se vor ancora de regulă în centurile din beton armat de 
la  nivelul  ultimului  planşeu  al  clădirilor.  Nu  se  recomandă  utilizarea  soluţiilor  de 
şarpantă  care  dau  împingeri  orizontale  în  zidurile  supraînălţate  peste  ultimul  planşeu  al 
clădirii pe care reazemă. În cazurile când se adoptă asemenea soluţie, zidurile respective 
vor fi rigidizate şi ancorate în  centurile ultimului planşeu prin centuri şi stâlpişori din 
beton armat. 
8.5. Pereţi despărţitori 
8.5.1. Pereţii  despărţitori  executaţi  din  zidărie  se  vor  fixa  la  partea  inferioară  in 
pardoseală,  prin  executarea  pardoselilor  după  cea  a  pereţilor  şi  la  cea  superioară  prin 
împănarea cu mortar ele ciment faţă de planşeele superioare. 
8.5.2.  Pereţii  despărţitori  se  vor  rigidiza  pe  direcţie  perpendiculară  planului  lor 
prin: 
­  solidarizarea   lor cu  pereţii structurali prin ţesere sau  ancorare cu bare de oţel 
beton Ø 6/60 cm pe înălţime, în rosturile orizontale; 
­ prevederea   de   elemente   din   beton   armat ­ stâlpişorii din beton armat legaţi de 
zidurile respective cu bare orizontale din oţel beton 6/60 cm plasate în rosturi; 
­  solidarizarea  ­  prin  ţesere  ­  cu  pereţi  despărţitori  perpendiculari  ce  vor  avea 
lungimea până la primul gol minimum 1/5 din înălţimea peretelui respectiv. 
Sporirea rigidităţii  pereţilor despărţitori  se poate obţine  şi  prin  armarea  lor cu bare 
de oţel beton Ø 6 mm, sau sârmă Ø 4­5  mm plasate  în  rosturile orizontale  la  distanţe de 4 
asize. 
8.5.3.  Înălţimea  maximă  a  pereţilor  despărţitori  (egală  cu  distanţa  liberă  dintre 
planşeele  clădirii)  şi  suprafaţa  maximă  a  panourilor  pline  ale  acestora  (egală  cu  produsul 
dintre  înălţimea  lor  liberă  şi  distanţa  dintre  două  rigidizări  ­  conform  pct.  8.5.2)  se dau în 
tabelul 10 pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică. 
8.5.4.  În  cazul  în  care  dimensiunile  panourilor  pereţilor  despărţitori  depăşesc 
valorile  indicate  în  tabelul  10,  pereţii  vor  fi  rigidizaţi  cu  contraforţi  din  zidărie  sau 
stâlpişori  din  beton  armat  legaţi  de  planşeele  clădirii  şi  centuri  intermediare  de  beton 
armat. 
8.5.5.  Pereţii  despărţitori  care    nu    ajung  până    la    planşeul  superior  vor  fi 
prevăzuţi la partea superioară cu centuri din beton armat şi vor fi rigidizaţi pe verticală f i e 
cu contraforţi din zidărie, fie cu stâlpişori din beton armat ancoraţi la partea inferioară şi 
superioară în planşee; în mod obligatoriu marginile zidurilor vor fi prevăzute cu astfel de 
stâlpişori. 
8.5.6. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50, iar 
cei de 12,5 cm grosime cu mortar de marcă minimum 25. 

DIMENSIUNI MAXIME ALE PEREŢILOR DESPĂRŢITORI 

Tabelul  10 
Ti pul  Grosime,  Înălţime  Suprafaţa 
Nr.  pereţi l o r  cm  maximă,  maximă, 
crt.  m  m 

1  Nearmaţi  7.5  2,70  9,00 


2  12,5  3,50  21,00 
3  Armaţi  7,5  3,00  16,00 
4  12,5  4,50  27,00 

NOTA : 
­ în  cazul când  una di n  laturile  verticale ale pancului de zidărie   este liberă  (de  ex.   mărginită de 
un  gol   de   uşă),  suprafeţele   maxime admise vor avea valori reduse cu 50% faţă de cele din tabel; 
­ valorile din tabel se vor reduce cu   10%  pentru gradul 8 de protecţie antiseismică, respectiv 25% 
pentru gradul 9 de protecţie antiseismică.
8.6. Prevederi pentru terase 
8.6.1.  Termoizolarea  planşeului  de  peste  ultimul  nivel  al  clădirilor  (terase  şi 
acoperişuri  cu  pantă  mică)  va  fi  realizată  astfel  încât  să  asigure  confortul  termic  al 
încăperilor clădirilor şi să împiedice supraîncălzirea şi dilatarea planşeelor respective şi a 
betonului  de  pantă,  fenomene  ce  pot  produce  atât  deteriorarea  planşeelor  cât  şi  a 
pereţilor structurii, reducând siguranţa structurilor la acţiunea forţelor seismice (fig. 38). 
8.6.2.  În  vederea  eliminării  efectelor  de  la  pct.  8 .6.1.  se  recomandă  luarea 
următoarelor măsuri: 
­  prevederea de rosturi de dilataţie în  şapele  de protecţie  a termoizolaţiei, atât în 
câmp   (la cca 5 m interval) cât şi pe conturul clădirii în lungul aticului sau cornişei; 
­ protejarea elementelor din beton armat   înglobate în zidăria de faţadă, evitarea 
formării de punţi termice în  dreptul grinzilor, centurilor şi cornişelor; 
­ organizarea  lucrărilor pe  şantier  astfel încât  termoizolarea  terasei  să  se  execute 
la  cît  mai  scurt  timp  după  execuţia  planşeului  pe  care  îl  protejează,  evitând  în  acest  mod 
expunerea acestuia la variaţii de temperatură. 

8.7. Cornişe şi brîuri 
Cornişele  şi  brâurile  care  depăşesc  planul  pereţilor  pe  care  sunt  executate,  se  vor 
realiza în conformitate cu prevederile STAS 10109/0­80, pct.4.4. Nu se admite executarea 
acestor elemente cu cărămizi sau blocuri cu goluri verticale sau orizontale. 

8.8. Hidroizolaţii orizontale sub pereţi 
Împiedicarea  migrării  umidităţii  prin  capilaritate  în  pereţii  structurali  din  zidărie 
portantă  (de  exemplu  din  elementele  infrastructurii)  se  va  realiza  prin  prevederea  de 
hidroizolaţii  orizon­tale  rigide,  executate  cu  mortar  de  ciment  cu  adaosuri 
impermeabilizatoare. Hidroizolaţiile rigide vor asigura o legătură între peretele structural 
şi  elementul  de  care  acesta  trebuie  hidroizolat  cel  puţin  la  fel  de  rezistentă  cu  un  rost 
orizontal curent al zidăriei. 
Hidroizolaţiile  rigide  se  vor  executa  în  mai  multe  straturi  în  conformitate  cu 
prescripţiile de specialitate. 
În  cazul  pereţilor  nestructurali  se  pot  utiliza  pentru  izolarea  pe  orizontală  şi 
soluţiile curente de hidroizolaţii.
9. CALCULUL STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ 
LA ÎNCĂRCĂRI GRAVITAŢIONALE 

9.1. Schema de calcul 
9.1.1.  Pereţii  structurali  (diafragmele)  plini  sau  cu  goluri  constituite  elementele  de 
rezistenţă  verticale  ale  structurilor  din  zidărie  portantă,  ce  preiau  şi  transmit  fundaţiilor 
încărcările gravitaţionale ale clădirilor. Pentru calcul, ei sunt consideraţi console verticale 
încastrate la nivelul planşeului peste subsol,  legate unele de altele în plan orizontal prin 
planşeele  clădirii  care realizează  legături pendulare. Plinurile pereţilor cu goluri denumite 
”montanţi”  sunt legate unele de altele, pe verticală, prin buiandrugi, parapeţi şi centuri ce 
realizează legături capabile să preia momente şi forţe tăietoare. 
Secţiunile  de  calcul  ale  pereţilor  structurali  plini  şi  ale  montanţilor  celor  cu  goluri 
pot avea forme dreptunghiulare, în T, L, I sau combinaţii ale acestora. 
9.1.2.  Calculul  pereţilor  structurali  la  compresiune  se  va  face  cu  luarea  în 
considerare  a  fenomenului  de  pierdere  a  stabilităţii  ţinând  seama  de  legăturile  acestora  în 
plan orizontal şi vertical cu alte elemente structurale astfel: 
a.  în  cazul  în  care  sunt  îndeplinite  condiţiile  privind  distanţele  dintre  pereţii  de 
rigidizare  de  la  pct.  3.4.5  şi  tabelul  5,  iar  planşeele  sunt  alcătuite  ca  şaibe  rigide  în 
planul  lor,  fenomenul  de  pierdere  a  stabilităţii  se  poate  produce  pe  înălţimea  unui  nivel 
deoarece  pereţii  se  consideră  cu  legături  fixe  în  dreptul  planşeelor.  Analiza  capacităţii 
portante  se  va  face  considerând  lungimea  de  flambaj  a  peretelui  respectiv  funcţie  de 
înălţimea liberă a nivelului h (fig. 39 a); 
b.  în  cazul  când  nu  sunt  îndeplinite  condiţiile  de  mai  sus  (de  ex.  la  clădiri  cu 
un  singur  nivel sau  la  structuri  de  tip  sală  la care planşeul  nu constituie o  şaibă rigidă), 
pereţii  se  consideră  ca  fiind  console  verticale  încastrate  la  bază  şi  cu  legături  elastice  la 
vârf (fig. 39 b). 

9.2. Stabilirea încărcărilor 
9.2.1.  Determinarea  încărcărilor  gravitaţionale,  transmise  pereţilor  structurali  de 
planşee,  se  va  face  funcţie  de  modul  de  transmitere  a  încărcărilor,  ce  depinde  de  tipul 
planşeului, după cum urmează: 
a.  În  cazul  planşeelor  alcătuite  din  elemente  de  suprafaţă  (planşee  din  beton 
armat  monolit,  tip  predală  cu  suprabetonare  şi    panouri  sau  semipanouri  prefabricate), 
încărcările gravitaţionale se transmit la toţi pereţii de pe contur funcţie de dimensiunile în 
plan ale plăcilor. Suprafeţele de descărcare ale planşeului, aferente fiecărui perete, se vor 
determina  considerând  liniile  de  rupere  ale  acestora  înclinate  cu  unghiuri  de  45°  faţă 
de pereţi (fig. 40 a); 
b.  În  cazul  elementelor  liniare  (fâşii  sau  grinzi  şi  corpuri  de  umplutură), 
transmiterea  încărcărilor  se  face  direct  numai  la  pereţii pe  care  acestea  reazemă  (fig.  40 
b).  Având  în  vedere  legăturile  existente  între  pereţi,  care  au  ca  efect  egalizarea 
deformaţiilor  verticale  în  zonele  de  intersecţie  ale  pereţilor,  repartizarea  încărcărilor  se 
va  face şi  la pereţii perpendiculari pe cei direct încărcaţi. Se admite ipoteza repartizării 
uniforme a încărcărilor verticale pe aria activă a diafragmelor (vezi pct.  11.3). 
9.2.2.  Repartizarea  încărcărilor  locale,  concentrate  sau  distribuite  în  pereţii  de 
zidărie, se consideră că se face după plane înclinate cu 30° faţă de verticală. Deasemeni, se 
admite  ipoteza  repartizării  încărcărilor  la  elementele  cu  secţiuni  în  formă de  T,  L,  I  prin 
retransmiteri de încărcări de la inimi la tălpi şi invers, continuu pe înălţimea construcţiei, 
până la repartizarea uniformă a eforturilor de compresiune în secţiunile de calcul.
9.3. Excentricitatea de aplicare a încărcărilor gravitaţionale 

9.3.1. Calculul pereţilor se va face luând în considerare următoarele excentricităţi 
de aplicare a încărcărilor gravitaţionale perpendiculare pe axul longitudinal al acestora: 
­ excentricităţi structurale, 
­ excentricităţi de execuţie, 
­  excentricităţi  datorită  acţiunii  încărcărilor  orizontale  perpendiculare  pe  suprafaţa 
pereţilor.
9.3.2. Excentricităţile structurale ”e1 ” provin din: 
­ rezemarea excentrică a planşeelor (fig. 41); 
­ deschideri sau încărcări diferite pe planşeele adiacente ale pereţilor (fig. 41); 
­ suprapunerea excentrică a pereţilor cu grosimi diferite (fig. 42). 
Diagramele  de  momente  încovoietoare  datorită  aplicării  excentrice  a  încărcărilor 
gravitaţionale se vor considera conform fig. 43. 
9.3.3. Excentricităţile de execuţie ”ea ” provin din: 
­ abateri la coaxialitatea pereţilor, 
­ abateri la verticalitatea pereţilor, 
­ abateri la grosimea pereţilor sau neomogenităţi ale materialelor. 
Conform  STAS  10109/1­82  pct.  5.2.1,  în  cazul  în  care  ”ea”  nu  depăşeşte  cea  mai 
mare din valorile: 

t  h 
e b  £ 1, 0 cm ;  e a £  ;  e a  £  o 
30  300 

unde ”t” este grosimea peretelui, iar, ”ho” înălţimea liberă dintre planşee, verificarea peretelui se 
va face neglijând excentricitatea ”ea”. 
9.3.4.    Excentricităţile  datorita  încărcărilor  orizontale  ce  acţionează,  perpendicular  pe 
planul peretelui ce provin din : 
­ acţiunea vântului ”ev”, 
­ acţiunea cutremurului ”ec”, 
­ împingerea pământului ”ep”, 
se vor determina funcţie de momentele încovoietoare produse de aceste încărcări  în secţiunea de 
calcul a peretelui respectiv: 

M v  Mc  M p 


e v =  ;  ec =  ;  e p = 
N  N  N 

9.3.5.  Excentricităţile totale de calcul vor fi: 
­ pentru gruparea fundamentală a încărcărilor: 
eo  = e1  + ea  + ev  ­ pentru  pereţii   exteriori   ai   suprastructurii 
eo  = e1  + ea  + ep  ­ pentru pereţii subsolului. 
­ pentru gruparea specială a încărcărilor: 
eo  = e1  + ea  + ec
Fig. 43. Diagramă de moment încovoietor la pereţi solicitaţi excentric.
9.4. Dimensionarea elementelor 
9.4.1.  Dimensionarea  secţiunilor  pereţilor  structurali  se  va  face  la  acţiunea 
sarcinilor  gravitaţionale,  ţinând  seama  de  excentricităţile  de  aplicare  a  acestora  şi  de 
fenomenul de pierdere a stabilităţii, cu relaţiile din STAS 10109/1­82. 
În  anexa  1  se  dau  precizări  privind  determinarea  lungimii  de  flambaj  a  pereţilor 
din  zidărie,  funcţie  de  legăturile  de  pe  con­turul  acestora  capabile  să  împiedice  pierderea 
stabilităţii pereţilor. 
9.4.2.  Verificarea  pereţilor se  va  face prin determinarea  capacităţii portante a unor 
fâşii verticale de perete, cu lăţimea de 1,0 m. Se vor alege în acest scop fâşiile din perete 
care  prezintă  riscul  maxim  de  pierdere  a  stabilităţii  (capetele  libere,  nerigidizate,  ale 
pereţilor, fâşiile cele mai depărtate de rigidizările verticale perpendiculare etc). 
9.4.3.  Secţiunile elementelor  de zidărie se  vor  verifica pentru perioada de execuţie 
ţinând   seama   de schema  statică reală  şi de rezistenţele reduse ale mortarului  (funcţie 
de  vârsta    acestuia)  conform  STAS    10109/1­82  pct.4.7  şi  tabelul  7.  În  cazul  în  care  în 
timpul  execuţiei  nu  este  asigurată  rezistenţa  şi  stabilitatea  pereţilor  (de  ex.  pereţi  care 
rămân  un  timp  necontravântuiţi  sau  nelegaţi  pe  verticală),  se  vor  prevedea  măsuri  de 
sprijinirea provizorie a lor. 

10. CALCULUL PEREŢILOR LA ÎNCĂRCĂRI ORIZONTALE 
CE ACŢIONEAZĂ PERPENDICULAR PE PLANUL LOR 

10.1.  Pereţii  structurali  acţionaţi  de  încărcări  orizontale  perpendicular  pe  planul  lor 
(vânt,  seism)  vor  fi  consideraţi ca  elemente continui, pe verticală şi orizontală, rezemate pe 
planşeele  clădirii şi pe pereţii de rigidizare în cazul în care planşeele sunt alcătuite ca şaibe 
rigide în planul lor, iar pereţii de rigidizare sunt prevăzuţi la distanţele specificate la pct. 
3.4.5 şi tabelul 5. 
Determinarea momentelor încovoietoare se va face ca pentru plăci elastice (fig. 44), cu 
condiţia  asigurării  capacităţii  de  rezistenţă  la  compresiune  excentrică  şi  în  limitele  unor 
deformaţii admise. 
10.2.  Pereţii din zidărie ai subsolului solicitaţi la împingerea pământului se consideră 
rezemaţi  pe  orizontală  pe  planşeul  de  peste  subsol  şi  pe  verticală  pe  pereţii  perpendiculari  ai 
subsolului. La partea inferioară, pereţii subsolului se consideră, funcţie de rezolvarea constructivă, 
fie  rezemaţi  pe  placa  pardoselii  subsolului  (fig.  45  a),  fie  încastraţi  în  cazul  când  nu  există 
prevăzută placă de pardoseală (fig. 45 b). 
În  ambele  cazuri  se  va  urmări  ca  excentricitatea  provenită  din  împingerea  pământului 
(pct.9.3.4.) să nu depăşească 1/3 din grosimea peretelui. 
10.3.  Funcţie  de  raportul  dintre  înălţimea  subsolului  şi  distanţa  dintre  pereţii  de 
rigidizare, pereţii supuşi la împingerea pământului vor fi consideraţi că  lucrează pe una  sau două 
direcţii, similar cu plăcile elastice, admiţând în al doilea caz continuitatea pe direcţie orizontală în 
dreptul pereţilor de rigidizare. 
10.4.  Verificarea  capacităţii  portante  a  pereţilor  subsolului  se  va  face  sub  acţiunea 
simultană  a  împingerii  pământului  cu  a  încărcărilor  verticale  maxime  probabile  la  nivelul 
terenului  (ce  acţionează  în  imediata  vecinătate  a  clădirii  şi  provenite  din  staţionarea 
vehiculelor, depozitări de materiale etc), dar nu mai puţin de 1 000 kg/m 2 . 
10.5.  Solicitarea    gravitaţională  şi  aplicarea  excentrică  a  acesteia,  în  cazul  în  care  are  un 
efect favorabil asupra rezistenţei şi stabilităţii peretelui, se va considera cu valoarea minimă. 

Fig. 44. Schemă de calcul a pereţilor exteriori la încărcări orizontale 
acţionând perpendicular  pe  planul   lor.
11. CALCULUL STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE LA 
ACŢIUNI ORIZONTALE (SEISMICE) 

11.1. Principii 

1 1 . 1.1.  Calculul  structurilor  la  acţiuni  orizontale  este  elaborat  pe  baza  elementelor 
teoretice şi experimentale cunoscute până în prezent; prevederile normativului vor putea fi treptat 
îmbunătăţite  pe  măsură  ce  se  vor  acumula  datele  de  fundamentare  necesare  pe  baza  studiilor 
teoretice, a experimentărilor şi urmărirea sistematică a comportării în timp a acestor structuri. Se pot 
aplica şi alte moduri de calcul decât cele indicate în prezentul normativ,  In  baza  unor  justificări 
corespunzătoare. 
11.1.2.  Structurile  de  zidărie  portantă  pot  fi  calculate  la  acţiunea  sarcinilor  orizontale, 
utilizându­se următoarele moduri de calcul: 
a. Calculul capacităţii de rezistenţă la încărcări orizontale, atât a elementelor componente 
ale  clădirii cît  şi  a  ansamblului clădirii  şi  compararea  acesteia cu solicitarea orizontală de  calcul. 
Acest mod de calcul se poate aplica structurilor etajate cu compartimentare deasă sau rară, alcătuite 
în conformitate cu prevederile cap.3 ­ 5 şi se va dezvolta în cele ce urmează. 
b. Calculul cu conlucrarea spaţială, la care solicitările aferente pereţilor se determină în 
funcţie de rigiditatea relativă a acestora, mod de calcul bazat pe aceleaşi principii ca şi cel aplicat la 
structurile de beton armat cu corecturi specifice caracteristicilor zidăriei. Acest mod de calcul are un 
caracter mai general. 
11.1.3.  Structurile  de  zidărie  portantă  vor  fi  calculate  la  acţiunea  forţelor  seismice, 
determinate  în  conformitate  cu  Normativul  P  100­81.  Ele  nu  trebuie  calculate  la  acţiunea 
vântului. 
11.1.4.  Modul  de  calcul  la  capacitatea  de  rezistenţă  are  un  caracter  de  verificare,  este 
simplificat şi aproximativ. 
În  baza  dimensiunilor  şi  alcătuirii  elementelor  portante  şi  a  forţelor  gravitaţionale 
maxime  sau  minime  probabile,  se  stabileşte  capacitatea  de  rezistenţă  la  încărcări  orizontale  a 
fiecărei diafragme, respectiv montant, exprimată sub forma mărimii forţei tăietoare capabile la 
nivelul  respectiv,  considerîndu­se  valoarea  cea  mai  mică  determinată  pentru  una  dintre 
următoarele   solicitări: 
­ compresiunea excentrică cu excentricitate în planul pereţilor, ţinându­se seama după caz 
de influenţa favorabilă a legăturilor orizontale (buiandrugi, grinzi); 
­ forfecarea rostului orizontal; 
­ eforturile principale de întindere în secţiuni înclinate. 
Pentru  structuri  cu  compartimentare  deasă  se  admite  calculul  numai  la  eforturi 
principale de întindere. 
Suma  capacităţilor  de  rezistenţă  minime,  ale  tuturor  diafragmelor  componente  ale 
structurii,  pentru  fiecare  direcţie  principală,  corectată  cu  un  coeficient  al  condiţiilor  de  lucru,  se 
compară  cu  forţa  orizontală  (seismică)  totală  la  nivelul  respectiv,  ţinându­se  seamă  şi  de  efectul 
torsiunii, printr­un coeficient al încărcării. 

11.2. Ipoteze de calcul 

Modul de calcul la capacitate portantă se bazează pe următoarele ipoteze: 
a. planşeele  au o rigiditate suficientă pentru a putea redistribui încărcările, după ce un 
element  sau  mai  multe  elemente  au  atins  valoarea  capacităţii  de  rezistenţă,  lucrând  în
continuare în domeniul plastic; 
b.  prin  redistribuirea  încărcărilor  pot  fi  antrenate  elementele  care  mai    au  rezerve    de 
rezistenţă
c. efectele neconcordanţei dintre comportarea efectivă şi ipotezele făcute  asupra redistribuirii 
încărcării,  ca  de  exemplu  determinarea  unor  elemente  slabe  şi  ieşirea  lor  din  lucru  înainte 
de  timp,  fără  să  lucreze  în  domeniul  plastic,  deformabilitatea  planşeelor  etc.  se  corectează 
printr­un coeficient al condiţiilor de lucru; 
d. pentru calculul la torsiune a structurii şi pentru verificarea  fundaţiilor,   se   acceptă 
ipoteza   distribuirii   solicitărilor orizontale în funcţie de capacitatea de rezistenţă a elementelor; 
e. se consideră că elementele de beton armat înglobate în zidărie conlucrează cu acesta, 
afectându­se  rezistenţa  zidăriei cu  un  coeficient  al  condiţiilor  de  lucru  m  =  0,85,  prin  care  se 
ţine seama de diferenţa de rigiditate a materialelor; 
f. la  pereţii  cu  goluri de uşi şi ferestre se  ia  în  calcul  efectul favorabil  al  buiandrugilor. 
Punctul  de  anulare  al  momentului  în  buiandrug,  datorită  acţiunii  orizontale,  se  consideră  la 
mijlocul deschiderii   buiandrugului. 

11.3. Schema de calcul 

Fiecare  element  (montant)  delimitat  din  structura  spaţială,  conform  cu  prevederile  de  la 
punctul  9.1.,  se  consideră  că  lucrează  ca  o  consolă  verticală  încastrată  la  bază,  solicitată  de  forţe 
orizontale, având la nivelul planşeului legături cu celelalte elemente (montanţi)   (fig.   46). 
Dimensiunile  în  plan  ale  diafragmelor,  respectiv  ale  montanţilor,  se  stabilesc  separat  pe 
fiecare  din  direcţiile  principale  ale  structurii  (transversal  şi  longitudinal),  ţinându­se  seama  de 
dimensiunile limită pentru tălpile secţiunilor în formă de I, T, L, date în fig. 47. 
Legăturile orizontale pot fi de tipul pendular (de exemplu planşeul flexibil fără buiandrug) 
sau de tipul buiandrugului cu încastrare  elastică   (fig.   46). 
Nivelul de încastrare al diafragmelor se consideră la nivelul superior al fundaţiilor pentru 
clădirile cu subsol, sau al soclului la clădirile fără subsol. în cazul în care  structura  subsolului 
are o rigiditate mult mai mare decât suprastructura, nivelul de încastrare al diafragmelor se poate 
considera la nivelul planşeului peste subsol. 
Calculul se face de regulă la fiecare nivel. Se admite, în cazuri justificate (de exemplu 
la structuri cu compartimentare deasă, uniform  alcătuită),  să  se  facă  calculul  numai  pentru 
nivelul de bază.
11.4. Relaţia de bază 
Calculul  la  capacitatea  de  rezistenţă  a  structurii  în  ansamblul  ei,  precum  şi 
verificarea nivelului de siguranţă se face cu următoarea relaţie  de bază: 
k = j  i = t 
(1) h å S k  £ m å T c ij 
k = n  i =1

în care: 
S k  ­ sarcina orizontală (seismică) de nivel la nivelul k ; 
Tci j ­ forţa tăietoare capabilă minimă a diafragmei i la nivelul j; 
η ­ coeficientul încărcării prin care se ţine seamă de efectul torsiunii, conform anexei  II; 
m ­ coeficientul condiţiilor de lucru conform tabelului 11; 
n ­ numărul nivelurilor clădirii; 
t ­  numărul total al diafragmelor pe direct ia de calcul. 

COEFICIENTUL CONDIŢIILOR DE LUCRU ”m”

Tabelul  11 
Direcţia de acţiune a  Tipul planşeului  Raportul B (lăţimea)  Coeficientul, 
sarcinii seismice  m 
L (lungimea) 
Longitudinal  monolit, prefabricat  B≤L orice raport  0,8 
Monolit sau  >0,20  0,8 
Transversal  prefabricat  echivalent; 
Panouri monolitizate,  ≤  0,20  0,7 
fâşii cu suprabetonare 

Prefabricate  ≤0,20  0,65 


din fâşii înguste  0,25  0,67 
0,30  0,68 
0,35  0,70 
0,40  0,72 
0,45  0,73 
0,50  0,75 

11.5. Capacitatea de rezistenţă la compresiune excentrică 


11.5.1.  Forţa  tăietoare  capabilă  în  cazul  solicitării  la  compresiune  excentrică  în 
planul  pereţilor  pentru  diafragme  sau  montanţii  pereţilor  cu  goluri,  fără  a  se  lua  în 
consideraţie efectul buiandrugilor, se determină după cum urmează: 
a. pentru zidărie simplă  (fig.  48). 
M  Ne o  1, 25 RS c 
(2)  T CM  =  C  = =
Z  Z  Z 
în care: 
T CM  ­  forţa  tăietoare  capabilă  la  solicitarea  de  compresiune  excentrică  a  unei 
diafragme ”i” la nivelul de calcul; 
Mc  ­ momentul încovoietor maximum capabil al  diafragmei  respective  la  nivelul  de 
calcul; 
N ­ sarcina gravitaţională maximă aferentă diafragmei la nivelul de calcul; 
Z ­ distanţa pe verticală de la secţiunea de calcul la punctul de aplicaţie al rezultantei 
forţelor orizontale care acţionează deasupra nivelului de calcul; 
R ­  rezistenţa de calcul la  compresiune a zidăriei; 
S c  ­  momentul  static  al  ariei  comprimate  (Ac)  în  raport  cu  axa  care  trece  prin
centrul de greutate al secţiunii. 
S c  =  A c  e 0 . 
Coeficientul de flambaj se consideră egal cu unitatea. 
Aria comprimată A c  se determină din relaţia de proiecţie a forţelor: 

A c  = 
1, 25 R 
Se  admite  ca  zona  întinsă  să  aibă  maximum  lungimea  egală  cu  0,5  din  lungimea 
elementului.
Pentru secţiuni dreptunghiulare relaţia (2) are următoarea formă: 

Nl  æ N  ö Nl 
(2’)  T CM  =  ç1 - ÷£
2 Z  è 1 , 25 Rbl ø 4 Z 

În relaţiile date s­a considerat că punctul de aplicaţie al forţei N coincide cu centrul de 
greutate al secţiunii. În cazul în care forţa N se aplică excentric, fără ca elementul să fie acţionat 
de forţe orizontale, se va ţine seama de aceasta la stabilirea forţei tăietoare capabile:

N (eo ± d ) 
T CM =  ; S c =  A co (e ± d ) 

d  ­ distanţa  de  la  punctul  de  aplicaţie  al  forţei  gravitaţionale N  la  centrul  de  greutate  al 
secţiunii. 
b. Zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat (fig. 49). 

M C  1 
(3) TCM  =  = (R b S b  + RS z  - NY N  ) 
Z  Z 

în care: 
Rb  ­ rezistenţă de calcul la compresiune a betonului 
S b  ­  momentul  static  al  ariei  comprimate  de  beton  în  raport  cu  centrul  de  greutate  al 
armăturilor întinse 
S s  ­ idem, pentru aria comprimată a zidăriei 
YN  ­  distanţa  de  la  centrul  de  greutate  al  armăturilor  întinse  la  axul  care  trece  prin 
punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N. 
Pentru  determinarea  momentelor  statice  Sb  şi  Sz  se  calculează  aria  comprimată  Ac  din 
echilibrul forţelor în proiecţie verticală: 
Ac  =  A z  + A b 

N  + A a R a  - A b R b 
(4)  A z =  ;   Sz  = AzYz;  Sb=AbYb 

Pentru  simplificare  se  admite  neglijarea  armăturilor  în  zona  comprimată  şi  neglijarea 
luării în calcul a ariilor stâlpişorilor în porţiunea mijlocie la secţiunile cu stâlpişori marginali. 
Armătura din zona întinsă se va lua în calcul indiferent de procentul de armare al secţiunii 
complexe. 
Pentru secţiuni dreptunghiulare (fig. 49 b)  relaţia (3) are următoarea formă: 

b × R é R b  × a  x öù N (l - a ) 


(3’) T CM  =  (l - a ) + (x - a )æç l - a - ÷ -
Z  êë R  è 2 øúû 2 Z 

unde:

N  + A a R a  æ R  ö
x =  - a ç b  - 1 ÷ pt. x>a
b × R  è R  ø
11.5.2.  Forţa  tăietoare  capabilă  în  cazul  de  solicitare  de  compresiune 
excentrică  în  planul  pereţilor  pentru  montanţii  diafragmelor  cu  goluri,  la  care  se  ia 
în consideraţie efectul buiandrugilor încastraţi  elastic, se determină cu relaţia (5): 
M m c  + å M b c 
(5)  T CM = T m C M  + T b CM  =

în care:
T m CM,  T m c  ­ forţa tăietoare capabilă resp. momentul capabil al unui montant la 
nivelul de calcul determinat ca pentru un element plin  cu relaţia 2 
sau  3  în  care  se  introduce  forţa  gravitaţională  N  în  locul  lui  N 
conform relaţiei (7) 
T b CM ,  T b c  ­  forţa  tăietoare  capabilă,  respectiv  momentul  capabil  al  unui 
montant  la  nivelul  de  calcul  datorit  efectului buiandrugilor care 
se determină cu relaţiile (6) şi (6 0 ) 
Pentru montantul marginal: 
(6) M b h  = c × T b  × å g j 

Pentru montantul intermediar  ”i” 
(6') å M b c  = (c ' i  T bi - 1  + c " i  T bi  )å g i  = å c i  × T bi å g i 
în care: 
T bi ,  T bi­1  ­  forţele  tăietoare  maxime  capabile  ale  buiandrugilor  din  stânga  şi 
din dreapta montantului ”i” conform punctului 11.5.3. 
γ j ;  Σ  γ j  ­  coeficientul  pentru  nivelul  j ,  respectiv  suma  acestora  până  la 
nivelul  de  calcul  prin  care  se ţine  seama  de variaţia  valorilor  T b 
pe  înălţimea  clădirii  care  pentru  solicitări    seismice  se    ia    din 
tabelul   12. 
c’ i ;  c”i  ­  distanţele  de  la  mijlocul  buiandrugilor  (punctul  de  moment  zero) 
până la axul vertical al montantului (fig. 50). 

VALORILE  COEFICIENTULUI  γ j  şi  Σ γ j 

Tabelul  12 
Nivelul  Numărul  nivelurilor 
K  P+4  P+3  P+2  P+1  P 
γ j  Σ  γ j  γ j  Σ  γ j  γ j  Σ  γ j  γ j  Σ  γ j  γ j  Σ  γ j 
5  0,30  0,30  ­  ­  ­  ­  ­  ­  ­  ­ 
1  0,60  0,90  0,30  0,30  ­  ­  ­  ­  ­  ­ 
3  0,82  1,72  0,68  0,98  0,30  0,30  ­  ­  ­  ­ 
2  0,95  2,67  0,92  1,90  0,70  1,00  0,30  0,30  ­  ­s 
1  1,00  3,67  1,00  2,90  1,00  2,00  0,70  1,00  0.30  0,30 

OBSERVAŢII: 
1.  Valorile  din  tabel  corespund  solicitărilor  seismice  în  ipoteza  variaţiei  liniare  a  deformaţiei 
structurii. 
2.  Valorile  din  tabel  sunt  valabile  pentru  clădiri  la  care  înălţi mile  nivelurilor  (het)  sunt  egale  între 
ele şi masele de nivel  (QK) sunt cât mai egale între ele. 
3.  Prin  variaţia  coeficienţilor  γ j  se  ţine  seama  în    anumite  limite    de  condiţiile  de  echilibru  pe 
verticală a forţelor gravitaţionale cu forţele tăietoare din  buiandrugi. 

Pentru determinarea forţei tăietoare capabile a montantului  la solicitările de 
compresiune  excentrică,  la  calculul  termenului  T m CM  din  relaţia  (5),  care  se 
stabileşte  după  situaţie  cu  una  din  relaţiile  (2),  (2'),  (3)  sau  (3'),  la  forţa 
gravitaţională  N  se  adaugă  sau  se  scade,  după  caz,  suma  forţelor  tăietoare  din 
buiandrugi conform relaţiei (7) sau (7').
Pentru montantul marginal: 

(7)  N = N ± T bi å g  j 

Pentru montantul intermediar: 

(7’)  N  = N ± (T ' bi - 1 -T " bi )å g  j  ;   T’bi­1>T”bi 

Semnul (­) se introduce când rezultanta forţelor Tb  este dirijată de jos  în sus. 


11.5.3.  Forţa  tăietoare  capabilă  a  buiandrugilor  (T b )  este  cea  mai  mică  forţă 
determinată în baza următoarelor considerente : 
­ rezistenţa  la  strivire  a zidăriei   în  care  se  încastrează, buiandrugii; 
­  rezistenţa      montantului      la      compresiune  excentrică,      ţinându­se  seama  de 
echilibrul momentelor încovoietoare în zona de încastrare; 
­ echilibrul forţelor în proiecţia verticală; 
­ rezistenţa buiandrugului la moment încovoietor şi la forţa, tăietoare. 
a.  Pentru  alcătuiri  curente  de  buiandrugi  (fig.  51,  52)  forţa  Tb,  considerată  că 
acţionează  la primul  nivel, având în  vedere condiţia de rezistenţă  la  strivire  a  zidăriei,  se 
determină cu relaţia (8): 

(8) Tb  =  K i ab (R str  - s o ) 

a ­ lungimea de  încastrare a buiandrugului 
b ­ grosimea buiandrugului 
Rstr  ­ rezistenţa de calcul la strivire a zidăriei care se stabileşte cu relaţia (9) 
σ o  ­  efortul  unitar  de  compresiune  la  nivelul  buiandrugului  peste  primul  nivel, 
datorit sarcinii gravitaţionale : 

N + DN 
s 0 = 

(vezi. fig. 51 a). 
ki  ­ coeficient prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor în zona de încastrare, 
şi care se determină cu relaţiile (10), (11), (12). 

■  Rezistenta de calcul la strivire: 

50 
(9)  R str = R 3  1 +
a ( cm ) 

■  Valorile şi domeniul de valabilitate a coeficienţilor  ki: montant  marginal: 

3 h b
(10)  K 1  = 
4 a + 3 l 01 

este valabil pentru: 
a≤3h b  şi   l 1­a≥2h b

(11)  K 2  = 
4 a + 3 l 01 
este valabil pentru: 
a≥3h b  şi   l 1­a≤h b 

În  cazul  în  care:  a≤3h b  iar  2h b>l 1 ­a>h b  se  interpolează  liniar  între  valorile 
coeficienţilor K1  şi K2 . 
montant  intermediar: 

3 h b  0 , 15 l 2 2  l 
(12) K '1  =  £ = 0 , 9 K ' 3  2 
4 a + 3 l 01  a (l 2  + l 01 )  2 a 

pentru partea din stînga; 

3 h b  0 , 15 l 2 2  l 
(12’) K " 1 =  £ = 0 , 9 K " 3  2 
4 a + 3 l 02  a (l 2  + l 02 )  2 a 

pentru partea dreaptă. 
La  determinarea  forţei  gravitaţionale  aferente  montantului,  se  admite  să  se 
neglijeze  componenta  dată  de  forţele  tăietoare  din  buiandrugi  T b.  În  caz  contrar, 
calculul se face prin încercări succesive. 
Dintre  valorile  forţelor  T b,  calculate  pentru  acelaşi  buiandrug, odată  pentru 
condiţiile  de  încastrare  din  stânga  (T bl  din  fig.  51  b  şi  52  b),  şi  odată  pentru 
condiţiile de încastrare din dreapta  (T ” b2 ),  se va alege valoarea cea mai mică. 
Calculul  forţelor  tăietoare  T b  la  buiandrugii  continui  (fig.  52)  se  face  cu 
coeficientul  K 2,  relaţia  (11),  pentru  montantul  marginal,  iar  pentru  montantul 
intermediar cu coeficientul:

l 2 
K ' 3  =  pentru partea din stânga 
3 (l 2  + l 01 ) 

respectiv:
l 2 
K ' 3  =  pentru  partea  din  dreapta. 
3 (l 2  + l 02 ) 

Momentul  capabil  din  nod,  datorit  forţelor  tăietoare  din  buiandrugi,  se  poate 
exprima direct prin relaţia ( 13). 

bl 2 2 
(13)  M b C 2 =  ( R str  - s 0 ) 

b. Valoarea  forţei  tăietoare  T b  care  satisface  condiţia  de  rezistenţă  la  compresiune 
excentrică a montantului se verifică cu ajutorul relaţiilor (14 ),  (15) şi (15'). 
­ Pentru  montantul  marginal (fig. 51, 52). 

2 × T m CM 1  × Z 
(14)  T ' b1  £ 
C 1 

­ Pentru montantul intermediar: 

T m CM 2  × Z  T m CM 2  × Z 
(15)  T " b1  £  ;  T " b1  £ 
C ' 2  C " 2 

respectiv 

(15')  M b C 2  £ 2 T m CM 2  × Z 

c.  Valoarea  forţei  tăietoare  T b ,  care  satisface  condiţia  echilibrului  forţelor  în 
proiecţie verticală,  se  verifică cu ajutorul relaţiilor (16) şi (17). 
­ Pentru montantul marginal: 

N 1  + DN 1 
(16) T i bl  £ 
å g j 
­ Pentru montantul   intermediar: 

N 2  + DN 2 
(17) T ' b 2 - T " B 1  £ ;  T’b2  > T” b1 
å g  j 
d.  Buiandrugul  se  dimensionează  ca  element  de  beton  armat,  atât  la  încărcări 
gravitaţionale,  cît  şi  la  efectul  forţei  tăietoare,  având  valoarea  cea  mai  mică dintre  cele 
determinate la punctele precedente a ...e, în conformitate cu STAS 10107/0­76. 
Deschiderea de calcul  l c  pentru determinarea momentului de încastrare se va considera 
în funcţie de tipul buiandrugului după  cum urmează: 
­ buiandrugul conform fig. 51 ; 

(18)  l c =l 0  + 0,2 a 
­ buiandrug continuu conform fig. 52: 

(19)  l t  =  l 0  + 0,2  l  ≤  l 0  +  30 cm 

11.6.  Capacitatea de rezistenţă la forfecarea rostului orizontal 
1 1. 6. 1.  Forţa  tăietoare  capabilă  la  forfecarea  rostului  orizontal  pentru  diafragme 
pline din zidărie simplă, în funcţie de  mărimea excentricităţii forţei gravitaţionale ca efect al 
momentului  încovoietor  datorit  acţiunii  forţelor  orizontale,  se  determină  după  cum 
urmează: 
a. pentru secţiuni solicitate la compresiune excentrică cu  excentricitate  mică  la  care 
este  îndeplinită condiţia:
T CM × Z × Y 
s 0 -  ³ 0 

cu relaţiile (20) şi (20') 
A i 
(20) T cf =  (R f  + 0, 7 f s 0 ) 
m i 

­ pentru secţiuni dreptunghiulare la care: 
T  Z  1 
e 0 =  CM  £ × 1 
N  6 

bl 
(20) T cf =  (R f  + 0 , 7 f s 0 ) 
1, 5 

în care: 

A i  = bl i  ­  aria inimii în cazul secţiunilor  în I.T.L. conform fig. 53 


R f  ­  rezistenţa de calcul la forfecarea zidăriei; 
μi  ­ coeficientul prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor de alunecare, 
raportat la aria inimii conform relaţiei ( 2 1 ) ; 
f  ­ coeficientul de frecare conform STAS 10109/1­82 pct.  5.2.4. 
σo  ­ efort unitar de com presiune la  nivelul decalcul 

N
s 0 = 

­ Coeficientul  μ i  se determină cu relaţia: 

Sl i 
(21)  m i =

în care: 
S  ­  momentul static al  suprafeţei cuprinse între marginea secţiunii şi axa ce  trece 
prin  centrul  de  greutate al secţiunii,  în raport  cu  această axă; 
l i  ­  lungimea inimii (fig.  53). 
În tabelul 13 se dau valori aproximative pentru coeficientul  μ i . 
b.  Pentru  secţiuni  solicitate  la  compresiune  excentrică  cu  excentricitate  mare  la 
care: 
T  × Z × Y 
s 0 -  CM < 0 

cu relaţiile (22) şi (22'): 

0, 7 fA i s 0 
(22)  Tcf  =
m i 
VALORI APROXIMATIVE PENTRU COEFICIENTUL μi 

Tabelul 13 
Forma secţiunii  μi 
­ dreptunghiulară  1,5 
­ secţiuni I cu  tălpi reduse 0, l < b1/l1  < 0,4  1,35 
şi secţiuni în T. L. 
­  secţiuni  I  cu tăl pi lat e  b1/l1  ≥ 0,4  1,15 

­ pentru secţiuni dreptunghiulare la care: 
T  Z  1 
e 0 =  CM  > × 1 
N  6 

0 , 7 fN 
(22’)  T cf = 
1 , 5 

11.6.2. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme pline din 
zidărie întărită cu stîlpişori de beton armat (zidărie complexă), se determină cu relaţia (23): 

(23)  Tcf  = 0,5 f(N + AaRa) + (ΣAai  ­ Aa) Ra 

în care: 
Aai  ­ suma secţiunilor barelor verticale din toţi stâlpişorii peretelui considerat; 
Aa  ­ secţiunile barelor  din stâlpişorul  de  pe  partea întinsă; 
Ra  ­ rezistenţă de calcul a armăturii. 
Relaţia  se  aplică  numai  în  cazul  solicitării  de  compresiune  excentrică  cu  excentricitate
mare, când se consideră că rezistenţa de forfecare a zidăriei (Rf) este depăşită, datorită eforturilor 
de  întindere  în  secţiune,  care  apar  la  ambele  capete  ale  peretelui,  ca  urmare  a  solicitărilor 
seismice alternante. 
Calculul se face atât cu relaţia (22) sau (22') pentru zidăria simplă cât şi cu relaţia (23). 
Dintre aceste două valori determinate, se consideră cea mai mare. 
11.6.3. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragma cu goluri 
se  calculează  cu  relaţiile  (20) (20'),  (22),  (22') pentru  zidărie simplă,  sau  cu  relaţia  (23) pentru 
zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat, în care forţa gravitaţională N, cu care se determină 
efortul unitar σ0, se înlocuieşte cu forţa  N , determinată conform relaţiei (7) sau (7'). 
În cazul în care forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal determinată ca mai 
sus,  este  mai  mică  decât  forţa  tăietoare  capabilă  la  compresiunea  excentrică  determinată  în 
conformitate cu prevederile de la punctele 11.5.2. şi 11.5.3. adică : 

Tcf  < TCM 

se  recalculează  forţele  tăietoare  din  buiandrugi  Tb  (determinate  conform  pct.  11.5.3)  şi  forţa 
gravitaţională de calcul  N  din condiţia: 

(24)  Tcf Z = [N ± (T’b  ­ T”b) Σγj] e0  + (T’bc' + T”b'c") Σγj 

Pentru  simplificare  se  admite  ca  valoarea  forţelor  tăietoare  din  buiandrugi  să  fie 
recalculată, utilizând raportul dintre forţele tăietoare Tcf  şi TCM  cu relaţia: 

T c  f 
(25)  T b  =  × T b 
T CM 

iar forţa Tef  definitivă să fie determinată prin încercări succesive. 

11.7. Capacitatea de rezistenţă la eforturi principale de întindere 
11.7.1.  Forţa  tăietoare  capabilă  corespunzătoare  condiţiei  de  rezistenţă  la  eforturile 
principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie simplă se determină cu relaţiile (26) şi 
(26'). 
R p  × A i  s
(26)  T cp  =  1 + 0 , 8 Ø × 0 
m i  R p 

­ pentru  secţiuni  dreptunghiulare: 
R p  × b × l  s
(26’)  T cp  =  1 + 0 , 8 Ø × 0 
m1, 5  R p 

în care: 
Rp ­ rezistenţa de calcul a zidăriei la eforturi principale de întindere obţinută prin 
înmulţirea valorilor din STAS 10109/1­82 tabelul 6 în cazul calculului la 
încărcări seismice, cu coeficientul condiţiilor de lucru suplimentar m = 1,2. 
Ø  ­ coeficientul în funcţie de excentricitatea relativă  l/e0  conform tabelului 14. 

Explicarea celorlalte notaţii s­a dat la relaţia (20).
VALORILE COEFICIENTULUI Ø 

Tabelul 14 
Excentricitatea relativă 
l  Ø 
e 0 
≥ 6  1 
l  æ l  ö
6 ≥  ≥ 4 2 çç -1 ÷÷
e 0  è 4 e 0  ø
≤ 4  0 

Stabilirea  excentricităţii  relative  l/e0  se  va  face  conform  punctului  11.7.4.  (vezi 
anexa III). 
11.7.2.  Forţa  tăietoare  capabilă  corespunzătoare  condiţiei  de  rezistenţă  la 
eforturile principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie întărită cu stâlpişori 
de beton armat (zidărie complexă), se determină după cum urmează: 
a.  La  secţiunile  la  care  rezistenţa  este  asigurată  de  panourile  ele  zidărie  simplă 
încadrate de elemente de beton armat,  calculul se face cu relaţia (26) sau (26') după caz, 
în care efortul mediu de compresiune a 0  se introduce cu valoarea: 

(27)  s 0
A id 

R b 
în  care  aria  ideală:  Aid  =  A z  + A b  iar  coeficientul  μ i  se  introduce  cu  valoarea 

determinată în baza caracteristicilor ideale ale secţiunilor (A i d , S i d, Iid ); 
S
(28)  m i  = id  × l i 
I id 

b.  La  secţiunile  la  care  rezistenţa  la  eforturi  principale  nu  mai  este  asigurată  de 
zidărie,  aceasta  considerându­se  fisurată,  întregul  efort  de  întindere  trebuie  preluat  de 
armăturile  din  centuri  (respectiv  de  armăturile  prevăzute  în  rosturile  orizontale  ale 
zidăriei) şi de armăturile stâlpişorilor de beton armat. 
Deoarece  rezistenţa  la  eforturi  principale  de  întindere  trebuie  satisfăcută 
concomitent  atât  de  armăturile  din  centuri  cît  şi  de  cele  din  stâlpişori,  se  va  considera 
cea mai mică valoare dintre următoarele: 
­ pentru centuri şi armăturile din rosturile orizontale ale zidăriei: 
2 A ac R a  l i 
(29)  Tcp  = × > T cp  zidărie simplă. 
m i  h et 

­ pentru stâlpişori: 
2å A as R a  l i 
(30)  Tcp  = × > T cp  zidărie simplă. 
m i  å l 1 
în care: 
Aac  ­  aria  armăturilor  din  centuri  destinată  a  prelua  numai  solicitările  seismice,  şi 
aria  totală  de  armătură  din  rosturile  orizontale  ale  zidăriei  pe  înălţimea
unui nivel; 
ΣAas  ­  aria  armăturilor  din  stâlpişori  din  porţiunea  mijlocie  a  peretelui  (fără 
armătura stâlpişorilor marginali); 
Σli  ­  suma  lungimilor  de  zid  aferente  stâlpişorilor  din  porţiunea  mijlocie  a 
peretelui (fig. 54). 

11.7.3.  Forţa  tăietoare  capabilă  corespunzătoare  condiţiei  de  rezistenţă  la  eforturi 
principale de întindere, pentru diafragme cu goluri, se calculează cu relaţiile (26) sau (26') pentru 
zidăria  simplă, în  care, pentru determinarea  efortului  mediu de compresiune  σ0,  în  locul  forţei 
gravitaţionale N se  introduce forţa  N  conform relaţiei (7) sau (7’) şi cu relaţiile (29) şi (30) 
pentru zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat. 

11.7.4.  Excentricitatea relativă a forţei gravitaţionale (l/e0), în funcţie de care se stabileşte prin 
intermediul  coeficientului  Ø  efectul  efortului  de  compresiune  asupra  mărimii  capacităţii de 
rezistenţă la eforturi principale de întindere la diafragma din zidărie simplă (relaţiile 26, 26’), se 
determină după cum urmează : 
a. Pentru diafragme pline, cu relaţia: 
l  Nl 
(31)  = 
e o T cp  × Z 

b. Pentru diafragme cu goluri, cu relaţia: 

l  N l 
(32) = 
e o  T cp  × Z  - å M b c 

Întrucât  forţa  tăietoare  capabilă  Tcp  care  urmează  să  fie  determinată  nu  este  cunoscută 
pentru  a  putea  fi  introdusă  în  relaţiile  (31)  sau  (32),  calculul  se  face  cu  aproximaţii  succesive, 
prima  valoare  a  excentricităţii  relative  stabilindu­se  din  condiţia  de  rezistenţă  la  compresiune 
excentrică (TCM) conform prevederilor de la punctul 11.5.1.
æ  l  ö Nl 
(31’)  çç ÷÷ = ;  respectiv: 
è e o ø1  T cp  × Z 

æ  l  ö N l 
(32’) çç ÷÷ = b 
è e o  ø1  T cp  × Z  - å M  c 

Aproximaţiile  se  continuă  până  când  diferenţele  dintre  două  valori  succesive  devin 
neglijabile. Pentru forţa tăietoare capabilă de la nivelul de bază, valorile coeficientului 0 se pot 
citi direct din diagrama dată în anexa III. 
La pereţii cu goluri, în cazul în_ care forţa Tcp  este mai mică decât TCM  se va recalcula 
forţa  N  şi  momentul  M\.  Pentru  aceasta  se  admite  ca  forţa  tăietoare  din  buiandrugi  Tb,  să  fie 
determinată în mod aproximativ, înmulţindu­se forţa Tb  calculată conform punctului   11.5.3. cu 
raportul  Tcp/TCM. 
T cp 
Tb  =  × T b 
T CM 

12. VERIFICAREA  PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE 

12.1. Sistemul static de calcul şi schema de încărcare 
12.1.1.  În  plan  orizontal  planşeele  pot  fi  considerate  în  calcul  drept  grinzi­pereţi 
continue, având ca reazeme pereţii diafragmă ai clădirii. Solicitarea orizontală este egală cu forţa 
seismică de nivel Sk  care se repartizează proporţional cu masele aferente nivelului respectiv. 
În cazurile curente se admite în mod acoperitor repartizarea liniară a sarcinii seismice pe 
lungimea (L) sau pe lăţimea (B) a  planşeului (fig. 55). 

S k  æ 6 e ö
(33) S k 1 , 2 =  ç1 + ÷
L (B ) è L  ø
în care: 
e  ­  distanţa dintre centrul de rigiditate şi centrul  masic şi se determină conform 
anexei II ( exl  respectiv  eyl). 
Se  admite  ca  forţele  S ki  a  are  acţionează  asupra  diafragmei  i  la  nivelul  k  să  fie 
considerate proporţionale cu capacităţile portante ale pereţilor — diafragmă la nivelul „0" 
stabilite' în conformitate cu prevederile din capitolul 11. 

S k T ci 
(34) S ki  = 
å T ci 
La  structurile  bine  conformate  calculul  se  face  de  regulă  numai  pentru  planşeul 
peste ultimul nivel. 
La  structurile  cu  compartimentare  deasă,  cu  planşee  din  beton  armat  monolit, 
panouri prefabricate sau prefabricate cu suprabetonare, la care diafragmele transversale 
au  capacităţi de rezistenţă comparabile între ele, nu este necesară verificarea planşeelor ca 
diafragme orizontale. 
12.1.2.  Solicitările  secţionale  în  plan  orizontal  şi  anume  forţele  tăietoare  T  şi 
momentele încovoietoare M  se determină după regulile staticii construcţiilor (fig.55).
Valorile  obţinute  pentru  diferite  secţiuni,  care  servesc  pentru  dimensionarea 
diafragmei  orizontale,  se  împart  cu  un  coeficient  al  condiţiilor  de  lucru  ”m”  prin  care  se 
ţine seama de ne­concordanţa posibilă dintre ipoteza făcută asupra proporţionalităţii dintre 
rigiditatea pereţilor­diafragmă şi capacitatea lor portantă. 
Coeficientul  ”m”  este dat în tabelul  11. 

12.2. Dimensionarea şi verificarea secţiunilor 
12.2.1.  Verificarea  la  moment  încovoietor  se  face  prin  determinarea  secţiunii  de 
armare  necesare  pe  laturile  longitudinale  ale  planşeului  şi  a  efortului  de  compresiune 
suplimentar în placa planşeului, cu relaţiile: 
3M 
(35)  A a  = 
2 BR a 

6 M 
(36)  s a  = £ 0 , 2 R 
B 2 hp 

12.2.2. Verificarea  la forţe  tăietoare  în plan  orizontal se  face ţinându­se 


seama de eforturile principale de întindere existente în placa planşeului, datorită 
forţei tăietoare din încărcările gravitaţionale. 
La  planşee  din  beton  armat  monolit  nu  trebuie  prevăzute  armături 
transversale şi longitudinale speciale în cazul în care este   îndeplinită  condiţia: 
2 2 
æ  Q  ö æ 1 , 5 T  ö
(37)  çç ÷÷ + ç ÷ £ 0 , 5 R t 
è o  ø è Bh  ø
bh 

în care: 
Q  ­ forţa tăietoare de calcul din forţa gravitaţională; 
T  ­ forţa tăietoare de calcul din încărcări orizontale; 
Kt  ­ rezistenţa de   calcul   la   întindere   a  betonului. 

La  planşeele  din  beton  armat  monolit,  la  care  nu  este  îndeplinită  condiţia 
(37)  precum  şi  la  planşeele  din  panouri  prefabricate  armăturile  transversale  şi 
longitudinale  suplimentare,  respectiv  armăturile  care  traversează  rostul  de 
îmbinare dintre panourile prefabricate, se vor determina cu relaţia: 

(38) A a transv . =  A a longit . = (cm 2 /m). 
B ( m )  R a 

În rostul de îmbinare a panourilor prefabricate se va verifica şi rezistenţa la 
forfecare  a  penelor  de  beton  precum  şi  rezistenţa  la  compresiune  locală  a 
pragurilor la îmbinarea în dinţi. 
În  cazul  planşeelor  prefabricate  din  elementele  de  tip  fâşie,  armăturile  de 
ancorare a fâşiilor în centurile de beton armat se determină cu relaţia: 

2T 
(39) A a  = 
B ( m )  R a 

12.2.3.  Secţiunea  de  armătură  a  centurilor  de  beton  armat  situate 


perpendicular  faţă  de  diafragma  solicitată,  în  cazul  planşeelor  din  fâşii  montate
paralel cu această diafragmă se de termină cu  relaţia: 
2Tl 
(40)  A a  =  t 
lR a 

în care: 
l  ­ lungimea   diafragmei 
lt  ­ distanţa dintre axele traveelor adiacente diafragmei solicitate. 

12.2.4.  Transmiterea  eforturilor  tangenţiale  de  la  planşeu  la  pereţii­ 


diafragmă,  se  verifică  la  toate  tipurile  de  planşee  cu  ajutorul  relaţiilor  date  la 
punctele  1 1 .6 . 1 . ,  11.6.2.,  11.6.3. 
În  cazul  planşeelor  prefabricate,  pentru  suprafaţa  supusă  forfecării,  care  se 
înmulţeşte cu rezistenţa de calcul la forfecare (Rf ), se va lua secţiunea orizontală a 
centurii care este în contact direct cu zidăria. 
La  planşee  cu  subcenturi  se  vor  lua  în  calcul  mustăţile  de  beton  care  fac 
legătura dintre cele două centuri suprapuse. 

13. EXECUTAREA ZIDĂRIILOR DIN CĂRĂMIZI 
ŞI BLOCURI CERAMICE 

13.1. Alcătuirea zidăriilor 

Zidăria simplă 
13.1.1. Zidăria se alcătuieşte din cărămizi sau blocuri aşezate pe lat sau pe 
cant  (cu  excepţia  celor  cu  goluri  verticale,  care  se  aşează  numai  pe  lat),  în 
rânduri  orizontale  şi  paralele.  La  alcătuirea  zidăriilor  din  cărămizi  pline  şi  cu 
goluri  verticale,  pe lângă cărămizile  întregi  se  folosesc  şi  fracţiuni,  necesare  reali­ 
zării  ţeserii  legăturilor,  ramificaţiilor  şi  colţurilor.  La  ziduri  cu  grosimea  de 
1/2 cărămidă şi de o cărămidă se admite folosirea cărămizilor sparte (jumătăţi sau 
mai mari) în proporţie de cel mult 15%. 
Se recomandă ca înălţimile zidurilor să fie multiplul înălţimii blocurilor. În 
cazul în care la zidăria din blocuri ceramice rezultă la ultima asiză dimensiuni mai 
mici decât înălţimea unei asize, completările se vor face fie cu cărămizi nesparte 
de  înălţime  corespunzătoare,  fie  prin  mărirea  înălţimii  centurii  din  beton.  La 
zidăria  din  cărămizi  şi  blocuri  cu  goluri  orizontale,  la  intersecţii,  ramificaţii  şi 
colţuri se folosesc jumătăţi produse în fabrică, precum şi cărămizi cu goluri verticale. 
13.1.2. Rosturile  verticale  vor  fi  ţesute  astfel  ca  suprapunerea  cărămizilor  din 
două  rânduri  succesive  pe  înălţime,  atât  în  câmp  cât  şi  la  intersecţii,  ramificaţii  şi 
colţuri  să  se  facă  pe  minimum  1 /4  cărămidă  în  lungul  zidului  şi  pe  1/2  cărămidă  pe 
grosimea acestuia. Ţeserea se va face obligatoriu la fiecare rând (fig. 56 şi 57). 
13.1.3. Grosimea  rosturilor  orizontale  va  fi  de    12  mm,  iar  a  celor  verticale  va  fi 
de  10  mm.  Abaterile  admisibile  la  grosimea  rosturilor  sunt  cele  arătate  în  STAS 
10109/1­82. 
13.1.4.  Legăturile la colţuri între zidurile de cărămizi pline  sau  cu  goluri  verticale 
se vor face ca în figura 58, iar între cele din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, ca 
în fig. 59. 
13.1.5. Legăturile la ramificaţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale se 
vor  face  ca  în  fig.  60,  iar  la  ramificaţii  de  ziduri  din  cărămizi  şi  blocuri  cu  goluri 
orizontale
ca în fig. 61 
13.1.6.  Legăturile la intersecţii de ziduri din cărămizi pline  sau cu goluri verticale 
se vor face ca  în fig.  62,  iar  la   intersecţii de ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri 
orizontale, ca în fig. 63. 
13.1.7. Zidurile    portante  se    vor    alcătui    din    cărămizi    sau  blocuri  cu  aceeaşi 
înălţime; în cazul în care acest lucru nu este posibil, legătura între zidurile respective se 
va realiza fie prin ţesere  la  două rânduri,  fie prin  intercalarea unui stâlpişor de beton 
armat ca în fig. 6. 

Zidărie de umplutură 
13.1.8. Zidăria  de  umplutură    la   clădirile    cu  structură  de  beton  armat  va  fi  bine 
împănată la partea superioară şi ancorată de elementele portante ale construcţiilor (stâlpi, 
diafragma) după cum  urmează: 
a. Zidăria plină (fără goluri de uşi sau ferestre) se va ancora la clădiri cu gradul de 
protecţie  antiseismică  8  şi  9  de  o  parte  şi  de  alta  a  stâlpului  (diafragmei)  la  câte  cca. 
60...80  cm  distanţă  pe  verticală  în  funcţie  de  înălţimea  asizei  şi  distanţei  dintre  planşee, 
astfel ca să se realizeze o distribuire cît mai uniformă a ancorajelor pe  înălţime (fig. 64 
a). 
b. Porţiunile  de  zidărie  situate  pe  de  o  parte  sau    alta  a  golului de uşi sau ferestre 
av1nd lungimea de peste 1 m se vor ancora conf. pct. 13.1.8.a; cele cu lungimea egală sau mai 
mică de 1 m se vor ancora pentru toate gradele de protecţie  antiseismică  (fig. 646). 
c. În      traveile      alcătuite    din    parapet      şi      gol      de      fereastră neîncadrat  de  zidărie, 
ancorarea zidăriei parapetului se va face de o parte şi alta a stâlpilor sau diafragmelor cu câte 
două bare la distanţă de câte 20 cm pe verticală de marginea inferioară a golului de fereastră şi 
de planşeu în cazul asizelor de 10 şi 20 cm şi la câte 30 cm în cazul asizelor de 15 şi 7,5 cm (fig. 
64c). 
13.1.9. Ancorarea zidăriei se va face cu mustăţi de oţel beton 0 6 mm, cu lungimea de 50 
cm, scoase din stâlpi sau diafragme. În cazul porţiunilor de zidărie cu lăţimea sub 50 cm se vor 
folosi  bare  de  ancorare  de  lungime  corespunzătoare.  În  cazul  elementelor  de  beton  armat 
turnate  în  cofraje  metalice,  ancorarea  zidăriei  se  va  face  cu  bare  fixate  de  stâlpi  sau 
diafragme cu ajutorul bolţurilor împuşcate C 10x50 M 6E precum şi cu şaibe  şi piuliţe 
ca în detaliile din fig. 65. 
Protecţia  anticorozivă  a  barelor  de  ancorare  se  va  realiza  prin  înglobarea  lor  în 
mortar  marca  50,  care  se  va  prepara  la  punctul  de  lucru.  Împănarea  zidăriei  la  partea 
superioară se va face cu mortar de ciment şi colţuri de cărămidă. 
13.1.10. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50 
şi  vor  fi  armaţi  conform  prevederilor  pct.  8.5.3.  Pereţii  se  vor  ancora  de  stâlpi  sau 
diafragme conf.  pct.  13.1.8. în dreptul rosturilor armate, sau se vor lega de zidărie prin 
ţesere sau ancore metalice (fig. 66). 

Zidăria armată 
13.1.11. Tipurile  şi mărcile de mortare  utilizate la zidăria  armată  s­au  indicat  la 
pct. 2. 
13.1.12. La zidăria  armată barele de armătură se prevăd  în rosturile orizontale la 
intervale pe înălţime de maximum cinci rânduri de cărămidă plină, respectiv 40 cm.
Fig. 63 continuare

Zidăria complexă 
13.1.13. Zidăria  complexă  este  zidăria  întărită,  la  intervale  determinate  prin 
calcul  sau  constructiv,  cu  stâlpişori  de  beton  armat  cu  care  conlucrează  la  preluarea 
încărcărilor verticale sau orizontale. 
13.1.14. Dimensiunea  minimă  a  stâlpişorilor  de  beton  armat  şi  armarea  lor  se  va 
prevedea conform pct. 4.4.5. 
13.1.15. Se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, pe faţa exterioară să se aplice 
placaje termoizolatoare. 

Zidăria mixtă 
13.1.16.  Zidăria  mixtă,  folosită  pentru  completări,  consolidări  etc,  este  alcătuită 
la  exterior dintr­un perete de beton  iar  la interior din zidărie de cărămidă plină aşezată 
în lung, cu rosturile ţesute la fiecare rând. 
13.1.17.  Pentru realizarea legăturilor dintre cei doi pereţi, la fiecare al patrulea rând se 
aşează câte o cărămidă transversală, la intervale de maximum 1 m în lungul zidului. Cărămizile 
aşezate transversal alternează pe  înălţimea zidului. 
13.1.18.  La  cel  mult  un  metru  pe  înălţimea  zidului  se  execută  un  rând  continuu  de 
legătură din cărămizi  aşezate transversal . 
Cornişe 
13.1.19.Cornişele şi  brâiele, care depăşesc planul zidului cu cel mult jumătate din grosimea 
lui, se pot realiza prin scoaterea treptată în  consolă a  cărămizilor,  în trepte de cel mult  1/4 
de cărămidă la fiecare rând, respectându­se şi prevederile de la pct. 8.7. 

Coşuri 
13.1.20. Coşurile  de  fum  se  vor  executa  din  cărămizi  pline  presate  pe  cale  umedă  sau 
cărămizi cu goluri verticale; în cazul utilizării cărămizilor cu goluri verticale, canalele de fum se 
vor căptuşi  cu olane sau  tuburi  prefabricate de beton.  Cărămizile  cu  goluri  verticale  se  vor 
zidi  cu  mortar  fluid  (cu  consistenţă  10­11  cm),    iar  golurile  cărămizilor  se  vor  umple  cu 
mortar. Zidăria coşurilor obişnuite se va alcătui din cărămizi întregi. Fracţiunile de cărămizi 
se vor folosi numai pentru realizarea legăturilor. Zidăria va fi executată cu rosturi orizontale 
şi verticale bine umplute cu mortar. 
Grosimea pereţilor canalelor de fum la pereţii interiori va fi de minimum 1/2 cărămidă. 
La  montarea  olanelor  şi  tuburilor,  rosturile  dintre  ele  vor  fi  umplute  cu  mortar,  iar 
golurile dintre olane sau tuburi şi zidărie, se vor umple cu mortar şi bucăţi de cărămidă. 

13.2. Tehnologia de execuţie a zidăriilor 
13.2.1.  Dimensiunile,  marca  şi  calitatea  cărămizilor,  precum  şi  marca  mortarului  de 
zidărie vor fi obligatoriu cele prevăzute în proiect. Compoziţia mortarului va fi cea arătată în 
STAS  1030­85  şi  în  Instrucţiunile  tehnice  C  17­82,  inclusiv  cele  cu  adaus  de  cenuşă  conf. 
deciziei ICCPDC Nr.  35/31.03.1980. 
13.2.2.  Consistenţa  mortarului, determinată  cu  conul  etalon pentru  zidăria  din  cărămizi 
pline  va  fi  de  8...  13  cm,  iar  pentru  zidăria  din  cărămizi  şi  blocuri  cu  goluri  verticale  sau 
orizontale va fi de 7...8 cm. 
13.2.3.  Cărămizile, înainte de punerea lor în lucrare, se vor uda bine cu apă. Pe timp de 
arşiţă udarea trebuie făcută mai abundent. 
13.2.4.  La  zidăria  din  cărămizi  pline  şi  cu  goluri  verticale,  rosturile  orizontale  şi 
verticale vor fi bine umplute cu mortar, dar lăsându­se neumplute pe o adâncime de 1... 1,5 cm 
de la faţa exterioară a zidului. 
La  zidăria  din  blocuri  cu  goluri orizontale,  rosturile  orizontale  vor  fi  bine  umplute  cu 
mortar  ca  şi  la  zidăria  din  cărămizi  pline  sau  cu  goluri  verticale.  Pentru  realizarea  rosturilor 
verticale, mortarul se va aplica cu mistria numai pe porţiunile marginale ale blocurilor cu goluri 
orizontale înguste (fig.  67). 
13.2.5. Orizontalitatea    rândurilor    de    cărămizi    sau    blocuri  se  obţine  utilizând 
rigle  de  lemn  sau  metal  gradate  la  intervale  egale  cu  înălţimea  rândurilor  de  zidărie. 
Riglele  se  fixează  la  colţurile  zidăriei.  Verificarea  orizontalităţii  se  va  face  cu  o  sfoară 
de trasat bine  întinsă  între aceste rigle. 
13.2.6. Întreruperea  execuţiei  zidăriei  se  face  în  trepte,  fiind  interzisă  întreruperea 
cu strepi.
13.2.7. Legăturile între ziduri, la colţuri, intersecţii şi ramificaţii se fac alternativ 
funcţie  de  tipul  de  cărămizi  şi  blocuri  ceramice    utilizate  şi    anume:  primul  rând  de 
cărămizi  se  face  continuu  la  unul  din  ziduri  şi  se  întrerupe  la  cel  de  al  doilea 
în  dreptul  intersecţiei.  Rândul  al  doilea  de  la  cel  de  al  doilea  zid  se  face  continuu, 
întrerupând  pe  cel  de  la  primul  zid  ş.a.m.d.  Detaliile  de  alcătuire  a  legăturilor  la 
colţuri,  ramificaţii  şi  intersecţii  sunt  arătate  în  fig.    58...63.  Legăturile  dintre  pereţii 
despărţitori  şi  pereţii  din  cărămizi  şi  blocuri  ceramice  cu  goluri  verticale  sau  orizontale 
având asize diferite sunt arătate în fig. 66.
Tăierea  cărămizilor  pline  sau  cu  goluri  verticale  necesare  pentru  realizarea 
legăturilor  la  colţuri,  intersecţii,  ramificaţii  etc.  se  va  face  cu  ciocanul  de  zidărie  bine 
ascuţit  sau  cu  o  unealtă  electrică  cu  disc  abraziv.  La  zidăria  din  blocuri  cu  goluri  ori­ 
zontale,  se  folosesc  jumătăţi  de  blocuri  care  se  livrează  odată  cu  cele  întregi  sau 
cărămizi cu goluri verticale. Se interzice tăierea blocurilor cu ciocanul. 
13.2.8. Ultimul  rând  al  zidăriei,  peste  care  urmează  să  se  monteze  elemente 
prefabricate, se va executa cu cărămizi aşezate în lung. 
13.2.9. Ancorarea  zidăriei  de  umplutură  de  structura  clădirii  (stâlpii  sau 
diafragmele  de  beton  armat)  se  face  fie  cu  ajutorul  mustăţilor  de  oţel  beton,  fie  cu 
agrafe  fixate  pe  bolţuri  împuşcate  cu  pistolul  conform  prevederilor  de  la  punctul 13.1.9 
şi fig. 65. 
Înainte  de  executarea  zidăriei de  umplutură, pe  suprafeţele  respective  ale  stâlpilor 
sau  diafragmelor  se  va  aplica  un  spriţ  de  mortar  de  ciment,  iar  rostul  vertical  dintre 
zidărie şi elementul de structură va fi umplut complet cu mortar. 
13.2.10. La executarea zidăriei armate, se va acorda o atenţie deosebită poziţionării 
corecte a barelor de armătură şi realizării  grosimii  necesare  a  mortarului   de  acoperire 
a  armăturii în rosturile orizontale. 
13.2.11. La  executarea  zidăriei  complexe,  în  cazul  în  care  armătura stâlpişorilor  se 
realizează  din  carcase  prefabricate  (cazul  curent),  acestea  se  vor  monta  înainte  de 
executarea zidăriei  legându­le de mustăţile nivelului  inferior. 
Pe  măsura  executării  zidăriei,  în  rosturile  orizontale  ale  acesteia  se  aşează  barele 
orizontale  de  legătură  cu  stâlpişorii,  înglobându­le  în  mortar  marca  50,  obţinut  când  este 
cazul  prin  îmbogăţirea  locală  a  dozajului  de  ciment.  Rosturile  zidăriei  din  dreptul 
stâlpişorilor  se  lasă  neumplute  cu  mortar  pe  o  adâncime  de  cca.  2  cm  pentru  realizarea
unei legături cît mai bune cu stâlpişorii. 
Turnarea  betonului  se  face  în  straturi  cu  înălţimea  de  cca.  1  m,  după  udarea 
prealabilă  a  zidăriei  şi  cofrajului.  Îndesarea  betonului  se  face  cu  vergele.  Se  interzice 
folosirea în acest scop a vibratoarelor sau baterea  cofrajului cu ciocanul. 
13.2.12. La zidurile cu grosimea de cel puţin o cărămidă,  se vor zidi de o parte şi 
de alta a golului câte 3 ghermele la fiecare gol de uşă şi câte 2 ghermele la fiecare gol 
de  fereastră.  Ghermelele din  lemn  vor fi impregnate cu carbolineum sau  cufundate  de  2...3 
ori  într­o baie  de bitum fierbinte. 
La  zidurile  din  blocuri  cu  goluri  orizontale,  modul  de  fixare  a  ghermelelor  este 
arătat în fig. 68. La aceste ziduri, atunci când tocul sau căptuşeala nu acoperă toată grosimea 
zidului,  golurile  orizontale  ale  blocului  se  vor  umple  cu  bucăţi  de  cărămizi  care  se 
fixează  cu mortar. 
13.2.13. Rosturile zidăriei  coşurilor se  vor ţese  la fiecare  rând şi  vor fi  complet 
umplute folosindu­se mortar de aceeaşi marcă  ca  la  zidăria pereţilor. 
Se vor monta numai olane şi tuburi de beton care nu prezintă defecte. 
Execuţia va fi îngrijită, astfel ca suprafaţa interioară a coşului să fie netedă. 
Coşurile pe porţiunea din podul clădirilor se  vor tencui  şi  se  vor spoi cu  var. La 
executarea  coşurilor  se  va  ţine  seama  şi  de prevederile STAS 6793­82 ”Construcţii civile, 
industriale şi agrozootehnice. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii 
civile. Prescripţii generale”, precum şi de prevederile de la pct. 8.2. 
13.2.14. Zidăria aparentă se va executa cu cărămizi de calitatea A. Rosturile vor fi 
drepte,  paralele  şi  de  grosime  egală.  În  acest  scop  se  va  utiliza  o  riglă  de  oţel  de 
grosimea  rostului,  care  se  aşează  pe  marginea  rândului  de  zidărie  imediat  inferior 
celui care se execută. 
Rostuirea  se  face  cu  mortarul  prevăzut  în  proiect  (norma  de  deviz)  şi  se  va 
fugui cu fierul de rostuit. 
Mortarul scurs pe faţadă şi petele lăsate de acesta se vor îndepărta cu acizi diluaţi 
şi se vor spăla bine cu apă. 
13.2.15. Placarea diafragmelor de beton armat cu cărămizi  sau blocuri ceramice, se 
va executa între centurile de beton armat scoase în consolă în dreptul planşeelor ca în fig. 
69.  Zidăria  se  va  împăna  între  centuri  conform  prevederilor  pct.  13.1.9.  Spaţiul 
dintre  zidărie  şi  diafragmă  (de  1 ...2  cm)  se  va  umple  bine  cu  mortar  odată  cu 
executarea zidăriei. În  zone  seismice de  grad 7, 8 şi 9 placajul va fi ancorat de diafragmă 
cu bare de oţel beton (înglobate  în rosturi orizontale). 
Ancorarea  se  face  cu  mustăţi  @  6  mm  având  lungimea de  cca 30 cm, scoase din 
diafragmă sau fixate cu ajutorul bolţurilor împuşcate conform pct. 13.1.9. Mustăţile se vor 
prevedea la  intervale de câte 90 cm pe orizontală şi 60 cm pe verticală şi se  vor îndoi în 
dreptul  rosturilor  orizontale,  înglobându­se  în  mortar.  Armarea  rosturilor  orizontale  ale 
zidăriei se va face pe toată lungimea  lor  cu  bare  de  oţel  beton  Ø  6­8  mm,  la  intervale 
de  câte 60  cm pe înălţime.  Barele  se  vor  ancora la  intervale  de  cca.  90  cm de mustăţile 
scoase  în  acest  scop  din  diafragmă,  precum  şi  de  mustăţile  scoase  din  diafragmele 
transversale sau din stâlpi. 
13.2.16. Obiectele  sanitare  care  se montează pe zidăria din cărămizi  şi    blocuri  cu 
goluri  orizontale  se  vor  fixa  în  dibluri  de  lemn  care  se  prevăd  în  goluri  executate  cu 
ajutorul unei freze sau cu o daltă subţire cu lama de 5 mm bine ascuţită (fig. 70). 
13.2.17.  Condiţiile  de  calitate  şi  verificarea  calităţii  lucrărilor  de  zidărie  de 
cărămidă  sunt  cele  arătate  în  STAS  10109/1­82  şi în ”Normativ pentru verificarea  calităţii 
lucrărilor de construcţ i i  şi de instalaţii aferente”  indicativ C 56­85. 
În  anexa  4  se  dau  abaterile  limită  faţă  de  dimensiunile  stabilite  prin  proiect  sau 
prin presctripţiile  legale  în vigoare.
Verificarea  calităţii  zidăriilor  se  face  pe  tot  timpul  execuţiei  lucrărilor  conform 
prevederilor  cap.  4  din  Normativul  C  56­85,  de  către  şeful  de  echipă  şi  maistru,  iar  la 
lucrări  ascunse  şi  de  către  ajutorul  şefului  de  brigadă  şi  reprezentantul  beneficiarului. 
Pentru  elementele  de  beton  armat  care  intră  în  compunerea  zidăriilor  se  aplică 
prevederile cap. 3 din  normativ. Rezultatele  tuturor verificărilor care se referă la zidării 
portante  ce urmează  a  se  tencui  sau  care  au  rol de  izolare  termică  sau  fonică,  se înscriu  în 
procesele verbale de  lucrări  ascunse. 
La  încheierea  fazei  de  roşu  se  fac  verificări  scriptice  şi  directe,  prin  sondaj,  pe 
baza cărora comisia de recepţie încheie un proces­verbal în care se consemnează verificările 
efectuate, rezultatele obţinute şi concluziile cu privire la posibilitatea continuării  lucrărilor. 
13.2.18.  La  executarea  lucrărilor  pe  timp  friguros  se  vor  lua  măsurile  prevăzute  în 
”Normativ  pentru realizarea pe timp  friguros a lucrărilor de construcţii şi a  instalaţiilor 
aferente” indicativ C 16­84. 

13.3. Măsuri de tehnica securităţii muncii 
La executarea lucrărilor de zidărie se vor respecta prevederile din: 
­ Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul 
Sănătăţii  cu  Ordinele  nr.  34/1975  şi  60/1975,  inclusiv  modificările  aprobate  cu  ordinul 
110/1977 şi 39/1977. 
­  Norme  de  protecţie  a  muncii  în  activitatea  de  construcţii­montaj,  aprobate  de 
M.C.Ind. cu ordinul nr.  1233/D  1980. 
­  Norme  generale    de  protecţie    împotriva    incendiilor,    la  proiectarea  şi 
realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate prin Decretul nr. 290/16 august 1977; 
­ NTS  pentru  CM  cap. XVIII­C­1969. 
­  Norme  specifice  de  protecţie  a  muncii  pentru  activitatea  întreprinderilor  de 
construcţii montaj şi de deservire aparţinând  consiliilor   populare   (CPMB, CCMB ­ 1977) 
în   special   cap. XXVI.
ANEXA I 

CALCULUL LA FLAMBAJ 

1.  Lungimea  de  flambaj  a  pereţilor  se  va  determina  funcţie  de  dimensiunile 
panourilor de pereţi şi de modul de fixare pe contur a acestora, cu relaţia: 
e f  =  K  × h o 
unde: 
ho ­ înălţimea  liberă a peretelui între două planşee succesive; 
K  ­  coeficient  funcţie  de  legăturile  de  pe  contur  ale  pereţilor  cu  alte  elemente  ale 
structurii. 
2. Pentru  clădirile  a  căror  pereţi  nu  se  pot  deplasa  perpendicular  pe  planul 
lor datorită rigidităţii planşeelor, coeficientul K se determină cu ajutorul diagramei din fig. 
I.l  trasată  în conformitate cu  STAS   10109/1­82  tabelul 14. 
3. Pentru  pereţii  consideraţi  cu  legături  elastice  la  vârf  (vezi  pct.  9.2.1.  b) 
coeficientul K este dat în fig. 39 b. 
4.  În cazul în care în pereţi sunt prevăzute goluri cu înălţimea mai mare  de 0,6 h o 
laturile ce mărginesc golul vor fi considerate libere. 
Golurile având suprafeţele mai mici de 0,50 m 3  nu se vor lua în considerare.
Anexa 1
ANEXA II 

DETERMINAREA COEFICIENTULUI η 

η = coeficientul de supraîncărcare prin care se ţine seama de efectul torsiunii. 

notaţii: CM = centrul masic 
CR = centrul de rigiditate 

RELAŢIA GENERALĂ 

h = 1+
å DS i 

S o  =  å S k 
S o  1 

DETERMINAREA EXPRESIEI ΣSi 

a) pe direcţia y:

S o e x å T ci x i 
å D S iy  =
( 2 
2 å T ci x i  + T ci y i 

)
în care:  ex  = ex1 + ex2 
ex1  = eg’ ­ eo’

x 0 ' = 
å T ci x i 
å T ci 
ex2  = 0,005 L sau ex2  = 0,075 L (vezi P100­81) 

a) pe direcţia x:

S o e y å T ci y i 
å D S  ix  =
( 2 
2 å T ci y i  + T ci y i 

)
în care:  ey  = ey1 + ey2 
ey1  = eg’ ­ eo’

y 0 ' = 
å T ci  y i 
å T ci 
ey2  = 0,005 L sau ey2  = 0,075 L 

Se recomandă organizarea calcului într­un tabel.
ANEXA III

s o =

l  = lungimea peretelui; 
H  = înălţimea totală a peretelui în cazul pereţilor plini; 
h et  =  înălţimea  etajului  la  pereţi  cu  goluri  la  care  se  ia  in  consideraţie  efectul 
buiandrugilor. 
Diagrama se poate aplica orientativ şi  la  secţiuni în  formă de  I,  T,  L înmulţindu­ 
l  m  A  m  A
se raportul  cu:  i  resp.  i  id 
H  1, 5 A i  1, 5 A i 

Relaţia de compatibilitate este: 
• pentru zidărie simplă: 
l æ l  ö 1  1  R p  0 , 8 s o 
= çç ÷÷ = ´ 1 +
H  è 1, 5 h et  ø 2  e o  s o  R p 

• pereţi plini: 
Z  = 0,75  H 

• pereţi cu goluri, ţinându­se seama de efectul buiandrugilor: 
Z= 1,13  h et 

Pentru notaţii μ i,  Ai , şi A id  vezi pct. ll.6 şi 11.7, iar pentru valori ale coeficientului 


Ø vezi tabelul 14.
CUPRINS 

1. Prevederi generale 
2. Materiale 
3.  Alcătuirea  structurilor rezistenţă 
3.1. Conformarea de ansamblu şi forma structurii 
3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri 
3.3.  Rosturi între tronsoane 
3.4. Categorii de pereţi şi structuri 
4. Pereţi structurali 
4.1. Pereţi portanţi 
4.2. Pereţi de contravântuire 
4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi 
4.4. Intărirea pereţilor structurali din zidărie 
4.5. Buiandrugi 
5. Alcătuirea planşeelor 
6. Alcătuirea infrastructurii 
7.  Prevederi  suplimentare  pentru  alcătuirea  structurilor  din  zidărie  portantă 
amplasate pe terenuri slabe  şi pe pământuri contractile 
8. Alcătuirea şi ancorarea elementelor nestructurale 
9.  Calculul  structurilor  din  zidărie  portantă  la  încărcări  gravitaţionale 
10. Calculul  pereţilor la  încărcări orizontale  ce  acţionează  perpendicular pe  planul 
lor 
11. Calculul structurilor din zidărie la acţiuni orizontale (seismice) 
12. Verificarea planşeelor ca diafragme orizontale 
13. Executarea zidariilor din caramizi si blocuri ceramice 

Anexa I.. Calculul la flambaj 
Anexa II. Determinarea coeficientuluih 
Anexa III. Diagrama pentru determinarea coeficientului  φ  pe nt r u  s e c ti u ni   dr e pt u n gh i ul a re   l a 
n i ve l ul   0 . 

3.  Construcţii de zidărie 

3.1. P 2­75 „Normativ privind alcătuirea şi calcul structurilor din zidărie" 


Modificările sînt conform Normativului P 2­85 aprobat de ICCPDC cu decizia nr. 51 din 26 
septembrie 1985, publicat în Buletinul construcţiilor nr. 11/1985. 
3.2.  P  104­83  „Instrucţiuni  tehnice  pentru  proiectarea  şi  executarea  pereţilor  şi 
acoperişurilor din elemente din beton celular auloclavizat" 
Punctul 2.5.3 se reformulează astfel: 
La elaborarea proiectului, pereţii despărţitori vor fi modulaţi pe cît posibil pe modulul de 60 
cm (lăţimea panourilor). De această modulare se va ţine seama şi la amplasarea golurilor de uşi. 
În jurul golurilor de uşi se vor prevedea în mod obligatoriu numai panouri de 60 cm lăţime
(fig. 35 se modifică în acest sens). 
Rostul dintre tîmplărie şi b.c.a. se va umple cu mortar adeziv. 
Pentru acoperirea unor lungimi nemodulate de pereţi se pot folosi panouri de completare cu 
lăţimea mai mică de 60 cm, realizate prin tăierea panourilor curente, cu condiţia ca aceste com­ 
pletări să fie făcute în cîmpul peretelui, să fie realizate dintr­o singură bucată pe înălţime şi să 
aibă lăţimea de minimum 40 cm. 
Se va urmări ca numărul panourilor de completare să fie cît mai mic, iar porţiunile rezultate 
din tăiere să fie utilizate şi ele ca elemente de completare (a se vedea pct. 2.4.4.). 
Completările  cu  lăţimea  mai  mică  de  40  cm  se  vor  realiza  din  plăci  nearmate  de  60  cm 
lungime, de aceeaşi grosime cu panourile, zidite prin lipire cu mortar adeziv. 
Nu se admite folosirea panourilor de completare la ramificaţii şi colţuri. 
Fig. 16 se elimină. 
Punctul 2.5.5 se elimină. 
Punctul   2.8.3 se reformulează astfel: 
Tîmplăria se va fixa cu şuruburi în dibluri din material plastic (fig. 25 şi 26) sau în dibluri 
de lemn fixate în b.c.a. cu mortar adeziv. 
Punctul 3.33.f se reformulează astfel: 
Panourile  se  vor  monta  succesiv  începînd  de  la  un  element  portant  al  structurii  (stîlp, 
perete),  ţinînd  seama  de prevederile  de  la  pct. 2.5.3.  Panourile  de  completare se  vor  realiza  la 
şantier prin tăierea în lung a unui panou cu o unealtă electrică portabilă cu disc abraziv sau cu 
fierăstrăul din trasa de scule pentru lucrări de zidărie. 
Nu se admite folosirea de plăci sau panouri de completare tăiate prin cioplire.