Disciplina Viticultură

GRILĂ LICENŢĂ 2020

1. Plânsul reprezintă:
a. O fenofază de trecere de la perioada de repaus la perioada de vegetaţie;
b. Debutul fenofazei de creştere;
c. O fenofază de trecere de la perioada de vegetaţie la perioada de repaus.

2. Creşterea lăstarilor cuprinde următoarele etape:

a. Creşterea lăstarilor parcurge o singură etapă de creştere uniformă;
b. Creşterea progresivă, creşterea intensă;
c. Creşterea progresivă, creşterea intensă, creşterea regresivă.

3. Dezmuguritul cuprinde următoarele subfenofaze:

a. Dezmuguritul şi începutul creşterii lăstarilor,
b. Înmuguritul şi dezmuguritul propriu-zis;
c. Numai dezmuguritul.

4. Schimbarea culorii lăstarilor din verde în cea specifică coardelor se datorează:

a. Insolaţiei puternice din partea a doua a perioadei de vegetaţie;
b. Morţii scoarţei primare a lăstarului ca urmare a apariţiei suberului;
c. Depunerii de amidon la nivelul scoarţei lăstarului.

5. Pârga strugurilor reprezintă:

a. Momentul atingerii maturităţii tehnologice a strugurilor.
b. Sfârşitul înfloritului şi începutul creşterii boabelor;
c. Debutul maturării strugurilor;
6. Polenizarea la viţa de vie se realizează:
a. Entomofil;
b. Cu ajutorul apei din precipitaţii.
c. Anemofil;

7. Principalele procese biologice care se petrec în boabe pe parcursul maturării strugurilor sunt:
a. Creşterea acidităţii, a conţinutului în zaharuri şi a fermităţii boabelor;
b. Reducerea fermităţii bobului, acumularea zaharurilor şi reducerea
acidităţii ;
c. Reducerea acidităţii, creşterea conţinutului în zaharuri şi creşterea
fermităţii pereţilor celulari.

8. Fenomenul de mărgeluire reprezintă:

a. Modificarea culorii boabelor, care capătă o culoare sidefie;
b. Creşterea partenocarpică a bobului până la mărimea unui bob de mazăre;
c. Dezvoltarea compactă a ciorchinilor.

1
9. Coeficientul de fertilitate relativ (C.f.r.) reprezintă:
a. Producţia de struguri formată pe un lăstar al butucului;
c. Numărul mediu de inflorescenţe formate pe un lăstar al butucului;
b. Numărul mediu de inflorescenţe formate pe un lăstar fertil al butucului.
10. Indicele de productivitate relativ (Ipr) reprezintă:
a. Producţia medie de struguri a unui lăstar fertil pe putuc;
b. Producţia medie de struguri a unui lăstar steril pe putuc;
c. Producţia medie de struguri a unui lăstar pe putuc.
11. Principalele glucide care se acumulează în boabe sunt:
a. Zaharoza şi în cantităţi mici fructoza;
b. Glucoza şi fructoza;
c. Numai fructoza;

12. Principalii acizi care sunt prezenţi în boabe pe parcursul maturării boabelor sunt:
a. Tartric, malic şi citric;
b. Oxalic, fumaric şi tartric;
c. Lactic, malic şi tartric.

13. Maturitatea deplină a strugurilor se realizează atunci când:

a. Conţinutul total de zaharuri este cuprins între 180-200g/l de must;
b. Conţinutul total de acizi este cuprins între 4-6 g/l H2SO4;
c. Conţinutul în zaharuri şi aciditate este în parametrii specifici soiului iar
masa a 100 de boabe este constantă pentru câteva zile.

14. Etapele de pregătire a terenului pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole sunt:
a. Desfundat, arat, udat şi fertilizat;
b. Defrişat, fertilizat, afânarea adâncă a solului, nivelat desfundătura;
c. Arat, fertilizat şi udat.

15. Condiţii bune din punct de vedere ecologic pentru soiurile de struguri pentru vin se întâlnesc:
a. În zona colinară, cu altitudini cuprinse între 100-400 m, şi versanţi cu
expoziţii însorite;
b. În zonele cu altitudini de maxim 100 m, cu soluri fertile şi apă freatică aproape
de suprafaţă;
c. În zona colinară înaltă cu altituni cuprinse între 500-800 m, şi versanţi cu
expoziţii însorite;

16. Pe terenurile destinate înfiinţării plantaţiei viticole nivelul apei freatice trebuie să fie:
a. La cel puţin 1,5-2,0 m faţă de suprafaţa solului;
b. La cel mult 1,5-2,0 m faţă de suprafaţa solului;
c. La cel mult 4,0-5,0 m faţă de suprafaţa solului

17. Organizarea terenului pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole cuprinde:

a. Stabilirea succesiunii lucrărilor necesare pentru înfiinţarea plantaţiei;
b. Împărţirea terenului în unităţi de exploatare;
c. Stabilirea zonelor de întoarcere de la capătul tarlalelor.

2
18. Factorii pedologici limitativi pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole sunt:
a. Textura solului, conţinutul solului în calcar, conţinutul solului în săruri
solubile;
b. Numai conţinutul în calcar;
c. Pentru viţa de vie nu există factori pedologici limitativi.

19. Afânarea adâncă a solului în vederea înfiinţării plantaţiei viticole se realizează la adâncimea:
a. 30-40 cm;
b. 50-70 cm;
c. 80-100 cm

20. Pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole se foloseşte ca meterial de plantare:

a. Viţe altoite din soiurile recomandate pentru zona respectivă, provenit de la
producători autorizaţi;
b. Viţe altoite sau nealtoite în funcţie de condiţiile ecologice;
c. Viţe altoite în cazul soiurilor „nobile” şi viţe nealtoite în cazul hibrizilor direct
producători.

21. Sistemul de cultură neprotejat se practică în arealele în care:

a. Temperaturile negative din timpul prioadei de repaus pun rar în pericol cultura
viţei de vie (maxim 2-3 ani din 10);
b. Temperaturile din perioada de vegetaţie sunt în parametri optimi pentru viţa de
vie;
c. Temperaturile negative din timpul prioadei de repaus pun foarte rar în
pericol cultura viţei de vie (maxim 1-2 ani din 10);

22. Plantarea viţei de vie se recomandă:

a. Numai primăvara în luna martie, începutul lunii aprilie
b.Toamna, după căderea frunzelor până la venirea iernii (luna noiembrie,
începutul lunii decembrie)
c. Toată perioada de repaus relativ.

23. Rezistenţa la sărurile solubile a portaltoilor folosiţi în România este în general cuprinsă între:
a. 0,2-0,5 ‰;
b. 1,0-4.0 ‰;
c. 4,0-10,0‰.

24 Distanţele de plantare pentru înfiinţarea plantaţiei se stabilesc în funcţie de:

a. Condiţiile ecologice ale zonei şi tradiţia locală;
b. Vigoarea altoiului şi portaltoiului, favorabilitatea condiţiilor ecologice,
sistemul de susţinere, tehnologia aplicată;
c. Volumul anual al precipitaţiilor şi vigoarea soiului altoi.

3
25.Forma de conducere recomandată astăzi în plantaţiile viticole este:
a. Forma clasică de conducere care se pretează la toate soiurile cultivate,
b. Numai forme semiânalte de conducere;
c. Forme de conducere semiânalte în cazul soiurilor pentru struguri de
vin şi forme semiînalte sau înalte de conducere în conducere în cazul
soiurilor pentru struguri de masă.

26. Fasonarea viţelor pentru plantare se face de regulă astfel:

a. Cordiţa la 1-2 ochi şi rădăcinile la 1,0-2,0 cm;
b. Cordiţa la 3-4 ochi şi rădăcinile la 8,0-10,0 cm;
c. Cordiţa la 6-8 ochi şi rădăcinile la 10,0-15,0 cm;

27. Plantarea viţei de vie se poate face cu plantatorul în cazul în care:

a. Terenul este fertil şi foarte bine pregătit, cu fasonarea scurtă a viţelor,
cordiţa la 1-2 ochi şi rădăcinile la 1,0 cm
b. Această metodă de plantare se poate practica în orice situaţie;
c. Se plantează soiuri pentru struguri de vin.

28. Plantarea de vară a viţei de vie se face, de regulă, pentru:

a. Înfiinţarea plantaţiilor la soiurile pentru struguri de masă;
b. Completarea golurilor;
c. Înfiinţarea plantaţiilor la soiurile pentru struguri de vin.

29. În cazul pierderilor de muguri principali de până la 20-30%, la tăierea de fructificare se

iau următoarele măsuri:
a. Tăierea de rodire se execută cu sarcină normală de ochi, fără nici o măsură
suplimentară;
b. Tăierea de rodire se execută cu sarcină de ochi compensată proporţional cu
pierderile de muguri;
c. Tăierea de rodire se execută numai după pornirea în vegetaţie.

30. La tipul de tăiere „Cordonul Cazenave“ ca elemente de rod se utilizează:

a. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o coardă de 10-12 ochi;
b. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o cordiţă de 4-6 ochi ochi;
c. Numai coarde de rod de 10-12 ochi.

31. La tipul de tăiere „Guyot pe tulpină“ ca elemente de rod se utilizează:

a. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o coardă de 10-12 ochi;
b. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o cordiţă de 4-6 ochi ochi;
c. Numai coarde de rod de 10-12 ochi.

32. Cepul de siguranţă reprezintă:

a. Un cep de 2-3 ochi plasat la capătul unui cordon lung;
b. Un cep de 2-3 ochi plasat la baza butucului, la nivelul solului;
c. Un cep de 1-2 plasat la baza cordonului.

4
33. Cepul de înlocuire reprezintă:
a. Un cep de 2-3 ochi plasat la capătul unui cordon lung;
b. Un cep de 2-3 ochi plasat la baza butucului, la nivelul solului;
c. Un cep de 1-2 plasat aproape de elementul de schelet.

34. Cordiţa de rod reprezintă:

a. Un element de rod cu lungimea de 3-6 ochi;
b. Un element de rod cu lungimea de 2-5 ochi;
c. Un element de rod cu lungimea de 4-7 ochi.

35. Veriga de rod reprezintă:

a. O asociere între un cep de înlocuire şi un cep de rod;
b. O asociere între un cep de înlocuire şi o cordiţă sau o coardă de rod;
c. O asociere între doi cepi de rod, iar cel cu poziţie inferioară este mai scurt, de
1-2 ochi;

36. Determinarea viabilităţii mugurilor se recomandă să se execute:

a. Imediat după terminarea tăierii de fructificare;
b. După fiecare val de temperaturi scăzute care pun în pericol viţa de vie, dar
cel puţin odată înainte de începerea tăierii de fructificare;
c. La începutul lunii februarie.

37. Încărcătura sau sarcina de rod reprezintă:

a. Numărul de ochi de iarnă care se rezervă pe butuc la tăierea de rodire;
b. Numărul de elemente de rod formate pe butuc;
c. Numărul de cepi de rod rezervaţi pe butuc.

38. Compensarea sarcinii de rod a butucului se recomandă:

a. Când pierderile de muguri sunt cuprinse între10-30%;
b. Când pierderile de muguri sunt cuprinse între30-80%;
c. Când pierderile de muguri sunt peste 95%.

39. Reducerea sarcinii de rod a butucului se recomandă:

a. După anii cu producţii mari de struguri;
b. După anii în care a fost afectat sever butucul din diferite cauze: secetă
excesivă, atac puternic de bili, dăunători, grindină;
c. După iernile aspre, cu pierderi mari de muguri.

40. Amplificarea sarcinii de rod a butucului se recomandă:

a. În situaţia în care în tehnologia de întreţinere a plantaţiei se prevăd măsuri
suplimentare (fertilizare, irigare etc.), care contribuie la o mai bună dezvoltare a
butucilor;
b. Amplificarea sarcinii de rod a butucului nu se recomandă;
c. Numai în situaţia în care la tăierea de rodire umiditatea solului este în limite
normale.

5
41. Sistemul de tăiere scurt se caracterizează prin:
a. Folosirea la tăiere în exclusivitate a coardelor de rod;
b. Folosirea la tăiere a verigilor de rod;
c. Folosirea la tăiere numai a cepilor de rod.

42. Tăierile de fructificare au ca principal scop:

b. Normarea producţiei de struguri;
a. Dirijarea elementelor de rod pe sistemul de
susţinere; c. Formarea lemnului de rod.

43. Perioada optimă pentru executarea tăierilor de rodire este:

a. Toată perioada de repaus relativ;
b. Primăvara, după trecerea îngheţurilor de iarnă, până la pornirea viţei de
vie în vegetaţie, sfârşitul lunii februarie- luna martie;
c. Toamna până la venirea gerurilor de iarnă.

44. Completarea golurilor cu viţe tinere din şcoala de viţe se recomandă:

a. În primii primii ani de după înfiinţarea plantaţiei; b.
Începând cu anul III de la înfiinţarea plantaţiei;
c. Numai în primul an după înfiinţarea plantaţiei.

45. Completarea golurilor prin marcotaj se recomandă:

a. În primii ani de după înfiinţarea plantaţiei;
b. în plantaţiile care au depăşit vârsta de 10-15 ani;
c. în plantaţiile care au depăşit vârsta de 5-7 ani.

46. Completarea golurilor prin prelungirea cordoanelor se execută.

a. Concomitent cu tăierile de fructificare;
b. Toamna imediat după căderea frunzelor;
c. După trecerea pericolului temperaturilor negative care pun în pericol cultura
viţei de vie.

47. Plivitul lăstarilor de pe elementele de rod se execută atunci când:

a. Lăstarii ating 60-80 cm lungime;
b. Inflorescenţele devin vizibile pe lăstar.
c. Cu câteva zile înainte de înfloritul viţei de vie.

48. Dirijatul lăstarilor în plantaţiile viticole mature se execută:

a. De regulă de trei ori: înainte de înflorit, la sfîrşitul lunii iunie şi la sfărşitul
lunii iulie;
b. Lăstarii nu se dirijează, de regulă sunt lăsaţi să crească liber;
c. O singură dată, imediat după apariţia inflorescenţelor, când lăstarii au lungimea
de 50-60 cm.

6
49. Normarea şi scurtarea inflorescenţelor reprezintă o operaţiune specifică soiurilor:
a. Pentru struguri de masă;
b. Pentru struguri de vin;
c. Pentru toate soiurile cultivate de viţă de vie.
50. Cîrnitul lăstarilor reprezintă:
a. Îndepărtarea vârfului de creştere al lăstarului cu 1-2 frunzuliţe;
b. Îndepărtarea vârfului lăstarului cu 5-7 frunze tinere;
c. Îndepărtarea frunzelor de pe vîrful lăstarului

51. Cârnitul lăstarilor la viţa de vie se execută:

a. Cârnitul lăstarilor nu se recomandă la viţa de vie;
b. la începutul lunii iulie, cu circa trei săptămîni înainte de pîrgă;
c. atunci când creşterea lăstarilor a încetinit semnificativ, a început
maturarea lăstarilor şi a strugurilor (în luna august).

52. Normarea inflorescenţelor se recomandă a se efectua:

a. Înainte de înflorit;
b. Când boabele ating o dimensiune de circa 5
mm, c. La pârgă.

53. Scurtarea inflorecenţelor se face pentru:

a. A grăbi maturarea strugurilor;
b. Dezvoltarea unor boabe uniforme ca mărime şi maturare;
c. Creşterea producţiei de struguri.

54. Desfrunzitul parţial are rolul:

a. De a stimula creşterea lăstarilor;
b. De a stimula maturarea strugurilor şi de a frâna dezvoltarea bolilor;
c. De a stimula maturarea lăstarilor.

55. Ciupitul lăstarilor reprezintă:

a. Îndepărtarea vârfului de creştere al lăstarului cu 1-2 frunzuliţe;
b. Îndepărtarea vârfului lăstarului cu 5-7 frunze tinere;
c. Îndepărtarea frunzelor de pe vîrful lăstarului

Conf. dr. Mustea Mihai

7
Disciplina AMPELOGRAFIE

Întrebari pentru examenul de diplomă - 2020

1. Criteriul de clasificare al vitelor portaltoi îl constituie:

a. originea genetică;
b. lungimea utilă a coardei;
c. adâncimea sistemului radicular.

2. Portaltoiul Selecţia Oppenheim 4 face parte din grupa:

a. portaltoilor europeo-americani;
b. portaltoilor hibrizi complecşi;
c. portaltoilor americo-americani

3. Portaltoii americani au rezultat din speciile de viţă americană prin:

a. hibridare naturală;
b. selecţie clonală;
c. hibridare sexuată controlată.

4. La viţele portaltoi se deosebeşte:

a. vigoare proprie;
b. vigoare intrinsecă şi vigoare indusă;
c. vigoarea transmisă viţelor altoite.

5. Clasificarea viţelor portaltoi privind rezistenţa la filoxeră se face în funcţie de:

a. gradul de rezistenţă la filoxera galicolă;
b. gradul de rezistenţă la filoxera radicicolă;
c. gradul de rezistenţă la filoxera radicicolă şi galicolă;

6. Grupa Berlandieri x Riparia se caracterizează prin rezistenţă la secetă:

a. mică;
b. mijlocie;
c. foarte mare.

7. Marea majoritate a viţelor portaltoi au o rezistenţă la sărurile nocive din sol cuprinsă între :
a. 0,1-0,2‰ ;
b. 0,8-1‰ ;
c. 0,3-0,4 ‰.

8. In plantaţiile viticole pe rod afinitatea viţelor portaltoi faţă de soiul vinifera cultivat, poartă
numele de:
a. afinitate intrinsecă;
b. afinitate de producţie;
c. afinitate viticolă.

1
9. În anii cu exces de precipitaţii, în plantaţiile de portaltoi din grupa europeo-americani,
ce boală criptogamică se poate manifesta:
a. făinarea viţei de vie (Uncinula necator);
b. putregaiul cenuşiu al strugurilor (Botryotinia fuckeliana);
c. mana viţei de vie (Plasmopara viticola).

10. Gradul de rezistenţă la cloroză, în cazul viţelor portaltoi, este determinat de:
a. conţinutul în carbonat de calciu activ din sol;
b. conţinutul de fier din sol;
c. conţinutul de NPK din sol.

11. Care sunt zonele de favorabilitate ale culturii vițelor portaltoi în România:
a. zona favorabilă și zona tolerată
b. zona foarte favorabilă, zona favorabilă și zona cu favorabilitate mijlocie
c. zona foarte favorabilă și zona favorabilă

12. Zonarea portaltoilor pe podgorii se face în fucție de criteriile:

a. criteriile biologice și criteriile ecopedologice;
b. criteriile ecopedologice și criterile morfologice;
c. criteriile biologice și criteriile ampelografice.

13. Soiurile pentru struguri de masă, faţă de soiurile pentru struguri de vin, în general,
sunt mai sensibile la:
a. la viroze;
b. ger şi bolile criptogamice;
c. la filoxeră.

14. La soiurile pentru struguri de masă cu vigoare mare de creştere distanţele de plantare
recomandate sunt:
a. 2,2-2,5/1,2 m;
b. 2,5-3,0/1,4-1,6 m;
c. 2,0-2,2/1,0-1,2 m.

15. La soiurile de masă care au un procent de lăstari fertili mai mare de 75%, prin plivit se
înlătură:
a. 25-50% din lăstarii sterili;
b. 25% din lăstarii fertili;
c. toţi lăstarii sterili.

16. Maturarea strugurilor la soiurile pentru struguri de masă se eşalonează în intervalul epocilor:
a. II-IV;
b. V-VII;
c. I-VII.

2
17. La soiurile pentru struguri de masă, în general, boabele sunt:
a. mari, cu pulpa cărnoasă şi crocantă;
b. mijlocii, cu pulpa zemoasă şi nearomată;
c. mici, cu pulpa vâscoasă şi gust foxat.

18. Cel mai răspândit tip de tăiere la soiurile de masă este

a. tăierea tip Teremia
b. Cap înălțat dr. Guyot pe tulpină/semitulpină;
c. cordonul bilateral speronat pe semitulpină

19. Consumul mediu anual de elemente nutritive (N, P, K) la soiurile pentru vinuri albe este de:
a. 230-240 kg/ha substanţă activă;
b. 250-255 kg/ha substanţă activă;
c. 290-340 kg/ha substanţă activă.

20. În cazul soiurilor tinctoriale, acumularea substanţelor colorante se face:

a. în pieliţa boabelor şi în mezocarp;
b. numai în pieliţa boabelor;
c. numai în mezocarp.

21. La soiurile de vin diferențierea mugurilor de rod se face cu precădere:

a. la vîrful coardei;
b. la mijlocul coardei;
c. la baza coardei.

22. Raportul NPK care favorizează creşterea conţinutului în zaharuri, în cazul soiurilor
pentru struguri de vin este:
a. 1,5 : 1,0 : 1,5;
b. 1,0 : 1,5 : 1,5;
c. 2,0 : 2,0: 1,0.

23. Raportul NPK care favorizează, sporirea acidităţii totale a mustului, în cazul soiurilor
pentru struguri de vin este:
a. 1,3 : 1,7: 1,5;
b. 2,0 : 2,0: 1,0.
c. 1,5 : 1,0 : 1,5.

24. La soiurile pentru struguri de vin, în general, mezocarpul (pulpa) bobului este:
a. moale și zemoasă;
b. cărnoasă și crocantă;
c. vîscoasă, cu gust foxat.

25. Recoltarea soiurilor pentru vinuri albe de masă se face:

a. la supramaturarea strugurilor;
b. la botritizarea strugurilor;
c. la realizarea maturării depline a strugurilor.

3
 1

USAMV IAȘI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ
DISCIPLINA: OENOLOGIE

TEST GRILĂ
PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ, SESIUNEA IUNIE 2020

1. Pe etichetele buteliilor cu vin comercializate se regăsesc în mod obligatoriu

următoarele informații:
a. concentrația alcoolică
b. concentrația de SO2
c. denumirea producătorului și/sau îmbuteliatorului
2. La învechirea vinurilor, temperatura optimă de stocare trebuie să fie de :
a. 24 °C
b. 12 °C
c. 4 °C
3. Fermentația alcoolică a mustului este efectuată de către:
a. bacterii
b. aditivii de fermentare
c. levuri
4. Faza de maturare a vinului durează până la:
a. îmbuteliere
b. filtrarea vinului
c. primul pritoc
5. În timpul fazei de formare a vinului începe depunerea :
a. metalelor grele
b. sărurilor tartrice
c. dioxidului de carbon
6. Faza de învechire a vinurilor începe după:
a. tragerea vinului de pe drojdie
b. îmbutelierea vinului
c. cel de-al doilea pritoc
7. Maturarea vinurilor roșii se realizează cel mai bine în :
 2

a. butelii de sticlă
b. butoaie sau budane din lemn de stejar
c. cisterne rotative
8. În timpul maturării vinului, din lemnul butoiului sunt extrase :
a. taninuri
b. acid tartric
c. substanțe cu azot
9. Începutul fazei de degradare a vinului se poate constata :
a. vizual, prin observarea decolorării vinului
b. prin determinarea raportului glucoză-fructoză
c. organoleptic, prin degustare
10. Una din cauzele apariției golurilor din vasele de păstrare din lemn este dată de:
a. depunerea sărurilor tartrice
b. evaporarea vinului
c. sedimentarea drojdiei la fundul vasului
11. Umplerea periodică a golurilor din vasele de păstrare se execută cu :
a. un vin roșu mai puțin extractiv
b. un vin alb de calitate mai buna
c. un vin din aceeași categorie de calitate
12. Vinul poate fi păstrat în cisterne incomplet pline prin următoarele procedee :
a. refrigerare a vinului
b. suprasulfitare
c. introducere de gaze inerte
13. Pritocul deschis se aplica la :
a. vinurile cu mirosuri sulfhidrice
b. vinurile licoroase
c. vinurile aromate
14. Cupajarea vinurilor are ca scop:
a. obținerea de vinuri roze din vinuri albe și roșii
b. obținerea unui vin cu caracteristici mai bune decât a partenerilor folosiți
c. obținerea de vinuri cu concentrație alcoolică ridicată
15. În vin, dioxidul de sulf are efect :
a. antitermic
b. antioxidant
 3

c. antistatic
16. Proporția cea mai mare de dioxid de sulf din vin este reprezentata de:
a. dioxidul de sulf liber
b. dioxidul de sulf activ
c. dioxidul de sulf combinat
17. Numărul de pritocuri care se aplică obișnuit în primul an de păstrare a vinului este de:

a. unul
b. patru
c. opt
18. Primul pritoc se execută :
a. după fermentare
b. după îmbuteliere
c. după învechire
19. În vinificație, ca antioxidant se mai utilizează:
a. acidul acetic
b. acidul ascorbic
c. acidul citric
20. Tratarea vinurilor dulci cu acid sorbic se face cu scopul de a preveni :
a. oxidarea
b. precipitarea sărurilor tartrice
c. refermentarea
21. Macerația mustuielii are ca scop:
a. extragerea acidității
b. extragerea alcoolului
c. extragerea compușilor de culoare
22. Termomacerarea este un procedeu folosit la:
a. producerea vinurilor albe
b. producerea vinurilor roșii
c. producerea vinurilor dulci
23. Deburbarea mustului reprezintă:
a. transvazarea mustului în vasele de fermentare
b. îmbogățirea mustului cu activatori de fermentare
c. limpezirea mustului
24. Tehnologia de producere a vinurilor albe seci implică :
 4

a. macerarea-fermentarea la temperaturi ridicate

b. macerarea-fermentarea la temperaturi scăzute
c. fermentarea la temperaturi scăzute
25. Tehnologia de producere a vinurilor roze implică:
a. macerație prefermentativă de scurta durata
b. cupajarea unui vin alb cu un vin roșu
c. macerarea fermentarea pe boștină cel puțin două săptămâni
26. În tehnologia clasică de obținere a vinurilor roșii, presarea se execută:
a. după zdrobirea strugurilor
b. după macerare-fermentare
c. după fermentația malolactică
27. Egalizarea vinurilor are ca scop:
a. obținerea de vinuri diferite calitativ
b. obținerea unui lot omogen de vin din același soi și an de recoltă
c. obținerea de vinuri stabilizate
28. În tehnologia de obținere a vinurilor roșii, fermentația alcoolică poate avea loc:
a. imediat după fermentația malolactică
b. imediat după primul pritoc
c. în același timp cu macerația
29. Fermentația malolactică este indusă de:
a. bacterii din genul Acetobacter
b. bacterii din genul Oenococcus
c. levuri din genul Saccharomyces
30. Fermentația malolactică este o practica curentă întâlnită la obținerea:
a. vinurilor materie prima pentru spumante
b. vinurilor albe demidulci și dulci
c. vinurilor roșii de calitate
31. Tratamentul cu clei de pește are ca scop:
a. deproteinizarea vinului
b. eliminarea excesului de monozaharide din vinuri
c. limpezirea vinurilor roșii
32. Acidificarea musturilor și vinurilor se poate face prin:
a. fermentație malolactică
b. adaos de acetaldehidă
 5

c. adaos de acid tartric

33. Oțetirea vinurilor este produsa de:
a. levuri peliculare
b. bacterii aerobe
c. bacterii anaerobe
34. Floarea vinurilor este produsă de:
a. bacterii aerobe
b. fungi
c. levuri peliculare
35. Casarea ferica este datorată:
a. conținutului ridicat de ferocianură de potasiu din vin
b. conținutului ridicat de fier în stare ionică din vin
c. conținutului ridicat de fier din semințele strugurilor
36. Sistarea prematură a fermentației alcoolice are ca scop:
a. obținerea de vinuri demiseci, demidulci sau dulci
b. obținerea de vinuri cu aciditate totală scăzută
c. obținerea de vinuri spumante
37. Refrigerarea vinului are ca scop eliminarea excesului de:
a. tartrat acid de potasiu
b. acid metatartric
c. acid sorbic
38. Tratamentul vinurilor cu ferocianura de potasiu are ca scop reducerea cantității de:
a. cianuri
b. fier
c. potasiu
39. Extragerea compușilor de culoare în timpul macerării fermentării pe boștina este
favorizată de:
a. pritocul prematur al vinului
b. remontarea mustului
c. tratamentul cu cărbune activ
40. Cisternele rotative sunt folosite în vinificație pentru:
a. depozitarea drojdiei de vin
b. transportul vinurilor în incinta cramei
c. macerarea-fermentarea pe boștină
 6

41. Deburbarea mustului se poate efectua prin:

a. centrifugare
b. agitare energică
c. tratament cu rășini schimbătoare de ioni
42. Stimularea fermentației malolactice este favorizată de:
a. temperaturi sub 8 °C
b. aerarea vinului
c. prezența în cantități mărite a dioxidului de sulf sub formă liberă
43. Tratamentul vinului cu cărbune activ are ca scop:
a. decolorarea vinurilor
b. dezodorizarea vinurilor
c. scăderea acidității vinurilor
44. Pentru eliminarea mirosurilor sulfhidrice din vinuri se poate utiliza:
a. CuSO4
b. H2SO4
c. Na2CO3
45. Dintre glucidele prezente în struguri și must, ponderea cea mai mare este ocupată de:

a. hexoze
b. pentoze
c. heterozide
46. Fermentația malolactică decurge bine la:
a. pH sub 3
b. pH egal 3
c. pH peste 3,5
47. Dezacidificarea vinurilor se poate realiza prin:
a. fermentație malolcatică
b. tratament cu CaCO3
c. tratament cu acid sorbic
48. Limpezirea musturilor se realizează:
a. gravitațional, prin sedimentare și decantare
b. prin centrifugare
c. prin tratamente cu coloizi protectori
49. Casarea oxidazică poate fi prevenită prin:
a. aerarea periodică a vinului
 7

b. utilizarea enzimelor proteolitice

c. sulfitarea vinului
50. Tratamentul vinului cu acid metatartric are ca scop:
a. scăderea acidității volatile
b. prevenirea casărilor metalice
c. prevenirea temporară a precipitărilor tartrice

Titular disciplină
Prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea