Specializarea de Agricultură

LISTA
întrebărilor pentru proba de Fitotehnie
AGRONOMIADA – 2016

1. Procesul de înfrăţire la grâul de toamnă este favorizat de:

a. Zilele însorite şi temperaturile de 8-10oC.
b. Zilele însorite, nopţile răcoroase şi temperaturile de 12-16oC.
c. Umiditate, zile lungi şi însorite, cu temperaturi de 12-16oC.
2. Cele mai mari pagube la grâul de toamnă determinate de temperaturile scăzute se înregistrează în cazul culturilor:
a. Aflate la început de germinaţie (are loc fenomenul de “clocire a semințelor”);
b. Surprinse de ger în curs de răsărire (faza de coleoptil).
c. Aflate în faza de înflorit-fecundare.
3. Plantele foarte bune premergătoare pentru grâul de toamnă sunt:
a. Floarea-soarelui, porumbul, rapiţa de toamnă, meiul.
b. Mazărea, fasolea, rapița, borceagul.
c. Meiul, ovăzul, sfecla pentru zahăr, cartoful de toamnă.
4. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă sunt:
a. Soia, porumbul, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr.
b. Soia, mazărea, fasolea, sorgul.
c. Meiul, ovăzul, borceagul, năutul.
5. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sămânţa de grâu destinată semănatului sunt următoarele:
a. Sămânţă dintr-un soi zonat, din categoria de Bază, cu puritatea fizică min. 85%, germinaţia min. 98% şi MMB mijlocie.
b. Sămânţă dintr-un soi zonat, din categoriile Bază, C1 şi C2, cu puritatea fizică min. 98%, germinaţia min. 85% şi MMB cât
mai mare.
c. Sămânță liberă de boli și dăunători, tratată, cu puritatea fizică și germinaţia de min. 90%.
6. Factorii în funcţie de care se stabileşte densitatea la semănat pentru grâul de toamnă sunt:
a. Conţinutul solului în NPK, textura şi structura solului.
b. Capacitatea de înfrăţire a soiului, data semănatului, calitatea patului germinativ, umiditatea solului.
c. Rezistenţa soiului la temperaturi scăzute, secetă şi dezvoltarea sistemului radicular.
7. Care sunt principalii dăunători care atacă plantele de grâu de toamnă:
a. Eurygaster ssp., Anisoplia sp., Haplodiplozis marginata, Lema melanopa.
b. Helminthosporium turcicum, Mycosphaerella graminicola, Haplodiplozis marginata, Lema melanopa.
c. Ustilago maydis, Sorosporium holci-sorghi, Eurygaster ssp., Anisoplia sp,
8. Care sunt principalele boli care atacă plantele de grâu de toamnă:
a. Helminthosporium turcicum, Ustilago maydis, Sorosporium holci-sorghi.
b. Blumeria graminis, Fusarium graminearum, Mycosphaerella graminicola.
c. Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Plasmopara helianthi.
9. Şiştăvirea boabelor de grâu se produce în condiţii de:
a. Temperaturi mai mici de 30˚C şi vânturi uscate.
b. Temperaturi mai mici de 30˚C şi vânturi umede.
c. Temperaturi mai mari de 30˚C şi vânturi uscate.
10. Plantele de grâu de toamnă, bine înfrăţite şi călite, pot rezista la temperaturi scăzute de până la:
a. -15 ... -18°C la nivelul frunzelor.
b. -15 … chiar -20°C la nivelul nodului de înfrăţire.
c. -22 ... -25°C la nivelul nodului de înfrăţire.
11. Coeficientul de transpiraţie la grâul de toamnă are valori de:
a. 450 – 550.
b. 200 – 250.
c. 350 – 400.

1
12. Pentru a germina, boabele de grâu absorb:
a. 40 – 50% apă raportat la masa uscată a boabelor.
b. 50 – 100% apă raportat la masa uscată a boabelor.
c. 120 – 150% apă raportat la masa uscată a boabelor.
13. Până la venirea iernii, plantele de grâu de toamnă trebuie să acumuleze o sumă de:
a. 450 - 500oC temperaturi pozitive.
b. 450 - 500oC temperaturi mai mari de 5oC.
c. 500 - 600oC temperaturi mai mari de 0oC.
14. Epoca optimă de semănat la grâul de toamnă în România este:
a. 20 – 30 septembrie.
b. 1 – 10 octombrie.
c. 10 – 25 octombrie.
15. Densitatea de semănat la grâul de toamnă este cuprinsă între:
a. 450 – 600 b.g./m2.
b. 150 – 300 b.g./m2.
c. 650 – 850 b.g./m2.
16. Care sunt factorii în funcţie de care se stabileşte densitatea la semănat pentru grâul de toamnă?
a. Capacitatea de înfrăţire a soiului, data semănatului, calitatea seminţelor, calitatea patului germinativ,
b. Capacitatea de înfrăţire a soiului, data semănatului, calitatea patului germinativ, umiditatea solului.
c. Capacitatea de înfrăţire a soiului, data semănatului, calitatea patului germinativ, fertilitatea solului.
17. Procentul de răsărire în câmp la grâul de toamnă depinde de:
a. Tratamentele efectuate la sămânţă, umiditatea solului, gradul de îmburuienare.
b. Tratamentele efectuate la sămânţă, umiditatea solului, calitatea patului germinativ.
c. Semănătoarea folosită, calitatea patului germinativ, fertilitatea solului.
18. Norma de semănat la grâul de toamnă este cuprinsă, de regulă, între:
a. 150 – 180 kg/ha.
b. 200 – 250 kg/ha.
c. 280 – 300 kg/ha.
19. Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. şi Aelia spp) se recomandă tratamente pentru combaterea larvelor:
a. După ce acestea au trecut de vârsta a 2-a, la început de iunie şi la un PED de 3 larve/m2.
b. Înainte ca acestea să treacă de vârsta a 2-a, la sfârşit de mai şi la un PED de 5 larve/m2.
c. Indiferent de vârstă şi perioada calendaristică, la un PED de 5 larve/m2.
20. Recoltarea mai timpurie a lanurilor de grâu atacate înainte de migrarea dăunătorilor în sol se recomandă în cazul:
a. Atacului de Lema (Oulema) melanopa.
b. Atacului de Haplodiplozis marginata.
c. Atacului de Anisoplia spp.
21. Umiditatea optimă a boabelor de grâu la recoltare este:
a. 15-17%.
b. 14-15%.
c. 13-14%.
22. Spicele „ştirbe” la secară rezultă în următoarele condiţii:
a. Vreme ploioasă sau condiţii de vânt la maturitatea deplină, care favorizează scuturarea boabelor.
b. Vreme ploioasă şi rece sau vreme uscată şi foarte caldă în perioada diferenţierii organelor florale.
c. Vreme ploioasă şi rece sau vreme uscată şi foarte caldă în perioada înfloririi.
23. Secara se seamănă:
a. În acelaţi timp cu grâul şi la o adâncime de semănat mai mare.
b. Cu 5-10 zile înaintea grâului şi la o adâncime de semănat mai mică.
c. La 5-10 zile după grâu şi la o adâncime de semănat mai mică.
24. Boabele de triticale prezintă:
a. Sensibilitate la încolţirea în spic şi la spargere.
b. Rezistenţă la încolţirea în spic şi sensibilitate la spargere.
c. Sensibilitate la încolţirea în spic şi rezistenţă la spargere.
25. Comparativ cu celelalte cereale de toamnă, orzul comun de toamnă are nevoie de un:
a. Climat mai umed în timpul ierni, fiind mai sensibil la aprovizionarea cu apă în această perioadă.
b. Climat mai blând în timpul iernii, fiind cel mai puţin rezistent la temperaturile scăzute.
c. Climat mai uscat în timpul ierni, fiind cel mai puţin afectat de uscăciune.
26. De regulă, orzul de toamnă se seamănă:
a. Înaintea grâului de toamnă sau la începutul epocii optime pentru grâul de toamnă.
b. Spre sfârşitul epocii optime de semănat a grâului de toamnă.
c. După semănatul grâului de toamnă.

2
27. Orzul are o putere de străbatere a solului:
a. Asemănătoare grâului.
b. Mai bună decât a grâului.
c. Mai slabă decât a grâului.
28. Orzul cu două rânduri dă producţii de cea mai bună calitate:
a. În zonele de cultură din sudul ţării, cu un climat mai cald şi uscat.
b. În zonele de cultură cu un climat mai umed şi mai răcoros.
c. Îndiferent de zona de cultură, acolo unde se asigură fertilizarea cu îngrăşăminte chimice.
29. Orzul are o putere de străbatere a solului:
a. Asemănătoare grâului.
b. Mai bună decât a grâului.
c. Mai slabă decât a grâului.
30. Ovăzul este o plantă a regiunilor:
a. Cu climă umedă şi veri răcoroase.
b. Cu climă umedă şi veri calde.
c. Cu climă mai uscată şi veri calde.
31. Cele mai importante pagube la ovăz le produce:
a. Eurygaster ssp. şi Aelia ssp.
b. Lema melanopa.
c. Zabrus tenebrioides.
32. Comparativ cu alte cereale, ovăzul:
a. Se coace mai neuniform şi este mai sensibil la scuturare.
b. Se coace mai uniform şi este mai sensibil la scuturare.
c. Se coace mai uniform şi este mai rezistent la scuturare.
33. Porumbul realizează producţii apropiate de potenţialul său productiv pe soluri:
a. Cu o bună capacitate de înmagazinare a apei, bine aprovizionate cu zinc, slab structurate, nisipo-lutoase, de la moderat
acide până la moderat alcaline.
b. Profunde, bine aprovizionate cu potasiu, structurate, argilo-lutoase, de la moderat acide până la moderat alcaline.
c. Profunde, fertile, structurate, lutoase, neutre, slab acide sau slab alcaline .
34. Monocultura la porumb determină înrăutăţirea însuşirilor solului prin:
a. Creşterea valorilor pH şi a porozităţii solului.
b. Reducerea conţinutului în humus, deteriorarea structurii, acidifierea solului.
c. Compactarea solului şi modificarea texturii.
35. Simptomele carenţei de zinc pot apare la porumb în anumite situaţii speciale:
a. La administrarea unor doze prea mari de îngrăşăminte cu potasiu.
b. La administrarea unor doze prea mari de îngrăşăminte organice.
c. Pe solurile cu pH ridicat şi în condiţiile unei fertilizări cu cantităţi mari de fosfor.
36. Sămânţa de porumb pentru semănat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a. Puritatea min. 98% şi germinaţia min. 90%.
b. Puritatea min. 99% şi germinaţia min. 85%.
c. Puritatea min. 99%, germinaţia min. 80%.
37. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină cont la stabilirea densităţii culturilor de porumb sunt:
a. Regimul termic din zona de cultivare.
b. Hibridul cultivat, umiditatea solului la desprimăvărare şi fertilitatea solului.
c. Recolta prevăzută a se obţine şi calitatea recoltei.
38. Prin stabilirea densităţii de semănat la sorgul pentru boabe se urmăreşte ca la recoltare să se obţină:
a. 150-200 mii plante recoltabile/ha, iar pe nisipuri şi sărături 100-150 mii plante recoltabile/ha.
b. 100-120 mii plante recoltabile/ha, iar pe nisipuri şi sărături 60-80 mii plante recoltabile/ha.
c. 50-100 mii plante recoltabile/ha, iar pe nisipuri şi sărături 40-50 mii plante recoltabile/ha.
39. Atunci când există un deficit de umiditate în sol ce depăşeşte 60 mm, densitatea la porumb se reduce cu:
a. 3-5 mii plante/ha.
b. 5-10 mii plante/ha.
c. 10-15 mii plante/ha.
40. Cantitatea de sămânţă necesară pentru semănatul unui ha cu porumb este de:
a. 5-15 kg/ha.
b. 15-25 kg/ha.
c. 25-40 kg/ha.
41. După răsărire, plantele de mazăre suportă, pe perioadă scurtă, temperaturi:
a. Cel mult până la 0oC.
b. Între -1 şi -2 oC.
c. Între -4 şi -6 oC.

3
42. Mazărea este o plantă care:
a. Se pretează la cultivarea în monocultură.
b. Nu este pretenţioasă la monocultură, dar se recomandă evitarea acesteia.
c. Nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă.
43. Calendaristic, semănatul la fasole se efectuează:
a. Între 25 martie şi 10 aprilie în sudul ţării şi între 10 aprilie şi 10 mai în celelalte zone.
b. Între 10 şi 20 aprilie în sudul ţării şi între 20 şi 30 aprilie în celelalte zone.
c. Între 25 aprilie şi 10 mai în sudul ţării şi între 1 şi 20 mai în celelalte zone.
44. Perioada critică pentru apă la fasole, când se cer efectuate udările:
a. Începe de la răsărit şi durează până se formează primele frunze.
b. Începe de la formarea primele frunze şi se încheie la înflorit.
c. Coincide cu înflorirea plantelor şi se încheie la umplerea seminţelor.
45. Densitatea de semănat la fasole este de:
a. 30-35 b.g./m2 în condiţii de neirigare şi 40-45 b.g./m2 în condiţii de irigare.
b. 40-45 b.g./m2 în condiţii de neirigare şi 50-55 b.g./m2 în condiţii de irigare.
c. 50-55 b.g./m2 în condiţii de neirigare şi 60-65 b.g./m2 în condiţii de irigare.
46. Soia preferă ca plante premergătoare:
a. Floarea-soarelui şi rapiţa.
b. Leguminoasele anuale sau perene, care lasă suficient azot în sol.
c. Cerealele păioase, gramineele furajere, unele prăşitoare (sfeclă pentru zahăr, cartof, porumb).
47. Momentul optim de semănat la soia este atunci când în sol, la adâncimea de semănat, temperatura ajunge la:
a. 4-5oC.
b. 7-8oC.
c. 10oC.
48. Cantitatea de sămânţă necesară pentru semănatul unui ha cu soia este de:
a. 200-250 kg.
b. 150-200 kg.
c. 70-100 kg.
49. Dintre particularităţile plantelor de soia, la recoltare crează dificultăţi şi pierderi importante de recoltă:
a. Menţinerea frunzelor uscate pe plantă la maturitate şi brunificarea tulpinilor.
b. Inserţia joasă a păstăilor şi dehiscenţa păstăilor.
c. Conţinutul ridicat în lipide al seminţelor şi căderea plantelor.
50. Arahidele se recoltează:
a. La sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie.
b. La sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie, obligatoriu până la căderea primelor brume.
c. La sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie, obligatoriu după căderea primelor brume.
51. Producţia de seminţe la floarea-soarelui este puternic influenţată negativ de:
a. Seceta care survine cu 20 zile înainte şi după apariţia butonului floral.
b. Seceta care survine cu 20 zile înainte şi după formarea fructelor.
c. Seceta care survine cu 20 zile înainte şi după înflorire.
52. Pentru floarea-soarelui plante bune premergătoare sunt:
a. Porumbul, soia, cartoful.
b. Cerealele păioase, porumbul, mazărea.
c. Cânepa, tutunul, cerealele păioase.
53. Plantele premergătoare care nu sunt indicate pentru cultura de floarea-soarelui sunt:
a. Porumbul, mazărea.
b. Orzul, triticale.
c. Soia, rapița.
54. Calendaristic, semănatul la floarea-soarelui trebuie să se încheie:
a. La 5 aprilie.
b. La 15 aprilie.
c. La 25 aprilie.
55. Adâncimea de semănat la floarea-soarelui se stabileşte în funcţie de:
a. Umiditatea, textura şi temperatura solului.
b. Umiditatea, structura şi pH solului.
c. Calitatea patului geminativ, conţinutul solului în fosfor şi temperatura la adâncimea de semănat.
56. Floarea-soarelui reacționează prin producții mari:
a. Atunci când este protejată de buruieni în primele 3-4 zile după formarea inflorescenței.
b. Atunci când este protejată de buruieni în primele 3-4 săptămâni după răsărire.
c. Atunci când este protejată de buruieni în primele 3-4 luni după semănat.

4
57. Cantitatea de sămânţă necesară pentru semănatul unui ha cu floarea-soarelui este cuprinsă, de obicei, în intervalul:
a. 2 – 3 kg/ha,
b. 4 – 5 kg/ha,
c. 6 – 7 kg/ha.
58. La hibrizii de floarea-soarleui cu talie redusă, densitatea este de:
a. 40 – 45 mii plante/ha;
b. 50 – 55 mii plante/ha
c. 60 – 65 mii plante/ha.
59. Produsul Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) este folosit la floarea-soarelui pentru:
a. Combatarea buruienilor dicotiledonate anuale și perene.
b. Combatarea buruienilor monocotiledonate anuale și perene.
c. Combatarea putregaiului alb și cenușiu.
60. Când se efectuează tratamentele de combatere a Sclerotinia sclerotiorum şi Botrytis cinerea la floarea-soarelui?
a. Primul tratament când plantele au 6-8 frunze, iar al doilea tratament până la apariţia florilor ligulate.
b. Primul tratament când calatidiul are 5-8 cm în diametru, iar al doilea tratament după terminarea înfloririi.
c. Primul tratament la apariţia florilor ligulate, iar al doilea tratament la formarea boabelor.
61. Rapiţa este o plantă a zonelor temperate caracterizate prin:
a. Veri calde şi umede; ierni cu temperaturi scăzute.
b. Veri răcoroase şi umede; ierni blânde.
c. Veri calde şi uscate; ierni umede.
62. Pentru rapiţă bune plante premergătoare sunt:
a. Porumbul, sfecla pentru zahăr, cartoful, tutunul.
b. Cerealele păioase de toamnă, cartoful timpuriu, mazărea, borceagul de toamnă.
c. Floarea-soarelui, soia, mazărea, porumbul.
63. La noi în ţară, perioada optimă de semănat la rapiţă este:
a. În sudul ţării 10 – 30 septembrie, iar în estul, vestul şi nordul ţării 10 - 20 septembrie.
b. În sudul ţării 10 – 20 august, iar în estul, vestul şi nordul ţării 1 - 10 august.
c. În sudul ţării 5 – 15 septembrie, iar în estul, vestul şi nordul ţării 1 – 10 septembrie.
64. La noi în ţară, de la semănat până la intrarea în iarnă, rapiţa necesită:
a. 540-700oC (∑t > 0oC).
b. 800-1000oC (∑t > 0oC).
c. 700-800oC (∑t > 0oC).
65. La intrarea în iarnă, plantele de rapiţă trebuie:
a. Să fie în stadiul de rozetă (10 frunze), cu un sistem radicular de cel puţin 20 cm, cu lungimea coletului de 5-8 mm.
b. Să fie în stadiul de rozetă (6-8 frunze), cu sistemul radicular de 5-15 cm, cu un colet de 5-8 cm.
c. Să fie în stadiul de rozetă (6-8 frunze), cu sistem radicular dezvoltat în profunzimea solului (15-20 cm), cu diametrul la
colet de 5-8 mm.
66. Produsul Lontrel 300 (clopiralid 300 g/l) se utilizează la cultura de rapiţă:
a. Pentru combatarea buruienilor dicotiledonate, în doză de 1,0 l/ha, cu aplicare preemergentă.
b. Pentru combatarea buruienilor dicotiledonate (mai ales pălămida), în doză de 0,3-0,5 l/ha, cu aplicare postemergentă.
c. Pentru combatarea buruienilor dicotiledonate, în doză de 1,5 l/ha, cu aplicare postemergentă.
67. Polenizarea suplimentară la rapiţă se efectuează:
a. Prin amplasarea a 2-3 familii de albine/ha în apropierea culturilor de rapiţă, sporul de producţie fiind de 300-400 kg/ha.
b. Prin intermediul insectelor din entomofauna spontană şi numai acolo unde aceasta lipseşte cu ajutorul albinelor, sporul de
producţie fiind de până la 1000 kg/ha.
c. Prin amplasarea a 1-2 familii de albine/ha în culturile de rapiţă, sporul de producţie fiind de cca. 800-1000 kg/ha.
68. Recoltarea rapiţei este mai dificilă decât la alte culturi din cauza:
a. Taliei mai mari a plantelor şi masei mari de materie vegetală care trebuie introdusă în combină.
b. Sensibilităţii mari la scuturare şi neuniformităţii de maturizare a silicvelor şi a seminţelor.
c. Conţinutului ridicat de ulei din seminţe şi riscului pierderii calităţii.
69. La inul pentru ulei, monocultura:
a. Este acceptată 1-2 ani.
b. Nu este acceptată, deoarece apare fenomenul de „oboseala solului”.
c. Este acceptată 1 an, dacă se iau măsuri pentru o mai bună fertilizare.
70. Inul pentru ulei se seamănă:
a. La distanţa între rînduri de 25 cm şi adâncimea de 3-4 cm.
b. La distanţa între rînduri de 12,5-15 cm şi adâncimea de 3-5 cm.
c. La distanţa între rînduri de 12,5-15 cm şi adâncimea de 2-3 cm.
71. Cantitatea de sămânţă necesară pentru semănatul unui ha cu in pentru fibre este de:
a. 12-18 kg/ha.
b. 80-100 kg/ha.

5
 c. 120-180 kg/ha.
72. La inul pentru fibre, maturitatea tehnică se caracterizează prin:
a. Culoarea galbenă a plantelor, numai frunzele superioare şi vârful tulpinii sunt încă verzi, seminţele au culoarea galbenă şi
vârful castaniu.
b. Culoarea castanie-brună a tulpinilor şi capsulelor, seminţele se desprind de pe pereţii fructului.
c. Culoarea galben-închis a plantelor, seminţe tari, cu luciu şi culoare castanie.
73. La cânepa pentru fuior sunt foarte favorabile ploile care cad:
a. În aprilie şi mai.
b. În mai şi iunie.
c. În iunie şi iulie.
74. Epoca optimă de semănat la cânepă este atunci când:
a. La adâncimea în sol de 5-7 cm se realizează temperatura de 7-8oC, iar vremea are tendinţa de încălzire.
b. La adâncimea în sol de 5-7 cm se realizează temperatura de 8-10oC, iar vremea are tendinţa de încălzire.
c. La adâncimea în sol de 10 cm se realizează temperatura de 5-7oC, iar vremea are tendinţa de încălzire.
75. Cânepa pentru fibre se recoltează:
a. La maturitatea tehnică, când plantele mascule îşi scutură ultimele pale de polen, iar tulpinile au o culoare galbenă-verzuie.
b. La maturitatea deplină, când plantele femele au seminţele galbene, iar frunzele sunt căzute de pe tulpină.
c. La maturitatea galbenă, când seminţele se îngălbenesc, iar tulpinile încep să se lignifice.
76. Tuberizarea cartofului este un proces fiziologic strâns corelat cu:
a. Fotoperioada şi influenţat de temperatură.
b. Umiditatea solului şi influenţat de intensitatea luminoasă.
c. Textura solului şi influenţat de intensitatea luminoasă.
77. Tuberizarea cartofului este un proces fiziologic care are loc în condiţii de:
a. Zi scurtă.
b. Zi lungă.
c. Zi medie.
78. În perioada de creştere a tuberculilor scăderea producţiei este influenţată:
a. Mai mult de temperaturile ridicate ale zilei decât de temperaturile ridicate din timpul nopţii.
b. Mai mult de temperaturile ridicate din timpul nopţii decât de temperaturile ridicate ale zilei.
c. Mai mult de temperaturile scăzute din timpul nopţii şi ridicate din timpul zilei.
79. Cartoful face parte dintre plantele:
a. Cu cerinţe mari faţă de umiditate.
b. Cu cerinţe moderate faţă de umiditate.
c. Cu cerinţe scăzute faţă de umiditate.
80. Cele mai potrivite soluri pentru cartof sunt acelea cu textură:
a. Nisipoasă şi nisipo-lutoasă.
b. Luto-nisipoasă şi lutoasă.
c. Luto-argiloasă şi argiloasă.
81. Gunoiul de grajd la cartof dă rezultate bune pe toate tipurile de sol, îndeosebi:
a. Pe solurile fără aport freatic prea mare;
b. Pe solurile sărace în materie organică (soluri nisipoase şi podzoluri);
c. Pe solurile cu textură argiloasă din zonele secetoase.
82. Pentru recoltarea cartofului în condiţii bune este important să fie respectate condiţiile:
a. Temperatura aerului de 8 - 10°C şi sol uscat.
b. Temperatura în sol de peste 12°C şi umiditate optimă.
c. Temperatura în sol de 8 - 10°C şi sol umed.
83. Sub influenţa fosforului la cartof se realizează:
a. Creşterea numărului de tuberculi în cuib, creşterea conţinutului de amidon, creşterea dimensiunilor grăunciorilor de
amidon;
b. Creşterea masei medii a tuberculilor, scăderea conţinutului de amidon, creşterea conținutului de proteină;
c. Creşterea numărului de tuberculi în cuib, creşterea duratei perioadei de vegetație, diminuarea dimensiunilor grăunciorilor
de amidon.
84. În ce condiţii de fotoperioadă se realizează tuberizarea, creşterea tulpinilor şi creşterea tuberculilor:
a. Tuberizarea în condiții de fotoperioadă medie, creşterea tulpinilor în condiții de fotoperioadă lungă, creşterea tuberculilor
în condiții de fotoperioadă scurtă;
b. Tuberizarea în condiții de fotoperioadă medie, creşterea tulpinilor în condiții de fotoperioadă scurtă, creşterea tuberculilor
în condiții de fotoperioadă lungă;
c. Tuberizarea în condiții de fotoperioadă scurtă, creşterea tulpinilor în condiții de fotoperioadă medie, creşterea tuberculilor
în condiții de fotoperioadă lungă.
85. La cartof, principalele elemente fertilizante, cu rol determinant în formarea producţiei, sunt considerate:
a. Azotul şi fosforul.

6
 b. Azotul şi potasiul.
c. Fosforul şi potasiul.
86. La cartof, adâncimea arăturii trebuie să fie de:
a. 20-25 cm.
b. 22-28 cm.
c. 28-30 cm.
87. Lucrările mecanice care se efectuează la cultura cartofului, de la desprimăvărare până la recoltare, vor avea în vedere:
a. Afânarea adâncă şi nivelarea terenului.
b. Compactarea solului şi nivelarea terenului.
c. Evitarea tasării solului şi evitarea formării bulgărilor.
88. Încolţirea tuberculilor de cartof înainte de plantare este o metodă care:
a. Grăbeşte răsărirea şi tuberizarea cu 15 – 20 zile.
b. Grăbeşte înrădăcinarea şi fructificarea cu 30 – 35 zile.
c. Grăbeşte înrădăcinarea şi tuberizarea cu 5 – 10 zile.
89. La sfârşitul încolţirii tuberculii trebuie să aibă colţi de:
a. 10 – 15 cm, subţiri şi verzi.
b. 1 – 1,5 mm, groşi şi verzi.
c. 1 – 1,5 cm, groşi şi de culoare caracteristică soiului.
90. La recoltarea cartofului se foloseşte:
a. 4 SAD-75.
b. MSC-2.
c. 4 Sa BP-70.
91. Temperatura minimă de germinaţie la sfecla pentru zahăr este de:
a. 1 – 2 oC.
b. 3 – 4 oC.
c. 7 – 8 oC.
92. Sfecla pentru zahăr este o plantă:
a. De zi lungă, care valorifică bine energia luminoasă.
b. De zi scurtă, care valorifică moderat energia luminoasă.
c. Indiferentă la lungimea zilei şi intensitatea luminoasă.
93. Cele mai bune plante premergătoare la sfecla pentru zahăr sunt:
a. Cerealele de toamnă.
b. Ovăzul.
c. Iarba de Sudan.
94. Frecvent, carenţa de bor la sfecla pentru zahăr apare:
a. Pe solurile cu textură uşoară, mai slab aprovizonate cu elemente nutritive, în anii cu veri ploioase.
b. Pe solurile cernoziomice şi aluviale cu reacţie neutră, în anii cu veri secetoase.
c. Pe solurile cu reacţie acidă, mai slab aprovizonate cu elemente nutritive, în anii cu veri secetoase.
95. Epoca de semănat la sfecla pentru zahăr este:
a. Temperatura solului la adâncimea de încorporare este de 3-4oC, iar terenul este zvântat.
b. Temperatura solului la adâncimea de încorporare este de 1-3oC, iar terenul este umed încă.
c. Temperatura solului la adâncimea de încorporare este de 5oC, iar terenul este suficient de umed.
96. Prin stabilirea densităţii de semănat la sfecla pentru zahăr se urmăreşte ca la recoltare să se obţină:
a. 60-80 mii plante recoltabile/ha la culturile neirigate şi 80-100 mii plante recoltabile/ha la culturile irigate.
b. 100-110 mii plante recoltabile/ha la culturile neirigate şi 110-120 mii plante recoltabile/ha la culturile irigate.
c. 120-150 mii plante recoltabile/ha la culturile neirigate şi 150-200 mii plante recoltabile/ha la culturile irigate.
97. Cantitatea de sămânţă necesară pentru semănatul unui ha cu sfeclă pentru zahăr este de:
a. 5-8 kg/ha la soiurile monogerme şi 8-12,5 kg/ha la soiurile plurigerme.
b. 8-12,5 kg/ha la soiurile monogerme şi 5-8 kg/ha la soiurile plurigerme.
c. 10-12,5 kg/ha indiferent de tipul de soi.
98. Răritul la sfecla pentru zahăr se realizează atunci când plantele au:
a. Patru frunze adevărate, în condiţii normale de vegetaţie, şi două frunze în condiţii de atac de dăunători.
b. Două frunze adevărate, în condiţii normale de vegetaţie, şi patru frunze în condiţii de atac de dăunători.
c. Patru frunze adevărate, în condiţii normale de vegetaţie, şi şase frunze în condiţii de atac de dăunători.
99. La maturitatea sfeclei pentru zahăr:
a. Greutatea rădăcinilor este egală cu cea a frunzelor.
b. Greutatea rădăcinilor este de 0,5 ori mai mare decât cea a frunzelor.
c. Greutatea rădăcinilor este de 1,5-2 ori mai mare decât cea a frunzelor.
100.Care sunt principalele boli care atacă plantele de sfeclă pentru zahăr:
a. Chaetocnema tibilias, Bothynoderes punctiventris.

7
b. Cercospora beticola, Erysiphe betae.
c. Mamestra brassicae, Plusia gamma.